Arhiva

Archive for martie 2014

Daciana Ponta nu candidează la europarlamentare pentru că e nevasta lui Ponta, ci Ponta e preşedinte la PSD pentru că e soţul ei

Daciana PontaÎn nesimțirea lor, mulți spun că  Daciana fostă  Sârbu actualmente Ponta, ar fi în lista pentru europarlamentare pe un  loc  eligibil doar pentru că e nevasta lui Victor Ponta, cel mai pesedist dintre pesediști. 

Eu cred că e o mare porcărie, nu Daciana e pe lista aia acolo unde e pentru că e măritată cu Victoraș, ci Victoraș e președinte la PSD pentru că e pentru că e măritat cu ea. Dacă nu se căsătorea cu spălăcita acum Ponta era un pesedist de turmă, un procuror care mai făcea creiye de nervi când cineva îi pomenea de moartea procurorului Panait, sinucis încă nu se știe de cine.

Că și zicea Daciana într-un moment de gravă manifestare a culorii părului său  că ea a fost în politică înainte de a fi soţia premierului, adăugând că „nu există coincidenţă de nume” în cazul său.

 Întrebată, într-o conferinţă de presă, la Sibiu, ce părere are despre faptul că există foarte multe rude ale unor politicieni sau coincidenţe de nume pe listele multor partide la alegerile europarlamentare – acesta fiind şi cazul său – şi dacă nu consideră că acest lucru va afecta prezenţa la urne a românilor.

„Nu e o coincidenţă de nume la noi. Eu mi-am păstrat numele după căsătorie. Eu am fost în politică înainte de a fi soţia premierului”, a răspuns spălăcita blondă. adăugând că ea nu intenţionează să-şi atace colegele şi colegii.

„Eu nu am să-mi atac colegele şi colegii. Nu primesc lecţii de la cei care au denigrat ţara la Bruxelles. Ei vin şi ne atacă pe subiecte de genul acesta, pentru că nu au cum să ne atace pe subiecte serioase”, a spus Daciana Sârbu.

Că şi ,  Corina Creţu, tot europarlamentar şi ea (sau, neuroparlamentar?) a declarat, în aceeaşi conferinţă de presă, că, la Bruxelles, Daciana Sârbu este „europarlamentarul Daciana Sârbu, nu soţia cuiva … Vă invit pe toţi la Bruxelles să vedeţi cât e de respectată Daciana Sârbu, care este europarlamentarul Daciana Sârbu şi nu soţia cuiva. Acolo nu ştie nimeni că este soţia premierului Ponta”, a spus Corina Creţu.

 

Liderul PSD Sibiu, Ioan Cindrea, a precizat că Daciana Sârbu a fost propusă pentru lista de candidaţi ai PSD la alegerile europarlamentare de către organizaţia de femei a PSD Sibiu.

Legat de faptul că madam Creţu şi tov Cindrea sar în apărarea Dacianei e normal. Cine nu ar sări în apărarea şefului.

Că Daciana  îi e nevastă sau ba lui Ponta, e cam îndoielnic… îşi poate imaguna cineva că să taciana să îi cârpească ciorapii să îi speke chiloţii sau să îi facă o zamă lui Victor? Nu cred.. s-ar strica la maniuqură, lucru indiscutabil foarte grav.

De fapt, Dacoana de gagică de treabă.. nici măcar iubiţii de dinainte de Ponta nu îi uită.

Adrian Voica, fostul iubit al Dacianei Sârbu, numit şef al Antifraudei la Târgu Jiu

Adrian Voica, fostul iubit al Dacianei Sârbu, numit şef al Antifraudei                    la  Târgu Jiu

De exemplu fostul ei iubit,  Adrian Paul Voicu numit şef al Antifraudei la Târgu Jiu.

Adrian Voicu cu Ilie Sârbu, socrul lui Victor Ponta şi liderul PSD Timiş, ca şi faptul că Adrian Voicu a avut o relaţie amoroasă cu europarlamentarul Daciana Sârbu înainte de căsătoria ei cu actualul prim-ministru care a semnat joi numirea. „Nu neg relaţia pe care am avut-o cu Daciana, dar nu vreau să vorbesc despre ea”, spunea Adrian Voicu, în 2009.

Înainte de a ajunge la la Garda Financiară la Bucureşti, şi-a înfiinţat şi o firmă de consultanţă – AV & IR Consulting SRL cu sediul în Timiş.

Mai poate cineva să spună că Daciana e pe listă doar pentru că e nevasta lui Ponta? Ba.

În schimb că Ponta de preşedinte la PSD  şi pentru că e însurat cu ea, asta mie mi se pare clar.

Daciana Ponta - RomâniaAşa, ca fapt divers, mi se pare o blasfemie să spui de Daciana chestii urâte…

Păi blonda se poate regăsi în istoria noastră demult, când încă ne mai întrebam de ce trebuie să ne dăm jos din pom …

Istoria nu consemnează, dar cine credeţi că stătea la Bruxelles cu pancarta de gât protestând împotriva regelui Burebista cânbd a ordonat să se scoată viile? Daciana …

Cine credeţi că i-a pozat lui Constantin Daniel Rosenthal când a pictat „România Revoluţionară”? Evident, Daciana.

Dacă cineva nu o recunoaşte motivul e că atunci era brunetă … vopsită dacă e să ne luăm după sprâncene.

Păi n-ar fi ditamei blasfemia ca tocmai ea, care de la pa’şopt şi chiar mai de dinainte se sacrifică pentru binele românilor la Bruxelles? Ar fi,că dacă nu s-ar alege ne-ar sta pe cap şi poate i-ar veni ideea să îi facă lui Victoraş o zamă sau o omletă şi ne trezim cu doliu naţional şi bubuieli de tun cum se cuvin la decesul unui preier.

Ar fi rău, nu?

Ne-am mai distra noi privind umorul demenţial de la Antena 3 unde nu mai contenesc ăia să se facă de râs ci ar deveni sobrii şi ar face bătături la lingurică arătându-me cât de malefic e Băse? Ba … deci am fi mult mai trişti …

Morla? Să se ducă monşer, de ce so nu se ducă?  Să îi stea toată ziua pe cap premierului acuzându-l că şi-a numit ministresă de finanţe pr dulceaţa aia cu ochi aluncoşi pe cineştie ce motive de budoar? …

Mircea Diaconu putea să rămână un mare, respectat şi admirat actor. A preferat să fie un penibil politician

27 martie 2014 Un comentariu

Mircea Diaconu putea să fie un mare actor şi să se bucure de respectul şi admiraţia spectatorilor săi. A preferat să fie un politician penibil avid de funcţii şi de bani.

Mircea Diaconu

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) l-a declarat incompatibil  Mircea Diaconu , acesta îndeplinind în acelaşi timp şi funcţia de director de teatru, şi titlul de parlamentar. ANI a trimis documentele la Parlament pentru ca Senatul să ia act de decizie.

Totodată, în luna iunie, senatorul a fost nevoit să-şi dea demisia din funcţia de ministru al Culturii, tot din cauza verdictului de incompatibilitate al Agenţiei Naţionale de Integritate.

În 27 ianuarie 2011, Agenţia Naţională din Integritate a constatat că Mircea Diaconu este în incompatilbilitate din decembrie 2008, în condiţiile în care pe lângă calitatea de parlamentar acesta ocupa şi funcţia de director-manager al Teatrului „C.I. Nottara” din Capitală, funcţie de conducere specifică unei instituţii publice locale.

Decizia a fost contestată de Mircea Diaconu la Curtea de Apel Bucureşti, care , la  16 septembrie 2011 a stabilit că acesta s-a aflat în incompatibilitate. Mircea Diaconu a contestat hotărârea Curţii de Apel Bucureşti la instanţa supremă, care marţi a respins definitiv recursul acestuia.

În 28 noiembrie 2011, Mircea Diaconu a adresat preşedintelui Biroului Permanent al Senatului o scrisoare în care arăta că i-a cerut primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, să îi aprobe încetarea delegaţiei de manager al Teatrului Nottara din Bucureşti.

Diaconu a pierdut procesul cu Agenţia Naţională de Integritate (ANI), care l-a declarat pe acesta incompatibil, pentru că deţinea în acelaşi timp şi mandatul de senator PNL, şi funcţia de director al Teatrului Nottara din Bucureşti.

Agenţia Naţională de Integritate a informat Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2014 cu privire la faptul că domnul Mircea Diaconu nu îndeplineşte condiţiile legale pentru validarea candidaturii acestuia pentru Parlamentul European.

ONG-urile arată că sunt îngrijorate de ”perpetuarea unor practici extrem de dăunătoare pentru imaginea României prin promovarea în faţa electoratului a unor oameni care au probleme de integritate. Ne referim mai exact la aceia cu privire la care instanţele de judecată au pronunţat fie hotărâri penale de condamnare, fie hotărâri privind constatarea stării de incompatibilitate, a conflictelor de interese sau a dobândirii nejustificată a averii.Este inadmisibil într-un stat de drept ca legile să fie făcute de astfel de oameni şi ca ei să ne reprezinte în Parlamentul European”.

”Constatăm cu îngrijorare că fostul senator Mircea Diaconu strânge semnături pentru candidatura la Parlamentul European, deşi printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat că Mircea Diaconu a fost într-o stare de incompatibilitate când a exercitat simultan demnitatea publică de Senator şi funcţia de Director al Teatrului C.I. Nottara”, scrie Freedom House România.

”Printr-o informare adresată astăzi conducerii B.E.C., Agenţia Naţională de Integritate prezintă o serie de clarificări cu privire la informaţiile vehiculate în spaţiul public în ultima perioadă, referitoare la candidatura domnului Mircea Diaconu.

Astfel, potrivit unei decizii emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, starea de incompatibilitate în care s-a aflat domnul Mircea Diaconu a fost menţinută definitiv şi irevocabil, acesta aflându-se şi sub interdicţia prevăzută de lege de a ocupa o funcţie eligibilă timp de trei ani”, se arată într-un comunicat al ANI.

În scrisoarea transmisă Biroului Electoral Central, Agenţia arată faptul că, deşi în prima teză a alin. (2) din art. 25 din Legea 176/2010 se precizează faptul că „persoana eliberata din funcţie urmare a constatării incompatibilităţii este decăzută din dreptul de a ocupa o funcţie timp de trei ani, cu excepţia celor electorale”, în a doua teză, legiuitorul menţioneză expres, cu titlu de excepţie, faptul că „dacă acea persoană a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioada de trei ani”.

Astfel, prin funcţie eligibilă se înţelege orice funcţie aleasă, întrucât legislaţia nu face distincţie între funcţiile eligibile din cadrul Parlamentului României, Parlamentului European – sau alte categorii de autorităţi formate ca urmare a unui proces electiv. A acepta ideea potrivit căreia candidatura acestuia ar îndeplini condiţiile legale având în vedere faptul că funcţia eligibilă de senator nu este aceeaşi cu funcţia eligibilă de europarlamentar, ar însemna nerespectarea scopului normei juridice şi anume acela de prevenire şi sancţionare a stării de incompatibilitate.

Dispoziţiile Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, prevăd la art. 5 alin. (3) faptul că: ,,prin persoană eligibilă comunitar se înţelege orice cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales pentru Parlamentul European”. De asemenea, potrivit art. 14 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, pentru a îndeplini condiţiile legale de a candida pentru funcţia eligibilă de europarlamentar, eligibilul comunitar trebuie să nu fie decăzut din dreptul de a fi ales în statul membru de origine în baza unei hotărâri judecătoreşti individuale sau a unei decizii administrative, sub condiţia ca aceasta din urmă să facă obiectul unor căi de atac”, se mai arată în comunicat.

”Menţionăm în acest sens concluziile rapoartelor MCV, potrivit cărora, România trebuie să demonstreze „existenţa unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte pronunţarea de sancţiuni prin care să se dea curs hotărârilor Agenţiei Naţionale de Integritate” Mai mult, „reacţiile insuficiente ale autorităţilor administrative şi judiciare la constatările şi sesizările ANI subminează eficienţa întregului proces de consolidare a integrităţii administraţiei publice şi limitează rezultatele activităţii ANI”, fiind necesară „o reacţie promptă şi cuprinzătoare a autorităţilor administrative şi judiciare pentru a asigura obţinerea de rezultate de către sistemul de integritate în această privinţă”. Tot în raportul MCV se precizează faptul că „cel mai important impact al legii se va produce dacă se va constata că aceasta este utilizată pentru a impune sancţiuni clare, consecvente şi disuasive”, mai precizează ANI.

Mircea Diaconu spune că la BEC există contestaţii la candidatura sa ca independent la alegerile pentru PE deoarece cineva vrea să îi ia „dreptul de a alege şi a fi ales„, referindu-se la o persoană cu care a avut divergenţe în 2009 şi care „conduce cu o mână de fier forjat”, fără a o nominaliza.

Theo Marcovici pe 21 martie 2014 în Cotidianul.ro spunea  că  de fapt, susţinerea lui Diaconu este o acţiune a Antenei 3 şi de semnături strânse de liberali şi încearcă să decripteze ce  se ascunde în spatele campaniei pro Mircea Diaconu.

Se foloseşte Antena 3 de candidatura lui Mircea Diaconu doar pentru a ataca PNL?; De ce liberalii nu declară a strâng semnături pentru Mircea Diaconu.Liderul PNL, Crin Antonescu face o dezvăluire de senzaţie: în 2012, Victor Ponta s-a opus candidaturii lui Mircea Diaconu pe listele USL

Campanie fără precedent a Antenei 3

Postul TV Antena3 a declanşat de două zile o campanie fără precedent privind susţinerea strângerilor de semnături pentru ca Mircea Diaconu să poată candida ca independent la alegerile pentru Parlamentul European. Nu este de comentat în acest moment dacă Antena3 depăşeşte sau nu limitele pricipiilor deontologiei jurnalistice în ceea ce priveşte scena politică. Este opţiunea postului respectiv şi oricum Mircea Diaconu are intenţia de a candida ca independent. Se impune totuşi o întrebare: dacă Antena 3 şi oficialii PC (s-a pronunţat în acest sens preşedintele de onoare al conservatorilor, Dan Voiculescu, dar nu numai el) au demarat o campanie pro Mircea Diaconu, de ce nu se recurge la o variantă foarte simplă, trecerea cunoscutului actor, ca independent pe locurile alocate PC de pe lista europarlamentară a Alianţei PSD+PC+UNPR? S-ar rezolva urgent şi fără dificultate problema.

În paralel însă, Antena3 şi oficiali ai PC atacă constant PNL şi pe preşedintele liberalilor, Crin Antonescu, încercând să acrediteze ideea că şi-ar fi bătut joc de unul dintre oamenii valoroşi ai PNL, că nu respectă personalităţile din partid etc etc. Chiar şi Crin Antonescu a avut o reacţie în acest sens şi a afirmat deja de două ori că: un post de televiziune transformă acest caz (Diaconu – n.a.) într-o campanie împotriva Partidului Național Liberal ceea ce este și manipulator și nedrept.

Să fie vorba doar de utilizarea lui Mircea Diaconu drept un pretext în cadru „programului” devenit deja de notorietate de azacare a lui Crin Antonescu şi a PNL? Rămâne de văzut în funcţie de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.

Şi liberalii strâng semnături pentru Diaconu

Surse din PNL ne-au declarat că există „în subteran” şi membri ai PNL care strâng semnături pentru candidatura independentă a lui Mircea Diaconu. Sursele citate au afirmat că au fost văzuţi în Bucureşti, în zona Crângaşi, activişti liberali care de regulă operează pentru Rareş Mănescu (vicepreşedinte al PNL) stângând semnături pentru Mircea Diaconu. Alte surse ne-au informat că senatorul independent Sorin Roşca Stănescu ar fi demarat o operaţiune de strângere de semnături pentru Diaconu, în judeţul Dâmboviţa, unde îşi are colegiul. S.R.Stănescu a fost senator PNL, a fost exclus pentru declaraţii anti-Ponta, dar a rămas afiliat ca senator independent la grupul senatorial PNL şi, conform unei ştiri de presă de acum câteva zile, ar fi făcut o cerere de reintrare în PNL.

Şi aici trebuie pusă o întrebare: care este scopul acestei acţiuni ale liberalilor şi de ce o fac „underground” fără publicitate?. Este posibil ca între PNL şi Diaconu să nu fie rupte punţile de legătură şi în acest caz, ultimele declaraţii publice ale lui Crin Antonescu sunt edificatoare (le detaliam mai jos). Este de asemenea posibil ca PNL să nu facă public strângerea de semnături pentru Diaconu, pentru a avea libertatea de a critica strângerea de semnături ale primarilor PDL şi poate PSD pentru candidaţii PMP. În ultimă instanţă nu este exclus ca intrarea lui Mircea Diaconu în bătălia ca independent să se fi făcut chiar în înţelegere cu PNL. Dacă se va confirma, atunci este vorba de o lovitură de maestru dată de PNL unor anumite instituţii.

Ce a declarat vineri Crin Antonescu pe subiectul „Diaconu”

În cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Brăila, Crin Antonescu a făcut mai multe referiri la „cazul” Mircea Diaconu. Printre altele Antonescu a dezvăluit că în decembrie 2012, Victor Ponta s-a opus trecerii lui Mircea Diaconu pe listele USL. Redăm integral referirile lui Crin Antonescu privind subiectul „Diaconu”:

Eu acum aș mai vrea să fac o singură referire în acest context la ceea ce se transformă în cazul Mircea Diaconu și să repet niște lucruri care, în vâltoarea unei campanii concepute nu atât pentru Mircea Diaconu, cât împotriva Partidului Național Liberal, par a fi uitate.

Mircea Diaconu se află, din nefericire, sub efectul unei sentințe definitive a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința din 19 iunie 2012 și care îi interzice domnului Mircea Diaconu dreptul de a ocupa o funcție de demnitate publică vreme de trei ani, adică până în iunie 2015.

Noi am avut toate bunele intenții. Mircea Diaconu, atâta vreme cât a fost în Partidul Național Liberal, unde de altfel sperăm ca după acest episod al încercării de candidatură independentă să și revină, locul său este acolo, noi îl așteptăm. Spuneam că am avut și avem față de Mircea Diaconu toată prețuirea, Mircea Diaconu a rămas vicepreședinte executiv al Partidului Național Liberal, a rămas unul dintre oamenii respectați și îndrăgiți de tot Partidul Național Liberal, de către noi toți.

Partidul Național Liberal nu își poate permite și nu și-a permis niciodată să ignore sau să încalce o sentință definitivă a unei instanțe, cu atât mai mult o sentință definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. N-am făcut-o nici cu alte prilejuri, chiar dacă au existat sentințe, decizii ale instanțelor care nu ne-au făcut plăcere, care au afectat chiar mai grav decât în cazul Mircea Diaconu membri importanți ai Partidului Național Liberal, oameni aflați în conducerea sa.

Ne bucură sau nu, împărtășim sau nu conținutul unor decizii ale instanțelor, avem obligația de a le respecta și de altfel acesta este motivul, vă reamintesc pentru care în decembrie 2012, atunci când au avut loc alegerile parlamentare din România, domnul Mircea Diaconu nu a putut candida, domnul Mircea Diaconu nu a fost pe listele Uniunii Social Liberale, este o decizie pe care atunci împreună cu domnul Ponta, și la insistențele domniei sale, mai calificat ca jurist spre a evolua situația, am luat-o.

Acum când se preface a confunda spețele și procesele, cel puțin pe Facebook, domnul Ponta se arată extrem de solidar cu candidatura domnului Mircea Diaconu, uită decizia pe care a trebuit din aceleași motive să o luăm în decembrie 2012.

Acestea sunt lucrurile pe care doream să le precizez și faptul că cel puțin un post de televiziune transformă acest caz într-o campanie împotriva Partidului Național Liberal este și manipulator și nedrept.

Mircea Diaconu rămâne pentru noi în continuare un om pe care îl prețuim, Mircea Diaconu rămâne pentru noi, chiar dacă a demisionat formal din Partidul Național Liberal, în această încercare a de a construi o candidatură independentă, un adevărat coleg și faptul că Partidul Național Liberal, repet, nu își permite să facă altceva decât să respecte într-un stat de drept, decizii definitive ale instanței supreme, nu poate fi confundat de nimeni cu bună-credință cu altceva.

Mulțumesc, dacă sunt întrebări, vă ascult.”

Răspunsuri date ziariştilor

Jurnalist: În legătură cu candidatura lui Mircea Diaconu, vă veți asuma această greșeală de a nu-l susține dacă instanța va valida candidatura sa?

Crin Antonescu: Demersul domnului Diaconu, este un drept pe care în calitate de cetățean, în calitate de individ, în calitate de persoană fizică, evident că îl are, și noi nu privim cu nici un fel de reținere faptul că domnia sa încearcă această variantă. Eu am spus că un partid nu-și poate asuma un asemenea risc, nu cred că este o greșeală, cred că este un lucru corect și această decizie pe care noi am luat-o a fost luată, repet, în baza nu unor ipoteze, nu unor speranțe, așteptări sau neclarități, ci în baza unei sentințe definitive a instanței supreme din statul român.

Jurnalist: Îl susțineți măcar public în încercarea sa de a candida din postura de independent?

Crin Antonescu: Eu l-am susținut în permanență și toți colegii din Partidul Național Liberal l-au susținut public, l-au susținut în plan moral, l-au susținut în plan politic pe Mircea Diaconu, evident însă până la limita legii.

Jurnalist: Mircea Diaconu spunea că a vorbit cu dumneavoastră și vă anunțase această intenție și că i-ați înțeles acest gest. Ați discutat și despre revenirea domniei sale în PNL?

Crin Antonescu: Nu. Eu sper că acest lucru se va întâmpla, n-am discutat atunci acest lucru, domnul Mircea Diaconu m-a sunat, m-a anunțat, mi-a spus că ar vrea să facă acest lucru, eu i-am spus că este dreptul domniei sale și că înțelegem dacă dorește să-l facă. Nu înțelegem ca pe o despărțire de altă natură de PNL și că sperăm să fie o despărțire temporară. Ce va face Mircea Diaconu după aceea, vom vedea.

Jurnalist: Considerați că este o greșeală din partea PNL că l-ați susținut să intre pe listă, apoi l-ați retras? Pentru că știați decizia ANI din 2012.

Crin Antonescu: Nu. Dovada bunei credințe din partea noastră a fost că noi, luând inițial informațiile de la domnul Mircea Diaconu, am intenționat să îl punem pe un loc eligibil, super eligibil, pe listă. În momentul în care, în urma comunicatului ANI, am verificat, ca să spunem așa, întregul dosar, am constatat că acest lucru nu se putea și atunci sigur că am luat decizia pe care am luat-o.

 

Bombonel – Bloggerul ilegal de la bulău

Năstase

Avem o Constituţie, care, bună sau rea, cum o fi, teoretic trebuie respectată în litera şi spiritul ei.

La CAPITOLUL I – Dispoziţii comune – ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi , se spune

Alin. 1 – Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Alin.2 –  Nimeni nu este mai presus de lege.

În realitate egalitatea asta însă e doar o chestiune de faţadă.

Avem un exemplu cât se poate de evident. Dacă cineva comite ceva, trebuie să se ducă, dacă hotărăsc judecătorii, se duce la puşcărie unde trebuie să se supună regulamentului. Cine nu se supune, suportă consecinţe.

Unul din drepturile pe care puşcăriaşii le au este acela de a primi patru vizite pe lună.

O interdicţie se referă la deţinerea de telefoane mobile sau alte aparate cu care se poate lua legătura cu exteriorul. 

Este de notorietate că Adrian Năstase are un blog pe care îl întreţine publicând destul de multe articole.  Fiul lui Năstase spune  că nu e nici o problemă, tatăl lui scrie articolele pe foi pe care cei din familie le publică apoi de acasă.

Ar fi aşa, dar, dacă ne uităm la datele publicării şi mai ales, la promptitudinea cu care articolele se referă uneori la evenimente petrecute în ziua în care a publicat sau cu o zi mai înainte.

Concluzia nu poate fi decât una. Fie Adrian Năstase are acces la un computer conectat la internet, fie are un telefon cu acces la internet, sau, şi mai grav, Năstase se bucură de dreptul de a fi vizitat zilnic.

Indiferent care ar fi explicaţia, avem o situaţie care ar trebui să îi facă pe cei în drept să se autosesizeze şi să vadă despre ce e vorba, evident, cei vinovaţi de încălcarea legii să plătească.

Nu am nimic personal cu Năstase, dar mi se pare că această discriminare pozitivă e de neacceptat. Extrem de grav este că alţii, dacă sunt prinşi cu un telefon mobil sufere consecinţe destul de serioase.

Pentru exemplificare, am adus mai jos titlurile articolelor publicare pe păarcursul lunii în curs, Martie 2014. Articolele au link, deci pot fi accesate cu un singur clic, iar pentru a se evidenţia momentul în care au fost postate, am pus şi data publicării care se poate verifica la faţa locului: 

“Euro-maidan” la București?

Cele două Ucraine

Nu plecați. Suntem în breaking news

Răspuns la o replică

Pedepsirea Gabrielei Ghiță

Apariția conștiinței la Băsescu

Nimeni nu e mai presus de lege

În atenția DNA

Invidie mare la B1 TV

Și judecătorii trebuie să respecte legea?

Partidul de fițe

Reinserția socială a lui Gică Popescu

Crimeea. Cursul scurt de drept internațional

Politica hămăitului

NUP în dosarul Zambaccian 2

“Transabilitatea” lui Emil Boc

“Modernizarea” pe datorie

Cred că e de remarcat că pe celălalt blog al lui Adrian Năstase, cel de pe platforma WordPress ultimul articol este:

Editorial Adrian Năstase: Despre coabitarea politică (I) şi e publicat pe 10 aprilie 2013. Deci acel blog e lăsat de izbelişte.

Dacă mai punem şi faptul că, în Jurnalul Naţional, Adrian Năstase apare ca editorialist, de exemplu cu acest editorial: „Modernizarea” pe datorie mie mi se pare extrem de clar că vorbim de lucruri aflate mult dincolo de limitele legilor şi a regulamentelor. 

Pe de altă parte, Năstase pur şi simplu le dă cu tifla colegilor lui din închisoare, aceştia neputând lua legătura cu cei de acasă deloc, de multe ori, fiind vorba de familii cu grave probleme financiare, nici când au dreptul nu îşi pot vizita pe cel aflat în stare de detenţie.

Aroganţa cu care se comportă Năstase cred că scoate în evidenţă o caracteristică nativă a lu… o nesimţire fără margini.

Drept să spun, chiar nu cred că, cei în drept vor avea bunul simţ minimal să verifice povestea, să vadă cum ajung atât de prompt articolele din celula de lux a lui Năstase pe blogul lui …

Avem oare motive să fim mândrii de ţara aceasta? Cred că da.. cel puţin, din punctul meu de vedere, cred că aş putea cu greu să găsesc o ţară care să îmi provoace mai multă greaţă.

România trebuie să îşi aleagă calea. Fie cea spre vest, europeană, girată de SUA, fie cea spre est unde ne aşteaptă, bălind, cuplul de monştrii, Rusia şi China

Cu tot balamucul din viaţa politică mioritică, balamuc care distrage puternic atenţia, nu avem cum să nu vedem că această parte a lumii se resetează, marii actori ai  scenei politice mondiale retrasând peste capetele ţărilor mici, noile sfere de influenţă.

Noi, aşa mititei cum suntem, fiind la graniţa dintre lumea civilizată, democratică, europeană, girată de Statele Unite ale Americii şi o lume din alte vremuri unde doi monştrii, China şi Federaţia Rusă fac legea, ca de puţine ori în istorie putem alege unde vrem.

Putem alege un viitor unde demnitatea ne-ar fi respectată,  o Europă cu care ne potrivim cultural, sau o lume din care credeam că am scăpat acum două decenii, o lume în care ne-au băgat tancurile Mocovei, o lume cu păduchi şi umilinţă.

  Poate unii cred că în Europa e mai greu, acolo trebuind să munceşti şi să respecţi reguli pe când dincolo, în lumea Ruso-Chineză ne-ar pica pleaşcă dreptul de a ne înfrupta din resursele giganticei Rusii, iar chinezii, ca nişte roboţei identici, harnici şi ieftin de întreţinut vor veni şi vor munci ca apucaţii doar ca să ne facă nouă un trai pe vătrai…

Profund greşit. Când eşti în umbra unui dinozaur uriaş, chiar dacă acesta doarme, rişti să fii zdrobit de o coadă mişcată reflex ori să fim haliţi dacă acestuia i se face foame…

Da, avem de ales… să acceptăm fie calea pe care ne-o propune preşedintele Băsescu, fie cea pe care ne-o propune premierul Ponta, o cale pe care am mai fost o jumătate de secol şi nu prea ne-a plăcut. Din păcate, mulţi se pare că au uitat ori, poate, nu au ştiut niciodată cu adevărat.

Da, românul trebuie să se decidă ce cale preferă: Băsescu – Europa Civilizată şi prosperă – Statele Unite ale Americii … Ponta – Rusia – China. 

Recunosc, eu o prefer pe prima… Ce înseamnă a doua se poate vedea cum, atunci când vodcarii de la Kremlin au spus „Crimeea e a noastră”, deşi Ucraina s-a dat mare îmbăţoşându-se, Crimeea a trecut sub pulpana Kremlinului chiar dacă, în urmă cu câţiva ani, Ucranei i se garanta de americani şi ruşi suveranitatea, securitatea şi independenţa dacă renunţau la armele nucleare moştenite de URSS. Faptul că Peninsula Crimeea e de fapt un teritoriu rusesc făcut cadou de Hrusciov unei Ucraine componentă a URSS, e din alt film.

Paradoxal, nu calea lui Ponta e cea mai rea ci cea gri, neutră … Este este calea care  duce la desfiinţare… Alegerea unei asfel de căi ar face ca, în mai puţin de un secol, România să dispară.

Această abordare nu e deloc o abordare paranoidă. E destul să privim ce se întâmplă apropierea României  şi ne lămurim …

Vântul rece, siberian, pare a începe să se simtă tot mai viguros…

 Premierului Ponta pare să îi cam placă răcoarea ce vine dinspre est. În fond guvernează o alianţă din care face parte UDMR şi mai nou, indirect Partidul Civic Maghiar, extensiile unei Ungarii care, pentru a-şi vedea visurile de anulare a Tratatului de la Trianon, practic recuperarea unor cât mai mari părţi fin fosta Ungarie Mare, nu ezită să joace aşa cum cântă Kremlinul.

Sorina Matei scrie pe 25 martie 25, 2014, pe siteul său:  http://sorinamatei.blogspot.ro/.

Marea fofilare a lui V.V.Ponta de dragul unei vizite la V.V.Putin

Sorina MateiMai rău de atât nici că se putea să pice. Criza din Ucraina l-a prins pe premierul României, Victor Ponta, în toiul unor pregătiri făcute în mare taină pentru o vizită oficială la Kremlin. Șeful Executivului român spera să fie primit de Președinția rusă și, implicit, de Vladimir Putin, la mijlocul acestui an, cândva în luna Iunie, imediat după ce în România se sfârșeau alegerile europarlamentare.
Cu un rezultat satisfăcător obținut în scrutin și cu intrarea în linie dreaptă în sprintul cursei prezidențiale, nu este deloc exclus ca premierul român să fi dorit ca printr-o astfel de mișcare-surpriză să-și profileze un statut mai puternic, mult mai pregnant, de „lider regional” ( așa cum deja îl creionează strategii politici) punte a NATO, UE cu Federația Rusă, în debutul anunțului candidaturii și alegerilor pentru funcția supremă în stat.

Acum, totul pare să se fi dat puțin peste cap. Cu un Vladimir Putin pe care comunitatea internațională face eforturi să-l izoleze și cu o criză de securitate la graniță care nu se știe cât va dura și cum va evolua, premierul român a ales să pună toate pregătirile-n așteptare și să facă un periculos balet diplomatic doar doar, la un moment dat, s-o concretiza ceva. Planul vizitei la Kremlin nu pare să fi fost deloc abandonat.

Așa se face că, de la începutul crizei din Ucraina, premierul Victor Ponta mai mult s-a fofilat când a fost vorba de reacții imediate și chiar și de participări la reuniuni de urgență. Majoritatea poziționărilor sale au fost dubitative, nehotărâte, duplicitare, cumva încercând să fie, vorba proverbului, și cu sufletu-n rai și cu slănina-n pod.
Iar când a fost vorba în mod direct de Vladimir Putin, premierul României în loc să răspundă ferm și fără echivoc, mai întâi a oftat. S-a întâmplat acum trei zile, într-o emisiune televizată. Mai întâi, primul ministru a calificat situația din regiune drept cea mai puternică amenințare/risc de după 1989 la adresa securității naționale a României,dar fără a nominaliza agresorul, apoi rugat explicit să-l descrie pe liderul rus, Victor Ponta a oferit un răspuns deloc dur, cu accent mai mult măgulitor: „Este simbolul unor nostalgii de mare putere a Rusiei”. Atât a spus. Apoi s-a eschivat mutând iar firul discuției. Asta până când, tot premierul României, culmea, în același răspuns, a rostit următoarele, referindu-se la același Vladimir Putin și mișcările Rusiei: ” N-am văzut ÎNCĂ, dincolo de declarații, N-AM VĂZUT ÎNCĂ ACȚIUNI FOARTE CONCRETE„.
Când șeful Executivului de la București, în numele Guvernului, rostea aceste vorbe, nu numai că peninsula Crimeea fusese anexată, dar în acea seară, pe site-urile Președinției ruse și Consiliului Federației Ruse, hărțile erau deja redesenate și postate. Republica Crimeea și orașul Sevastopol fuseseră înghițite, parafate și arătate întregii lumi ca părți componente ale Rusiei mari condusă de același țar.

Numai că ambiguitatea și limbajul dublu al premierului român în ceea ce privește criza din Ucraina, fofilarea atent jucată s-au transferat și mai jos, în structura Executivului. Ministerul român de Externe a reușit să aibă o linie pe care n-a înțeles-o nimeni. Neclar, confuz, la fel de echivoc, de la începutul crizei de securitate, șeful diplomației române și ministerul în ansamblul său, cu o excepție notabilă din partea lui Bogdan Aurescu, s-au poziționat în așa fel încât să nu deranjeze prea mult Federația Rusă dar nici să nu zică nimic. A livrat minimumul necesar.
De altfel, într-o analiză a comunicatelor oficiale de presă din ultima lună și jumătate, se poate vedea foarte ușor că menționarea explicită a Federației Ruse în poziția de agresor al unui stat independent și suveran a fost evitată foarte abil și cu vădită intenție pe cât de mult s-a putut. Un exemplu în acest sens este comunicatul privind „deteriorarea situației din Crimeea”. Nicăieri Rusia nu este menționată aici. Și dovezile pot continua.

Mai mult, în vîrful picioarelor parcă, în așa fel încât să nu-l vadă nimeni, ministrul de Externe a mers și la Kiev iar ulterior a calificat Crimeea drept „un exercițiu ilegal”, dar totuși un exercițiu. Într-un moment în care pe plan internațional s-au separat apele în ceea ce privește Rusia și Vladimir Putin, premierul României, Guvernul român, ministerul de externe au adoptat linia cea mai păguboasă. N-au fost nici albi, nici negri, au fost gri murdar.
La granița României este totuși în desfășurare cel mai puternic act de agresiune asupra suveranității unui stat, cu importante implicații regionale. Însă vizita lui Victor Ponta la Kremlin pare să fi rămas cel mai important obiectiv de atins.

Dacă nici în Partidul Social Democrat, principalul partid de guvernare pe care-l conduce premierul, nimeni n-a dorit să aducă în discuție agresiunea care se petrece la câteva sute de kilometri de București și care-l are ca autor pe președintele rus, Vladimir Putin, cu toate acestea, șeful Executivului român a primit o lecție usturătoare de poziționare și diplomație chiar de la cine se aștepta mai puțin.
Fostul președinte al României, fondatorul partidului, Ion Iliescu a spus ceea ce era de spus, în ciuda lui Victor Ponta: ” Ne aflăm în fața unui act de forță care a schimbat o realitate istorică. (…) Suvernitatea Republicii Moldova este pusă în pericol prin asemenea acte de samavolnicie„. Ca o paranteză fie spus, același Ion Iliescu a transmis public acum o lună că Victor Ponta este „încă tânăr” pentru o candidatură la Președinția României și poate că „ar fi bine cu un președinte dintr-o generație mai înaintată”. În mod evident, nici asta n-a fost pe placul șefului Executivului de la București.

În tot acest tablou, în alt plan și la cu totul alt nivel, în întreagă această perioadă, linia directoare a statului român a dat-o președintele Traian Băsescu. Ezitările, ambiguitatățile evidente, echivocul motivat de interese personale și politice și lipsa de fermintate într-o asemenea situație fără precedent au făcut ca toată încrederea cancelariilor occidentale să se transfere din nou asupra șefului statului de la București. Partener consecvent și statornic în ultimul deceniu al unor angajamente ferme internaționale, Președintele Băsescu a reacționat imediat de la începutul crizei din Ucraina. A făcut-o din prima zi. 
Toate poziționările sale au fost în concordanță cu Casa Albă și puternicele state europene. Pe lângă poziționări răspicate, a transmis public sentimentul și certitudinea că statul român, membru al NATO, UE și cu componente ale scutului antirachetă pe teritoriul său, la cel mai înalt nivel este hotărât, statornic, neșovăitor, de neclintit când vine vorba de acte de forță ce încalcă suveranitatea statelor și destabilizează o întreagă regiune, schimbându-i istoria. Mai mult, a fost primul șef de stat care, înainte de începutul conflictului a atras atenția tot în mod public în ceea ce privește Transnistria și riscurile evidente pentru Republica Moldova.
Și nu este pentru prima oară când face asta. În 2009, războiul din Georgia l-a determinat pe președinte să dea tuturor cancelariilor același mesaj.

În ultimele zile, după președintele Băsescu, și comandantul militar al trupelor NATO din Europa, Casa Albă dar și cancelarul german, Angela Merkel au atras ferm atenția Rusiei în privința acelorași riscuri. Ba mai mult, Merkel l-a sunat pe Vladimir Putin și i-a cerut să nu destabilizeze și Republica Moldova. Premierul român a evitat să dea un semnal în aceeași linie iar Ministerul român de Externe nici măcar n-a reacționat, în perspectiva unui asemenea pericol, printr-un comunicat.

Și în privința Republicii Moldova sunt explicații de necontestat în privința făgăduințelor asumate. Vorbim despre fapte și nu despre vorbe. Ca atare, puțini știu, mulți au uitat că la începutul fiecărui mandat de șef de stat pe care l-a obținut, prima vizită oficială a președintelui Băsescu a fost într-un stat- cheie: Republica Moldova. S-a întâmplat pe 25 Ianuarie 2005, imediat după câștigarea Președinției României și pe 26 Ianuarie 2010, la fel de rapid, după reconfirmarea consecutivă ca șef al statului român.
La fel de puțini cunosc faptul că, în diplomație și la nivelul percepției internaționale, prima vizită a unui șef de stat sau de Guvern, în general, trasează linia directoare, profilul, intențiile adevărate și anjamanentele celui care o înfăptuiesc.
Așa se face că, în privința președintelui Băsescu totul a fost clar de la bun început. Ajutarea Republicii Moldova și tractarea ei din zona de influență sovietică a fost și este pariul său. Până pe 21 Decembrie, când iese din mandat.

Pe de altă parte, premierul Victor Ponta, șef al Executivului și, de la bun început, potențial candidat la Președinția României nu a luat-o deloc pe același drum. Prima vizită din mandatul său de șef al Guvernului de la București a fost pe o linie strategică cu totul diferită. A luat-o pe calea Uniunii Euroasiatice, adică acea URSS 2.0. pe care Vladimir Putin dorește s-o impună în vremurile noastre. A început cu Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan și a finalizat cu China. Alături i-au fost prietenii cu interese de afaceri atât în Uniunea Eurasia cât și în China partidului comunist.

Când un premier cu perspectivă, șef al unui Guvern dintr-un stat NATO, UE și scut antirachetă amplasat pe teritoriul său, alege de la bun început acest drum, atrage în mod evident atenția. Apoi, premierul și prietenii săi apropiați au încercat să diminueze curiozitatea Occidentului în privința realelor sale intenții. A poposit în Germania, a fost primit de vicepreședintele american, Joe Biden în fața căruia și-a luat o serie de angajamente în direcționarea sănătoasă a României. La nici două luni, toate promisiunile au fost încălcate prin Marțea Neagră, prin amenințările la adresa companiei Chevron, prin atacurile la adresa Justiției și prin definirea ca partener strategic a Chinei.
Premierul României nu părea să știe, și asta încă de la începutul mandatului său, că România are deja parteneriat strategic cu China semnat din 2004, de fondatorul partidului său care-l contrazice astăzi. Totuși, se vede că a împrumutat pasiunile mentorului său, Adrian Năstase pe care acum câțiva ani le mărturisea nestingherit, așa cum vedeți mai jos:”Nu am deloc sentimente de mare iubire față de Statele Unite ale Americii. Prefer China”. România mai are semnate și alte 11 parteneriate strategice, pe care deseori premierul a părut să nu le cunoască. Însă cel cu Statele Unite ale Americii este, fără niciun dubiu, fundamental. Dar tocmai acesta pare să-l intereseze cel mai puțin.

În tatonarea vizitei la Kremlin ce se pregătea pentru această vară, pe 7 Februarie acest an, șeful Executivului român ia din nou drumul Rusiei 2.0. . Se duce la Soci ca să participe la deschiderea Olimpiadei și să-l întâlnească pe Vladimir Putin. Puternicii lideri occidentali au boicotat cu intenție desfășurarea de forțe a președintelui rus și reuniunea lor sub bagheta lui. Nu și potențialul candidat la Președinție al României, șef al Guvernului în exercițiu. Victor Ponta stat în aceeași sală ca să-l asculte pe Vladimir Putin cu Victor Ianukovici al Ucrainei, Alexander Lukashenko al Belarusului, președintele Chinei, Xi Jinping, Nursultan Nazarbayev al Kazahstanului, Ilham Alyev al Azerbaidjanului, Kim Yong- Nam al Coreei de Nord, Recep Erdogan al Turciei, alți oligarhi dar și Plamen Oresarski al Bulgariei, Rusia invitând și Bulgaria să facă parte din URSS 2.0. pentru împărtășirea și fructificarea „celor mai bune din valorile Uniunii Sovietice”. În acest tablou, cu intenție Victor Ponta s-a încadrat. Nici măcar n-a zis că nu i-a plăcut.

Acum, pe fondul evoluțiilor extrem de periculoase din zonă și a masării trupelor ruse la frontiera cu Ucraina, președintele României a spus oficial ca va atrage atenția șefilor de stat și de guvern prezenți la Summitul Securității Nucleare de la Haga de nevoia de repoziționare în zonă a resurselor militare ale NATO, ca urmare a activităților militare de necontestat ale Federației Ruse. Foarte probabil, acesta a fost mesajul României transmis și în timpul întâlnirii cu președintele american, Barack Obama dar și avertismentul dat tot de președinte lui Serghei Lavrov, omul de fier al diplomației ruse.

În aceeași linie, și administrația americană tot ieri s-a arătat „foarte îngrijorată de riscul unei escaladări” creată de prezența trupelor ruse la frontiera cu Ucraina. A fost nominalizat clar Estul și Sudul Ucrainei. Washingtonul a anunțat că „observă îndeaproape” mișcările soldaților.

Din acest episod, Guvernul român cu intenție a lipsit. Din nou, s-a fofilat.

Când la graniță se schimbă istoria cu Kalashnikovul, când o întreagă regiune se zbuciumă și marile puteri ale lumii se poziționază răspicat, când în joc este democrația și libertățile oamenilor, șeful Guvernului de la București pare că are în plan o cu totul altă direcționare strategică a statului după mari eforturi de aderare și după 25 de ani trecuți de la Revoluție.
Un mic pas pentru un politician, un salt uriaș și extrem de păgubitor pentru sănătatea României și regiunii: V.V.Ponta ține cu tot dinadisul să fie primit, în acest an, de V.V.Putin pe covor roșu în Kremlin. Și după aceea, încotro?

În toamnă, foarte probabil deja candidat la Președinție, va lua, din nou, drumul Beijingului, într-un stat comunist, socialist, cu sistem monopartit.
URSS 2.0. și Republica Populară Chineză reprezintă, fără niciun dubiu, axa definitorie pentru el.

1. Ponta preferă China 2. Ponta Ianukovici 3. Băsescu Obama 4. Băsescu Lavrov

 

 

 

 

 

Liberalii, extem de talentaţi, ating, una după alta, noi culmi ale ridicolului

23 martie 2014 6 comentarii

Liberalii se pregătesc să fraierească iar românii … Şi nu oricând ci în Duminica Orbului, una dinsărbătorile cele mai sinistre pentru România.

La ultimele alegeri care au avut loc în o Duminică a Orbului, românii l-au votat pe săracul şi cinstitul Ion Iliescu … ce a urmat, au simţit pe pielea lor.

Liberali

Credeam că atunci când Crin Antonescu aduce tot felul de acuzaţii PSD pentru chestii pe care cu puţin timp în urmă le susţinea, atingea o culme a ridicolului de nedepăşit.

M-am înşelat crunt. Când îşi pun mintea, liberalii pot depăşi lejer orice grad al ridicolului. Când mai pui şi autosuficienţa lor, dacă au un dram de simţ al umorului  te distrezi teribil.

La Brăila, PNL şi-a lansat candidaţii pentru europarlamentare. Şi nu oricum ci pe ritmurile imnului Ligii Campionilor Europeni. Ba aveau şi o cupă pe care şi-au acordat-o încă înainte de a începe competiţia. 

La ce dracu se consideră ei campioni, n-am priceput. La ridicol? La incompetenţă? La maimuţărerală? La nesimţire?

Cupa Campionilor

Într-un spectacol plin de triumfalism deşănţat, la Brăila PNL şi-a lansat la Brăila candidaţii pentru europarlamentare. Aveau şi o cupă pe care şi-o acordau pentru că ei se consideră campiono, cei mai oneşti, cei mai capabili, cei mai recomandabili pentru a conduce ţara asta.

Evident, faptul că toţi miniştrii pe care i-au avut au dus incompetenţa şi autosuficienţa la nişte cote uimitoare, la un moment dat părând că de faăt fac tot ce pot ca să demonstreze că PNL este partidul care atinge performanţa istorică de a genera doar oameni cu mari probleme cu justiţiam nişte incapabili oricâtă bunăvoinţă ai avea faţă de ei.

Nici nu e de mirare, de vreme ce au în frunte un individ de teapa lui Crin Antonescu. Acesta nu a ezitat nici un moment ca, în momentul suspendării lui Băsescu să uzurpe funcţia de preşedinte la Senat pentru a putea dormi şi el la Cotroceni, la finalul perioade, cu coada între picioare, în loc să se ducă la serviciu în vederea deschiderii lucrărilor instituţiei în fruntea căreia stătea ca găina pe grămada de bălegar, a fugit în Italia unde şi-a făcut o vacanţă de lux pentru a se putea gândi dacă să renunţe la politică aşa cum promisese în cazul în care Băse nu va fi demis, sau să continue să se facă de râs.

Ca nevastă a barosanului şef din PNL, tot mai „pufoasa”  Adina Vălean a susţinut că liberalii vin după cinci ani de mandat în Parlamentul European pentru a-şi prezenta faptele, şi nu doar vorbele. Ea a susţinut că din 2007 până în prezent prin demersurile sale a redus tarifele la roaming cu 80%, urmând ca până în 2015 acestea să fie eliminate definitiv. Evident, ma’am Vălean a uitat să spună că e unul din principalii profitori a acestei chestii, orele petrecute la telefon în fiecare zi pentru a verifica dacă nu cumva soţul ei se mai dă la zglobiile din TNL.

Pentru că li se părea că verba volant, liberalii au pictat o grămadă de  bannere, pe care era ilustrată  o cupă, era inscripţionat alături de cinci stele: „Euro Campioni la fapte”.Nici nu se putea ca, mesajele PNL să fie alăturate alăturate imaginii lui Crin Antonescu sau celei a lui Klaus Iohannis (care le-a cam dat cu tifla neparticipând la circul respectiv): „Unitatea aduce victoria/ Competenţa câştigă lupta”.

 Antonescu, la rândul lui, a fost cel care a încheiat evenimentul, cu o metaforă probabil îndelung căutată, legată de copilul cu şanse materiale modeste care reuşeşte în viaţă prin învăţătură, lucru care nu prea i se potriveşte, el însuşi nefiind tocmai un elev/student prea sclipicios

„România nu este un copil sărac la masa Europei. România seamănă poate cu un copil de origine modestă dat la o şcoală înaltă. Dar este un copil frumos, este un copil inteligent, este un copil care vrea să înveţe, este un copil care vrea să reuşească (…) Vrem o Europă mai dinamică din punct de vedere economic şi mai puţin birocratică, o Europă în care poveştile dulcegi ale socialismului nu mai merg şi în care formulele populiste au dus, iată, la ridicarea unui val extremist şi anti-european în ţări care sunt leagănul şi modelul democraţiei, ca Franţa şi ca Marea Britanie. Vrem o Europă mai coerentă în politica sa externă, mai înţelegătoare cu diversitatea şi cu diferenţa. Vrem o Europă unită, vrem o Europă cu acţiuni şi cu politici coerente, dar vrem o Europă în care indivizii, ca şi naţiunile, să-şi păstreze dreptul la diferenţă”, a declarat, umflăndu-se în pene, Antonescu.

Ulterior, Crin a spus că a fost folosit conceptul Ligii Campionilor pentru lansarea candidaţilor la europarlamentare.

Cică „… evorba de o simbolistică, nu introducem nicio politică în fotbal, nici fotbalul în politică, e vorba de o anumită simbolistică şi cred că în chestiunea asta nu este nimic incorect„, a afirmat liberalul şef.

De asemenea, el a comentat faptul că pe scena folosită pentru discursurile liderilor politici a fost înlocuit pupitrul cu un stativ pe care a fost expusă „Cupa EuroCampionilor”, cupă câştigată în mintea liberalilor pentru simplul fapt că participă, că alte merite nu prea au.

„De lângă o cupă (am vorbit – n.r.) , dar nu din cupă, adică nu înlocuim tribuna. Important e ce spunem. Că spunem de pe un podium, că spunem de la o scenă, la un format, acestea sunt chestiuni de decor”, a mai afirmat Antonescu.

De asemenea, şeful campaniei PNL pentru europarlamentare, Marian Petrache, a spus că ideea a aparţinut unei alte persoane şi este bazată pe faptul că europarlamentarii PNL ar avea o anumită percepţie publică. (Dacă ne uităm la Norica Nicolai cu aspectul ei de buldoexcavator hodorogit de la prea multele chiolhanuri la care participă, urmarea văzându-se în creşterea cantităţii de slănină pe care o poartă sub piele, e clar ca merite au liberalii)

„Am ales acest mod de lansare pentru că, din analizele noastre, în percepţia publică europarlamentarii liberali sunt văzuţi cel mai bine dintre toţi europarlamentarii români şi, plecând de la acest aspect, pentru că au o notorietate pozitivă foarte mare, ne-am gândit la acest concept de lansare. El este strâns legat de dorinţa filialelor noastre de a avea fiecare euroregiune românească un europarlamentar care să-i reprezinte la Bruxelles”, a declarat Petrache.

Şeful de campanie a PNL a fost întrebat dacă a cerut acordul UEFA pentru a folosi imnul Ligii Campionilor în timpul campaniei pentru europarlamentare.

„Nu am vorbit la UEFA, dar e un om care ne-a ajutat în alegerea acestui tip de lansare a candidaţilor şi nu cred că o să avem probleme. Nici nu m-am gândit măcar”, a replicat Petrache, arătând astfel cam cât preţ pun ei pe drepturile de autor.

În sprijinul său a venit preşedintele PNL: „Cunosc câţiva oameni la UEFA, dacă e ceva…”… Întrebarea este dacă şi ăia îl ştiu pe el …

Mai poţi să zici ceva? Nu cred … Poate doar ca Dumnezeu să le dea minte românilor, şi să îi ajute să îşi amintească şi să înţeleagă ce urmări a avut votul lor dintr-o altă Duminică a Orbului …

Sorina Matei cere încetarea atacurilor la imaginea, demnitatea şi reputaţia sa… C.N.A.-ului i se rupe …

21 martie 2014 4 comentarii

Sorina MateiPe 17 Ianuarie, a.c, Sorina Matei publică pe siteul personal  notificarea pe care a făcut-o  conform legii către România TV, SC Ridzone Computers SRL, SC RTV Satellite Net SRL, Pătraru Dragoș, notificare în care le solicită să înceteze difuzarea şi folosirea de cuvinte şi expresii  jignitoare care aduc grave atingeri imaginii, demnităţii şi reputaţiei sale.

Evident că îi dau dreptate şi că nu am cum să nu o susţin.

Consideră, însă că, având în vedere acea campanie de protest împotriva jignirii lui Andrei Pleşu, în loc ca aceasta să se axeze doar pe dânsul trebuia să aibă accentele puse, pe de o parte, pe felul în care Antena 3 desfăşoară, încă de la apariţia ei, o mulţime de campanii de linşaj la adresa foarte multor persoane care nu se aliniază alături de ei într-u servirea stăpânului lor, pe de altă parte, pe apetenţa nesimţită a diferitelor entităţi din audiovizual de a lovi în adversarii stăpânilor lor.

De la domnul Pleşu, ca personaj central în acea campanie de condamnare a Antenei 3, consider că era de aşteptat să iasă şi să ceară corectarea necesară a orientării protestului. Nu a făcut-o, fapt care spune multe despre caracterul dumnealui cam deficitar şi despre acea inflamare de personalitate de care pare a suferi la fel ca mulţi alţii care apar ca repere morale pe sticla televizoarelor…

În consecinţă, cred că de acum înainte voi citi ceea ce scrie dumnealui şi voi asculta ceea ce spune sub rezerva întrebării: „De fapt, ce îl mână pe ‘mnealui în luptă?”. Uneori sub nişte chestii cu aparenţă de adevăr se ascund chestii urâte.

Legat de Sorina Matei, aceasta şi-a dovedit nu odată că este o profesionistă desăvârşitră şi că are un caracter demn de tot respectul din lume. 

Cred că nu mai e un secret pentru nimeni că a plecat de la Antena 3 şi România TV în urma unor mizerii urâte care i s-au făcut, cu toate acestea, a preferat să se abţonă şi să nu iasă în presă cu tot felul de dezvăluiri.

  Pe 17 Martie 2014, Sorina Matei publica pe siteul său:

Potrivit legii, am notificat România TV, SC Ridzone Computers SRL, SC RTV Satellite Net SRL, Pătraru Dragoș

Subsemnata, MATEI SORINA, prin prezenta va solicit sa incetati difuzarea si folosirea de cuvinte si expresii jignitoare care aduc grave atingeri imaginii, demnitatii si reputatiei de care ma bucur, fapt pentru care va depun:                                                                       

                                    NOTIFICARE 

          In conformitate cu dispozitiilor, art. 58, art. 61, art. 72 si art. 73 din Noul Cod Civil, coroborate cu dispozitiile art. 22 si art. 26 alin. 1 din Constitutia Romaniei republicata, precum si coroborate cu art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, va solicit, incepand cu data prezentei notificari, sa incetati difuzarea si folosirea de cuvinte si expresii jignitoare care aduc grave atingeri imaginii, demnitatii si reputatiei de care ma bucur.

          In temeiul dispozitiilor art. 73 din Noul Cod Civil care precizeaza la alin. 1 ca: “Orice persoană are dreptul la propria imagine” si la alin. 2”În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, dupăcaz, utilizarea unei asemenea reproduceri”, va interzic si am dreptul sa impiedic reproducerea in orice mod a infatisarii mele fizice ori a vocii mele sau, dupa caz utilizarea unei astfel de reproduceri.

 

De asemenea, va aduc la cunostinta faptul ca orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale. Orice atingere adusa onoarei si reputatiei subsemnatei fara consimtamantul meu ori fara respectarea limitelor prevazute de art. 75 Noul Cod Civil este interzisa.

 

In cadrul emisiunii “Starea Natiei”, din data de 03.03.2014 si 10.03.2014, difuzata de institutia dumneavoastra si prezentata de Patraru Dragos , acesta a făcut afirmaţii defăimătoare şi calomnioase prin care mi s-a adus atingere imaginii si reputaţiei de care ma bucurprovocandu-mi reale prejudicii morale

Fapta de a folosi expresii jignitoare si defaimatoare la adresa subsemnatei de catre moderatorul emisiunii, Patraru Dragos, in mod tendentios intr-o emisiune difuzata de un post de televiziune cu o audienta si o pozitie semnificativa, este una ilicita si care poate atrage raspunderea delictuala a autorului acesteia in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura civila.

          Astfel, in Noul Cod civil este reglemantat “Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane”,  la art. 73 si art. 74 dupa cum urmeaza:

          “Art. 73 Dreptul la propria imagine:

          (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.

          (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile.

Imaginea persoanei reprezintă o valoare fundamentală prevăzutăşi garantată de Constituţie.

          Imaginea persoanei este esenţială pentru drepturile şi libertăţile ei cu implicaţii deosebite asupra gradului de satisfacere al trebuinţelor acesteia.

          Potrivit art. 30 alin. 6 din Constituţia Romaniei ”libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară şi nici dreptul la propria imagine ceea ce presupune o serie de obligaţii pentru legiuitorşi celelalte autorităţi publice.”

          Potrivit art. 1 pct. 3 din Constituţia Romaniei demnitatea omului este ridicată la rangul de valoare supremă şi este garantată constituţional.

          În art. II-61 din Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa se dispune: „Demnitatea umană este inviolabilă. Ea trebuie respectată şi protejată.”

          In acelasi sens art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului statorniceste ca libertatea de exprimare ”comporta indatoriri sau responsabilitati”, iar potrivit alin. 2 din precitatul articol: ”Exercitiul acestor libertati ce comporta datorii si responsabilitati poate fi supus unor formalitati, conditii, restrangeri sau a unor sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru (…)protectia reputatiei sau dreptului altora (…)”.

          Aceste aspecte sunt consemnate si in Rezolutia Consiliului Europei nr. 1003/1993 privind principiile de baza ale ziaristicii (Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 265/20.09.1994).

 

          Prin Decizia nr. 62/2001, Curtea Suprema de Justitie, Sectia Civila, (publicata in “Buletinul Jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 2001, pag. 71) a subliniat faptul ca: “dreptul la opinie si la libera exprimare, ca orice alt drept, trebuie exercitat in limitele sale firesti, neputand prejudicia drepturile si interesele legitmie ale celorlalte persoane”.

          Potrivit Noul Cod civil, la art 252 intitutlat “Ocrotirea personalitatii umane”, se precizeaza ca: “Orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intriseci fiintei umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica, demnitatea, intimitatea vietii private, libertatea de constiinta, creatia stiintifica, artistica, literara sau tehnica.”       

          Dreptul la propria imagine este un drept fundamental dar complementar al dreptului la viaţa intimă, familială şi privată. 

          Reputaţia este o rezultantă şi în acelaşi timp componentă a imaginii publice, noţiune prin care înţelegem stima, respectul, consideraţia, dezaprobarea faţă de o persoană ca urmare a reflectării unor anumite însuşiri în mentalul colectiv.

          Protecţia imaginii persoanei s-a făcut şi se face şi prin incriminarea unor fapte grave care afectează imaginea publică a persoanei în mod deosebit demnitatea, onoarea, reputaţia, sub forma infracţiunilor de insultă, calomnie, ultraj pentru care se aplică pedepse penale.

          Prin utilizarea de cuvinte si expresii jignitoare coroborat cu difuzarea de secvente ale emisiunii pe care subsemnata am moderat-o, avandu-l ca invitat pe Presedintele Romaniei Traian Basescu, mi-au prejudiciat atat imaginea cat si reputaţia.

          Conform Codului deontologic al jurnalistilor:

           “Ziaristul care distorsioneaza intentionat informatia, face acuzatii nefondate, plagiaza, foloseste neautorizat fotografii sau imagini tv si surse ori calomniaza savarseste abateri profesionale de maxima gravitate.”

Daca dupa data prezentei notificari, in situatia in care se constata faptul ca societatea dumneavoastra, direct sau indirect, indiferent de modul de publicitate practicat (stiri scrise, audio, video, etc.) a adus atingeri vietii mele private, astfel cum sunt reglementate si enumerate de dispozitiile Noul Cod Civil, va aduc la cunostinta faptul ca, in temeiul art. 69 N.C.C. imi rezerv dreptul de a ma adresa instantei de judecata in vederea luarii masurilor necesare pentru a impiedica sau a face sa inceteze orice atingere ilicita adusa integritatii imaginii si reputatiei mele, precum si pentru a dispune repararea in conditiile art. 252-256 N.C.C. a daunelor materiale si a daunelor morale.

Cu stima,

Matei Sorina”

http://sorinamatei.blogspot.ro/2014/03/potrivit-legii-am-notificat-romania-tv.html 

Sorina Matei (1) Sorina Matei (2) Sorina Matei (3) Sorina Matei (4)

Iată că, despre nesancţionarea atacului  jegos din partea României tv la adresa Sorinei Matei,  publică pe 20 MARTIE 2014 pe reportervirtual.ro

Atacul jegos al România TV la Sorina Matei, nesancționat din nou

Atacul jegos la persoana Sorinei Matei din partea lui Dragos Patraru, pe postul de televiziune România TV, a scapat pentru a doua oară nesanctionat de CNA.

Astăzi au fost sapte runde de vot, dar nicio propunere nu a intrunit numărul necesar pentru a fi luată o deizie, respectiv sase voturi. La discuție au fost prezenți opt membri CNA din totalul de 11.

CNA a decis din nou ca acest caz să fie amânat pentru următoarea ședință, după ce și marți făcuse același lucru.

Propunerile de sancționare au pornit de la 5.000 de lei, amenda minimă, și până la 50.000 lei. Cea mai mica propunere, cea de 5.000 de lei, a întrunit și cele mai multe voturi, respectiv cinci.

Înregistrarea VIDEO de mai sus este și motivul discuției din CNA.

reportervirtual.ro

Acelaşi Adrian Halpert, revine astăzi, 21 Martie 2014, cu un articol tot pe reportervirtual.ro în care atrage atenţia asupra modului în care înţeleg lighioanele din CNA să trateze problemele cu care se confruntă. Jignirea demnităţii lui Pleşu evaluată la 30.000 de lei, lucrurile spuse de Banciu despre curvele din Moldova (altfel chestii devenite deja clişee în România) evaluate la 15.000 de euro, demnitatea Sorinei Matei, una din puţinele jurnaliste care a dovedit de multe ori respect faţă de telespectatorii săi şi faţă de deontologia profesională … zero…

Scrie  aşa:

„Demnitatea lui Pleșu, 30.000 lei, cea a `curvelor din Moldova`, 15.000 lei. A Sorinei Matei? Nimic”

CNA a avut ieri o zi încărcată. Pe lista discuțiilor, cazul linșajului mediatic făcut de Antena 3 la adresa lui Andrei Pleșu, atacurile România TV la Sorina Matei și mai multe reclamații în legătură cu emisiunea „Lumea lui Banciu”, de la B1 TV. Rezultatul? Două amenzi: una de 30.000 de lei, pentru Antena 3, și una de 15.000, pentru B1 TV.

Narcisa Iorga

Narcisa Iorga

Cum s-a desfășurat ziua de ieri, ne spune din interiorNarcisa Iorga, membru CNA, pe blogul ei despre audiovizual, în materialul intitulat „În cuantificarea CNA, demnitatea lui Pleșu – 30.000 lei, cea a ”curvelor din Republica Moldova”- 15.000 lei. A Sorinei Matei? Nimic”:

>> „O singură zi, trei cazuri antologice pentru spațiul audiovizual: linșajul mediatic al lui Andrei Pleșu la Antena 3, atacul la persoana Sorinei Matei la România TV și pamfletul lui Radu Banciu la B1. Amenzile: 30.000 de lei pentru Antena 3, nimic pentru România TV, 15.000 de lei pentru B1 TV”

>> „Trei cazuri, trei moduri diferite de abordare din partea unei autorități publice, aceeași ședință a CNA. Antena 3 a necesitat aproape trei ore de dezbateri, care s-au soldat, după trei runde de vot și patru propuneri, cu o amendă de 30.000 de lei. România TV – 45 de minute de dezbateri, șapte runde de vot și șase propuneri, nicio sancțiune. B1 TV – două minute de procedură, o singură propunere transformată direct în amendă de 15.000 de lei”.

Materialul complet, AICI.

reportervirtual.ro

Mă întreb şi eu…

1. Oare exagerez dacă, pentru faptul că Andrei Pleşu nu a cerut ca protestul (fâsăit, după părerea mea) împotriva jignirii sale, trebuia orientat spre condamnarea Antenei 3 pentru întreaga activitate de linşaj în care a lovit în demnitatea a zeci, dacă nu sute de persoane,  consider că dumnealui, Andrei Pleşu, are mult mai mult ţesut adipos decât caracter?

2. Oare greşesc dacă îi consider pe membrii CNA nişte hoţi care ne fură banii deoarece nu fac treaba pentru care sunt plătiţi,  faptul că demnitatea unei jurnaliste de talia Sorinei Matei (şi a multor altora) valorează nimic în ochii lor, sancţionând, însă, pe unul ca Radu Banciu pentru  că spune adevăruri  considerate deja clişee în România?

Da, bine zicea ăla, păcat că-i locuită …

 

Oare de ce Elena Băsescu doreşte cu tot dinadinsul să ne arate că e doar o neruşinată ţoapă … politică ?

20 martie 2014 3 comentarii

Elena BăsescuCând am considerat că trebuie să o laud pe Elena Băsescu, am făcut-o … Nu am să ezit ca atunci când, asemenea altor politicieni o ia prin arătură şiarată că are şi o puternică latură de ţoapă politică, să o critic.

Am rămas stupefiat citind pe evz.ro preia o declaraţie a ei care şochează prin mahalagismul educaţional  care îi populează mintea.

Fără nici un dram de bunsimţ, EBa se aruncă în afirmaţii care o arată a nu fi cu nimic deasupra unor lătrăi care încearcă să se afirme părând a nu vea propietatea afirmaţiilor sale, recitând pur şi simplu nişte chestii care i se livrează de persoane pentru care bunul simţ este doar o vorbă goală de sens. 

EBa se ia de Monica Macovei (căreia ar trebui să îi spună „săr’mâna tanti”), într-o postare pe blogul personal, spunând că aceasta a renunțat la principii pentru un loc pe listele PDL la europarlamentare. Elena Băsescu zice  și că doamna Macovei a fost sprijinită de președintele Băsescu pentru a deveni ministru, europarlamentar, vicepreședinte PDL și preşedinte al Delegaţiei de cooperare UE – Republica Moldova, uitând faptul că imaginea tatălui său a fost lustruită tocmai prin asocierea acestuia cu doamna Macovei care, până na alta se bucură de un foarte mare respect în Europa.

Oare cum de nu-şi aminteşte prinţesica de faptul că, Monica Macovei l-a ajutat pe tatăl ei când era în corzi şi risca să fie demis? Oare cum de nu îşi aminteşte EBa de faptul că Traian Băsescu deşi se jura că nu îl va  desemna pe Ponta Premier l-a numit .. şi nu odată ci de două ori. 

Ca să nu mai spun că atunci când a fost să semneze decretele pentru numirea noilor miniştrii o va face doar când Ponta îi va prezenta un program de guvernare… nu i le-a prezentat, dar de semnat, a semnat …

Legat de candidatura sa la europarlamentare, EBa se pare că e lovită iar de o amnezie extrem de mirabilă (sau poate, nu). 

Singurul motiv pentru care candidatura ei nu a fost un lamentabil eşec este acela că e fiica lui tac-su şi că  s-a folosit de logistica partidului pe care acum îl consideră adversar… Nu am văzut-o niciodată să se ia de cei de la Antena 3  care nu odată au făcut-o varză … De doamna macovei însă, da …

Citez din evz.ro

„Spre deosebire de Monica Macovei, eu am primit în 2009 încrederea a peste 200.000 de români, nu m-am ascuns pe o listă. Singura mea candidatură electorală a fost un succes, în timp ce doamna europarlamentar, deşi dintr-o generaţie cu peste 20 de ani mai în vârstă ca mine, nu a avut acest curaj”, a scris EBa pe Facebook.

„Am 1.859 de activităţi în PE, pe când doamna Macovei are 1.226. Şi dacă lucrurile ar fi stat invers, tot aş fi crezut că ambele sunt cifre respectabile, spre exemplu, faţă de activitatea distinşilor sau distinselor colege din PSD şi PNL. Deci, a spune despre mine că sunt cel mai activ europarlamentar român nu este o greşeală. Dacă autorul crede că doamna Macovei are o prestaţie mai bună, e părerea sa şi, subiectivă fiind, poate să şi-o exprime”, a mai spus Elena Băsescu.

„A fost, ca să zicem aşa, o recompensă pentru faptul că pierduse ruşinos vicepreședinția Parlamentului European cu un scor cam cât la alegerile din PDL. La momentul acela, nu ştia nici măcar care sunt factorii de decizie din Republica Moldova sau reprezentanţii principalelor forţe politice. Din această postură, doamna europarlamentar a avut o implicare mai slabă, mergând cu greu la Chişinău de 5 ori în mandatul de europarlamentar. Eu şi Cristian Preda am iniţiat o rezoluţia adoptată de Parlamentul European care condamna abuzurile şi presiunile aşa-ziselor autorităţi transnistrene, nu doamna preşedinte de delegaţie de cooperare. Poate ar trebui ca autorul articolului să se uite puţin ce s-a întâmplat în presa rusească şi de la Tiraspol în această perioadă pentru a vedea cine consideră aceştia că sunt europarlamentarii care ajută Republica Moldova înainte să pună ştampile de calitate”, a mai spus Elena Băsescu.

„Şi, lucrând în echipă, am reuşit: atât Eugen Tomac, cât şi Riceard Badea au reuşit să-şi câştige mandatele. Rugămintea pentru toţi susţinătorii Monicăi Macovei este următoarea: nu încercaţi să o exoneraţi pe aceasta de faptul că a renunţat la principiile pe care le invocă pentru a obţine un loc pe lista PDL pentru europarlamentare. Nu faceţi decât să arătaţi că scara de valori nu există. Nu uitaţi că domnia sa nu a apărut în politică din neant, ci a fost sprijinită de Preşedintele pe care acum îl critică să devină şi ministru, şi europarlamentar, şi vicepreşedinte de partid, dar şi preşedinte al Delegaţiei de cooperare UE – Republica Moldova”, a mai spus Elena Băsescu.

Deh …atâta poate, atâta zice …

P.S. Mă întreb dacă Elena Băsescu ştie sensul cuvântului ruşine … tare mă îndoiesc…

Crin Antonescu – un puternic simbol al ipocriziei şi oportunismului deşănţat al politicianului român

19 martie 2014 2 comentarii
Crin Antonescu - un individ  pentru care lipsa minimei demnităţi de a-şi recunoaşte trecutul face să îşi afişeze cu neruşinare ipocrizia nativă. ipocrizia

Crin Antonescu – un individ pentru care lipsa minimei demnităţi de a-şi recunoaşte trecutul face să îşi afişeze cu neruşinare ipocrizia nativă.

Ipocrizia este una din caracteristicile omului care, în anumite limite contribuie la crearea şi păstrarea relaţiilor sociale.

Există foarte multe exemple. Unul din cele mai des întâlnite este acela când, componenţii unui cuplu, pentru „coafa” o anumită imagine, spun pe unde vrei şi unde nu vrei cât de minunat e partenerul. Când se ajunge la divorţ şi începe bălăcăreala, personajele din cuplul respectiv încep să se porcăiască, să se acuze de lucruri extrem de urâte.

Politica este un domeniu unde ipocrizia atinge nişte cote greu de înghiţit de cei din exterior, după ce foşti aliaţi cu puţin timp în urmă făceau o spectaculoasă echilibristică retorică, încercau să ne lămurească, împotriva evidenţei de multe ori, cât de minunat le e partenerul şi ce mare fericire este că sunt în realţia de coaborare, ba chiar că singura lor raţiune de a fi e aceea de ase alia unul cu altul, când intervine o ruptură să te ţii …

Într-un  interviu acordat Revistei 22, Crin Antonescu spune că foştii aliaţi de la PSD sunt puşi pe „furat tare”, fiind dispuşi să fure si sigla USL.
PSD, e limpede, din păcate, nu s-a schimbat decât foarte puțin în raport cu PSD-ul anului 2004. Popular spus, e pus pe furat, dar pe furat tare, până și furat de sigle. Încercarea cu USD a fost o tentativă clară de asemenea furt.

Din fericire, deciziile care s-au dat le interzic folosirea, cel puțin la aceste alegeri, a aceastei sigle. Constatăm totuși că, așa cum pe bună dreptate, despre PDL, în alegerile din 2012, s-a spus că n-are curaj să-și afișeze sigla și să-și arboreze culorile și se ascunde sub tot felul de alte formule, constat același lucru în legătură cu partidul cel mai puternic din România, PSD”, a apus Antonescu pentru Revista 22.

Întrebat dacă l crede că mai este credibil pentru electoratul său cu discursul îndreptat împotriva foştilor săi parteneri politici, Antonescu, fără nici cea mai mică jenă, relevând astfel o nesimţire inimaginabilă, a răspuns că „n-am făcut nicio tâlhărie împreună cu PSD”. E drept, nu au stat împreună la colţ de stradă ca să ia portofelul trecătorilor …

„Mie îmi pare că are șansa să fie credibil și ar trebui să fie credibil, din două motive. Unul, pentru faptul că împreună cu colegii mei am luat aceste decizii complicate, nu e ușor să pleci de la guvernare, să te duci într-o situație electorală complicată. Al doilea: n-am făcut niciun fel de rele împreună cu PSD. V-am dat exemplu de câteva lucruri pe care nu le-am acceptat nici în programul de guvernare și nici în practică. N-am făcut nicio tâlhărie împreună cu PSD”, a mai declarat Crin Antonescu.

Ce poţi să mai spui? Când nesimţirea atinge asemenea cote, nimic nu trebuie să mire. E foarte confortabil să îţi acuzi foştii colegi de gaşcă împreună cu care au furat grupa mare în speranţa că acum vei fi considerat pur ca o lebădă, tot rahatul comis împreună urmâmd a fi aruncat asupra foştilor colegi. Să achite ei nota de plată, dă-i dreaq …

Păi fuga de răspundere ce poate arăta? O crasă lipsă de caracter şi de demnitatea de a-ţi asuma propiile fapte, dar, această tentativă de a scăpa de oprobliul public, mi arată ceva. Un profind dispreţ pentru cel căruia i ser adresează. Votacului …

Dacă acum se va apuca Antonescu să mai spună şi despre mizeriile din campania electorală făcute de  Dragnea , mizerii care l-au făcut parlamentar pe Antonescu, va fi perfect. Poate ne va povesti şi cam cum a ajuns el parlamentar… (umblă zvonul că fără voturile pe care le are mulţumită lui Dragnea, Antonescu nu scotea nici 5%.)

Ar mai fi multe de spus, dar greaţa e prea mare.

Iată mai jos, integral, articolul interviu publicat de Revista 22, „CRIN ANTONESCU: Faţă de 2004, PSD e neschimbat în esenţa lui rea” articol semnat  de de Andreea Pora, şi publicat pe  18.03.2014. E un articol care trebuie citit… în afară de flegmele pe care Antonescu le scuipă fix în moaca foştilor săi aliaţi, este un execiţiu de mare ipocrizie:

Până la urmă, de ce s-a rupt USL? Motivele care au fost invocate și de o parte, și de cealaltă au părut forțate. Senzația a fost că ambele părți au dorit să se despartă, motivul de substanță fiind de fapt candidatura la prezidențiale.

Încă Antonescu se mai crede un mare neînţeles. Problema e că de la o vreme nu se mai înţelege pe sine nici el însuşi.

USL s-a rupt pentru că PNL nu a acceptat transformarea USL în PSD, într-un PSD cu variațiuni, iar PSD nu a mai acceptat termenii inițiali ai acestei coaliții. Problema candidaturii la prezidențiale este doar un efect. Pentru că PSD ar fi fost în stare probabil chiar să-și respecte angajamentul, în condițiile în care ar fi avut toate garanțiile că președintele următor, chiar dacă nu provenea din PSD, nu va deranja cu nimic în acțiunile sale.

Și care a fost momentul în care ați realizat aceste lucruri, că USL riscă să se transforme într-un PSD mai mare și că ei își doresc un candidat marionetă la Cotroceni?

Pentru mine, aceste lucruri au devenit foarte clare din primele luni ale lui 2013. Revelatorul final a fost refuzul PSD, cu orice preț, de a-l accepta pe Klaus Johannis în guvern. Ei au construit această formulă finală urmărind o situație cu două ieșiri favorabile: fie noi nu vom accepta, ceea ce s-a și întâmplat, și atunci cu un aparat de propagandă bine pus la punct urmau să ne culpabilizeze pentru eșecul proiectului, ceea ce se întâmplă; fie acceptam în condiții care ar fi arătat în mod evident opiniei publice și propriului nostru electorat că am devenit un partid de mâna a doua, un partid subordonat PSD, ceea ce, evident, pentru noi nu era de acceptat.

Dacă spuneți că încă de la începutul lui 2013 v-a devenit evident, de ce ați amânat aproape un an această despărțire?

Pentru că nu este ușor să abandonezi un proiect de asemenea anvergură, în care și eu, și majoritatea liberalilor am crezut, pentru că e o răspundere extrem de grea să dezamăgești oamenii care nu au șansa formării altor majorități, formării altor guverne decât o dată la patru ani și pentru că, indiferent de percepțiile, sentimentele și impresiile mele, ești dator să cauți toate soluțiile de a salva un proiect important.

Care considerați că este compromisul major pe care l-a făcut PNL în USL?

Poate că îmi scapă mie, dar n-am sentimentul că a fost un compromis foarte dureros. În ce privește programul de guvernare, de pildă, țintele noastre în plan economic – menținerea cotei unice, menținerea Codului Muncii în forma în care el a fost adoptat – au fost respectate. În ceea ce privește împărțirea ministerelor, pot spune că, în ciuda impresiei multora, a fost o împărțire rezonabilă.

Cu multe nemulțumiri în interiorul partidului.

Există un egoism, să-i spunem, al fiecărui partid. Sigur că te poți plânge că nu ai tot. Putem să vorbim și de lăcomia PSD, putem să vorbim și de ambiția PNL…

Dar de lăcomia PNL nu putem vorbi?

Când știm că există PSD, parcă nu mai putem folosi același cuvânt pentru PNL, e o lăcomie palidă. Există totdeauna ambiții, frustrări. Nu se putea, rezonabil vorbind, ca într-un guvern PNL să aibă și Ministerul de Finanțe tot, și al Economei tot, și Ministerul de Interne tot. Lucrurile au presupus un anumit partaj. Încă de la jumătatea anului 2013, reacția mea a fost publică și foarte clară. În câteva puncte ferme, în câteva proiecte de legi n-am făcut un compromis. Roșia Montană a căzut pentru că ne-am opus noi, Legea amnistiei și grațieriia căzut sau cel puțin s-a amânat. În domeniul descentralizării, poliția și porturile au fost salvate momentan de către noi. N-am sentimentul unui compromis major și din punctul acesta de vedere eforturile pe care le-am făcut de a salva această coaliție au fost circumscrise termenilor inițiali. Când am spus că n-am acceptat ca USL să se transforme într-un PSD, spun că n-am acceptat ca USL să fie deturnat din programul său inițial într-un program pe care acum PSD îl scoate la vedere din ce în ce mai clar.

Da, dar faptul că PSD își dorea un președinte slab a fost evident și din modificările la Constituție, la care dvs. ați achiesat, pentru că ați condus comisia.

Nu sunt de acord. Pe tema proiectului modificării Constituției s-a vorbit foarte mult, fără să se ia în calcul textul propriu-zis al modificării. Asta este o temă care s-a impus în opinia publică fără temei. Președintele pierdea foarte puțin. La rigoare, interpretând Constituțiaașa cum am interpretat-o mereu, chiar și pe cea existentă, nu pierdea nimic, toate puterile președintelui, așa cum sunt în actuala Constituție, rămâneau neschimbate. Singura constrângere, de fapt clarificare, impusă președintelui era aceea de a nu mai desemna un premier după alegeri generale după propria sa voință, ci în consecința și cu respectarea rezultatului alegerilor. Asta era tot. Ce altă putere i se lua președintelui?

În faza inițială a proiectului, pe care dvs. ați cauționat-o, președintele pierdea dreptul de a organiza un referendum, care se putea face numai cu acordul parlamentului, pierdea dreptul de a-i numi pe șefii parchetelor, care ar fi trecut la CSM.

Nu e adevărat. Chestiunea cu referendumul, da. Dar în legătură cu atribuțiile președintelui în numirea șefilor parchetelor sau a tuturor celorlalți demnitari care, prin prevederile actualei Constituții și în condițiile legilor în vigoare, îi numește, nu pierdea nimic. Iar în legătură cu desemnarea candidatului de prim-ministru n-a existat nicio observație nici de la Veneția, nici din altă parte. Nici măcar de la CCR, care a făcut observații extrem de extinse și multe dintre ele, după părerea mea, fără temei constituțional de revizuire. Una peste alta, indiferent că președintele avea atribuțiile actuale sau atribuțiile conform Constituțieimodificate, el putea juca în continuare un rol foarte important, pe care PSD nu îl acceptă.

PSD spune că va duce înainte proiectul de revizuire. Ce va face PNL, îl va susține în parlament, pentru că văd că vi-l asumați?

Eu îmi asum în continuare tot ceea ce am făcut împreună în proiectul de revizuire. Proiectul are puține șanse acum, dar avea puține șanse și înainte. Prin parlament poate trece, dar referendumul în condițiile cu prag de prezență de 50% e o țintă foarte greu de atins.

În ceea ce privește mișcarea făcută de Călin Popescu-Tăriceanu, ați avut vreun semnal mai înainte că pregătește așa ceva? Vă întreb pentru că Tăriceanu era cunoscut ca fiind un opozant al dvs., dar o eventuală plecare era mai degrabă către partidul lui Chiliman-Moisescu.

D-l Tăriceanu, ca și alți colegi, atâta vreme cât a existat USL, au făcut o opoziție dinspre dreapta la USL sau prezenței PNL în USL. Din acest motiv, deși credeam că în 24 de ani am văzut tot ce se putea vedea pe scena politică românească, ceea ce a făcut d-l Tăriceanu m-a surprins. Ce a făcut d-l Ponta însă cu acest prilej nu m-a surprins deloc. Este tipic pentru noul PSD, noua față și noile modalități de acțiune ale PSD. D-l Ponta are două obiective cu această mișcare. Unul, să rupă PNL. Ceea ce nu s-a întâmplat și-mi pare destul de greu să cred că se va întâmpla, dacă nu s-a întâmplat în primele zile. În paranteză fie spus, asta a fost o șansă de a arăta totuși PNL ca un partid serios, și nu un partid de măcelărie, cum se spune. A doua țintă a d-lui Ponta, o bătălie care încă se duce, e de a lăsa impresia unor oameni, câți sunt dispuși să creadă, că totuși mai există un fel de USL, că totuși PSD nu e singur, are acolo niște oameni, un om de dreapta. Povestea cum ar putea să fie d-l Tăriceanu chiar candidat la președinție poate părea pentru oamenii avizați hazlie, dar pentru un anumit public poate să țină.

Și totuși, PNL a plecat și n-a plecat de la măcelărie, din moment ce șefii din deconcentrate, directorii, o întreagă structură a rămas în funcții.

Aici respectăm totuși niște reguli. Dăm la o parte discuția despre alianțele din consiliile județene sau locale, pentru că aici sper că nu confundăm ce înseamnă să fii la putere în plan național cu economia din administrație. Noi am retras, cu două excepții, miniștrii, secretarii de stat și cei echivalați, adică numiți pe criterii politice. Mai departe, de vreme ce nu au fost numiți pe criterii politice, niște oameni din deconcentrate sau din prefecturi nu puteam să-i retragem noi, pentru că ar fi însemnat să-i definim ca oameni numiți pe criterii politice. N-aveți nicio grijă, că ne lămurim și aici. D-l Ponta a început deja să scoată prefecții liberali și probabil la fel se va întâmpla și cu acei directori care sunt de proveniență liberală. Ar fi fost absurd din partea noastră să scoatem sute de oameni din poziții în care pentru unele au dat concurs, pentru care nu sunt, cel puțin oficial, numiri politice.

Momentul în care acești oameni vor fi scoși din funcții va fi unul cu adevărat delicat pentru PNL?

În niciun caz PNL nu se va rupe pentru asta. Unii poate vor opta să rămână directori, asta s-a întâmplat peste tot, putem să numărăm câți pedeliști au devenit de altă culoare sau au preferat să rămână în funcții. Nu va fi un moment delicat, pentru că PNL n-a fost niciodată un partid de directori, n-a stat în directorii săi. Adică, cu tot respectul față de alții, nu suntem nici UNPR, nici PC, nici măcar UDMR.

Spuneați că vi se pare o glumă faptul că Tăriceanu ar putea deveni candidatul USL. Din asta înțeleg că sunteți convins că Ponta va candida?

Primul lucru de care sunt convins e că d-l Tăriceanu nu poate câștiga niște alegeri, indiferent de cine va fi susținut. Nu uitați că în toată istoria d-l Tăriceanu a câștigat o singură dată, în interiorul PNL, un congres în calitate de proaspăt prim-ministru învestit de două luni. Atât. D-l Tăriceanu nici nu are un apetit de a participa la competiții, în general. Prezența domniei sale în funcții importante se conjugă la diateza pasivă. Al doilea, este foarte greu de crezut că PSD va susține un alt candidat. Nu știu dacă d-l Ponta va candida, dar îmi pare că lațul candidaturii se strânge în jurul domniei sale. Sunt însă convins că d-l Ponta este sincer măcar atunci când spune că ar prefera să fie un prim-ministru nederanjat de președinte, un prim-ministru care să aibă toată puterea și tot bugetul pe mână, și un președinte care să taie panglici și care din când în când să participe la ceremonii, unde d-l Ponta, cavalerește, ar fi gata să-i acorde întâietatea protocolară, adică să-i dea armata onorul, să intre primul pe ușă când nu încap amândoi. Dar puterea în realitate să-i aparțină. Foarte interesant de pus în oglindă visul d-lui Ponta cu visul d-lui Băsescu. Visul d-lui Ponta este un USL fără Antonescu, visul d-lui Băsescu este o dreaptă fără Antonescu. D-l Ponta încearcă să sugereze existența unui USL fără PNL, iar d-l Băsescu o dreaptă fără PNL sau, în orice caz, un PNL redus la un rol secundar.

Sub privirea încremenită, Ponta mima faptul că gândeşte …

Credeți că aveți șanse să ajungeți liderul opoziției, să acaparați acest loc?

Nu. PSD, e limpede, din păcate, nu s-a schimbat decât foarte puțin în raport cu PSD-ul anului 2004. Popular spus, e pus pe furat, dar pe furat tare, până și furat de sigle. Încercarea cu USD a fost o tentativă clară de asemenea furt. Din fericire, deciziile care
s-au dat le interzic folosirea, cel puțin la aceste alegeri, a aceastei sigle. Constatăm totuși că, așa cum pe bună dreptate, despre PDL, în alegerile din 2012, s-a spus că n-are curaj să-și afișeze sigla și să-și arboreze culorile și se ascunde sub tot felul de alte formule, constat același lucru în legătură cu partidul cel mai puternic din România, PSD.

De ce nu denunțați USL din punct de vedere juridic?

Vom denunța și din punct de vedere juridic. Trebuie să spun că n-am făcut-o imediat tocmai din rațiuni avocățești, ca să nu poată fi luată după aceea o siglă asemănătoare. Dar chiar dacă d-l Ponta și PSD își vor masca la alegerile prezidențiale candidatul sub o siglă asemănătoare cu USL, cred că nu le va ajuta foarte mult, pentru că n-aș exagera trauma societății românești pentru dispariția USL. Fostul electorat USL a fost alcătuit în cea mai mare parte din electorat PSD și electorat PNL. Au venit oameni, cum se întâmplă de fiecare dată la alegeri, furați de formule de unitate și formule de schimbare, dar cred că e destul timp de la acele alegeri și până în finalul acestui an, pentru ca acești oameni să-și facă opțiunea.

A fost un electorat anti-Băsescu, acesta a fost liantul.

Un electorat anti-Băsescu rămâne un electorat PNL pentru faptul că este liberal, pentru faptul că ne va urma, am această convingere. Chiar și primele sondaje, unele nepublicate, vorbesc de sondajele serioase, arată că electoratul PNL a amortizat acest șoc, adică suntem tot acolo, tot același electorat. Nu cred că pentru faptul că vom angaja din ce în ce mai puternic o bătălie cu PSD va deveni mai puțin
anti-Băsescu. Diferența fundamentală este că unii vor să terminăm cu epoca Băsescu și să ne întoarcem în 2003-2004, iar alții vrem să terminăm cu epoca Băsescu și să mergem spre 2015-2020.

În conjunctura de acum, spre ce tip de electorat vă îndreptați? Mizați pe un electorat anti-PSD sau pe fostul electorat „băsist“?

Electoratul se schimbă. Problema, din punctul meu de vedere, este că nu există băsiști sau antibăsiști pe viață. Există oameni care la un moment dat au văzut în Traian Băsescu purtătorul unor aspirații, al unor interese, valori și i-au dat votul. Pe noi ne interesează oamenii care vor ca România să nu se întoarcă în 2004, ci să meargă către 2015-2020, care vor în România democrație performantă, economie performantă, administrație performantă și stat de drept autentic și justiție independentă autentică. Eu cred că oamenii ăștia sunt mulți. Eu nu uit că în iarna 2012 jumătate din electoratul României nu și-a exprimat dreptul de vot, de aceea competiția politică se deschide și în afara spațiului așezat în acest moment.

Deci anti-PSD în sens mai larg?

Din punctul meu de vedere, anti-PSD, pentru că PSD ne arată că nu valorile pe care le-am pomenit înainte sunt și valorile lor. Noi avem până la urmă un echilibru politic dat de un electorat numeros și stabil, al PSD, care este atât de important pentru că foarte mulți oameni în România nu se prezintă la vot. PSD are 35%, chiar dacă el va putea atinge și 40% la aceste alegeri europarlamentare, doar pentru că 50% lipsesc. Cu cât vin mai mulți oameni la vot, ponderea PSD este mai redusă, pentru că PSD are electori mobilizabili, sunt ca o armată profesionistă.

Vă gândiți la o rocadă cu Johannis?

Johannis a clarificat lucrurile, nu vrea să candideze la președinție.

Credeți că aveți șanse reale dacă intrați în turul doi fără electoratul lui Băsescu?

Nu cred că electoratul actual al lui Traian Băsescu se va duce, la pachet și la comandă, într-o parte. Sunt convins că dintre alegătorii actuali ai lui Traian Băsescu ar putea veni unii, într-un eventual tur doi dintre mine și d-l Ponta, să voteze cu d-l Ponta. De altfel, nu sunt convins că d-l Băsescu n-ar putea da o indicație publică în acest sens.

A spus că reprezentați răul cel mai mic.

Câte n-a spus d-l Băsescu! Electoratul „băsist“ nu este indispensabil, dar este foarte important. Vă mai spun ceva. Eu dacă voi candida la președinție și voi fi în turul doi, nu-i socotesc scoși din joc nici măcar pe toți alegătorii PSD. Cred că atunci când candidezi la președinție trebuie să speri la votul oricărui alegător care vine. De aceea, încă în vremuri înfloritoare ale USL am declarat că mă interesează electoratul lui Traian Băsescu și că îl prețuiesc, nu numai din punct de vedere electoral. Treaba asta i-a scandalizat pe mulți, dar cred că așa trebuie abordate alegerile. Nu depinde candidatura mea și nu depinde succesul meu de votanții actuali ai d-lui Băsescu, dar ei pot juca un rol extrem de important pentru mine sau pentru alt candidat.

De aceea, pentru că e important, vreau să vă întreb cât de credibil credeți că este, din punctul de vedere al acestui electorat, noul dvs. discurs anti-PSD și anti-Ponta, care dintr-o dată par depozitarii tuturor relelor, după ce timp de trei ani ați fost parte la tot ce a făcut USL?

Mie îmi pare că are șansa să fie credibil și ar trebui să fie credibil, din două motive. Unul, pentru faptul că împreună cu colegii mei am luat aceste decizii complicate, nu e ușor să pleci de la guvernare, să te duci într-o situație electorală complicată. Al doilea: n-am făcut niciun fel de rele împreună cu PSD. V-am dat exemplu de câteva lucruri pe care nu le-am acceptat nici în programul de guvernare și nici în practică. N-am făcut nicio tâlhărie împreună cu PSD.

Decât… să nu-i spun puci… întâmplările suave din vara lui 2012, care au pus România într-o situație cu multe semne de întrebare.

Tot ce s-a întâmplat atunci, nici eu, nici PNL nu le-am pus vreodată în cârca PSD și ni le asumăm în continuare. Nu eu voi fi cel care să rup din cartea de istorie vreo filă. Da, acele decizii, din punctul nostru de vedere, au fost corecte, au fost democratice, în România nu s-a întâmplat niciun fel de lovitură de stat. Dovada este că până la urmă o hotărâre atât de discutabilă a Curții Constituționale a bătut voința a șapte milioane și ceva de voturi exprimate.

Deci nu aveți acum, după doi ani, nimic să vă imputați din acea perioadă?

Probabil că toate procedurile, repet, acoperite constituțional și consemnate ca atare de hotărâri ale Curții, ar fi trebuit făcute cu mai puțină grabă și cu o explicare în plan internațional mult mai așezată. În perioada președinției interimare pe care am exercitat-o nu am făcut niciun act și nicio declarație care să contravină statului de drept, politicii externe a României…

Declarațiile cu Departamentul de Stat, cu Merkel ce au fost? Vi le reproșați acum?

Să nu confundăm declarațiile oficiale, declarațiile de poziție cu folclorul de talk show. Eu n-am pus nicio secundă la îndoială, ba chiar am afirmat extrem de clar, putem merge la arhivă, orientarea politicii externe a României, importanța pe care o dăm parteneriatului cu SUA și relației cu SUA. Eu am fost întrebat într-un talk show: „dacă ar fi alegeri prezidențiale peste o săptămână, de cine mă tem mai tare, de Oprescu sau de Ungureanu?“. Și am răspuns: „de Departamentul de Stat“, cam șăgalnic, așa. Dar asta nu a însemnat, la nivelul de talk show, vreo modificare pe linia de politică externă, pe care am susținut-o totdeauna. Și în 2007, când d-l Tăriceanu a dat peste noapte să se retragă din Irak, aduceți-vă aminte că eu am fost parlamentarul liberal care am luat poziție imediat împotriva unei asemenea trăznăi.

... a dă mâna cu Băsescu se considera o trădare

… a dă mâna cu Băsescu se considera o trădare

Au fost declarații incorecte și lipsite de temei pe care unii oameni, altfel foarte importanți și față de care totdeauna mi-am exprimat aprecierea, gen d-na Merkel, le-au făcut atunci. Sigur că au greșit. Sigur că greșești dacă afirmi că în România nu există în Constituție articol privitor la suspendarea președintelui sau la demiterea lui. Sigur că greșești în momentul în care vorbești de lovitură de stat în România, când în România nu era nici urmă de așa ceva. Eu pot să înțeleg rațiunile pentru care dânșii și-au dorit un anumit verdict în această bătălie.

Care erau rațiunile?

Multe. Putem să intrăm în detaliu. Numai că, după părerea mea, ceea ce atunci s-a afirmat și a fost greșit e faptul că s-a ignorat totalmente și legislația românească, și votul unor oameni care au venit și l-au dat. Nu este ușor de acceptat. Ceea ce n-a pus niciodată la îndoială faptul că ei sunt principalii noștri parteneri, dar cu un partener ai la un moment dat și neînțelegeri. În rest, nu există nicio declarație, repet, nicio declarație care să pună la îndoială politicile externe ale României pe care eu să o fi făcut.

Au mai fost și acele declarații în registrul independenței justiției, al statului de drept, care au deranjat foarte mult. Declarații pe care le-ați făcut și ați continuat să le faceți.

Declarațiile unor oameni politici și chiar gesturile unor oameni politici întotdeauna deranjează pe câte cineva. N-o luați pe calea lui Ponta și a PSD, să doriți oameni care să nu deranjeze cu nimic.

Mă refeream că au deranjat în exterior.

Foarte bine. Și d-l Băsescu a făcut la viața lui de președinte declarații care au deranjat în exterior – și nu vorbesc de Moscova, ci vorbesc de Paris sau chiar alte capitale. Problema este pe fond. Gândiți-vă că unul dintre copiii cei mai iubiți ai familiei europene și ai familiei populare, d-l Orbán, nu face declarații, ține discursuri senzaționale care deranjează pe toată lumea și cu care evident nu sunt de acord. Dar le face și nu consideră nimeni că e ieșit din Europa. Gândiți-vă că alți lideri europeni au avut poziții care însemnau polemică în interiorul comunității europene, iar încercarea pe care propaganda lui Traian Băsescu a făcut-o, anume de a demoniza actori politici din România, de a-i declara cu forța antioccidentali și de a găsi doar în d-l Băsescu și apropiații săi sediul apărării valorilor democratice nu numai că a fost nedreaptă, dar la rândul ei a făcut rău României, pentru că propaganda înseamnă imagine.

Spuneți deci că poziția Statelor Unite, a Comisiei Europene referitoare la justiție și stat de drept s-a datorat unei propagande. Cum se face însă că această poziție a fost reiterată în ultimii doi ani și în MCV, și în diversele luări de poziție față de Codul Penal, de îndepărtarea celor doi procurori șefi dinDNA? Considerați că aceste poziții nu sunt justificate?

Pozițiile lor de principiu sunt perfect justificate și nu le-am contrazis niciodată. O atenție mai mare la ce se întâmplă în România nu ar fi stricat, dar dincolo de asta niciodată n-am pus la îndoială principiul unei justiții independente. Am pus la îndoială faptul că în România chiar am avea întotdeauna așa ceva. Au fost întrebări pe care le-am pus și la care n-am avut încă răspuns din partea acestor instituții ale sistemului judiciar, din partea oamenilor politici, respectiv președinte și ulterior prim-ministru. Asta nu înseamnă că am pus vreodată la îndoială importanța și corectitudinea poziției de principiu referitoare la statul de drept și independența justiției și la faptul că nimeni nu e mai presus de lege.

Deci acum procurorii ai cui sunt? Ai lui Băsescu? Și judecătorii de la Curtea Constituțională mai sunt ai lui Băsescu, așa cum afirmați cu un an în urmă?

Îmi este greu, n-am această calitate, informațiile necesare, nici n-am cum să le am, nici nu trebuie să le am, să-i judec pe fiecare. Dar ce văd este că din punct de vedere politic este rodul unui compromis Băsescu-Ponta. Pentru că a existat, inclusiv sub oblăduirea și cu redactarea Comisiei Europene, un mecanism prin care să se facă propuneri pentru acești șefi de parchete, mecanism abandonat în urma unei bruște negocieri între Băsescu-Ponta. Și am avut o nouă numire politică, de data asta nu de către un singur om, ci de către doi, a acestor șefi de la parchet. În sensul acesta, sigur că d-l Ponta e caraghios când se mai plânge de activitatea vreuneia dintre aceste instituții, câtă vreme dânsul i-a propus pe toți acești șefi din parchete, în urma unui compromis cu d-l Băsescu.

Considerați că ați greșit sau nu atunci când acuzați că justiția este aservită lui Băsescu, că procurorii lui Băsescu fac dosare politice, că procurorii lui Băsescu în sus și în jos, de fapt același discurs ca Victor Ponta?

Poate că am greșit. Se întâmplă să greșim. Indicii au existat, n-am făcut acele declarații din senin. Dar poate ar fi foarte important să vă uitați și ce face un om politic, nu doar ce declară într-o împrejurare sau alta. Or, eu am spus mereu în acești ani și spun și acum că sunt un om politic, un șef de partid care, niciodată și sub nicio formă, nici într-un sens, nici în altul, nu am încercat să influențez un magistrat sau decizia unui magistrat. Să numărăm toți demnitarii liberali, dintre care unii sunt chiar în pușcărie, alții sunt cu mandatele pierdute, alții sunt sub cercetare, dar niciodată justiția nu a fost împiedicată sau nu a fost o tentativă de a obstrucționa justiția din partea mea.

Declarațiile politice nu sunt o formă de presiune?

Nu. Declarațiile politice ale cuiva ca mine, care se află în opoziție, în niciun caz.

Cum în opoziție? Erați la putere atunci.

Majoritatea acestor declarații au fost făcute atunci când eram în opoziție. De altfel, schimbarea de ton de care dvs. vorbiți este dată, și am spus-o explicit, și de faptul că atâta vreme cât Traian Băsescu deținea toată puterea puteam să credem ca asemenea lucruri se întâmplă cu mult mai multă ușurință decât după ce suntem la putere. După ce d-l Ponta a făcut propunerile de numire a șefilor parchetelor, abordez aceste lucruri altfel.

Ați blocat totuşi justiția prin votul în parlament și nu doar pentru d-l Vosganian, ci și pentru oameni de la USL.

Vosganian a fost ultimul caz în care eu am cerut abținerea de la vot, nu votul împotriva solicitării parchetului. Vă rog să vedeți că și în
cazul Daniel Chițoiu, cazuri complicate, nu comentez eu calitatea demersului juridic, dar e greu să convingi niște parlamentari că un om
poate fi și arestat pentru că a inițiat o ordonanță de urgență pe care a semnat-o un guvern întreg și care după aceea a trecut prin parlament. Totuși, s-a votat pentru ridicarea imunității lui Daniel Chițoiu, pentru ridicarea imunității deputatului Cosma de la PSD. Oameni care se află sub cercetare penală nu mai intră pe lista noastră de europarlamentari, deși sunt europarlamentari în exercițiu. Decizia din cazul Mircea Diaconu aANI și a Înaltei Curți de Casație și Justiție este respectată.

Dar de ce l-ați pus pe Diaconu pe listă? Nu știați că are interdicție trei ani?

Pentru că la momentul respectiv, ca să fiu sincer, în discuția care s-a făcut în partid, Mircea Diaconu a prezentat o anumită situație, o viziune a situației sale, nu a fost foarte exact cu documentele, adică memoria mea nu e calculator, nu pot să rețin în ce date și ce prevedea exact sentința dată în cazul Mircea Diaconu acum doi ani şi jumătate. Dar în momentul în care ANI a făcut acest comunicat și a precizat despre ce e vorba, am luat act de acest lucru.

Ați spus că dacă partidul nu va obține 20% vă veți da demisia. Nu e cam riscantă o astfel de declarație?

Ba da, dar în politică trebuie să-ți asumi riscuri. N-am niciun motiv să iau în seamă sondaje care sunt făcute de consilierii personali ai d-lui Ponta sub numele de CSCI, chiar IRES al d-lui Dâncu. Noi facem propriile noastre sondaje, pe care nu le publicăm. Eu spun că pe valorile noastre PNL a rămas acolo unde era. De asta vorbeam de amortizarea șocului. Și tot pe estimările noastre, PNL are loc să crească în perioada următoare. Oricum ar fi, noi avem o țintă nu foarte ambițioasă, o țintă rațională de 25%, acesta este targetul nostru pentru europarlamentare. Iar eu am spus că dacă nu facem 20% este un rezultat foarte prost, pentru care, așa cum le cer tuturor colegilor mei care conduc organizații, filiale, să ia în serios și să-și asume la modul maximal rezultatul, trebuie să o fac și eu și, dacă nu facem 20%, demisionez din funcția de președinte.

Erau odată aliaţi ...

Erau odată aliaţi …

Credeți că aveți șanse să ajungeți liderul opoziției, să acaparați acest loc?

Nici nu e greu să devii liderul opoziției, pentru că până când PNL nu a ajuns în opoziție nu prea a existat opoziție. Așa încât nu e un titlu care să mă intereseze. Mă interesează ca împreună cu PNL, de la opoziție, cum am încercat și de la putere, să reprezentăm interesele și valorile oamenilor care contează pentru noi. În fond, bătălia acestui an este de fapt pentru președinție și pentru o majoritate care să ducă România într-o direcție sau alta. Aici nu mai contează cine e lider sau cine va fi președinte, contează să existe suficientă forță politică ca să scoată un președinte care, după aceea, să facă o majoritate parlamentară și un guvern. Spun foarte clar: deși nu președintele constituțional îl schimbă pe primul ministru, în votul pentru europarlamentare și cu siguranță în votul pentru președinție se ascunde și un vot pentru viitoarea majoritate parlamentară și viitorul guvern.

Veți negocia cu PDL, PMP un eventual sprijin?

Oamenii din PDL sau PMP, împreună cu patronul lor spiritual, d-l Băsescu, au fost adversarii noștri principali și țintele noastre de atac atâta vreme cât au deținut toată puterea în România și cât au făcut ce au făcut cu ea. În acest moment, fără să ne schimbăm deloc părerea despre ce au făcut atunci și fără să avem vreo dragoste subită sau fără să dăm vreo amnistie reciprocă, nu ei sunt țintele noastre. D-l Băsescu poate fi, pentru că încă e într-o poziție în care poate face lucruri inacceptabile. Dar PDL și PMP, după cum ați remarcat, de când am venit la putere pentru mine nu au mai reprezentat ținte, deoarece sunt în opoziție și cred că rostul celor de la putere nu e să critice opoziția. Dacă există lucruri pe care trebuie și putem să le facem împreună, astea vin natural și sper să le facem împreună.

Regretați că ați făcut acea combinație cu Voiculescu și cu PC, care a fost considerată de „propaganda lui Băsescu“, așa cum vă place s-o numiți, o abdicare de la principiile liberale?

Nu. În primul rând că propaganda lui Băsescu nu era cinstită, pentru că n-a strigat același lucru atunci când Traian Băsescu a făcut înțelegeri cu Dan Diaconescu, mai concrete decât le-am făcut eu vreodată. Doi: nu regret, pentru că acele înțelegeri nu au însemnat vreun compromis, vreo promisiune de a mea neonorabilă pentru acești oameni. Ca dovadă că războiul cu Antena 3 nu l-a pornit Antena 3, l-am pornit eu. Poziționarea mea față de atitudinea duplicitară a d-lui Voiculescu și a PC a fost publică, foarte dură, chiar dacă știam ce-mi asum prin asta.

Apropo de propaganda și de intelectualii lui Băsescu, și asta înseamnă și persoana dvs., pe care altfel o prețuiesc, în sensul sincerității angajamentului, nu sunteți o persoană pe care să o pot bănui sau să o poată bănui cineva că a avut foloase materiale din povestea asta, sau GDS, sau 22, cum alți propagandiști au avut. O spun foarte clar: pentru mine, marele lor păcat este că nu au apărat doar niște principii, ceea ce ar fi fost foarte binevenit, ci l-au apărat în orice poziție și cu orice preț pe un Traian Băsescu care rareori a fost consecvent cu principiile sale.

Iar rezultatul celor 10 ani de mandat și al propagandei de 10 ani este dezolant. Am să spun de ce. Pentru că, dacă la capătul acestor 10 ani noi avem un PSD aproape la fel de puternic precum cel din 2004 și care este neschimbat în esența lui rea față de 2004, dacă ținem cont că acest PSD reprezintă o radiografie a unei porțiuni din societatea românească, atunci înseamnă că tot ce s-a povestit în acești ani despre reformele lui Băsescu, despre democratizarea României, despre succesele propagandei și guvernului Băsescu sunt povești.

V-am ascultat, cred că faceți o judecată complet lipsită de nuanțe, Băsescu a fost criticat în nenumărate rânduri în revista 22, dar strategia de a întreține în mod deliberat confuzia între opinie, pe de o parte, și minciună și calomnie, pe de alta, e veche și, admit, a dat rezultate. La fel cum a ignora deliberat diferența dintre un ziar independent și o televiziune de partid cum e Antena 3ține tot de o strategie manipulatoare. Oricum, nu această divergență mă interesează acum. Ați fost în acea emisiune cu Mihai Gâdea unde ați spus că s-au făcut afirmații „mizerabile“ despre dumneavoastră. Nu ați remarcat și înainte astfel de practici despre alţii, nu v-au deranjat?

În primul rând, Băsescu a fost criticat foarte rar și cu jumătate de gură. Și lipsa de nuanțe cred că nu-mi aparține doar mie. În 22 nu am văzut, e adevărat, știri false de tipul RTV, dar ce se cheamă linșaj de opinie, slavă Domnului, faptul că nu m-am plâns de așa ceva și că n-am organizat mitinguri nu înseamnă că nu am văzut. În ce priveŞte Antena 3, am spus că face propagandă PSD și că anumite acuzații sunt mizerabile. Întotdeauna poți să fii sigur de un lucru când îl poți verifica. În ceea ce mă privește, l-am putut verifica.

Considerați că în acești trei ani Antena 3 a fost la fel de „mizerabilă“ cum a fost în cazul dvs. sau nu?

Nu am de unde să știu. Sunt lucruri asupra cărora am îndoieli și am avut și în acești doi ani. Sunt lucruri pe care le-am contrazis și le-am văzut diferit în acești trei ani. Antena 3 este un post partizan, aproape la fel de partizan ca B1 TV sau ca 22 sau ca Evenimentul zileisau România liberă, aproape la fel de partizan, care are profesioniști de mare calitate, exact cum și celelalte organisme de presă pe care le-am numit au și care, în nebunia care a cuprins din ce în ce mai mult România, a alunecat, ca și ceilalți, din ce în ce mai mult pe drumul de la presă la propagandă.

Nu vom ajunge la niciun rezultat din această polemică, ea este însă utilă pentru tipul de mesaj pe care continuați să-l transmiteți. Ceea ce remarc însă este că de mașinăria de propagandă Antena 3 ați beneficiat din plin. Cum spunea d-l Gâdea: „noi v-am adus la putere“.

Nu e responsabilitatea mea ce a făcut Antena 3, care, oricâte erori, oricâte abateri de la ce înseamnă jurnalism nonpartizan ar fi făcut, nu egalează nici pe departe ce s-a făcut în partea cealaltă. Iar în ce privește declarația d-lui Gâdea, nu sunt de acord. N-am avut nici un contract cu Antena 3 ca să spun că am beneficiat sau n-am beneficiat. Întotdeauna în spațiul public există oameni care, din diferite motive, te atacă sau te susțin. Lucrurile sunt interșanjabile și eu răspund pentru ceea ce fac eu ca om politic, atâta vreme cât, repet, nu am avut nici un fel de contract nici cu Antena 3, cum n-am nici cu altcineva din presă.

Ați avut afirmații destul de neplăcute la adresa unor intelectuali – Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu. În același tip de retorică a Antenei 3 i-ați etichetat și dvs. drept „slugi“, oameni care „se gudură pe lângă stăpân“. Le regretați?

Eu am fost chiar acum câteva zile victima unor operațiuni sau încercări de linșaj. Nu e pe gustul meu așa ceva. Nu cred că d-l Pleșu merita așa ceva. Dar nu în sensul că d-l Pleșu ar fi inocent și că nu merita în sensul ăsta. Oameni ca d-l Pleșu și ca alții, ani la rând, mi-au acordat mai multă importanță probabil decât meritam și au revărsat fără niciun fel de argumente opiniile domniilor lor care tindeau să jignească, să sluțească, să împroște. Nu m-am plâns din chestiunea asta. Eu dacă regret ceva este că n-ar fi trebuit probabil niciodată să mă refer în niciun fel la dânșii. N-am purtat un război nici cu d-l Pleșu, nici cu d-l Tismăneanu, nici cu d-l Liiceanu. Nu-mi place ce fac, este detestabil faptul că intelectuali de o anumită statură s-au transformat în curtezani de opinie ai d-lui Băsescu sau ai oricui altcuiva, dar nu e războiul meu cu ei. Și dacă e ceva ce m-aș fi bucurat să nu fac e să nu răspund niciodată acestor lucruri.

De ce credeți că ați pierdut simpatia intelectualilor care au susținut de-a lungul timpului PNL?

Nu sunt de acord cu dvs. Nu este adevărat că PNL a fost vreodată răsfățatul intelectualilor, în general, nu este adevărat că am pierdut sprijinul lor. Există intelectuali care ne susțin sau sunt alături de noi în continuare, atât cât se cuvine să fie alături de un partid un intelectual în adevăratul sens al cuvântului, care nu face politică, și e foarte clar că unii au avut o altă opțiune.

Interviu cu CRIN ANTONESCU, președintele Partidului Naţional Liberal (PNL), realizat de ANDREEA PORA

Crimeea ar putea fi salvată … drojdierii români ameninţă se treacă de pe vodcă pe coniac dacă trupele ruse nu se retrag

Penisula Crimeea, a fost anexat de Rusia lăsând Ucraina cu ochii în soare.

Peninsula Crimeea este  un teritoriu rusesc donat de ucraineanul Hrusciov, din partea Rusiei, Ucrainei,  în semn de mare mulţumire pentru ospitalitatea  poporului ucrainean faţă de familia sa care, în 1908,  s-a mutat la Iuzkova în Ucraina.

Marile cancelarii europene şi SUA au reacţionat extrem de violent, aruncând Rusiei o privire mustrătoare, intenţionând ca, dacă ruşii nu se vor retrage cu coada între picioare să treacă la represalii şi mai devastatoare pentru însăşi esenţa de mare sensibilitate slavă  a Rusiei.

În prima fază se preconizează repetarea gestului în prezenţa tabloului lui Putin, în următoarea gestul să fie făcut în  prezenţa unui reprezentant al unei ambasade ruse, pentru a se trece apoi la lansarea unui ultimatum. Să li se bată obrazul şi să se spună în şoapătă, pentru a nu deranja pe cineva: „Ruşinicăaaa”.

Adevărata problemă pentru economia Rusiei va fi reducerea semnificativă a consumului de gaz metan rusesc în Germania, nemţii ameninţând că, pe perioada verii, când temperatura în aer va fi de peste 20 de grade, în nici o casă nu vor mai fi lăsate caloriferele pornite.

Măsurile  de represiune asupra Rusiei vor îmbrăca şi alte forme. Conturile ruşilor din băncile europene vor si blocate, mai ales cele care nu au fost încă deschise.

Ruşii, extrem de ambiţioşi şi de mândrii, evident au spus că li se rupe ….

Totuşi, se pare că asta a fost făcută cu jumătate de gură deoarece presa rusă se arată îngrozită de asocierea las sancţiunile vesticilor şi a României prin reprezentanţii săi, vodcarii.

Nea Costel, drojdier de forţă, extrem de oripilat de gestul Rusiei de a anexa Crimeea, îşi exprimă năduful spunând „Dă-i în … mea!” şi ameninţă că va declanşa un adevărat război economic prin renunţarea la consumul de vodcă şi trecerea pe coniac.

Times New Roman scrie:

UE nu e singură! Nea Costel, drojdier, aplică şi el sancţiuni politice Rusiei: „Dă-i în … mea!”

nea costelDrojdierul Nea Costel, care obişnuieşte să se facă zi de zi matol la un birt de pe Str. Cuza Vodă din Bucureşti, susţine ferm sancţiunile politice aplicate de Uniunea Europeană ruşilor, exprimând în cuvinte dure părerea sa faţă de Rusia: „Dă-i în … mea de bandiţi! Au venit cu tancurile să ni-l aducă pe Ilici!”, spune uşor confuz Nea Costel.

Acesta e pregătit ca în cazul în care Rusia nu se retrage din Crimeea să treacă şi la sancţiuni economice: „Renunţ la vodcă şi trec pe coniac, oricare ar fi costurile suplimentare! O să adun mai mult fier vechi, o să renegociez, cumva o să mă descurc!”, declară supărat drojdierul.

Atitudinea lui Nea Costel e susţinută atât de autorităţile de la Bruxelles, cât şi de colegii săi de băutură, gunoierii cartierului. Aceştia recomandă membrilor Comisiei Europene să-şi bată cuie în cap: „Noi când eram în puşcărie şi ne doream ceva, ne băteam cuie în cap până ni se dădea”, spun drojdierii.

*************

 Invadarea, ocuparea şi anexarea Crimeii de Rusia, ne priveşte direct…

Fericiţi de reuşita acţiunii, ruşii ar fi tras 21 de lovituri de tun spre Transnistria. Cum nu aveau tirul prea bine reglat, proiectilele ar fi trecut peste Transnistria şi ar fi lovit câteva clădiră  strategice din Cişinău, lociotorii capitalei moldovene trebuind să îşi cumpere acum etnobotanicele de la bişniţarii care, la dus vor duce ţigrăi spre România iar la întoarcere etnobitanice către Republica Moldova.

Ba, mai umblă zvonul că Flota Rusă a Mării Negre, aflată îl alarmă şi-ar fi părăsit portul crimeean unde avea baza şi ar fi plecat să îşi facă altă  bază lângă Constanţa.

Categorii:Internaţional, Pamflet Etichete:, ,

Să vorbim de curve: Consiliul Național al Audiovizualului, Mircea Geoană, Victor Ponta

Dacă îi ceri cuiva să se gândească la curve, probabil se gândeşte în primul moment fie la amărâtele de pe marginea şoselelor care au ajuns să facă parte, parcă, din peisaj, fie la cele care apar zi de si la televizor pe la emisiuni ca „Un show păcătos” a libidinosului Dan Capatos ori la altele asemenea.

Primele, măcar îşi asumă acest statut încercând cumva să izbânească şi ele să se descurce cumva în viaţă, cele din urmă fiind extrem de oripilate dacă le zici curve, fiind, însă, extrem de entuziasmate şi amuzate când li se spune piţipoance.

Greşală imensă a te gândi la aceste curve… ele sunt aşa pentru că viaţa, probabil nu le-a oferit alte altrnative, sunt nişte triste exemple, acele nenorocite avânt o groaznică alternativă: foamea.

Există curve, indiferent de sex, cazuri în care cuvântul curvă este sinonim cu acela de escroc, indivizi care ar avea a nenumărate alternative, curve cărora prostituţia la care se dedau este una mult mai gravă decât cea practicată prin parcările patriei, prostituţia morală, prostituţia extrem de bine plătită atât prin bani cât şi prin accederea în pături ale societăţii unde răsplata mult mai importantă decât cea financiară este cea care se numeşte Putere.

  Evident că nu am pretenţia de a face cineştie ce tratat despre curve ordinare, mă voi mulţumi să punctez câteva exemple care îmi vin acum în cap.

CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

Consilul Naţional al Audiovizualului - Bordelul unde prestează unele din cele mai bine plătite şi mai infecte curve din România

CONSILIUL NAŢIONALal AUDIOVIZUALULUI – Bordelul unde prestează unele din cele mai bine plătite şi mai infecte curve din România

Membrii CNA, acele jeguri umane care acum fac parte din această instituţie pentru aş servi ineresele „peştilor” lor politici, cei  care i-au pus în acele funcţii, au hătărât acum câteva zile să oprească emisiunea lui Radu Banciu pentru că, vezi doamne, ar jigni oarece sensibiloase suflete nevinovare decât de a fi mai murdare decât buda de la un azil de nebuni unde personalul a dispărut complet. 

Nu au nici un fel de intenţie, însă de a pune ordine în audiovizual, de a aplica pedepsele binemeritate  celei mai  ordinare televiziuni de la noi,  Antena 3. 

Indiferent la ce oră pui televitozul pe Antena 3 nu vezi decât o orgie din care poţi urmări câteva minute doar dacă ai un stomac de invidiat.

De exemplu azi… în urmă cu câteva minute s-a încheiat o emisiune păstorită de Răzvan Dumitrescu, un jeg care prin statutul de moderator e obligat de Legea Audiovizualului să păstreze echilibrul şi să acorde dreptul la replică.

Nici vorbă de aşa ceva. Jigodia era cel care direcţiona flegmele, individul fiind practic nu pe post de moderator cu de animatoare, în studio nefiind nici o persoană din cele atacatem scuipate, jignite. Nici măcare televonic nu a intrat nici-unul din cei porcăiţi.

Nu s-a terminat bine odioşenia păstorită de Dimiteascu, iată că începe emisiunea lui Mihai Gâdea, escrocul fost pastor de care se ruşinează rău foştii lui coregionali, curva supremă a Antenei 3, direct subordonată curvei supreme mioritice, Dan Voiculescu.

De la o vreme, pregătindu.se pentru orgia la care în curând vom asista imediat după arestarea binemeritată a lui Dan Voiculescu, fie că duce o adevărată campanie de atacare a justiţiei şi de susţinere a demersurilor celor care încearcă să salveze din puşcărie nişte infractori de forţă indiferent cât de ridicoli şi indiferent cât de evidente sunt dovezile care i-au dus acolo unde le era locul. După gratii…

Azi, fără a-i atrage atenţia în vre-un fel că ar trebui să nu aducă acuze dacă nu poate dovedi ce spune, am asistat la o discuţie unde Traian Decebal Temeş, infractorul prospăt eliberat care a stal la bulău pentru o şpagă de 15.000 de euro, un pic de pălincă şi câţiva metrii de caltaboşi (deşi avea în momentu arestării o crescătorie de porci)…

Remeş şi-a revărsat tot veninul pe care l-a adunat după gratii, când uita ce trebuia să zică, Gâdea era acolo şi îl ajuta aşa cum educatoarea îl avută pe un copil de grădiniţă să recite  „Căţeluş cu părul creţ”…

Dacă cineva crede că Gâdea sau Dumitresc vot plăti măcar un singur leu amendă pentru că au încălcat legea nefăcându-şi datoria de moderatori fiind de fapt animatorii şi incitatorii la încălcarea legii se înşeală.

CNA-ul nu va spune nimic, membrii lui find probabil ocupaţi să verifice dacă le-au ajuns în cont grăsălanele indemnizaţii şi şpaga de la Voiculescu …

Totuşi, dacă leprele din Consiliul Naţional al Audiovizualului ar fi singurele sau cele mai mari  curve din ţara asta, ar mai fi cum ar fi. În fond poţi schimba canalut sau poţi chiar să nu bagi Antena 3 în grila de programe chiar dacă o parte din banii pe abonament sunt şi pentru acest canal. În fond de aceea sunt câteva zeci sau sute ca să ai de unde alege.

Ce nu poţi evita simt altfel de curve. E vorba de curvele politice… aceştia îţi influienţează viaţa la modul direct…

POLITICIENII

Ponta, Geoană

E vorba de politicianii care mieroşi, după ce ţi-au promis marea cu sarea şi râuri de lapte şi miere, se duc la Bucureşti, îşi votează nişte privilegii de-ţi stă mintea în loc. (E drept, trebuie spus că nu chiar toţi politicianii sunt curve de ultima speţă, unii sunt doar complici)

Să luăm două exemple, Mircea Geoană, vestitul Prostănacu’ şi măscăriciul plagiator şi ajutor de şofer Victor Ponta. Poate nu sunt cele mai împuţite curve, dar sunt, cu siguranţă, printre cele mai reprezentative.

Să începem, politicos, cu cel mai bătrân. Curva Geoană.

Acest individ, nesimţit fundamental, după ce s-a făcut de râs pierzând lamentabil deşi avea susţinerea mult dincolo de limitele legale a multor instituţii medua, a infractorilor care controlau senatul, a multor partide s-a făcut de râs spunând că de vină de aşa zisul Ritual al Flăcării Violet făcut de Băsescu şi nu din cauză că a fost absolut penibil tot timpul, indiferent dacă era mare sculă la Senat de unde zicea că e în opoziţie, ori dacă era în campanie electorală sau în acea noapte de pomină în care s-a culcat preşedinte şi s-a trezit puitor de dopuri la sticlele de şampanie.

După ce şi-a primit piciorul în cur şi a fost alungat de la conducerea PSD lăsând locul şi mai penibilului procuror, Geanăpărea să se fi potolit şi părea a încerca să îşi caute o cale a lui…

Spăşit a revenit, şi-a şters umil flegmele unsuroase pe care i le-au acordat colegii, iar, când a văzut că aceştia au încetat i-a venit inima la loc, şi scoţând pieptul costeliv la înaintare s-a apucat să spună că are iar ambiţuri prezidenţiale.

Asta n-ar fi nimic, dar, culmea ridicolului trebuia forţată. Cică în PSD există doar două nume care pot emite pretenţii de catindatură la Prezidenţialele ce stau să vie. El şi Ponta. Acesta din urmă, fiind mai tânăr, mai bine i se potriveşte funcţia de premieri, ‘mnealui, Prostănacul, rămânând singurul candidat .. şi nu unul obişnuit ci unul ideal.

Întrebat dacă Victor Ponta va candida la prezidenţiale, scrie realitatea.net,  Geoană a răspuns că este decizia acestuia şi va fi anunţată la nivelul partidului după alegerile europarlamentare din 25 mai.

„Eu sunt absolut convins de faptul că PSD trebuie să aibă candidat la preziedenţiale. (…) Nu este o formulă care să servească interesul PSD sau să servească democraţia românească ca principalul partid al României, care azi reprezintă 40 la sută din intenţiile de vot ale ţării, să nu aibă propriul candidat. A fi o desistare a PSD de la poziţia de prim partid al României şi ar fi şi o desistare, într-un fel, a jocului democratic, nereprezentând un segment atât de important în competiţia electorală. (…) Ar fi nenatural, nefiresc ca PSD să nu aibă candidat”, a adăugat Geoană.
El a menţionat că în acest moment în PSD sunt două nume – Victor Ponta şi Mircea Geoană – cu atributele şi susţinerea necesare pentru o candidatură la Preşedinţie.

„În interiorul PSD în acest moment sunt două nume – Victor Ponta şi cu mine – care au atributele, calităţile, experienţa şi susţinerea din partid şi în opinia publică ce ne-ar permite să candidăm la Preşedinţia României”, a spus el.
Geoană a precizat că, în tradiţia PSD de până acum, liderul partidului candida la prezidenţiale, foştii preşedinţi ai formaţiunii, inclusiv el, procedând astfel.

„Deci este decizia lui Victor Ponta, ca lider al partidului, după alegerile europarlamentare, ce vrea să facă cu cariera şi cu viaţa sa politică. Este un om tânăr şi faptul că a fost destul de rezervat cu privire la candidatură este legitim, trebuie înţeles. La 41 de ani te poţi gândi că este preferabil să rămâi prim-ministru şi şef de partid în loc să te duci la o funcţie, mai importantă decât cea de prim-ministru, dar care, după 5 sau 10 ani, practic, cariera politică ţi se va fi încheiat. Este legitim ca Victor Ponta să aibă această dilemă, nu e nimic nefiresc, pentru că nu am avut niciodată un lider atât de tânăr la PSD”, a mai spus senatorul social-democrat.

Întrebat dacă, în situaţia în care Victor Ponta nu va participa la competiţia electorală, va candida el, Geoană a răspuns: „Este decizia partidului, nu este decizia mea”. La insisteneţele moderatorilor, care au menţionat că în primul rând trebuie să vrea el, Geoană a spus: „Mai există vreo urmă de îndoială faţă de cineva care a candidat şi a obţinut atât de multe voturi şi care a câştigat alegerile în România că nu este un obiectiv firesc pentru mine? Da! Dar acest lucru nu înseamnă că dorinţa noastră de a da viitorul preşedinte al României trebuie să se lovească de orgoliile noastre personale şi de concurs de frumuseţe”.

„Şi dacă Victor Ponta decide că vrea să candideze, îl vom sprijini cu toţii, dacă el hotărăşte să nu candideze, ne îndreptăm către următorul candidat, numele meu este acolo, este explicit spus chiar de către preşedintele partidului”, a continuat el.

Potrivit lui Geoană, candidatul PSD pleacă în aceste alegeri cu prima şansă, intrarea în turul II fiind, în opinia sa, „un lucru evident” pentru cel care va participa la acest scrutin din partea PSD.

„Dar, pentru turul II, ca un candidat al nostru să câştige suficient de multe voturi, este extrem de important ca guvernarea noastră, cu care suntem identificaţi în acest moment, să fie cât mai performantă. De aceea, dincolo de ofertele electorale, dincolo de persoana candidatului – care sunt foarte importante amândouă, evident, viziunea, calităţile, modul în care respectivul candidat este perceput de către publicul românesc, de către partenerii noştri internaţionali sunt foarte importante – dar, în esenţă, lumea ne va judeca şi va spune «Da, PSD merită să continue să conducă România» dacă vom guverna cât mai bine”, a menţionat el.

Mircea Geoană a mai spus că „multă lume” credea că „acele momente grele” de după alegerile prezidenţiale din 2009 îl vor „pune la pământ”. „Nu m-au pus la pământ, sunt astăzi mai puternic, mai înţelept şi mai tenace decât oricând altcândva. Omul învaţă şi din greşeli”, a adăugat el.

Întrebat ce greşeli nu ar mai face, el a spus că, în primul rând, s-ar uita mai puţin la „intrigi de partide şi de politicieni” şi mai mult la „interesele generale ale oamenilor”.

Deh, dacă Prostănacu nu-i fudul, nu e prost destul …

Altă curvă, una cu extrem de multe calităţi, acuzată şi de moartea unui procuror, şi de corupţie, şi de plagiat şi de miniună … (poate ar fi mai simplu să spune de ce nu a fost acuzată) … curva Ponta.

Acesta, după ce s-a porcăit cu cealaltă curvă da la conducerea USL şi l-a fraierit că îl va susţine în cursa prezidenţială, când acesta s-a trezit pe malul prăpastiei, pricepând că era ţinut de papagal, a ajuns pe malul prăpastiei , l-a ajutat să facă pasul înainte dându-i piciorul în dos necesar ca nu cumva Crin să se răzgândească.

Iată că, din  motive pe care nu le înţeleg, Ponta a dezvăluit un pic din planul despre care am făcut bătături la degete şi mi-am uzat tastatura scriind. Acela ca USL să se refacă imediat după alegerile europarlamentare, conform protocolului de înfiinţare a USL. După 25 Mai, Duminica Orbului, Liberalii vor reveni la guvernare unde, de data această îi vor găîsi şi pe UDMR care, se pae că laurmătoarele alegeri nu va mai face pragul electoral

Întrebarea e dacă, în USL reprimit la Guvernare se va mai găsi Antonescu, sau PNL va reveni pe mâna lui Tăriceanu, cel care a început distrugerea partidului şi l-a îndepărtat de Liberalism ca doctrină.

Aproape triumfalist, siteul Antenei 3, antena3.ro, fericită nevoie mare că îşi va vedea eforturile încununate de succes, se arată dispusă să nu îi mai înjure ca la gura cortului pe Antonescu şi pe liberali.

Liderul PSD – scrie antena3.ro – Victor Ponta, le-a spus membrilor conducerii PSD, reuniţi în şedinţa BPN, să rămână în relaţii bune cu liberalii pentru că, după 25 mai, respectiv după alegerile europarlamentare, vor fi din nou împreună.

„Vă rog, pe cât posibil – ştiu că la Iaşi e mai greu, dar cred că se poate – să râmânem în relaţii bune cu liberalii pentru că, după 25 mai, eu cred că vom fi din nou împreună”, a spus Victor Ponta la începutul şedinţei social-democraţilor. 

Preşedintele PSD a spus că adversarii partidului pe care îl conduce sunt Traian Băsescu şi Elena Udrea.
    
„Domnul Băsescu, doamna Udrea şi-au revenit un pic, au prins curaj, iarăşi cred că a uitat lumea cine a tăiat pensiile şi salariile, cine i-a furat atâţia ani. Ei sunt adversarii noştri, au încă un regim şi un sistem puternic cu propagandă, cu oameni cu bani care vor să-i ajute să rămână la putere. Noi cu ei ne luptăm”, a spus Ponta.
    
El a spus că „bătălia principală” va dura până pe 16 noiembrie, data celui de-al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor. Ponta şi-a exprimat speranţa ca până atunci noile planuri şi noul optimism afişat de Băsescu şi de Udrea să se dovedească fără suport şi „oamenii să nu uite cine i-a adus în situaţia actuală”.
   
„În rest, vor face gălăgie mare, vor folosi armele lor obişnuite, însă eu cred că putem să-i batem şi pe 25 mai şi pe 2 şi 16 noiembrie şi putem să mergem mai departe cu toate planurile noastre”, a spus Ponta.

Preşedintele PSD, Victor Ponta, a mai anunţat, luni, că PSD, UNPR şi PC, partide care formează o alianţă electorală pentru alegerile europarlamentare, vor avea candidaţi comuni şi la alegerile parlamentare şi locale parţiale care se vor desfăşura pe 25 mai.

Ponta a mai spus că în cursul acestei săptămâni vor fi depuse şi candidaturile comune ale alianţei PSD-UNPR-PC la alegerile europarlamentare.

Alegerile pentru posturile vacante de parlamentari sau de aleşi locali vor avea loc în 25 mai, simultan cu alegerile europarlamentare, a anunţat, în urmă cu o săptămână, premierul Victor Ponta.

Azi l-am auzit pe Ponta zicând, referitor la mitingul PMP de ieri (duminică),  că românii au uitat cine le-a tăiat salariile şi pensiile… Nţţ, n-au uita, au înţeles de ce s-a întâmplat, ce nu au uita este faptul că USL le-a promis că le măreşte salarile şi pensiile ca la balamuc, au mărit, dar nu veniturile ci preţurile, txele şi impozitele. Pentru salarii şi  pensii PDL a plătit, acum e rândul celor care erau în USL şi promiteau marea cu sarea să plătească pentu minciună.

Acuma, ce să zic… or fi de vină curvele de care ziceam şi altele asemenea de felul în care arată România. problema e că acolo unde sunt, sunt pentru că celor care i-au votat, atâta le-a  putut capul … or, retardaţii nu pot fi acuzaţi de nimic… nu e vina lor …

Gata …PA

Ca de obicei, de 15 Martie Ungaria umileşte România, guvernul nu ia măsuri …

15 martie 2014 2 comentarii

Ca în fiecare an, şi în 2014 pe unguri îi mănâncă în freză …

secui

Nu demult în România încerca să vină președintele Ungariei. Cică venea ca persoană particulară, motiv pentru care nu trebuia să întrebe autoritățile române dacă au ceva împotrivă.

Culmea nesimțirii și a aroganței, specifice nației, individul dorea să vină la bordul unui bombardier. Ce a făcut Bucureștiul atunci? A oprit bombardierul şi gata. Nici un protest măcar aşa, de formă. Nu puteau, vezi Doamne să jignească sensibilităţile sensiniloşilor urmaşi au sălbaticului Attila.

Nici măcar nu au catadixit să îşi explice gestul de a o lăsa moartă în păpuşoi … Dacă se retrăgea UDMR de la guvenare, pierdeau puterea şi nu merita ca, de dragul sensibilităţilor ardelenilor să se pună rău cu aliaţii…

Nota de plată a venit … guvernul a fost demis pe o moţiune de cenzură, apoi, la alegeri, PDL a pierdut Ardealul, astfel pierzând lamentabil şi alegerile.

Extrem de recunoscători, „loialii” unguri, extrem de uituci, iată că, după ce au umblat cu codiţa ridicată de au făcut febră musculară, cum le-a făcut Ponta un semn, cum au şi sărit în ajutorul PSD-ului care i-a alungat data trecută. E prea dulce ciolanul…

 

Iată-i deci la guvernare pe UDMR.

Cu cerneala neuscată încă pe actele de aliere cu PSD , iată că UDMR îşi dă în petic. 

La Târgu Mureş, iar se umflă orezul autonomiei în unguri. Din Ungaria sunt  trimişi cu binecuvântarea tacită a Moscovei, sălbaticele hoarde ale partidului  JOBBIC, partid fascist creat şi sponsorizat de Moscova, nişte cozi de topor bune pentru a răscoli rahatul.

Deşi UDMR se delimitează de mama focului de acel scandal care a fost provocat, iată că de faţă erau memrii marcanţi ai UDMR.

Budapesta oboseşte spunând că nu are nici un amestec … 

De parcă un vicepremier ar putea fi persoană particulară când participă la oarece manifestări publice, iată că Semjen Zsolt, vicepremierul Ungariei vine în România ca persoană particulară … (între noi fie vorba, poate l-o fi crezut vreun credul care de 25 de ani tot votează UDMR punând botul la imbecilitatea cu autonomia fanfaronilor şefi ai UDMR, de fapt o gaşcă de infractori de cea mai joasă speţă, care nu are nici cea mai mică jenă din a ţine în sărăcie lucie populaţia maghiară şi să golească de preţiosul lemn folosit la gaterele care i-au îmbogăţit).

Iată-l deci călărind mândru, nevoie mare, pe străzile Târgului Secuiesc, aclamat de populaţia imbecilizată sistematic cu picurarea speranţelor că odată şi odată, urmările Trianonului vor fi înlăturate, şi Ungaria va redeveni iar acel stat agresiv şi arogant la adresa vecinilor.

De menţionat că, deşi se plâng de zici că li se rupe sufletul că în România s-ar încerca să îi facă să îşi piardă identitatea, cretinii nu observă că dacă am avea u guvern cu o minimă demnitate naţională ar aplica în oglindă legile ungureşti cu privire la minorităţi.

Românilor din Ungaria, de exemplu, atunci când spun că ar dori să înveţe în româneşte, li se răspunde că nu are nimeni nimic înpotrivă, doar că pentru asta trebue să meargă în România, iar după aceea, dacă doresc să practice meseria pentru care se vor fi pregătir, trebuie să îşi caute serviciu în afara frontierelor ungureşti.

Se plâng ungurii de la noi că nu au drepturi, dar doar cine a locuit în HarCov ştie câte piedici li se pun de îndată ce se află că sunt români. Chiar şi o simplă bentiţă purtată de o fetiţă de 14 ani le dă frisoane huidumelor barbare şi urlă ca din gură de şarpe că le este în pericol identitatea, ca să nu mai zicem de sportivii minoritari care fac icter dacă aut imnul României şi care îşi bat colegii români…

Deh, sensibili rău…

Noi suntem nesimţiţi dacă dacă spunem că nu e legal să abordeze acel drapel alb albastru al aiurelii numite Ţinutul Secuiesc… Acel aşazis ţinut există doar în minţile înfierbântaţilor, dealtfel, la ultimul recensământ, doar 400 de persoane s-au declarat secui, dar aceasta e altă poveste.

Revenind un pic la acele dezordini de la Târgu Mureş, de un lucru se evită rău de tot să se vorbească. De faptul că acei sălbatici pe care îi ştim de la meciul de fotbal dintre Naţionala  României şi a Ungariei care şi-au dat măsura valorii când cu minţile aburite de alcool şi de propaganda xenofobă întâlnită doar în vremea sinistrului Horty, strigau explicit că nu doresc o autonomie ci INDEPENDENŢA. Deşi UDMR neagă că ar dori asta, faptul că mint ca nişte nesimţiţi este tocmai prezenţa unor udemerişti importanţi la scandal.

Dacă se termina acolo mai era cum era…

Azi, de ziua ungurilor de pretutundeni, jigodia de vicepremier al Ungariei, deci reprezentant al Guvernului de la Budapesta,  s-a făcut de râs a defilând  călare alături  de preşedintele Consiliului Judeţean Covsna, Tamas Sandor, un maimuţoi ridicol, caii fiindu-le ţinuţi de două unguroance atât de siliconate încât probabil le-au bădat la mari invidii pe Bianca Drăguşanu şi pe Nicoleta Luciu care i-a turnat ungurului care o foloseşte pe post de maşină de fătat. 

În discursul lui, fie ameţit de la legănarea calului, fie de la pălinka îngurigitată, Tamas Sandor a făcut o greşeală esenţială, dar trecută cu vederea de televiziunile mioritice. „Ni se cuvine autonomia”.  Cum adică „ni se cuvine”? Cui i se cuvine? Păi răspunsul e evident … fiind vicepremier al Ungariei, deci persoană extrem de importantă din stepa panonică, Ungariei i se cuvine. Logc, nu?

Dispreţul nesimţitului s-a manifestat plenar şi prin neglijarea legilor mioritice.

Fiind ditamai VIP-u’, la Târgu Secuiesc evoluţia lui probabil a fost pregătită în detaliu, totul fiin pregătit la secundă şi la metru, toată punerea în scenă fiind realizată cu mare atenţie.

Legea care prevede modul în care se arborează drapele, cere ca orice drapel care nu e al statului român să fie arborat DOAR în prezenţa drapelului de stat al României şi a drapelului Uniunii Europene.

Un minim respect ar fi cerut să cedem măcar din loc în loc câte un drapel românesc şi unul al UE…

Nţţţ … nici de leac.

Apare însă o întrebare. Unde era poliţia care să vagheze la respctarea legii? Acolo, dar s-a făcut că plouă. De ce? Pentru a nu jigni sensibilităţile UDMR, Guvernul Ponta, pentru a mai rămâne o perioadă la caşcaval e în stare chiar să vândă fără regrete Transilvania.

Mă şi mir că celor de la UDMR nu le-a venit ideea să îi ceară lui Ponta să transforme monumentele şi mormintele eroilor români din prima conflagraţie mondială în pisoare publice …

Ce face Opoziţia? Campanie electorală. PMP şi-a găsit taman data de 15 Martie să protesteze împotriva acelor 7 eurocenţi care ar urma să fie băgaţi în preţul carburantului de la 1 Aprilie. Cu o zi înainte nici nu se putea.

Tare mă tem că dezinteresul şi dispreţul manifestat şi azi ca şi atunci când erau la putere în PDL va face ca în Transilvania repectivul partid să nu prindă, oricât de languros i-o fi zâmbit Elena Udrea ciobanului Arimiţă, din punctul de vedere al partidului pariez că se va dovedi că a fost degeaba ( evident că, din partea doamnei Udrea se prea poate  să fi meritat, în fond e nemăritată şi, fiind femeie are şi ea nevoie de oarece … evident, mă refer la brânză :p ).

Ce vină are ungurul de rând în povestea aceasta? Niciuna, el e victimă sigură. Poate,totuşi, vina ar fi că pune botul la spusele escrocilor care de două decenii îl tot manipulează.

Am văzut extrem de uimit că, pe unele pancarte pe care le tot fâlfâiau unii, scria în româneşte:

„Autonomia înseamnă bunăstare”, „Vreţi autostrăzi? Autonomia e soluţia” … ba, mai mult un bărbat extrem de exitat de ideea că îl filmează şi pe el cineva, zicea că astfel, vor avea maimulţibani deoarece nu li-i va mai lua Bucureştiul.

Se pare că locuitorilor de acolo li s-a insuflat ideea că, sărăcia lor nu vine de la faptul că politicianiiăe care îi tot votează îşi îngraşă constant conturile cu pentru că le-ar lua Bucureştiul banii …

Păi autonomia pe care o tot clamează, de fapt înseamnă că de la Bucureşti nu va mai veni un leu. 

Din veniturile realizate  în judeţele Harghita şi Covasna nici măcar iluminatul şi măturarea străzilor nu s-ar putea plăti, diferenţa  dintre banii trimişi la buget şi cei primiţi diferenţa e foarte mare în favoarea celor primiţi. 

Dacă însă speră că Budapesta le va oferi un trai de boieri … se înşeală amarnic. pe de altă parte, cum nu au graniţă cu Ungaria sau cu o altă ţară decât România, trebuie să se gândească la faptul că nu pot primi nimic din afară decât dacă au acordul României…

Nici circulaţia spre şi dinspre Ungaria la care se uită ca la sfintele moaşte, precum nici un fel de ajutor nu ar fi posibil fără acordul Românii de permite traversarea…

Gaz, electricitate? Ei nu le produc. Fără acordul României nici dacă ar fi transportate wireless nu le-ar putea primi fără acordul României … ar muri ca şobolanii până la urmă …

Trebuie protestat nu doar împotriva jignirii lui Andrei Pleşu ci împotriva Antenei 3. Au mai fost jigniţi şi mulţi alţii.

Gâdea, Badea, Ciuvică, Ursu

Nu demult mă uitam prostit la o discuţie care se purta la televizor întrenişte actori invitaţi la o emisiune. 

Erau adunaţi să îi facă praf pe cei care spuneau că Arşinel ar fi fost băgat peste rând deşi mulţi aşteptau suferind miraculul unei operaţii de transplant. Nu ştiu care a fost atunci adevărul, dar, ce m-a şocat a fost momentul în care a intrat la telefon o voce feminină care spunea că între cei care ar fi fost la rând înaintea actorului ar fi fost şi un tânăr de 16 ani. 

Unul din cei prezenţi, un actor care, dacă ar primi ro Antena 3, lul de preşedinte de CAP, tractorist sau mulgător fruntaş nu ar mai trebui deloc machiat a sărit la femeia de la telefon. Ba că e imoral ce face, ba că nu poţi compara un actor de talia lui Arşinel cu un copil de 16 ani.

De acord, nu îi poţi compara. Dacă ar trebui să decid eu în cazul în care viaţa celui care va primi organul va fi salvată şi a celuilalt, nu, aş alege să salvez viaţa copilului de 16 ani şi nu a celui de şaptezeci şi de ani chiar dacă acesta e un mare actor care se numeşte Arşinel..

Faptul că, din câte zicea femeia, copilul suferea deja de câţiva ani şi poate urma să mai sufere mult timp până s-o găsi un alt organ cu care ar fi copatibil pur şi simplu nu conta.

Cumva similar se întâmplă ceva acum.

Pe scurt, Andrei Pleşu, intelctual cu greutate a scris un articol cu care lovea în cei de la antena trei. A spune că sunt de acord cu acel articol înseamnnă a nu spune nimic. Am fost chiar bucuros să îl citesc şi să îl recitesc… un adevărat regal. Are un mic defect. Articolul pare a se adresa unor  oameni care mai au un pic de bunsimţ, destul ca să îşi recunoască greşelile. 

Nici un „să moară mă-ta”, nici un ” ‘tu-ţi morţii mă-tii” …nimic ce ar putea fi înţeles şi băgat la mătreaţă de un Mihai Gâdea, Mircea Badea, Adrian Ursu, Mugur Ciuvică, Dana Grecu ori alte jigodii gata să îşi înjure şi mama dacă interesele mogulului pe care îl slujesc cu obedienţă şi sfinţenie.

Atacul furibund din partea Antenei 3, unul incalifiabil, de cea mai joasă speţă şi desprins parcă dintr-o lume care nu are nimic cu civilizaţia se pare că a provocat o grămadă de reacţii care mai de care mai … spectaculoase.

S-a ajuns chiar la chemarea la Miting pentru a se protesta pentru jignirea gravă a lui Pleşu…

Mă uit şi mă uimesc. Adică se va protesta pentru că a fost jignit domnul Pleşu?

O fi dumnealui in fin intelectual, şi poate mai deştept decât mulţi. Se poate oare ca înainte de a fi produs acel articol să nu fi ştiu ce este Antena 3 şi în ce mod reacţionează mercenarii lui Felix? Se poate oare să nu fi ştiu dumnealui de faptul că acest fel de reacţii faţă de oricune nu se aliniză cumite la coadă la pupat bucile mogulului? Că au sost atacaţi, zeci, dcă nu sute de persoane. 

Păi dacă nu a ştiut, înseamnă că percepţia dumnealui asupra realităţi nu e tocmai atât de clară, iar dacă e, atunci de ce se arată ofensat după ce această replică a venit? Se aştepta oare să facă anteniştii o petrecere în cinstea sa? Nu cred…

Reacţia restului mu se pare deplasată.

Se protestează DOAR PENTRU ATACUL ÎMPOTRIVA DOMNULUI PLEŞU… dar ceilalţi care au fost atacaţi nu contează?

Părerea mea este că respectivul protest trebuie să fie împotrica întregii activităţi a împuţiciunii mediatice numită Antena 3. Altfel orice protest indiferent ce formă ia, devine necredibil şi caracterizat de falsitate deoarece va musti de „ne interesează doar când au de suferit ai noştrii, restul sunt o turmă care nu ne interesează… poate doar dacă ne cumpără ziarele sau ne urmăresc la tv ca să facem rating şi să ne luăm caşcavalul …

Interesant este că la respectivul miting sunt chemaţi şi alţii … Să conteze aceştia doar ca turmă? Să considere oare că doar jignirile adresate domnului presu contează şi lovesc în demnitatea sa, ori, cum a fost cu puţin timp în urmă împotriva Andreei Pora şi restul ar fi trebuit să se simtă fericiţi că sunt băgaţi în seamă de jigodii ca Mihai Gâdea, Adrian Ursu, Mircea Badea, Dana Grecu ori alte jigodii plătite cu mani frumoşi de Voiculescu şi alţii asemenea lui?

Oare de ce îmi vine acum în minte un cuvânt: IPOCRIZIE?

În fine … timpul va lămuri probabil multe lucruri…

Eu voi continua să spun chiar cu riscul de a plictisi ori enerva. Dacă e să se facă acest protest, atunci să se facă împotriva  Antenei 3 sau mai bine tot mai odidsului trust media Intact … altfel va fi apă de ploaie chiar dacă acolo, la miting s-ar duce atât de mulţi oameni încât să se considere a fi o mulţime. Teamă mi-e că, protestând doar împotriva jignirii lui Plesu acolo va fi doar o puţime fix bună pentru a-i mai da lui Mircea Badea o ocazie de a se face de râs încercând să fie satiric…

În continuare, articolul lui Andrei Pleşu adus de pe adevarul.ro

Andrei Pleșu

Andrei Pleșu

Prin „filtrul“ Antenei 3, viaţa noastră politică se vede ca un amestec de vodevil, farsă şi melodramă. Un carnaval de duzină. O chermeză scăpată de sub control. Nici alţii n-o scot la capăt mult mai curăţel.

(De la o vreme, de pildă, B1 şi-a făcut un obicei din a invita la dezbateri „fine“ pe Vadim Tudor, un domn rumeior, cînd isteric, cînd jucăuş, din categoria celor care îşi epatează publicul cu citate – uneori false – şi cu date istorice de liceu. Pe scurt, „un erudit”). Dar „ideologic” şi strategic vorbind, alte posturi sunt, măcar, previzibile. Antena 3 e de o „maleabilitate” ameţitoare. Atleţii ei n-au scrupulul consecvenţei, al coerenţei logice, al unor principii cît de cît constrîngătoare. Se simt mereu legitimi, au mereu dreptate, chiar dacă retorica şi ţintele lor arată astăzi pe dos decît ieri. Nu zic, convertirile, reevaluările, schimbările de picior nu pot fi interzise. Dar alternanţa circulară „pupat-scuipat-iar pupat-iar scuipat” nu indică autenticitate, discernămînt, interioritate vie, ci, pur şi simplu, o gîndire de plastilină, dictată de interese şi umori nesistematizabile.

Un exemplu caracteristic: lupta împotriva securiştilor şi pietatea omagială pentru victimele lor, comemorarea lui Liviu Babeş, conversaţia tandră cu surorile dlui Coposu au loc, toate, în studiouri patronate de un securist recunoscut ca atare, părtaş la tribulaţiile regimului comunist, adică tocmai ale regimului responsabil de abuzurile poliţiei politice şi de suferinţele victimelor. Adesea, printre comentatori se află şi S.R.Stănescu, activ şi el, potrivit propriilor declaraţii, în „sistem”. Cum să numim tipul ăsta de nonşalanţă? Cinism? Nesimţire? Dispreţ pentru telespectatori? Sau recădem în fineţurile dostoievskiene ale „turnătorilor buni” şi „turnătorilor răi”? „Ai noştri” buni, „ai lor” răi.      

Doi ani la rînd, Antena 3 a luptat aprig pentru victoria USL. Acum descoperă brusc dejecţia „dezamăgitoare” a părţii liberale din alianţă. Crin Antonescu, altădată erou prezidenţiabil, vîrf de lance în războiul anti-băsist, a devenit cîrpa de şters pe jos a nărăvaşului Gâdea. „Schimbarea la faţă” nu se face însă cu scuzele de rigoare, cu o minimă recunoaştere a greşelii. Împricinaţii nu fac distincţie între „dezamăgire” şi eroare. Dacă aduci în platou un lăutar de cartier, îl prezinţi ca fiind Frank Sinatra şi observi, ulterior, că e, totuşi, un biet lăutar de cartier, nu te poţi justifica spunînd că eşti dezamăgit. Trebuie să spui că ai ales brambura, că nu te pricepi, sau că ai avut motivaţii impure pentru  a promova o non-valoare. Pe scurt, că te-ai înşelat şi – ceea ce e mai grav – că ai înşelat milioane de alegători. 

Am urmărit şi eu, ca şi alţii (dovadă că ratingul e un criteriu foarte aproximativ: unii se uită fără adeziune reală, perplecşi, plictisiţi, sau cu poftă de circ), am urmărit, zic, dialogul Antonescu-Gâdea. Dl. Gâdea a fost în linia deja cunoscută a personajului pe care îl întruchipează: un băiat nervoşel şi sentimental deopotrivă, pendulînd între scîncet umed şi furie răcnită. O obrăznicătură cu veleităţi inchizitoriale. De cîte ori îl văd, îmi vine să-l întreb: „Drăguţule, tu ce vrei să te faci cînd o să fii mare? Predicator? Activist social? Fată-n casă? Şef de sală? Un singur lucru să nu încerci: gazetăria. Nu de alta, dar e o meserie care obligă, între altele, la o bună cunoaştere a limbii române. (Trebuie să ştii, de pildă, că „a ultragia” e un verb tranzitiv, nu reflexiv: nu poţi spune „cum să nu mă ultragiez?”, decît dacă vrei să spui că ai făcut ceva ofensator la adresa ta însuţi). Alt risc al meseriei este „transferul” care se produce, uneori, dacă eşti mai slab de înger. Tot stînd de vorbă cu premieri, miniştri, preşedinţi de partid şi celebrităţi de tot felul, începi să crezi că eşti şi tu un picuţ ministru, un picuţ politician de vîrf şi, în orice caz, ditamai vedeta. Fandacsia-i gata!“

În conversaţia cu Crin Antonescu a intervenit, cu suverana lui autoritate, şi Mircea Badea, care practică, seară de seară, o veselie de piculină, cu unele accente de joagăr. Cît despre Crin Antonescu însuşi, calm în aparenţă, dar, ca de obicei, lipsit de anvergură reală şi „cordial” în mod inadecvat şi perdant, nu pot decît să sper că a învăţat ceva din experienţa cu pricina: a putut vedea, pe pielea lui, cum e să fii „executat” la postul de televiziune care, mai ieri, îţi cosmetiza portretul. Pe de altă parte, tot de plastilină e şi ”verticalitatea” lui. A descoperit, brusc, ce defecte supărătoare are Victor Ponta. Păi n-au trăit ei doi ani la rînd, învăluiţi în zîmbete şi ochiade, „prieteni” de cursă lungă, îngeraşi amoroşi, gata să ne scape de demonicul Băsescu?

Iar cînd unii şi alţii vorbeau de defectele fiecăruia, nu erau aceia stigmatizaţi, deîndată, ca „băsişti”? În acelaşi timp, cu privire la grave defecte ale lui Ponta, s-au pronunţat vehement (mergînd pînă la suspiciunea de ”securism”) şi Radu Tudor şi Mircea Badea. Acum, brusc, Ponta e prizabil. „The bad guy” e Crin. Dar noi cu cine votăm? Pe cine (şi cînd) să credem? De ce am fost mereu păcăliţi? Din tot grupul, trebuie să recunosc că cel mai amuzant (pentru că neobişnuit de plicticos) e dl. Ciuvică: cu o singură idee (Huo Băsescu!) şi cu un vocabular de cca. 500 de cuvinte (dintre care jumătate sunt derivaţii ale adjectivului „băsist”), el pare singurul ins consecvent, „încremenit” într-o monomanie bosumflată. 

Uimitor la toţi e faptul că de cîte ori deschid gura, indiferent ce spun, indiferent dacă e hăis sau cea, indiferent dacă e invers decît ce-au spus deunăzi, au tonul şi impostaţia oracolului: sunt „condamnaţi” să aibă dreptate, ştiu adevărul, sunt nesmintit de partea cea bună, de partea poporului (şi a dlui Voiculescu). Nu tu o umbră de îndoială, nu tu o mică melancolie, nu tu o minimală confruntare cu defectele proprii. Oameni fericiţi! Stăpîni pe soartă şi pe sufletele noastre, asfixiaţi de euforia calităţilor şi a convingerilor lor, au, toţi, aerul că sunt singurii cetăţeni români care se distrează de minune, feriţi de hamletizări inutile, plătiţi (bine!) ca să facă ce le place. Oricum, sunt singurii cetăţeni români care pot bălăcări pe oricine, dar care nu suportă să-i atingi nici cu o floare. Atîta-ţi trebuie! Vei fi „vedeta” de o seară a unui „obiectiv” linşaj.

Dar fiindcă vorbirăm de oamenii fericiţi care trăiesc cu o reprezentare glorioasă despre virtuţile şi reuşitele lor, nu pot să nu observ cît de complezent cu sine este, la rîndul lui, preşedintele nostru. L-am auzit, de curînd, declarînd că dacă ar fi fost el căpitanul Titanicului, Titanicul nu s-ar fi scufundat! Sper că glumea. Nu sunt însă sigur. Altădată l-am auzit spunînd că ar fi un „excelent” prim-ministru. Se poate. Dar n-ar fi mai cuviincios să aştepte s-o spună alţii? Pînă una-alta, ne aflăm într-o dilemă: ce e de ales între figurinele de plastilină ale guvernanţilor şi ale suporterilor lor pe de o parte şi betonul fisurat, prefabricat al opoziţiei, pe de alta? Poate că un prim pas ar fi să descoperim un politician, unul singur măcar, dispus să-şi inventarieze public metehnele, derapajele (trecute şi actuale), slăbiciunile. Ar fi o formă de cuviinţă, de onorabilitate, de realism pentru care mi-aş da imediat votul. Dar avem un electorat pentru acest tip de sinceritate?

Îa apărarea domnului Pleşu, sare între alţii şi Vladimir Tismăneanu pe hotnews.ro

Un raspuns obrazniciei lui Mihai Gadea: Andrei Plesu si dreptul la demnitate (Actualizat – Vocile societatii civile)

In anul in care aniversam infiintarea Colegiului “Noua Europa”, cand ar trebui sa-i spunem cu totii lui Andrei Plesu ce ii datoram, Mihai Gadea, trambitas al intreprinderii voiculesciene numita “Antena 3″, si-a permis un atac ignobil impotriva fondatorului acestei “oaze in desert”, cum spunea Marius Stan reluind o metafora a Hannei Arendt. Sa-l numesti pe Andrei Plesu “sluga” este o abominatiune, o miselie, o ticalosie. Prima intrebare, fireasca si necesara este: Cine este Mihai Gadea? Cine ii ingaduie lui si altor ciuvici sa scuipe pe valorile acestei tari? Daca nu vom apara dreptul la demnitate, vom fi cu totii victimele atacurilor hienelor, pramatiilor si canaliilor.

Nu stiu daca dl Plesu va raspunde infamelor sudalme. Nu cred ca merita. In ce ma priveste, pentru cititorii acestei platforme, prefer sa reiau un eseu al acestui intelectual critic de anvergura si vocatie europeana, spirit nobil si generos, aparut in in “Dilema Veche” din 3 septembrie 2009. Intr-adevar memorabil, articolul este o invitatie la depasirea poncifelor gaunoase si la asumarea chestiunii demnitatii in termeni de autenticitate naturala, decenta sobra si responsabilitate catusi de putin solemn-oraculara. Un om cu demnitate nu poate gasi satisfactie in jignirea semenilor sau. In “La Condition Humaine”, Malraux definea demnitatea drept contrariul umilintei. Demnitatea si resentimentul sunt incompatibile. Daca esti o fiinta demna, nu vrei sa suporti degradarea, umilirea, ofensa lasa, si, nu mai putin important, nu vei umili pe nimeni.

“Într-un anumit sens, despre demnitate ar fi preferabil să vorbim latineşte. E, în însăşi sonoritatea cuvîntului, o provocare clasicizantă, o trimitere la portretul roman, la o specie a virtuţii, în acelaşi timp impozantă şi inactuală. Demnitatea e condiţia statuară a omului. În asta constă nobleţea, dar şi riscul ei. Nobleţea se manifestă mai ales pe fondul unor circumstanţe precare: sărăcie demnă, bătrîneţe demnă, suferinţă demnă. Riscul e încremenirea în solemnitate, cultul ridicol al propriei efigii. În acest context, s-ar spune că demnitatea adevărată e o combinaţie reuşită între curaj şi umor: ecvanimitate faţă de împrejurările neprielnice şi distanţă faţă de sine. Astfel definită, demnitatea ne apare ca o virtute stoică. Dar ce carieră mai poate face stoicismul astăzi, în plină postmodernitate? Este demnitatea „politically correct“? Mă tem că nu, căci corectitudinea politică nu pare să iubească statuile, cu iradierea lor „elitistă“, cu prestanţa lor muzeală. Eu însă nu-mi pot reţine o (suspectă) simpatie pentru ceea ce nu este întru totul corect politic. Un pic de desuetudine, o fărîmă de elitism scăpătat, o mică inadecvare nu pot decît să atenueze excesele geometrice ale virtuţilor, perfecţiunea lor mecanică. În doză homeopatică, abaterea de la regulă face parte, în definitiv, din farmecul inconfundabil al firescului şi al umanităţii.

Spuneam că demnitatea se manifestă, de regulă, pe un fundal de precaritate, de criză. S-ar zice că e un corelativ al nefericirii. Eşti demn în faţa morţii, în închisoare şi, în genere, sub lovitura sorţii. Din acest punct de vedere, spaţiul est-european a fost, între 1945 şi 1989, o ambianţă privilegiată pentru exersarea demnităţii. Fiecare episod de viaţă era un test. O asemenea situaţie este, evident, profund anormală: omul nu trebuie pus la încercare în acest fel. O ţară, un sistem politic, o ideologie care impun individului condiţia unui eroism de fiecare clipă păcătuiesc printr-o cinică aroganţă. A te îngriji de demnitatea omului e a face în aşa fel încît el să nu fie obligat să-şi probeze, în permanenţă, demnitatea. Aceasta este deosebirea între statul totalitar şi statul de drept: statul totalitar constrînge la o insomnie a demnităţii, „instigă“ la un exerciţiu istovitor şi – în cele din urmă – nedemn al demnităţii. Statul de drept are mai curînd grijă ca un cetăţean să nu trebuiască să facă neîncetat recurs la demnitate, pentru a supravieţui sau pentru a-şi salva sufletul. Statul de drept protejează demnitatea omului, statul totalitar o biciuieşte, o isterizează, o împinge spre propria ei limită. Trebuie spus, pe de altă parte, că există anumite riscuri şi de partea cea bună… Dacă statul totalitar condamnă libertatea la ecorşeu, statul de drept încurajează la somnolenţă. În condiţii de confort deplin şi de solidă protecţie socială şi juridică, nu mai e foarte clar ce înseamnă demnitatea individuală. Ea diminuează ca anvergură, luînd aspectul simplei decenţe. În alte cazuri, apare nevoia unei potenţări artificiale a conceptului: convingerea mea este că unele excese ale „corectitudinii politice“ sînt rezultatul unui efort de a inventa o problematică a demnităţii, acolo unde ea şi-a pierdut reperele tradiţionale.

În orice împrejurare, se poate găsi, totuşi, o accepţiune mereu validă, mereu necesară, a demnităţii. E cea care sugerează o formă superioară de funcţionalitate, o adecvare riguroasă la un scop dat. Cînd cineva se achită impecabil de o anumită însărcinare, cînd cineva corespunde tuturor condiţiilor necesare pentru a îndeplini o anumită misiune, spunem despre el că este sau a fost la înălţimea ei, că este sau a fost demn de ea.

Cultul lucrului bine făcut, scrupulul reuşitei fără compromis – fac parte din „calificările“ demnităţii. Înţeleasă astfel, demnitatea este aptitudinea supremă de a sluji (unui scop, unei idei, unei instituţii). La antipodul ei se află servilismul, slujirea nedemnă, care nu vrea reuşita faptei, ci flatarea stăpînului, respectiv a „comanditarului“. Capacitatea de a sluji cu distincţie şi dăruire interioară, ştiinţa „înaltă“ de a fi util – iată o înzestrare rară, de elită, cea mai caracteristică manifestare socială a demnităţii. Acesta e singurul sens acceptabil al „demnităţilor“ publice, fie ele ministeriate, preşedinţii, primării sau mandate parlamentare: asumarea unei slujiri dezinteresate, a unui travaliu sacrificial, în beneficiul celorlalţi. Dar nu e neapărată nevoie de un rang înalt, pentru a ilustra demnitatea slujirii. O delicioasă replică din ‘Bărbierul din Sevilla’ lui Beaumarchais (Act I, Scena 2) rezumă perfect ceea ce vreau să spun: „Ştiind cîte virtuţi sînt necesare pentru a sluji, vă întreb, Excelenţă, cîţi stăpîni cunoaşteţi, care să fie demni de a fi valeţi?“. E o remarcabilă definiţie a demnităţii în act: a sluji ca un stăpîn, a te ridica la înălţimea umilităţii eficiente: Iisus spălînd picioarele ucenicilor…

Autor:  Vladimir Tismaneanu 

Citeste integral acest articol şi pe Contributors.ro

P.S. Atâta timp cât CNA îi va mai permite trustului media Intact să scuipe zoaiele secretate de grandioasa ordinărie a unor jigodii ca Mihai Gâdea, Adrian Ursu, Mircea Badea, Radu Tudor, Răzvan Dumitresc, Dana Grecu şi a altor astfel de ordinari, în timp ce emisiuni pamflet ca cea a lui Radu Bancium „Lumea lui Banciu”, Consiliul Naţional al Audiovizualului nu va fi decât o adunătură de indivizi lipsiţi de demnitatea de a se putea numi oameni … Ruşine CNA

Robert Horvath, îi îngrozeşte pe niponi … cică le-am dat cu bombardeaua în cap la afganistanezi (nu cu bomba din creier de moldovean ci cu cea nucleară)

13 martie 2014 13 comentarii

Motto 

1. Ştiţi de ce are niponul ochii oblici? Pentru că s-a îngrozit că în Afganistan a explodat bomba românească (nu moldovenească ci nucleară).

2. Dacă un cineast, reporter de investigaţie se numeşte Robert Horvath şi e din  Déva (cu e cu accent), înseamnă că e pui de dac. Ce credeaţi că doar hunii le-au violat pe blonedle dace? Ba, şi dacii s-au cam  dat la asiaticele plecate în migraţie prin Europa 

3.  Inteligenţa artificială nu se compară cu mătreaţa naturală chiar dacă e ungurească… mătreaţa …

*****

ROBERT HORVATH-DÉVA

ROBERT HORVATH-DÉVA

Mărturisesc că până acum o jumătate de oră numele Robert Horvath îmi spunea cam la fel de mult cât mi-ar spune numele unui primar al unui sat din Republica Congelată Antarctica.

Ce mi-a atras atenţia după ce am ajuns pe blogul „ROBERT HORVATH-DÉVA” http://devanewyork.blogspot.ro/ a fost modul în care, deşi omul se pretinde jurnalist şi scrie în româneşte, îşi permite să scrie „DÉVA” cu accent pe „E”… Dacă pui şi faptul că Horvath dacă eşti extraterestru poţi crede că Horvath e un nume 100% românesc.

Mi s-a părut extrem de interesant faptul că, pe siteul mai sus pomenit, respectivul vorbeşte de un război între Explosiv-news (site de unde uneori importam câte un articol, deci vizitam siteul destul de des, aproape zilnic, şi Preşedintele Traian Băsescu).

 Mărturisesc că de la o vreme, nu ştiu din ce motiv, nu mai pot accesa respectivul site (era la această adresăhttp://www.exploziv-news.ro/ ), deci nu am cum să ştiu ce se mai întâmplă acolo. 

Ce ştiu despre acel site este că titulara Simona Ela Fica, fostă OTV-istă era în mare căutare de senzaţional; nu mă exprim asupra celor pe care ea le afirma, dar ştiu că atunci când vizitam siteul, acesta acea mai repede un aspect pro decât contra Băsescu.

Dacă orientarea siteului s-a schimbat, poate o fi având vreo legătură cu banii … la un moment dat siteul a fost blocat pentru neachitarea sumei necesare pentru găzduire pe serverul respectiv. În fine … presupun şi eu.

Precizez că nu am nimic de împărţit cu Simona deşi de la o vreme, ea pare a refuza orice formă de dialog … nici nu mai încerc să aflu, demult pentru mine logica feminină (dacă există) este … o enigmă de nedezlegat.

Uimitor este că atunci când comunicam eu cu Simona era LA O DATĂ ULTERIOARĂ  datei în care Horvath vorbea despre războiul dintre Băsescu şi Explosiv-news (teamă mi-e totuşi  că acest războise cam ducea doar prin mătreaţa aburită de pálinka (remercaţi accentul) românului Horvath.

Iată ce scrie acesta pe 10 Iunie 2010:

Ziaristii din intreaga lume impotriva lui Traian Basescu in apararea ziaristei Simona Fica !

(Petitie a Uniunii Internationale a Ziaristilor in sprijinul presei romane)
Am fost atacat in in decursul anilor de mafia Basescu dar niciodata direct. Pentru
a deruta politia si a pretinde ca este vorba de spargeri ordinare, serviciile romanesti au spart intregul cartier al galeriilor de arta Chelsea ( 7 sparger intr-o noapte ) . Scopul a fost sustragerea carnetului meu de telefoane si cateva fotografii. Cititi http://devanewyork.blogspot.com/2009/11/atac-banditesc-ordonat-de-basescu-la.html.
In aceste zile atacurile impotriva ziaristilor sunt directe si fara menajamente. Ziarista de mare curaj si probitate profesionala este Simona Fica este supusa la atacuri greu de imaginat : spargerea locuintei, bataie,amenintari peste amenintari
chiar si din partea unei firme iraniene involvata in trafic de armament. etc.
In decursul zilelor trecute amenintarea devine personala. Prin consilierul sau Traian Basescu o ameninta personal pe ziarista de Exploziv News.
Vedeti documentele acestui atac de tip fascist ; http://www.exploziv-news.ro/
Cand banditii ataca la vedere inseamna ca sunt disperati si extrem de periculosi.
Sunt ingrijorat de soarta om singur si consider ca viata acestei ziariste in grava primejdie.
In calitate de ziarist american si corespondent SUA al Exploziv -News m-am adresat FBI-ului si Departamentului de Stat ( Romanian Desk ). Cea mai mare parte a companilor romanesti involvate in activitati ilegale de armament sunt companii mixte romane , licentiate in SUA. Cu alte cuvinte activitatea criminala si ilegala a lui Basescu intra sub lurisdictia legilor americane.
Tocmai cand scriam aceste randuri am primit o scriisoare deosebit de importanta. Uniunea Internationala a Jurnalistilor in numele a trei mii de membrii protesteaza impotrva ataculului impotriva ziaristei romane Sorina Fica si se ridica in apararea presei si mediei romane in pericol. (acest document in limba engleza, sta la dispozitia la dispozitia oricarui ziar sau blog interesat sa-l publice.) Pentru demonstratia pe care o pregatesc in in curand, am trimis invitatie de participare majoritatii organizatilor profesionale ca si reprezentatiilor presei straine aflate la New York.
Am inteles ca lupta lui Traian Basescu impotriva “mogulilor”si a ziaristilor incomozi este o preocupare esentiala si poate o va duce la bun sfarsit. Totusi ma intreb in aceasta fraza de incheiere, cum se va descurca el acum, cand jurnalistii intregii lumi se ridica impotriva lui, in apararea democratiei romanesti.
Am trimis invitatii pentru a participa la manifestatia ziaristilor si fotografilor profesionisti care vor avea loc in fata misiunii Romaniei la ONU ,in apararea ziaristei Sorina Fica,a libertatii presei, urmatoarelor organizatii: SOCIETY OF PROFESIONAL JURNALSTS, INTERNATIONAL JOURNALIS, FOREIGN COMMITTEE. PRESS FREEDOM NETWORK, NATIONAL PRESS CLUB, NATIONAL PRESS PHOTO GRAPHERSS ASSOCIATION, INTERNATIONAL PRESS ASSOCIATION FOREIGN PRESS CENTERS,,CPJ – Committee to Protect Journalists, THE SOCIETY OF PROFESIONAL FREELANCERS, INTERNATIONAL FEDERATION OF NEW MEDIA,INTERNATIONAL PRESS INSTITUTE, WORLD PRESS FREEDOM COMMITTE, REPORTERS SANS FRONTIERES.
 
Robert Horvath DÉVA Cineast si ziarist de investigatii

Dacă Horvath ăsta e şi cineast cam de aceeaşi valoare cum e cea de jurnalist e clar de ce avem o cinematografie care mai mult nu există decât există, orice film fiind o raritate nu datorită valorii ci pur şi simplu a faptului că există.

Dacă cineva mai are nelămuriri legate de valoare intrinsecă a acestuia, trebuie să mai citească un articol publicat de această dată, pe 5 Iunie 2010 … aşa, ca să vază cam ce îi poate pielea (sau „a bőr” în româna vorbită de puiul de dac Horvath). Cu această ocazie, mai află şi românii că nu doar la Hiroshima şi Nagasaky au explodat bombe atomice americane ci şi în Afganistan ar fi explodat o bombă atomică şi nu una cu moldoveni ci una nucleară.

BOMBA NUCLEARA ROMANEASCA DETONATA IN AFGANISTAN !

O VESTE TERIFIANTA PENTRU INTREAGA LUME
BEN LADEN A TESTAT „A DIRTY BOMB” ( O BOMBA ATOMICA IN MINIATURA )
IN KUNAR , AFGANISTAN !
– URANIUM PROVENIT DIN ROMANIA A FOST VANDUT CATRE BEN LADEN PRIN MAFIA UCRAINIANA ARATA UN RAPORT AL
SERVICIULUI M 15 BRITANIC.//cbrayton.wordpress.com/2008/03/09/farc-sought-romanian-uranium-from-russian-mobster-with-israeli-passport/
– BOMBA A FOST CREIATA DE OAMENI DE STINTA ROMANI RACOLATI DE MEMBRII ARABI AL SERVICIULUI SECRET ROMANESC.
 
Noi amanunte despre intalnirea intre Leon Paneta si Traian Basescu.
Daca primele 50 de minute ale intalnirii au fost tensionate dar acoperite de politetea diplomatica, in momentul in care Panetta a prezentat un document Britanic despre TESTAREA DE CATRE BENLADEN A UNEI BOMBE RADIOACTIVE IN MINIATURA ( DIRTY BOMB ) CREIATA DE OAMENII DE STINTA ROMANI CU URANIUM PROVENIT DIN ROMANIA discutia a devenit exploziva.
„There are over 40 documented cases of persons attempting to purchase special nuclear material (stuff to make bombs) or tactical nuclear weapons on the Romanian black market
– There are over 10 „suitcase bombs” missing from the Romanian nuclear inventory”
Presedintele Roman Traian Basescu a negat orice amestec a statului roman in aceasta afacere., negand deasemenea autenticitate probelor prezentate. Cu totul pe neasteptate Directorul CIA declarand ” ca nu are timp de pierdut ” sa ridicat de la masa, spre stupefactia gazdelor si a plecat spre usa. spunand doar ca va trimite un raport Departamentului de stat despre cele discutate la Bucuresti. ( Sursa SRI participanta la discutie )
BOMBA RADIOCTIVA ROMANEASCA DETONATA IN KUNAR
AFGANISTAN !
 
„By 2000 bin Laden had hired a large number of atomic scientists from Romania for $5,000 a month ” „They working in a highly sophisticated and well-fortified laboratory in Kandahar, Afghanistan.”
Oamenii de stinta din Romania au lucrat intr-un program creiat de Sadam Hussein pentru creiarea unei bombe nucleare portabile. Programul a fuctionat pana la bombardarea facilitatilor de catre israelieni. Reintorsi in Romania ei au fost reactivati acum doi ani si trimisi in provicia Kunar. Actiunea a fost corelata de armata ” secreta a lui Basescu ” ofiterii arabi ai serviciilor romanesti.
Specialistii romani au lucrat in laboratoare secrete alaturi de oameni de stinta rusi ,pachistanezi si turcmeni. In timpul experientelor un roman si-a pierdut vederea si alti doi au fost grav iradiati. Testul a fost un succes
 
The report was based on previously undisclosed evidence released by the U.K. authorities, including intelligence reports from British agents who had infiltrated al Qaeda training camps in Afghanistan.
MESAJUL ADRESAT CATRE PRESEDINTELE TRAIAN BASESCU DE CATRE PRESEDINTELE OBAMA:
DOCTRINA AMERICANA ESTE CLARA. CINE SPRIJINA, ASCUNDE SAU INARMEAZA PE TERORISTI ESTE CONSIDERAT TERORIST SI VA FI PEDEPSIT CONFORM LEGILOR SUA SI A CELOR INTERNATIONALE !
 
Robert Horvath Ziarist de investigatie SUA
Corespondenta speciala pentru Nipon Press
Sper că ai priceput, dragă cititorule, de ce are niponii ochii oblici … că s-au cam îngrozit de bomba nicleară românească.
Nici acum nu ai înţeles cititorule cum e cu Horvath românul din Déva? OK…
Iată atunci ce mai găsim ca să înţelegem cam ce poate ‘mnealui.

Prin 2008 pe neamul-romanesc.com găseam motivul pentru care, Regele Mişu săracu, ori nu prea poate umbla, ori umblă crăcănat. De la limbile pe care cineaştii jrunalişti români ci nume ungureşti li le trage în timp ce se întreabă dacă românii sunt criminali au ba:

Robert Horvath: „Românii, criminali sau eroi?“

Stimate domnule editor Grigore L. Culian,

Folosesc acest prilej pentru a vă mulţumi şi a vă arăta aprecierea mea pentru demnitatea şi competenţa Dumneavoastră profesională. Pentru că noua clasă oligarhică – formată din foşti comunişti şi securişti – merge cu minciuna şi cinismul prea departe şi România este tratată ca o colonie, vă rog să publicaţi materialul de mai jos. El conţine o scrisoare deschisă adresată Regelui Mihai I al României. Ţinând seama că Raportul Wiesel asupra Holocaustului reprezintă o palmă adresată tuturor, cred că a sosit momentul ca regele Mihai I, spunând adevărul, să deschidă o cale reală recuperării Istoriei României.

MAJESTĂŢII SALE REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI

Sire,

Mă numesc Robert Horvath şi sunt de profesie cineast, absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti (I.A.T.C.) şi am lucrat în mai multe studiouri mari din România, îndeosebi la Televiziunea Română. Actualmente, îmi continui activitatea la studioul meu de film, cu sedii în New York şi Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, sub numele de Deva (oraşul unde m-am născut) în calitate de grafician, ilustrator şi pictor.

Majestate,

Fiind un erou al copilăriei mele, am purtat întodeauna, în buzunarul pantalonilor, o monedă de argint cu efigia Dumneavoastră. Această monedă mi-a fost confiscată de Securitate şi niciodată înapoiată. Fiind acuzat de spionaj (prin transmiterea unor materiale filmate despre Ceauşescu spre Occident), mi-am propus ca, în cazul în care scap cu viaţă, să nu uit nimic şi să mă alătur celor care au vrut o contra-revoluţie în România. Acest lucru ar fi însemnat readucerea adevăratelor valori la vârful ţării şi reversarea revoluţiei sociale care a adus la conducere scursura mahalalelor, adunată cu pleava de leneşi de la marginea satelor. M-am alăturat celor care au vrut să reinstaureze mult hulitul regim “burghezo-moşieresc”, care, într-un timp istoric extrem de scurt, a adus prosperitate şi intrarea ţării în civilizaţia europeană.

Am vrut să aducem înapoi un regim care să redea demnitatea Armatei Române, mereu terfelită şi acum, peste noapte, acuzată de uciderea a aproape jumătate milion de români evrei; am vrut o întoacere la Dumnezeu şi la Biserică; am vrut o reîntoarcere la adevărata cultură; am vrut o şcoală unde copiii să nu înveţe minciuni şi să vină acasă plângând auzind că părinţii şi bunicii lor au fost cei mai mari criminali de război. Am crezut în reconciliere, în iertarea celor care au greşit, dar şi în pedeapsirea celor care au ucis. Mă refer, aici, la genocidul împotriva unor oameni nevinovaţi, a căror singură vină a fost că au citit mai multe cărţi şi că nu au fost ţărani săraci. Am vrut un rege care să apere legile, Constituţia şi, implicit, să ne apere pe noi.

Majestate,

Am dorit ca dumneavoastră, fiind o personificare a însăşi istoriei celui de al Doilea Război Mondial, să rupeţi, în sfârşit, tăcerea, spunând adevărul că ROMÂNII NU SUNT VINOVAŢI PENTRU HOLOCAUST ci, dimpotrivă, au făcut un lucru pe care alţii nu au îndrăznit să-l gândească: AU SALVAT ÎNTREAGA POPULAŢIE EVREIASCĂ DE LA HOLOCAUST. Acest moment unic al istoriei, când un popor salvează un alt popor de la moarte, trebuie făcut cunoscut şi, sper, celebrat de evrei şi de români împreună. Este momentul, cred, Majestate, ca, prin vocea Dumneavoastră, ultima personalitate importantă a celui de-al Doilea Război Mondial rămasă în viaţă, acest miracol românesc să fie făcut cunoscut întregii lumi. Nu cred că există un loc mai prielnic pentru a spune ADEVĂRUL decât aici, la New York, la o sinagogă cu evrei români. După o introducere despre rolul monarhiei – în special al Reginei Elena, mama Dvs. -în salvarea evreilor, va veni şi rândul Majestăţii Voastre. Nu rămâne decât să spuneţi: “Eu am fost acolo şi ştiu ce s-a întâmplat. Românii i-au salvat pe toţi evreii de pe teritoriul Regatului României, regatul meu”. Aceste cuvinte, puţine dar magice, îndreptând istoria, vor reda românilor, pentru totdeauna, demnitatea furată. Veţi vorbi, probabil, cu lacrimi în ochi, despre suferinţa evreilor şi îi veţi asigura că majoritatea românilor a fost alături de ei. Astfel, în faţa unei presiuni extraordinare, având trupe germane în ţară, întreaga societate românească, monarhia, partidele istorice şi Biserica au pactizat şi conspirat pentru salvarea evreilor. Nu veţi uita să spuneţi că a existat un singur om în toată istoria războiului care i s-a opus lui Hitler, spunându-i, fără ezitare: “Nu îi dau pe evreii mei” (rostită de Mareşalul Ion Antonescu). Vă sugerez, în final, să folosiţi un citat al marelui rabin Şafran, care, vorbind de anii războiului, îşi arată iubirea şi recunoştinţa pentru “bunul şi blajinul popor român”. Un rege are datoria să spună unui popor când a greşit, să-l laude pentru bine şi să-l apere în faţa lumii când este nedreptăţit şi umilit.

Responsibilitatea guvernului de la Bucureşti pentru crimele comise în primele două luni de război este de netăgăduit. De asemenea, nu trebuie negat faptul că familii întregi din populaţia evreiască din Basarabia şi Bucovina au fost deportate dincolo de Nistru, suferind de foame, epidemii sau de epuizare fizică. Dar, pornind de la o tragedie reală, adică moartea a câtorva mii de oameni, fapt prezentat în procesul Ion Antonescu, se ajunge la cea mai bizară deformare a istoriei. Astfel, o comisie condusă de un dezechilibrat mintal, Elie Wiesel, fără nicio competenţă legală sau vreo greutate morală, declară peste noapte România ca fiind prima maşină de ucis (“kiling machine”) din istoria lumii. Deci, Armata Română, a cărei misiune principala era recucerirea unor teritorii, fără ordine primite, fără muniţie şi disciplină germană, fără trupe şi comandouri specializate în operaţii de curăţire (SS şi EInzatszruppe) ucide aproape jumătate milion de oameni, în numai două luni, şi masacrează aproape 8 mii de bătrâni, femei şi copii pe zi (bărbaţii evrei încă în putere fiind încadraţi în Armata Roşie, iar cea mai mare parte a populaţiei evreieşti a fugit în interiorul Rusiei). Astfel, Armata Română depăşeşte cu mult performanţa maşinii de război germane, sprijinită de fasciştii ucrainieni, estonieni şi lituanieni. Pornind pe această linie a ilogicii, putem să ne întrebăm de ce ţăranii români, elementul de bază al Armatei Naţionale, având această unică pornire spre bestialitate, nu au fost folosiţi mai departe în implementarea “Soluţiei Finale” a lui Hitler.

Nu de mult a avut loc, la Institutul Cultural Român din New York (ICR), o întâlnire cu reprezentanţii “Industriei Holocaustului” din Bucureşti, unde s-a “remarcat” d-l general Mihai Ionescu, o veche coadă de topor. Atunci, am reuşit, printr-o intervenţie foarte dură şi percutantă, să-i ridiculizez şi-i să trimit acasă cu coada între picioare pe reprezentanţii celei mai tragicomice comisii din istorie: Comisia Wiesel. Prima şansă a fost dată de Guvernul României în 2002, care, bazându-se pe documentele Arhivei Naţionale şi în conjuncţie cu documentele primite de la Muzeul Holocaustului din Washington, DC, decretează, fără niciun echivoc, că PE TERITORIUL ROMÂNIEI NU A AVUT LOC HOLOCAUSTUL. La mai puţin de doi ani, însă, acelaşi Guvern al României îşi schimbă poziţia, înfiinţând o Comisie care, bazându-se pe aceleaşi documente, decretează că

ÎN ROMÂNIA A AVUT LOC UN GENOCID DE PROPORŢII INIMAGINABILE!

Şi, pentru ca absurdul să fie total, după negarea Holocaustului, acelaşi guvern, în acelaşi an, 2002, scoate un decret-lege prin care negarea Holocaustului este pedepsită cu până la 15 ani de închisoare! Admiţând că, în cazuri grave, se poate aplica această lege şi retroactiv, ar fi normal ca însăşi guvernul să-şi afle locul cuvenit în spatele gratiilor! Creat la comandă, pentru câştigarea unor avantaje politice, Raportul Comisiei spune că “România a ucis, a ucis, a ucis”. Asfel, se spune, fără clipire, un mare neadevăr cutremurător: “În România a fost decimată întreaga populaţie evreiască, cu excepţia unor regiuni unde au supraveţuit”. I-am asigurat pe membrii delegaţiei că adevărul este exact invers şi că aceste câteva regiuni reprezintă, de fapt, actualul teritoriu al României. Mă întreb ce trebuie aruncat mai întâi în lada de gunoi a istoriei: guvernul sau autorii acestu raport. Concluzia înebunitoare a comisiei “ROMÂNII SUNT VINOVAŢI DE GENOCID” nu trebuie lăsată fără un răspuns. Când cineva vine la tine acasă şi te face criminal, cred că este cazul să îi arăţi, fără ocol, uşa. Cred că nu este prea târziu, Majestate, să faceţi acest gest, în numele tuturor.

Istoria este făcută întodeauna de învingători. Dar, atâta timp cât nu se spune răspicat că a existat un singur om în întreaga istorie a celui de al Doilea Război Mondial care s-a opus lui Hitler, salvând jumătate milion de suflete de la moarte sigură (Mareşalul Ion Antonescu) rămânem în minciună. Nu putem nega opinia lui Goebels, căpetenia nazistă, care, în jurnalul personal, spune: “M-am dus de mai multe ori la Hitler şi i-am spus că Antonescu conduce cu ajutorul duşmanilor noştri. Sub nasul nostru pleacă nenumărate vapoare cu evrei spre Palestina. S-a ajuns să se trimită alimente pentru evreii români din Franţa”. Cred că sunteţi de acord să-l credem mai degrabă pe Goebels (acesta avea zeci de agenţi la Bucureşti, care îi spuneau adevărul), decât pe Wiesel, care are mii de agenţi locali care se încurcă însă în minciuni.

Dacă de pe teritoriul Regatului României nu a fost trimis niciun evreu spre lagărele de concentrare naziste, nu aceeaşi soartă au avut-o cei surprinşi de război pe teritoriul german sau pe al axei fasciste. La ordinele Mareşalului Antonescu, Guvenul României a făcut eforturi extraordinare pentru a-i încuraja pe evrei, a le face viaţa mai uşoară şi a salva mii de oameni de la moarte sigură. Prin acţiuni disperate, contra cronometru, oamenii Mareşalului Ion Antonescu scot din trenurile morţii zeci de famili, opresc arestări şi execuţii în ultimul moment sau dau zeci de paşapoate în alb cu nume româneşti. După cum reiese din documente, s-a încercat de multe ori scoaterea evreilor români chiar şi din lagărele de concentrare. Pentru că documentele esenţiale a activităţii statului român pentru salvarea evreilor de la moarte sunt ascunse în raport, pun sub semnul întrebarii onestitatea, imparţialitatea şi chiar legalitatea Comisiei Wiesel. Astfel, în directiva guvernului din toamna anului 1942 se spune, cu claritate:

“Întrucât în România evreii sunt consideraţi cetăţeni români, ei trebuie să se bucure şi în străinătate de protecţia statului român”. În final, se cere să se intervină pentru recuperarea averilor evreilor români aflaţi pe teritorul Reich-ului. Ca urmare a faptului că Mareşalul Ion Antonescu cerea înapoierea “evreilor săi”, în răspuns, Ministerul Afacerilor Străine al Franţei comunică, în ianuarie 1943, Legaţiei Române de la Vichy, că este favorabil repatrierii evreilor români aflaţi în Franţa. La 28 mai, Ministerul Afacerilor Străine şi Direcţia Generală a Poliţiei stabilea normele în vederea “revenirii în ţară a evreilor cu drepturi foarte bine stabilite la cetăţenia română şi a căror primire în România a fost admisă în mod excepţional, dintr-un spirit de umanitate faţă de situaţia grava ce li s-ar fi creat în străinătate”.

În urma instrucţiunilor personale ale ministrului român de Interne, Mihai Antonescu, din 6 aprilie 1943, Legaţia României din Berlin a adresat (pe 12 aprilie) o notă către Auswärtiges Amt, solicitând o intervenţie la serviciile germane competente şi în special la Geheimestaatspolizei (Gestapo) pentru eliberarea cetăţenilor români nearieni arestaţi după 31 martie 1943 şi acordarea vizelor de plecare în România. Din “raţiuni politice”, Auswärtiges Amt a dat curs cererii. În circulara trimisă de Sicherheitsdiest (Serviciul Secret-SD) la 30 aprilie către unităţile din subordine se cerea acestora să înceteze arestările în rândul evreilor români, iar la Bruxelles, consulul român se duce personal la Gestapo, cerând sistarea arestărilor şi deportărilor şi obţine, la 6 mai, eliberarea celor arestaţi. Peste o săptămână, Legaţia germană anunţă “că au fost luate măsuri să nu mai fie arestat niciun supus român”. În decembrie 1943, a început acţiunea pentru salvarea evreilor din Italia şi Grecia. În scurt timp, sub nasul nemţilor, evreii sunt aduşi în ţară. Primăvara anului 1944 va intra în istorie ca un miracol românesc: MAREŞALUL ION ANTONESCU SALVEAZĂ 11.000 DE EVREI DE LA HOLOCAUST, trimiţând instrucţiuni Legaţiei Române din Budapesta să dea viza de intrare în România (9.837 de vize) pentru mii de evrei unguri şi străini aflaţi în Ungaria.

Un document de extraordinară importanţă îl reprezintă şi raportul generalului Ion Gheorghe, ministrul de la Berlin, care descrie eforturile susţinute ale diplomaţiei româneşti pentru a-i salva pe evreii români aflaţi deja în lagăre. El precizează: “atitudinea hotărâtă din partea noastră, declarând formal că înţelegem să ne rezervăm drepturile suverane asupra cetăţenilor români, oricare ar fi originea lor. Astfel, nu poate fi acceptată internarea de către Germania a evreilor supuşi români”. Raportul ajunge la Mihai Antonescu, în 22 octombrie 1943. În perioda următoare, prin legaţia de la Berlin, s-au făcut noi intervenţii în sprijinul evreilor români din lagăre. În luna mai 1944, ministrul de la Berlin primeşte o telegramă disperată de la Bucureşti: “nu este posibil să ne dezinteresăm de soarta cetăţenilor noştri nearieni care solicită protecţia la care au drept legal… Vă rog deci să binevoiţi a face tot ce stă în putinţă pentru ocrotirea, eliberarea şi repatrierea celor în cauză”.

Îi asigur pe toţi cei interesaţi că documentele pe această temă sunt numeroase şi intenţionez să le strâng într-o carte intitulată “Omenia” (Antonescu şi românii salvează evreii de la Holocaust). Am citit multe documente şi niciunul nu m-a uimit şi cutremurat precum cel datat 27 aprilie 1944, prin care Guvernul Român, prin Radu Lecca, cere oficial şi fără menajamente repatrierea evreilor români internaţi la Bleichauer şi Auschwitz (document B’nai B’rith international). Într-o ţară ameninţată cu ocuparea completă de către germani, înlăturarea lui Ion Antonescu, abolirea monarhiei, deportarea tuturor evreilor şi instalarea lui Eichman la Bucureşti (operaţiuni paralele “Margarethe 1” – Ungaria şi respectiv “Margarethe 2” – România) o ultimă încercare de a salva evreii români de la o moarte sigură mi se pare un act de o demnitate sublimă.

Comisia Elie Wiesel pentru studierea Holocaustului îşi intitulează “opera” Raport Final. Dar, pentru că au apărut noi cărţi menţionând 800.000 de victime pe teritoriul controlat de autorităţile române, mi-am dat seama că această statistică nu se va opri niciodată. În consecinţă, cred că este cazul ca orice român sau evreu care gândeşte raţional şi are bun simţ să se opună acestui monstru care a luat-o razna. Trebuie să menţionez că Comisia Wiesel a dat undă verde unei adevărate vânători de vrăjitoare şi de antisemiţi, având ca victimă cultura şi limba română. Astfel, aici, la New York, la Institutul Cultural Român (director pe Corina Şuteu), Eminescu este boicotat, iar folosirea limbii române este absolut interzisă. Pentru că demolarea statuii poetului naţional este aproape desăvârşită şi limba română declarată periculoasă, nu rămâne decât să aşteptăm interzicerea arborării steagului tricolor.

O altă consecinţă a acestui raport este acerbarea antisemitismului şi a sentimentelor antiamericane. Minciuna, exagerările fără limite şi călcarea în picioare a demnităţii oamenilor nu putea să nu creeze resentimente şi chiar ură. Poate că inteligenţa evreiască va realiza într-o bună zi că această politică de tip “bumerang” este contraproductivă şi chiar periculoasă pentru viitor. România a fost o ţară care i-a aşteptat pe americani, iar acum abia aşteaptă ca ei să plece. Dar nimic nu depăşeşte în gravitate faptul că toţi copiii învaţă la şcoală că fac parte dintr-o naţiune de criminali. Aici nu mai este loc de întors, pentru că se merge prea departe. Fiecare părinte, indiferent dacă este român, ungur, evreu sau ţigan (ordinea nu contează), are datoria morală să rupă paginile pline de minciuni ordinare din cartea de istorie în faţa copiilor şi a întregii familii. Fiecare profesor are datoria să vorbească despre omenia şi curajul românilor care au salvat de la moarte o jumătate million de oameni nevinovaţi, chiar dacă această lecţie nu face încă parte din programul de învăţământ. În acest fel, vom face un prim pas spre recâştigarea demnităţii noastre, iar copiii noştri se vor întoarce de la şcoală cu fruntea sus.

Majestate,

Un rege are datoria să ne apere istoria, cultura şi să fie alături de noi la nevoie. Cred că sunt în asentimentul ţării să vă rog să vă ridicaţi în ceasul din urmă şi să spuneţi ADEVĂRUL. În acest fel, veţi recupera istoria şi onoarea tuturor. Când va veni momentul, veţi mulţumi destinului care v-a dat şansa să faceţi ceva important pentru trecutul, prezentul şi viitorul ţării. Majestate, vă găsiţi la o ultimă încrucişare de drumuri, având posibilitatea de a pleca spre istorie ca REGELE MIHAI I al ROMÂNlEI sau ca un Mihai oarecare, în curând uitat de toţi.

ROBERT HORVATH (Deva) New York, 24 Mai 2008

Sursa:

neamul-romanesc.com

Uite, vezi dragă cititorule de ce zic că bine zicea cineva Messa care scria scria pe siteul elucubratie.wordpress.com că era imposibil să nu se ude la chiloţi de râs?

Robert Horvath, membru al diasporei romanesti din SUA

Era imposibil sa nu ma pufneasca rasul. Aproape spasmodic. ROFL, adica.

Iete romanul care s-a autosesizat si a trimis NYPDistii pe capul expozantilor de la Institutul Cultural din New York, unde este zilele astea expozitia cea atat de controversata, “Freedom for Lazy People“.

Pe roman il cheama Robert Horvath. ROFL.

De asemenea, romanul Robert Horvath nu a miorlait ca expozitia e naspa pentru imaginea romanilor, ci ca are caracter… antisemit.

Un roman evreu pe nume Horvath, cetatean american.

Cine sa mai zica ceva? E clar – nicaieri, niciodata, n-o sa mai gasim roman verde. Roman neaos. Roman curat. Roman pur. Roman si atat.

Da’ romanul e mai roman decat romanul, intotdeauna. ROFL

P.S. Dragă cititorule, dacă ai ajuns cu lectura până aici te rog să mă crezi că îţi mulţumesc sincer şi uimit pentru răbdarea de care ai dat dovadă şi să te asigur că visul vieţii mele este să îl văd pe Robert Horvath, românul cineasto-reporter de investgaţie povestind cum neamurile asiatice  de huni, unguri şi secui cum s-au îmbârligat ele la beţie şi au creat maimuţa mioritică, maimuţă din care s-au născut ca tot omul  tăticii noştrii Trăian şi Decebal (cu mama mai vedem ce era … şi mai ales dacă avea sau nu coadă şi păr pe piept).

Gata, PA, mulţam pentru răbdare …

Rusia invadează Crimeea după modelul german

12 martie 2014 2 comentarii

În toată istoria ei, Rusia, indiferent dacă a fost vorba de Imperiul Ţarist, de URSS sau de Federaţia Rusă a manifestat o dorinţă, mai mult sau mai puţin recunoscută, de a avea un cuvânt greu asupra Europei.

Poarta de intrare spre îndeplinirea acestei dorinţe, în viziunea rusească, fiind controlul asupra Peninsulei Balcanice. În momentul actual, pentru Rusia cea mai simplă posibilitate de a putea să îşi arunce sinistra unbră asupra Balcanilor este aceea de a controla Marea Neagră.

Răbdători, indiferent daci era vorba de Georgia, Transnistria, Nagorno Karabakh ori Crimeea modelul e asemănător. Crearea de conflicte care să rămână îngheţate dar nu rezolvate pentru a putea fi activate când vine momentul, moment pregătit de păstrarea de trupe în zonă şi de incitarea unor chestiuni legate  de etnie.

De mare şi fierbinte actualitate este invazia şi ocuparea Crimeii.

Povestea nu începe de acum. Flota Mării Negre a fost lăsată în Crimeea, lucru pentru care Ucraina s-a bucurat o lungă perioadă de preţuri extrem de favorabile la gaz. Tot gazul siberian a fost folosit de ruşi ca armă şi pentru crearea unei dependenţe a Occidentului, închiderea robinetului, la momentul oportun, punând Europa în situaţia în care şi-ar băga coada să rişte probleme uriaşe în economie.

Parşivenia rusă făcând ca Europa să nu îşi asigure şi o variantă alternativă de alimentare cu gaze.

În cadrul pregătirii invaziei şi ocupării Crimeii, ruşii au acordat cetăţenie rusă ca la balamuc, apoi a creat în Ucraina un  scandal monstru şi s-a apucat să spună că cetăţenii ruşi ar fi în mare pericol, armata rusă intervenind să îi apere, vezi Doamne…

Oare Europa a uitat de invazia Poloniei de către Germania lui Hitler? 

Revista 22  într-un articol scris de Timothy Snyder , intitulat „Ucraina: realitatea din spatele propagandei Kremlinului” sunt analizate chestiuni care au stat în spatele invaziei Crimeei.

Vladimir Putin

Ucraina: realitatea din spatele propagandei Kremlinului

Invazia rusa si ocuparea Crimeii sunt un dezastru pentru ordinea europeana. Dar si mai important este ce isi imagineaza presedintele Putin ca face. Indiciile se afla in fata noastra, in limbajul campaniei de propaganda care a inundat media rusa. Categoriile repetate constant sunt acelea de “lovitura de stat fascista” in Ucraina si notiunea de “cetateni rusi” care sufera sub aceasta. Justificarea lui Putin pentru a ocupa partial Ucraina, amenintand totodata cu invazia intregii tari, a fost de a-i salva pe rusii de acolo de fascisti.

Sa luam pe rand pe fiecare dintre cele doua asertiuni. Au ajuns la putere actualele autoritati ucrainene prin intermediul unei lovituri fasciste? Dupa cum toata lumea stie, masa de protestatari impotriva regimului Ianukovici a reunit milioane de oameni, din toate soiurile ideologice. Dupa ce regimul a incercat sa curme protestul tragand in manifestanti de pe acoperisuri, negociatorii UE au ajuns la un acord potrivit caruia Ianukovici urma sa cedeze puterea parlamentului. In loc sa semneze legislatia pe care s-a angajat sa o promoveze, Ianukovici a fugit in Rusia. Parlamentul a constat ca presedintele si-a abandonat responsabilitatile si a urmat procedurile care se aplica intr-un astfel de caz, continuand procesul de reforma constitutionala. Au fost anuntate alegeri prezidentiale anticipate pentru luna mai si formarea unui guvern interimar.

Primul ministru este un liberal conservator, unul dintre cei doi vicepremieri este evreu si guvernatorul importantei provincii estice Dnipropetrovsk este presedintele Federatiei Organizatiilor Evreiesti din Ucraina. Si daca oricine poate dezbate nuantele constitutionale, cu siguranta acest proces nu a fost o lovitura de stat. Si cu certitudine nu a fost fascista. Reducerea puterilor presedintelui, anuntarea alegerilor prezidentiale anticipate, restaurarea principiilor democratice nu au legatura cu ceea ce presupune fascismul.

Mai mult, liderii comunitatii evreiesti si-au declarat sustinerea pentru noul guvern si opozitia totala fata de invazia rusa. Dintre cele 18 portofolii ale noului cabinet, 3 sunt detinute de partidul de extrema dreapta, Svoboda. Liderul acestuia se bucura de mai putin de 2% sustinere conform unui sondaj recent – unul realizat dupa invazia rusa din Crimeea, un eveniment care ar fi trebuit sa fie favorabil nationalistilor. In orice caz acesta este materialul folosit de Putin pentru a prezenta totul drept o lovitura fascista.

A doua asertiune, aceea a oprimarii cetatenilor rusi din Ucraina, lipseste de asemenea. Pe parcursul ultimelor luni un cetatean rus a fost omorat in Ucraina si nu sub amenintarea protestatarilor ucraineni sau a actualului govern. Dimpotriva. El lupta de partea revolutiei ucrainene si a fost ucis de glontul unui tragator de elita.

In orice caz, de cand Ucraina nu permite dubla cetatenie, sunt foarte putini cetateni rusi rezidenti in tara. Dar sa ii luam pe cei care sunt: un grup notabil este format din soldatii si marinarii cantonati la baza de la Sevastopol. Din moment ce acestia apartin armatei, cu greu poate fi spus ca au nevoie de protectie. Un alt grup apartine fortelor speciale care ocupa acum Crimeea. Un al treilea este grupul rusilor care a fost adus cu autobuze de peste granita pentru a sustine demontratiile pro-ruse si pentru a-i bate pe studentii ucraineni din Estul Ucrainei. Un ultim grup de cetateni rusi sunt fostii politisti apartinand fortelor guvernamentale care au participat la reprimarea demonstratiilor. Fiind recompensati cu pasapoarte rusesti, acestia pot acum sa calatoreasca in Rusia. Niciunul dintre aceste grupuri nu poate fi in mod plauzibil descris ca avand nevoie de protectie.

Putin vorbeste si de compatrioti rusi, o categorie care nu are statut legal. Prin compatrioti el intelege oameni pe care guvernul rus ii considera rusi sau care se auto-identifica drept rusi si care, in consecinta, au nevoie de protectie. Acelasi tip de argument, nevoia de a proteja asa numitul Volksgenossen, a fost folosit de Adolf Hitler in enuntarea revendicarilor germane asupra Austriei si asupra regiunii sudetilor. Si chiar daca protectia Volksgenossen ar fi justificata juridic, nu este foarte limpede cine sunt acesti oameni. Este adevarat ca ucrainenii vorbesc rusa, dar acest lucru nu ii transforma in rusi. Problema limbii poate fi confuza. Cetatenii ucraineni sunt de obicei bilingvi, vorbesc in ucraineana si rusa.

Rusii sunt rareori bilingvi. Astfel ca este prea simplu sa pui semnul egal intre capacitatea de a vorbi rusa si identitatea rusa necesara pentru a fi protejat de Rusia. O parte dintre cetatenii ucraineni se percep rusi – in jur de 17% din populatie – dar asta nu inseamna ca sunt tinta discriminarii sau ca se identifica cu statul rus. Chiar si in Crimeea, unde legaturile emotionale cu statul ucrainean sunt foarte slabe, doar un procent din populatie identifica Rusia drept patria sa.

In mai multe proteste recente, ucrainenii vorbitori de rusa si chiar etnici rusi din estul Ucrainei au respins  categoric orice nevoie de protectie din partea Moscovei. O petitie a vorbitorilor de rusa si a rusilor din Ucraina ii cerea lui Putin sa ii lase pe cetatenii ucraineni sa isi rezolve singuri problemele. A fost semnata de 140.000 de oameni.

Si totusi de ce este aceasta propaganda absurda atat de utila pentru regimul Putin? Propaganda are un rol important si profund. In Uniunea Sovietica, propaganda nu era o versiune editata a realitatii, ci chiar incercarea de a construi o realitate diferita. In fosta URSS, presupozitia celor care credeau in promisiunea comunismului era ca viitorul este la fel de real daca nu si mai real decat prezentul. Propaganda sovietica nu era o versiune a lumii in care traim ci o reprezentare a lumii viitoare. Daca intelegem propaganda in acest sens, intelegem si de ce autorii ei sunt relativ netulburati de ceea ce ar parea drept erori factuale si contradictii.

Sa luam ideea nazistilor evrei, drept consecinta logica a propagandei Kremlinului despre revolutia din Kiev. Asertiunea este aceea ca nazistii sunt autorii loviturii; realitatea empirica arata ca cel putin o parte dintre cei aflati acum la putere sunt evrei. De aici scepticismul nostru potrivit caruia evreii sunt nazisti sau ca o lovitura nazista ar pune evrei in fruntea aparatului de stat ucrainean.

Insa in ideologia Uniunii Sovietice, identificarea evreilor cu nazistii era utila celor aflati la putere, astfel ca evreii nazisti au devenit o realitate propagandistica. In anii de dinaintea mortii lui Stalin, Israelul devenise parte a unui complot coordonat de fascistii din Vestul capitalist. Dupa Razboiul de 6 zile, sovieticii ii prezentau pe soldatii israelieni drept imitatori ai Wehrmachtului si SS-ului. Aceasta propaganda a fost urmata de expulzarea evreilor din Polonia comunista. Faptul ca evreii au parasit Polonia indreptandu-se spre Israel si Statele Unite a fost prezentat ca o dovada ca au fost tot timpul nazisti. Regimurile au considerat util din punct de vedere politic sa loveasca in evrei si astfel evreii s-au transformat in nazisti.

Propaganda nu este o descriere eronata, ci un scenariu de actiune. Interpretata in acesti termeni, invazia Crimeii nu a fost o reactie impotriva unei amenintari reale, ci incercarea de a activa o amenintare astfel incat violenta care ar urma ar deveni un mijloc de schimbare a realitatii. Propaganda este parte integranta din actiunea menita sa o justifice. Din aceasta perspectiva, o invazie rusa ar conduce la o contrareactie nationalista ucraineana ceea ce ar face toate povestile despre fascisti, adevarate, reatroactiv.

Cand parlamentul Federatiei Ruse l-a autorizat pe Putin sa foloseasca forta militara impotriva Ucrainei, acesta a definit obiectivul razboiului drept restaurarea “normalitatii sociale si politice”. Concluzia este aceea ca politica si societatea ucraineana nu sunt normale. Este si o formulare cu implicatii terifiante. De cata violenta si de cate generatii este nevoie pentru a normaliza societatea ucraineana, adica pana cand artificiala idee a democratiei occidentale si pana cand asa numita identitate nationala ucraineana ar fi uitate?

Si totusi actiunea dramatica nu a adus la viata mult visata realitate. Ucraina nu este un teritoriu rusesc condus temporar de cativa fascisti. Dimpotriva, arata ca un loc in care atmosfera revolutionara s-a consolidat pe fondul invaziei straine. Dupa cum a precizat rabinul sef al Ucrainei acum cateva zile: “exista multe diferente de opinie intr-o revolutie, dar toate acestea au disparut acum. Ne confruntam cu o amenintare externa numita Rusia. Aceasta i-a adus pe toti laolalta”.

S-au declansat proteste impotriva ocupatiei ruse peste tot in tara, pana si in Sud si Est, unde majoritatea oamenilor urmaresc televiziunea rusa si unde economia este strans integrata cu cea a Rusiei. Ucrainenii care doar cu cateva zile in urma se aflau in conflict unii cu ceilalti pe tema revolutiei lor, protesteaza acum sub acelasi steag.

Au existat si ciocniri violente, ca cele de la Harkov, dar acestea au fost generate de autobuze pline cu rusi aduse de peste granita. Este putin probabil ca violentele impotriva “turistilor” rusi vor fi suficient de convingatoare incat studentii ucraineni sa ajunga la concluzia ca sunt compatrioti rusi.

Costurile actiunilor rusesti sunt foarte reale pentru Europa, pentru Ucraina si pentru Rusia insasi. Propaganda rusa a furnizat o justificare eleganta tacticilor rusesti si a articulat o perspectiva ruseasca pentru Ucraina. Dar in cele din urma este doar propaganda cea care uneste tactica cu obiectivele. Nu exista nicio strategie, doar un tiran talentat care oscileaza intre universuri mentale conectate doar prin intermediul unei tesaturi de minciuni. Putin se confrunta cu o alegere: fie sa utilizeze si mai multa violenta, in speranta ca o doza suplimentara va face visul sa devina realitate, fie sa caute o cale de iesire care sa ii permita sa proclame o victorie de etapa.

Extrase de Octavian Manea din Crimea: Putin vs. Reality, de Timothy Snyder, publicat in The New York Review of Books, 7 martie 2014.

Sursa: revista22.ro

Să ne amintim de invazia Poloniei de către Germania lui Hitler, moment istoric de început al celui de-al II-lea război mondial, moment foarte asemănător în anumite privinţe cu momentul invaziei Cremeii de armata Federaţiei Ruse a lui Putin.

Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: Wojna obronna 1939 roku–Războiul de apărare din 1939, de germani: Polenfeldzug–Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss, numită de unii istorici și „Campania poloneză din septembrie” ori „Războiul polono-german din 1939”), a fost inițiată de Germania NazistăUniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al doilea război mondial. Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai există discuții, este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul celui de-al doilea război mondial în Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat răboi Germaniei pe 3 septembrie, gest urmat la scurtă vreme de CanadaAustralia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici.

După un presupus „atac polonez” de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să se retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocul lunii septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil. Forțele poloneze au început să se retragă către sud-est, conform unui plan care prevedea o apărare îndârjită în zona așa-numitului cap de pod românesc, unde urmau să aștepte promisul contraatac aliat.

Pe 17 septembrie 1939Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea trupelor și tezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelor terestre și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit.

Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonezLupta Poloniei în al doilea război mondial nu a încetat, nou creata sa armată continuând să contribuie la operațiunile militare ale Aliaților de-a lungul întregii conflagrații. Germanii au cucerit sectorul ocupat de sovietici și au invadat Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941, pierzând mai apoi întregul teritoriu în fața înaintării Armatei Roșii în 1944. În timpul războiului, Polonia a pierdut cam o cincime din populația antebelică datorită ocupației care a marcat sfârșitul celei de-a doua republici poloneze.

Germania avea un avantaj numeric important asupra Poloniei, dar și un important avantaj material, dată fiind politica de înarmare nazistă din perioada de dinainte de război. Heer (Armata terestră germană) avea aproximativ 2.400 de tancuri organizate în 6 divizii panzer, care foloseau o nouă tactică de luptă. Aceasta prevedea că diviziile de tancuri, acționând în colaborare cu restul unităților armatei, lovea masiv liniile inamice, le străpungea, izola și încercuia porțiunile selectate ale frontului inamic, după care le distrugea. Succesele diviziilor de tancuri urmau să fie exploatate de unitățile mecanizate mai puțin mobile și de unitățile de infanterie. Luftwaffe (Armata aerului) asigura sprijin tactic și strategic, în special prin intermediul bombardierelor în picaj, care atacau și dezorganizau aprovizionarea și comunicațiile inamicului. Toate aceste noi metode operaționale au fost denumite Blitzkrieg (Războiul fulger), dar istoricii sunt în general de acord că, în cazul campaniei din Polonia, tacticile folosite de germani au fost mai conservatoare, mai apropiate de cele tradiționale decât de cele ale războiului fulger. Strategia Wehrmachtului (Armata terestră) era mai degrabă cea a Vernichtungsgedankenului, bazată pe atacurile pe flancuri și crearea de pungi care trebuiau mai apoi anihilate.

Aviația a jucat un rol de prim rang în cadrul campaniei. Bombardierele au atacat numeroase ținte civile, cauzând uriașe pierderi omenești în timpul a ceea ce au fost caracterizate drept bomabardamente de terorizare. Forțele Luftwaffe erau formate din 1.180 de avioane, (290 bombardiere în picaj Ju 87 Stuka, 290 bombardiere convenționale (în special de tip He 111) și cam 240 de diferite avioane ale marinei). În total, Germania a avut cam 3.000 de avioane, din care două treimi erau modele moderne. Jumătate dintre acestea au luptat pe frontul polonez. Luftwaffe erau cele mai bine antrenate și echipate forțe aeriene.

Între 1936 și 1939, Polonia a investit masiv în industrializare în Regiunea Centrală Industrială (Centralny Okręg Przemysłowy). Pregătirile pentru un război de apărare împotriva Germaniei se derulau de mai mulți ani, dar majoritatea planurilor presupuneau că luptele nu aveau să înceapă până în 1942. Pentru a face rost de banii necesari industrializării, Polonia vindea o bună parte a echipamentului modern pe care îl producea. Armata poloneză putea mobiliza cam un milion de soldați, dar mai puțin de jumate dintre ei se afau sub arme pe 1 septembrie. Militarii de rezervă care se îndreptau către unitățile de concentrare au fost răniți sau uciși în timpul raidurilor aeriene ale Luftwaffe, care a atacat sistemul de transporturi publice al polonezilor. Armata poloneză era dotată cu mai puține tancuri și mașini blindate decât cea germană, iar, în plus, tancurile erau dispersate la unitățile de infanterie, fiind incapabile să se opună în mod eficient atacurilor masive ale panzerelor inamice.

Experiența căpătată în războiul polono-sovietic a modelat organizarea armatei și doctrinei militare poloneze. Spre deosebire de războiul de tranșee din primul război mondial, războiul polono-sovietic a fost un conflict în care mobilitatea cavaleriei a jucat un rol decisiv. Polonia a recunoscut avantajele mobilității, dar nu s-a dovedit dornică să investească masiv în noile invenții militare scumpe și netestate în luptă. În schimb, brigăzile cavaleriei poloneze erau folosite ca infanterie călare și, în timpul conflictului cu Germania, a înregistrat anumite succese limitate în luptele cu infanteria și cavaleria germane.

Forțele aeriene poloneze erau net inferioare Luftwaffe german, deși, contrar unei păreri foarte răspândite, nu a fost distrusă la sol. Deși aviația militară poloneză nu dispunea de multe avioane de vânătoare moderne, piloții polonezi se numărau printre cei mai bine antrenați din acele vremuri.[4]

Se poate afirma că germanii se bucurau de superioritatea aeriană numerică și calitativă. Polonia avea numai 400 de avioane, din care 169 de avioane de vânătoare și câteva avioane învechite de transport, recunoaștere și antrenament. Numai 36 de avioane poloneze puteau să rivalizeze cu cele germane, așa cum era bombardierul PZL.37 Łoś. Celelalte avioane poloneze erau mai vechi decât cele germane. Avionul de vânătoare polonez PZL P.11, produs la începutul deceniului al patrulea, era capabil să dezvolte o viteză de numai 350 km/oră, mult mai mică decât a bombardierelor germane.

Marina poloneză avea o flotă mai mică decât cea germană, fiind compusă din distrugătoare, submarine și vase de sprijin. Cele mai multe vase de suprafață poloneze au urmat planul Peking, au părăsit porturile poloneze pe 20 august și au scăpat de flota germană în Marea Nordului, alăturându-se Royal Navy. Submarinele poloneze au participat la Operațiunea Worek, concepută pentru angajarea și distrugerea transporturilor marine germane din Marea Baltică, dar au înregistrat numai succese limitate. În afară de aceasta, numeroase vase comerciale poloneze s-au alăturat flotei comerciale britanice și au luat parte la efortul de aprovizionare a convoaielor transatlantice. 

Vezi mai mult pe wikipedia

Populismul deşănţat al Puterii – Cancerul care ucide România

Prin definiţie, un politician trebuie să aibă o doză consistentă de populism.

În sine, populismul nu e ceva rău deoarece politicianul respectiv, cel puţin la nivel teoretic, este reprezentantul onui grup de oameni şi le reprezintă interesele. Teoretic, practic nu prea … 

De promis, promit marea cu sarea, când ajung la Bucureşti le dispare brusc interesul faţă de cei care i-au votat. Acolo devin brusc slugoii şefilor lor, de vota votează cum şi ce li se  cere, dacă au oarece iniţiative cestea nu prea au legătură cu electoratul care i-a făcut ceea ce sunt ci doar cu grupul de interese de obicei ascuns vederii publicului ori, pur şi simplu, a unor interese personale. Asta duce de la ajungerea în situaţia de a-i vedea pe tot mai mulţi la tribunal acuzaţi fără excepţie de corupţie şi de trafic de influenţă.

Populismul a ajuns să înlocuiască în prestaţia majorităţii  celor care acum sunt la putere, alături de  căuta tot felul de bube în mătreaţa adversarilor, propria promovare prin propunerea de proiecte care să rezolve anumite probleme oamenilor… Domeniile în care se manifestă populismul sunt  tot mai multe şi par a se tot înmulţi.

Unul din domeniul preferat este cel de care se ocupă ministerul muncii.

Nu odată cei de la putere ne spun cât de bine trăim şi cum au crescut veniturile că te şi miri cum de oamenii sunt tot mai săraci şi o duc tot mai greu, ne spun cât de bine stăm noi cu şomajul, dar uită că dacă şomajul o fi la nivelul pe care îl spun, majoritatea celor ieşiţi din şomaj de fapt nu s-au angajat ci au ajuns să nu mai aibă nici un venit.

La România TV, televiziunea prietenului şi sponsorului lui Ponta, Sebastian Ghiţă, Rovana  Plumb, cu nimic mai puţin scârbos de populistă şi penibilă decât desrepita madam Câmpeanu, spunea:

Rovana Plumb„În sistemul public trebuie să existe într-adevăr o motivare a angajaţilor, în aşa fel încât să putem să-i cointeresăm să furnizeze servicii publice de calitate. Se lucrează la acest lucru, de exemplu s-a propus să se dea două salarii brute pe timpul unui an ca un premiu de excelenţă, tocmai pentru a cointeresa salariaţii.

Cadrele medicale cu postliceal au salarizarea mai mare decât cadrele medicale cu studii universitare, ceea ce răstoarnă sistemul de valori.

Trebuie să rediscutăm şi să vedem şi cu organismele internaţionale, dar în special, din punctul meu de vedere, cu tot ce înseamnă parteneri sociali, pentru că discutăm aici de sector, de ramură, de unitate, în aşa fel încât să vedem dacă nu putem să mergem la un plafon maximal chiar până la 50% din venitul sau salariul pe care îl obţine cetăţeanul”.

Îi răspunde pe siteul dânsei, doamna Claudia Boghicevici, fost Ministru al Muncii în guvernul MRU şi coordonatorul portofoliului Muncii şi Protecţiei Sociale în Guvernul Alternativă PDL:

Claudia BoghiceviciNu cred în aceste promisiuni de faţadă ale guvernului Ponta 3, un guvern în care Ministerul Muncii este folosit ca ”tonomat” de lozinci electorale. Este un guvern de vitrină, făcut special pentru a minţi din nou românii în acest an electoral. În acelaşi registru trebuie citită şi declaraţia ministrei Plumb conform căreia legea salarizării trebuie modificată pentru ca bugetarii să poată primi 2 salarii în plus ca premii anuale. Este doar o minciună în condițiile în care FMI a recomandat ferm ca legile salarizării şi ale pensiilor să nu fie modificate, mai ales că guvernul Ponta menţine de 2 ani de zile măsurile de austeritate în sistemul bugetar, şi anume blocarea primelor, a bonusurilor, a plăţii orelor suplimentare sau a tichetelor cadou.

În ceea ce priveşte introducerea conturilor individuale în sistemul de pensii, propunerea doamnei Plumb este cu atât mai demagogică şi utopică cu cât vine din partea unui guvern care nu mai are majoritatea extrem de lejeră de pe vremea USL. Această propunere exista şi în programul de guvernare USL din 2012, venind pe filiera PNL Cu toate acestea, 2 ani de zile, cu o majoritate de 80% în Parlament şi cu un aşa-zis ministru liberal la Ministerul Muncii, nu s-a făcut nimic în acest sens. Dimpotrivă, reformele au fost blocate şi doamna Câmpeanu a fost primul şomer al ţării. Se pare că şi doamna Plumb merge în aceeaşi direcţie”, a declarat Claudia Boghicevici.

Deputatul PDL consideră că România trebuie să continue pe calea reformelor începute în 2009 în ceea ce priveşte sistemul public de pensii, dar că acest curs trebuie să fie gradual. „În perioada 2009-2012 guvernul PDL a înţeles gravitatea dezechilibrelor din sistemul public de pensii şi a implementat cu mult curaj un set de reforme care sunt lăudate şi astăzi de către organismele internaţionale: Legea Pensiilor din 2010, majorarea contribuţiei obligatorii la Pilonul II de pensii private până la 4% (în 2008 când a aparut acest sistem era de 2%), creşterea vârstei de pensionare. România trebuie să meargă mai departe pe acest drum al reformelor graduale şi nu să zdruncine din temelii sistemul, aşa cum s-ar întâmpla în cazul trecerii peste noapte la sistemul conturilor individuale. Nicio altă ţară din UE nu procedează astfel, şi cu atât mai puţin nu trebuie să o facă România”, a conchis Claudia Boghicevici.

Sursa declaraţiilor doamnei Boghicevici: 

boghicevici.ro

P.S. Am fost acuzat că îmi cam plac blondele. Da, e adevărat, dar numai dacă sunt nu doar frumoase ci şi deştepte şi cu bunsimţ. Nu cred că ar putea spune cineva despre doamna Boghicevici  că nu ar fi frumoasă, deşteaptă şi cu mult bunsimţ.

Politica românească a ajuns un bordel în care prostituatele sunt şi clienţi

În loc de motto

Undeva, într-o ogradă cu găini există o grămadă de gunoi. Zilnic, pe ea urcă un cocoş cântă cât îl ţine pliscul: „Cucuriguuu, sunt cel mai jmeker”.

După o vreme, mai apare o grămadă de gunoi. Mai mare. În curte mai apare un cocoş careurcă pe acea grămadă şi căntă şi al cât îl ţine pliscul: „Cucuriguuu, sunt cel mai jmeker”.

Primul, ofensat dar arogant şi plin de sine, urcă pe grămada de gunoi pe care urca şi acum. „Cucuriguu, o fi ăla mai mare, o fi grămada lui mai mare, dar eu am demnitate”. 

Parlamentul României

Vine vremea ca grămada veche să se micşoreze până ajunge cât un muşuroi, gunoiul fiind dus pe grămada mare, primul cocoş, perseverent după ce urcă tot continuă să cânte: „Cucuriguu, o fi ăla mai mare, o fi grămada lui mai mare, dar eu am demnitate”.

Călin Popescu - TăriceanuCam asta e şi cu Antonescu şi Tăriceanu

Azi Tăriceanu a fost pus de PSD în funcţia de Preşedinte al Senatului de PSD&co, trădând partidul care la făcut premier.

Cu ani în urmă, făcut premier de alianţa din care făcea parte ca vioara a doua partidul al cărui preşedinte era, fiind o jigodie prin definiţie şi un slugoi obedient al lui Patriciu, când acesta a ieşit de la DNA cu coada între picioare şi cu lacrimi în ochi zicea printre dinţi că e atacat politic (ca de obicei, cân politicianii ajung să răspundă pentru că au furat e vorba de un atac politic), şi că cineva, Monica Macovei, va plăti, deoarece PD nu a vrut să o lase să fie dată afară, a fost eliminat el, PD, PNL continuând să guverneze deşi avea doar 17%, dar susţinut puternic de PSD în Parlament.

Acum, când până şi Crin  Antonescu a înţeles că PSD nu va susţine niciodată la Preşidenţie un nemembru al său.Cred că cei de la PSD îşi freacă mâinile de bucurie.

Cui îi foloseşte? Păi să vedem.

Ce dorea PSD de la USL? Puterea în toate formele ei.

Privind înapoi, strategia PSD  a fost cam aşa, profitând de ncrdulitatea, de aroganţa şi de setea nemărginită de putere a lui Antonscu i-au întins o cursă. Au trmis PC-ul să se alieze cu PNL şi au creat astfel un USL format din două entităţi egale, PSD pe de o parte şi PC+PNL pe de altă parte.

Astfel, Ponta preia Puterea susţinut de USL, Antonescu fiind lăsat să se fandosească precum un cârlan plin de mândrie, e lăsat să se fandosească … vezi doamne, omul va deveni viitorul Preşedinte al ţării.

Din PSD vin tot felul de zvonuri. PSD nu îl doreşte pe Antonescu ci pregăteşte în taină candidatura lui Ponta. Pesediştilor le scapă în public  sondaje în care electoratul e întrebat pe cine vrea la alegerile prezidenţiale, sondaje în care întotdeauna sunt măsuraţi Ponta şi Oprescu. Dacă ţinem cont că era vorba se sondaje coafate de institute de sondare satelite PSd, mesajul era clar.Antonescu NU VA FI CANDIDATUL PSD.

Antonescu nu înţelege asta multă vreme.

Când înţelege însă cum stă treaba, împins de la spate îşi scoate partidul de la guvernare AMINTIND TOT TIMPUL DE PROTOCOLUL DE FORMARE A USL.

Astfel, în sânul liberalilor se activează ideea că este doar ceva de faţadă deoarece în acel protocol se spunea clar că la europarlamentare cele două partide vor merge separat. Astfel, după acestea PNL va reveni la guvernare.

Totuşi, chestia nu se potriveşte 100% deoarece Antonescu nu va putea fi candidat cf. protocolului…

Era necesar ca cineva să păstreze totuşi legătura PSD-PNL din protocol, dar PNL trebuia să fie totuşi în afara arcului guvernamental, dar trebuia în acelaşi timp creată o alianţă şi mai puternică în vederea adoptării unei noi Constituţii, care, deşi mai slabă calitativ, aduce celor de la Putere mai multă forţă şi putinţa de a subordona Justiţia.

Astfel, UDMR aflat în mare criză, riscând ca la viitoarele alegeri să nu intre în Parlşament din cauza împărţirii electoratului cu partidul lui Tokes, uită că a fost dat jos de la guvernare odată cu aliaţii săipe o monţiune de cenzură ce priva acea fantasmagorică universitate maghiară de la Tg.Mures.

Ce îşi spune PSD? Ungurii se vor împăca, dacă li se aruncă o ciosvârtă. Autonomia. Chiar azi, la Târgu Mureş, vreo 3000 de fraieri unguri de lasă scoşi în stradă şi deşi era un miting neautorizat, autorităţile tac,  mesajul către unguri din partea PSD fiind, „Vedeţi ? Noi suntem cu voi”…

Pe de altă parte, Ponta îl vizitează la Roma unde acesta a fugit ca să îşi facă un nou OTV. Acolo, din sursă sigură s-a aflat că Ponta i-a pus lui D.Diaconescu în vedere că dacă nu va susţine Guvernul, PPDD dispare prin racolarea tuturor membrilor. Diaconescu, neputând să intre în cârdăşie explicită, acceptă să susţină necondiţionat Guvernul din Parlament, astfel putând în continuare să spună povestea cu ciocoii, dar să nici nu îşi piardă partidul. El are teama îngrozitoare că urmează iar să fie aresta, de data asta ca puşcăriaş şi nu doar reţinut preventiv.

Pe de altă parte, PSd loveşte crunt în Crin Antonescu. După ce face un guvern între fostul PSD, azi PSD+UNPS, PC (PSD+PSC este alianţa care există încă de la apariţia PC, motivul fiind protejarea cu orice preţ a lui Dan Voiculescu) şi evident UDMR.

Ce vedem? Tăriceanu, şi mai arogant, şi mai flămând de putere, imediat după ieşirea PNL de la guvernare, hop, ca o căţea în călduri, se duce la Ponta şi îi oferă pe tavă PNL, dar fără pretenţia de egalitate, singura condiţie fiind şefia Senatului şi, atenţie, susţinerea la prezidenţiale.

Are şi un  argument destul de puternic.  Greii din PNL iubesc mult ciolanul (mult dincolo de limita legală, dovada fiind chiar faptul că mulţi liberali sunt cu un picor în puşcărie) şi după europarlamentare.

Antonescu la rândul lui, văzând că are în ogradă mulţi parlamentari,se vede lider al opoziţiei. Ce se pare că nu vede Antonescu este că acei parlamentari îşi datorează mandatele în principal PSD (voturi venite prin intermediul), electoratul real al PNL fiind de 12-17%. Or, la alegeri nu numărul de parlamentari contează ci al alegătorilor. Pe iluzia că PNL ar fi un partid de talia PSD se bazează şi Tăriceanu…

Dacă lui Tăriceanu îi iasă pesenţa, după europarlamentare, Antonescu se va trezi cu un partid care la lupta doar cu pragul elctoral…

Dacă ar fi să dau un pronostic, Antonescu a reuşit un lucru mare .. să mineze cariera unui politician căruia păreau la un  moment dat a i se deschide drumuri de lux în politică: A sa … Aş zice că acest sfârşit de an îl va prinde în situaţia de membru de rând al unui minipartid, dacă nu chiar se va întâmpla ceea ce a promis odată .. să dispară ca fraierul din viaţa politică.

Ponta la, rândul lui, e şi el într-o capcană pe care pare a nu o vedea. Se vede reprezentatul a nu mai puţin de 60-70% din electorat. Ce nu vede Ponta şi vestiţii strategi … Acel 60-70% se socoteşte din vreo 40% (procentul care s-a prezentat la vot), astfel scârba faţă de ineficianţa guvernului, neîndeplinirea promisiunilor făcute şi veşnica luptă pentru ciolan poate mobiliza un electorat care acum îi e din ce în ce mai ostil.

Dacă Opoziţiei îi va veni mintea la cap şi va trece peste aroganţele individuale şi va duce o campanie în care nu va mai pune pe prim plan arătarea părţilor rele ale Puteri ci va propune programe logice şi de bunsimţ, vom asista probabil la decepţia vieţii la Ponta … aceea de a nu intra nici el în turul doi la prezidenţiale.

Interesant este că de la o vreme, aroganţa lui Ponta a atins cote uriaşe… 

Nu e primul. Ultimii doi candidaţi ai PSD, Năstase şi Geoană, la fel de aroganţi, cu o susţinere politică formidabilă au pierdut lamentabil. Năstase e acum în puşcărie, Geoană în hârdău plin cu ridicolul flăcării violet…

Va mei fi cineva extrem de decepţionat. Liberalii de rând…

Aceştia, oameni de bună credinţă, au acorda încrederea lor unor escroci politici, aroganţi destul de seteoşi de putere încât să facă din PNL o anexă a PSD … 

Credulitatea de care spun este cea care a făcut ca niciodată PNL să nu poată trece în realitate de acel fatidic 17% din timpul Guvernării Tăriceanu …

P.S. O fi uitat Tăriceanu că la un moment dat a dat afară din PNL pe unii acuzaţi (discutabil) de colaborarea cu Securitatea, încât acum nu are nici o problemă să fie susţinut tocmai de slugile fostului securis, Dan Voiculescu? Sau i-o fi venit ideea că trebuie să se retragă din politică primid un picior în cur care să facă să le vibreşe celulita şi la Judecata de Apoi?

De Ziua Femeii, Sorina Matei vorbeşte despre „Româncele statului de drept”: Livia Doina Stanciu, președintele CSJ, Laura Codruța Kovesi, Monica Macovei

9 martie 2014 2 comentarii

Româncele statului de drept

Sorina Matei

Sorina Matei

Știți, în viață, se mai întâmplă și coincidențe. Cu adevărat, frumoase. Am vrut să scriu toate cele ce urmează și, spre surprinderea mea plăcută, în această țară, cineva mi-a luat-o înainte. A felicitat și sărbătorit româncele statului de drept.

Să vorbești despre stat de drept și să-l susții cu toată convingerea într-o țară în care, în ultimul timp, politicul îl calcă în picioare, ba chiar a fost pe punctul să-l prăbușească în mod conștient, îți trebuie curaj. Îți trebuie energie, forță psihică, interioară, îți trebuie demnitate, multă bărbăție și tot atât de multă cinste și onestitate. Îți trebuie așa de multă putere încât nimeni, niciodată, să nu te poată dărâma cu absolut nimic. Oricât ar încerca.

Puține femei m-au impresionat, cu adevărat, în carieră. Foarte puține am admirat și m-au făcut să mă întreb: ce-ar fi fost dacă? La întrebările acestea, niciodată nu găsești un răspuns.
Dar când scriu aceste rânduri, toate gândurile mele se îndreaptă către Livia Doina Stanciu, președintele Curții Supreme de Justiție din România. O doamnă dintr-o bucată, cu o carieră impresionantă, cu un caracter și personalitate extrem de puternice, un adevărat exemplu. Tot ce inspiră, respiră, gândește și grăiește acest om îi face pe mulți să tremure. Mai mulți decât v-ați imagina.

Am urmărit-o în tăcere de mult timp, n-am vorbit niciodată cu dânsa. Pe mulți au deranjat mereu cuvintele mele de laudă la adresa ei. Niciodată nu mi-a păsat.
Însă trebuie s-o vedeți în instanță. Când vorbește, se așterne liniștea. Când explică, dă lecții de drept. Până și pe cei mai controversați inculpați, borfași autentici, îi convinge că sunt cu adevărat infractori. Este brici, este țeapănă, este pur și simplu de neclintit.

Știți ce este cel mai important pentru un om din Justiție? Încrederea și educația pe care, prin deciziile lui, le transferă în societate. Fost procuror, acum judecător, șef de complet în secția penală, președinte al celui mai înalt for al Justiției, Livia Doina Stanciu a dat românilor toate acestea din plin. A făcut-o fără a clipi.

Asta trebuie să și facă, în esență, un om al legii. Ca atare, nicio sentință definitivă și irevocabilă a Curții Supreme nu poate fi pusă sub semnul întrebării, uneori, în ciuda linșajelor mizerabile. Și când convine și când nu, indiferent cui, acest om are atâta putere a crectitudinii și atâta claritate, încât întotdeauna ea și instituția reformată pe care o conduce iau decizia corectă. Când vine vorba de Livia Stanciu, știi că orice face, zice sau decide este adevărat, drept și cinstit. În sentințele ei, poți crede chiar și cu ochii închiși. Dacă cercetezi, oricum nu vei găsi nimic. Nu mulți oameni din România se pot mândri cu așa ceva!

Laura Codruța Kovesi, procurorul șef al DNA, este a doua româncă a statului de drept care, în acest an, merită felicitată. Să ai atâta putere, curaj și determinare să duci mai departe o instituție ca DNA, în ciuda tuturor, nu este deloc simplu. Îți trebuie forță și convingere. Și le-a avut. Cu procurori – alte românce destoinice ale statului de drept- ca doamna Mariana Alexandru sau Mihaela Moraru, DNA ca și Curtea Supremă au reușit să ducă o luptă fundamentală pentru sănătatea statului român mai departe. A contat foarte mult pentru toți.

Monica Macovei, fost ministru al Justiției este o altă româncă a statului de drept căreia nimeni, niciodată, nu-i va scoate credința în actul de Justiție cinstit din fibră. A pus pe picioare institituții fundamentale. Cristina Guseth, Freedom House, și Laura Ștefan, Expert Forum, împărtășesc aceleași valori esențiale și principii. Și ele cred în dreptate și onestitate, și ele sunt românce ale statului de drept.
Când crezi și te lupți pentru o Justiție corectă și independentă, parcă niciun sacrificiu nu este prea mult.

Nu nominalizez nici doamne din politică și nici jurnaliste, deși există. Însă nu vreau să se supere nimeni. Cât de puternică este credința fiecăruia în supremația absolută a legii, crucială într-un stat democratic, cred că s-a văzut și se vede încă. Și asta e cel mai important.

Femeile procuror și judecător sunt extraordinare modele de urmat pentru cei care își doresc o societate corectă, în care toți oamenii sunt egali în fața legii.Integritatea și curajul lor contribuie la asigurarea transparenței, stabilității, previzibilității și bunei guvernări, esențiale pentru obținerea de investiții economice. Activitatea lor creează un viitor mai prosper și mai sigur pentru toți. (…) Privim cu aceeași admirație femeile care se dedică activității în ONG-uri, educație și jurnalism. Unde am fi dacă ele nu ar lupta pentru statul de drept, (…) dacă nu ar căuta adevărul?”

Cuvintele îi aparțin lui Duane Butcher, Însărcinatul de afaceri al ambasadei SUA la București.

Doamnelor, rămâneți la fel, deși am credința că nimic nu vă schimbă. 8 Martie a început, demult, pentru drepturile voastre și numai datorită puterii, curajului, bărbației și cinstei de care dați dovadă, acum cred că vorbim despre drepturile tuturor.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

România e bolnavă … Escrocii rag din toţi bojocii: „FREE GICĂ”

8 martie 2014 3 comentarii

România e o ţară bolnavă … rău de tot.

În principiu legile sunt făcute pentru a crea ordine şi pentru a proteja cetăţeanul. Cei care încalcă legile, tot în principiu, sunt pedepsiţi. Asta face parte din caracteristicile unei societăţi democratice şi civilizate.

Când legile sunt făcute în aşa fel încât pe unii să îi protejeze, să îi ajute să trăiască mai bine decât alţii şi asta nu prin merite câştigate pe cale cinstită în timp ce alţii o duc tot mai rău, vorbim de ceea ce a fost numit ţară bananieră.

Dacă ajungem în situaţia în care, tocmai cei care ar trebui să protesteze pentru că infractorii sunt pedepsiţi, e grav … rău …

Greii din fotbal arestați

Este de notorietate că în zilele din urmă au intrat la închisoare oameni din fotbal extrem de cunoscuţi şi, raportat la restul populaţiei, extrem de bogaţi. Sunt doar o mică parte din cei care, prin îmbogăţirea lor au contribuit extrem de tare la subfinanţarea fotbalului mioritic.

Au fost condamnaţi:

George Copos – 3 ani şi 8 luni cu executare
Mihai Stoica – 3 ani şi 6 luni cu executare
Cristi Borcea – 6 ani şi 4 luni cu executare
Ioan Becali – 6 ani şi 4 luni cu executare
Victor Becali – 4 ani şi 8 luni cu executare
Jean Pădureanu – 3 ani şi 4 luni cu executare
Gică Popescu – 3 ani şi o lună cu executare
Gigi Neţoiu – 3 ani şi 4 luni cu executare

Televizunile au subliniat patetic faptul că aşa ceva este absolut şocant… Cum să îl bagi pe Gică Popescu la bulău? Omul (?) a fost cum ăla care ne-a trezit mândria de a fi români dând cu piciorul în băşică.

Adică, dacă sărăcuţul a călcat pe bec, nu trebuie să facem din asta un capăt de ţară … ce, doar el a furat?

Mă întreb cam cum ar fi reacţionat cei care acum, pe modelul Free Bombo sau Free Gigi, au pornit o campanie de eliberare a lui Gică Popescu,l-ar fi găsit pe fostul fotbalist cu mâna în portofelul lor?

Mă întreb de asemenea, ce s-ar fi întâmplat dacă acest individ ajungea preşedinte al FRF? 

Cine e de fapt Gică Popescu? Un căcănar cu o inteligenţă căreia îi faci un compliment dacă spui că e limitată deoarece asta implică faptul de a presupune că există, o marionetă a familiei de escroci Becali, care au făcut avere din fotbal, sunt uriaşe în loc să se ducă în conturile cluburilor de fotbal se duceau în conturile lor şi a altora din gaşcă. Urmarea? Îmbogăţirea spectaculoasă a escrocilor şi subfinanţarea fotbalului.

Imediat ce un jucător se ridica era vândut. În contabilitate cluburilor apăreau sume ridicole, în conturile escrocilor apărea brusc o grămadă de bani. Rezultatul cel mai vizibil fiind că, atunci când o formaţie românească întâlneşte una ceva mai răsărită din Europa este de-a dreptul ridicularizată.

Cei care acum sunt şocaţi de arestarea lui Gică, de fapt sunt nişte profitori şi ei şi se tem că dacă în fotbalul românesc se face ordine li se taie un puternic izvor de bunăstare. Cam asta e …

Legat de faptul că Gică era la un pas de şefia FRF, fără teama de a greşi, federaţia ar fi devenit la propiu gâsca făcătoare de ouă de aur a Famigliei Becali.

Am văzut cum, de partea celor care militază pentru eliberarea lui Gică şi-au exprimat solidaritatea o mulţime de indivizi din presă şi din politică fie că vorbim de Crin  Antonescu, de Ponta ori de jurnalistul Cartianu.

Dacă de la primii doi era de aşteptat deoarece Gică nu e primul infractor pe care îl apără împotriva Justiţie, la Cartianu a fost, de fapt, o explozie a uneia din „calităţile” sale pe care până acum a ascuns-o cu mare grijă. IPOCRIZIA.

Cartianu şi-a făcut la un moment dat o datorie de onoare din refacerea ultimelor zile a lui Ceauşescu, multe detalii, multe dezvăluiri …

Ce ar trebui să şocheze cu adevărat este faptul că acest Cartianu uită că Gică nu e deloc un personaj prea inteligent şi cu o moralitate prea bune aspectată. Este o jigodie, un delator nenorocit care nu a avut nici un fel de complexe când, la Securitate, făcea adevărate tururi de forţă în a-şi da în gât colegii de echipă …

Indiferent dacă e vorba de escroci din fotbal, din politică sau de aiurea care, odată ajunşi acolo unde le e locul, după gratii, atunci  se crează un curent pentru susţinerea eliberării lor scoţându-se la iveală doar merite pe care le-au avut la un moment dat (pentru care, de fapt, şi-au primit cu vârf şi îndesat răsplata) uitându-se voit că sunt acolo pentru că s-a dovedit fără cale de îndoială că au profitat de notorietatea lor ca să fure avem o mare problemă.

Oare ce ziceau aceşti idioţi dacă jigodiile băgate la bulău le fura lor ceva? Ce ziceau dacă, în aroganţa lor, aceşti indivizi le călcau cu maşina fratele,copilul ori nevasta  şi apăreau unii ce militau pentru eliberarea şi iertarea lor?

Problema reală nu e că aceşti escroci au ajuns acolo… Mult mai şmecheri, alţii, şi mai vinovaţi se subfinanţarea cronică a fotbalului, sunt liberi.

În fotbal de spală bani la greu, banii care ar trebui să finanţeze fotbalul  sunt „sifonate” şi ajung în conturi private …

E vorba de monstrul care creşte şi creşte ţinând România la marginea Europei civilizate: CORUPŢIA. Acelaşi monstru care face ca niciodată să nu fie destui bani la Sănătate ori Învăţământ, care face ca veniturile românilor să fie ridicole în timp ce, un grup relativ restrâns, prosperă …

„Tăticii” care au păstorit corupţia din fotbal creând cadrul necesar sunt liberi, ba mai mult, dispărând de la butoabe, dispar din atenţia publică.

Mă refer la cei doi megaescroci: Mitică Dragomir şi Mircea Sandu… încă sunt liberi şi par a avea toate şansele să îşi trăiască viaţa în prosperitatea dobândită pe căi ascunse.

Nimeni nu mai pare a-şi aminti că, actuala FRF este de fapt un S.R.L. făcut de Mircea Sandu şi de gaşca lui de escroci, adevărata federaţie fiind moartă demult…

Chiar dacă acum s-ar mai sesiza cineva, ar fi cam târziu ca cineva să răspundă, dar nu ar fi rău dacă s-ar face o campanie care să le arate oamenilor care e adevărul.

E trist, e tare trist faptul că, prostit de greutăţi un popor ajunge să fie reprezentat în tot mai multe domenii doar de escroci şi să mai fie şi fericit că e furat …

De tot mai multe ori, am senzaţia că România ar trebui desfiinţată şi reînfiinţată pe alte principii. Din păcate, ar exista, e adevărat pericolul ca cei care ar reînfiinţa-o să fie tocmai escrocii de care ar trebui să scăpăm.

 

La mulţi ani de ziua ta, Femeie !

8 martie 2014 Un comentariu

   Doamnelor şi domnişoarelor, 

   Dumnezeu sau Natura, după cum crede fiecare, atunci când v-a inventat v-a dat o calitate formidabilă, aceea de a crea şi de a ocroti o viaţă nouă până când aceasta reuşeşte să se descurce singură în vâltoarea vieţii …

  Azi e ziua în care vă sărbătorim deşi ar trebui ca aceasta să se întâmple şi în restul anului. 

Cineva spunea odată  că femeile sunt în acelaşi timp o pacoste şi o binecuvântare, un lucru e cert, sunteţi necesare, sunteţi minunate şi trebuie să vă mulţumim că existaţi …

 Să fiţi sănătoase !

Să fiţi iubite !

Să fiţi fericite !

La mulți ani

8 martie

 

Categorii:Urări - Aniversări Etichete:

Ce păcat că a murit Caragiale

5 martie 2014 Un comentariu

Am fost întrebat de mai multe ori cu cine o să votez. Niciodată nu am răspuns explicit. Răspund acum.
Dacă voi emigra, voi vota în funcţie de ceea ce voi găsi acolo. În România nu voi vota decât cu domnul Ion Luca Caragiale. Le recomand şi altora să facă la fel. 
Singurul mod în care putem înţelege ce se ascunde sub acţiunile şi declaraţiile politicienilor este acela de a încerca să ne imaginăm ce ar fi scris domnul Caragiale despre chestiunea respectivă.
De ce? Deoarece tot ce fac politicianii noştrii , cu câteva mici şi insignifiante excepţii, stă sub semnul penibilului, a nesimţirii şi a dispeţului faţă de cei destul de tâmpiţi ca să îşi piardă timpul în ziua alegerilor ducându-se la vot în loc să stea acasă şi să savureze un vinişor de calitate amuzându-se de fraierii care stau la coadă pentru a-i vota pe cei care, începând de a doua zi o să înceapă să se lupte pentru ciolan şi să îşi bată joc, cu nesimţire, de toţi cei ce i-au votat.

I.L.Caragiale

Ce păcat că a murit domnul Caragiale. Dacă mai trăia aflam din prima cam ce se întâmplă în politica Dâmboviţeană.

În zilele acestea, la Bucureşti, politicienii, cu o nesimţire greu de imaginat pentru un om sănătos la cap, îşi bat joc de electoratul format din indivizi destul de tâmpiţi ca să îşi piardă vremeaîn ziua alegrilor ca să se ucă să îi voteze.

Cu un dispreţi similar, televiziunile de ştiri, indiferent de care parte se situează, fac la fel, tot felul de indivizi bine plătiţi fac teoria chibritului. Punctul central al discuţiilor se rezumă la a argumenta că unul sau altul are dreptul să îşi înfigă colţii în ciolanul zemos, stârnind fomişilor de rând glanele salivare şi sucurile gastrice în timp ce frigiderele sunt fie goale, fie unplute cu tot felul de chestii pe care dacă le dai să le mănânce căţelul, acesta te priveşte cu milă şi dispreţ în timp ce se duce să se culce flămând.

Nimeni nu vorbeşte de faptul că românii ai nişte venituri absolut ridicole, în vest fiind considerate a nu atinge nici măcar nivelul de subzistenţă şi asta pentru că banii fie sunt drenaţi spre conturile mult prea grase ale politicienilor, fie sunt aruncate pe tot felul de chestii inutile…

Ce vedem? Tocmai au plecat în vacanţă de la guvernare (până după alegerile europarlamentare cei din PNL). Motivul a fost arătat explicit de Tăriceanu: „Dacă PSD şi PNL vor merge împreună la europarlamentare vor lua mai puţine voturi decât dacă ar merge separat.” Atât… deci după aceste alegeri liberalii vor reveni.. poate doar cu alt măscărici în frunte … lucru bun, care dacă va fi însoţit şi de un examen psihiatric unde să se stabilească gradul de paranoia şi de inflamare a personalităţii e destul de mare ca să fie internat, sau va fi destul pensionarea lui pa motive medicale şi darea în stricta supraveghere a familiei…

TRAIAN BĂSESCU

Nu demult, cam în perioada de suspendare, Preşedintele Băsescu zicea că nu îl va desemna pe Victor Ponta pentru funcţia de premier. L-a desemnat imediat ce Guvernul MRU a fost demis prin cumpărarea de către PSD a unor lichele din PDL.

Apoi a spus iar că nu îl va desemna. După alegerile parlamentare de către USL, deşi Constituţia spune că Prşedintele e obligat să dea votul unui partid DOAR DACĂ ACESTA CÂŞTIGĂ ALEGERILE, cu sensul că era vorba de a fi prinit mai mult de jumătate din voturi…

PSD nu a participat la acele alegeri DECÂT CA PARTE A USL;  în Constituţie NU SE VORBEŞTE DE ALIANŢE.  Deci Preşedintele, dacă dorea, putea desemna pe oricine după CONSULATREA cu partidele politici. Prin consultate înseamnă a întreba pe fiecare ce vrea, iar hotărârea de a desemna pe cineva îi revenea 100%.

Acum câteva zile, probabil, neştiind povestea cu ciobanul supărat pe sat, Preşedintele spunea că nu îl va mai desemna. Evident, noi trebuie să ounem botul şi să îl credem.

Mai zicea că nu va desemna nici un decret de numire a unui ministru, DECÂT DUPĂ CE PREMIERUL ÎI VA PREZENTA PROGRAMUL DE GUVERNARE.  VAX …

Ce valoare are cuvântul lui Ponta, am văzut … Dacă nu îi va arăta susnumitul program ce va face Băsescu? Va ieşi iar la televizor şi se va plânge … 

Am uitat să zic…. pentru mine, din momentul primei desemnări a lui Ponta, eu consider că Băsescu ar fi trebuit să demisioneze … Pentru cei care, ascultându-l, nu s-au prezentat la referendumul pentru demitere … era vorba de un respect minimal.

Trebuie spus că, cererea Preşedintelui de a vedea noul program de guvernare e teatru ieftin.

Soluţia de care ni se spune că s-a găsit, şi anume ca Ponta să se ducă în Parlament şi să îşi asume răspunderea e cel puţin ridicolă. Parlamentul tocmai s-a exprimat …

Dacă Băsescu nu era laş trebuia să se ţină de cuvânt şi să semneze decretele DOAR DUPĂ CE PONTA ÎI PREZENTA NOUL PROGRAM CHIAR DACĂ ERA VORBA DOAR DE SCHIMBAREA UNEI SINGURE VIRGULE …

Regret, dar pentru mine, în acest moment România NU ARE NICI UN PREŞEDINTE deoarece omul pe care eu îl recunosc ca preşedinte este o persoană care are minima demnitate de a-şli respecta cuvântul dat …

PPDD

La alegerile parlamentare, despre lupta electorală dintre Ponta şi Dan Diaconescu din Gorj s-a spus că e blat, urmând ca PPDD să nu fie altceva decât o pepinieră de unde PSD îşi va lua membrii de care are nevoi pentru a lua toată puterea, Diaconescu nefiind interesat de alegerea propie, Ponta urmând a fi ales acolo din partea PSD şi Tudor Barbu din partea PPDD… Am rămas mască atunci când am văzut că s-a îndeplinit… Totuşi, încă mai sunt destul de fraier să cred în coincidenţe, deşi în curând la PPDD nu va mai avea nici cine să stingă lumina.

PC şi UNPR

Cele două , împreună cu PSD nu sunt nimic altceva decât fosta alianţă  PSD+PC, alianţă care, în schimbul sprijinului mediatic din partea Intact, avea ca punct principal oferirea escocului Dan Voiculescu a unui loc în Parlament, astfel acesta reuşind să capte imunitatea necesară pentru a nu înfunda puşcăria.

PNL

Aseasta e o gaşcă de penali care nu a avut nici un fel de jenă să îşi elimine unii membrii (de exemplu Doamna Mona Muscă, da, în cazul dânseu „Doamnă” se scrie cu majusculă), dar nu a ajut nici o jenă să se alieze cu partiduli turnătorului Voiculescu, turnător căruia această calitate i-a fost confirmată în Justiţie, calitatea de escroc urmând a fi confirmată în câteva săptămâni.

UDMR

Noua achiziţie a lui Ponta este de fapt interfaţa politică a mafiei lemnului din Secuime, neavând nici o legătură cu etnia magiară.

Una din dovezi este aceea că deşi UDMR şi foştii lui aliaţi au fost scoşi de la guvernare din cauza pretenţiei lor absurde cu Universitata în limba autodenumiţilor urmaşi ai sălbaticului asiatic Attila, acum oferă sprijin politic PSD.

Vreau să le transmit etnicilor maghiară că, în momentul în care aroganţele şi nesimţirea liderilor din UDMR şi ale celor din partidul episcopului satanist Tokes se vor dovedi prea  puternice pentru a se putea înţelege voi trage un chef de pomină. Astfel, şi în România, anomalia de a avea o uniune de asociaţii culturale, uniune care a infectat ilegal  guvernările de după 90 va dispărea, drepturile minorităţii maghiare fiind apărate ca în Ungaria, din interiorul partidelor politice. 

NOUL GUVERN

Lista noului guvern (guvern care nu poate fi mai bun decât tătucul lui, plagiator, populist, incompatibil şi escroc) cu care defilează Ponta în coadă are următoarea componenţă:

VICTOR PONTA – prim-ministru

LIVIU DRAGNEA – Viceprim-ministru, Ministrul Dezvoltării regionale şi administraţiei publice
GABRIEL OPREA – Viceprim-ministru, Ministrul Afacerilor Interne
DANIEL CONSTANTIN – Viceprim-ministru, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
KELEMEN HUNOR – Viceprim-ministru, Ministrul Culturii

IOANA PETRESCU – Ministrul Finanţelor Publice
TITUS CORLĂŢEAN – Ministrul Afacerilor Externe
MIRCEA DUŞA – Ministrul Apărării Naţionale
ROBERT CAZANCIUC – Ministrul Justiţiei
REMUS PRICOPIE – Ministrul Educaţiei Naţionale
EUGEN TEODOROVICI – Ministrul Fondurilor Europene
NICOLAE BĂNICIOIU – Ministrul Sănătăţii
CONSTANTIN NIŢĂ – Ministrul Economiei
DAN ŞOVA – Ministrul Transporturilor
ROVANA PLUMB – Ministrul Muncii, Familiei, Protecției Sociale şi Persoanelor Vârstnice
KORODI ATTILA – Ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice
RĂZVAN COTOVELEA – Ministrul pentru Societatea Informaţională
GABRIELA SZABO – Ministrul Tineretului şi Sportului
EUGEN NICOLICEA – Ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul
BOGDAN STANOEVICI – Ministrul delegat pentru Românii de Pretutindeni
DOINA PANĂ – Ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură
LIVIU VOINEA – Ministrul delegat pentru Buget
FLORIN JIANU – Ministrul delegat pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediu de Afaceri şi Turism
RĂZVAN NICOLESCU – Ministrul delegat pentru Energie
MIHNEA COSTOIU – Ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică
AURELIA CRISTEA – Ministrul delegat pentru Dialog Social

Ioana Petrescu

 Fie vorbim de incompetenţi, fie vorbim de penali, fie vorbim de oameni care nu au condus nimic în viaţa lor.
Să luăm doar câţiva …
***
IOANA PETRESCU
O femeie frumoasă, cică şcolită pe la mari universităţi unde şi-a adăugat nişte titluri, fostă consilieră a lui Ponta. Poate o fi aia de care se spunea că îi cam dă  … nervozităţi Dacianei, nevasta lui Ponta din  cauza ochişorilor săi cam alunecoşi.
Frumuşică pare, la cei 34 de anişori ai săi, o bunuţă e, o fi şi destul de deşteaptă să promoveze doar prin calităţile de budoar.
Dacă îşi mai şi spală părul din când în când ar putea si perfectă.
***
BOGDAN STANOEVICI
Un actoraş de mâna a doua, cam curvar, care făcea rost de roluri având oarece pile pe acolo pe unde trebuie,  plecat în Franţa, mult timp nemaiavând nici o relaţie cu România, l-am văzut după multă vreme în emisiunea „Cireaşa de pe tort” realizată la Prima TV de grăsanul bucătar Horia Vârlan, am fpst mirat de aroganţa cu care zicea că va pregăti o masă franţuzească, de fapt un fel de masă la care, doar din politeţe, ceilalţi colegi din emisiune nu s-au sculat şi nu au plecat.

Gabi Szabo

Poate o fi devenit oarece actoraş mai talentat între timp, dar nu prea înţeleg de calităţi o avea pentru a putea să se considere că are talente de conducător.
Poate s-a considerat doar că, fiind actor, are talentul să mimeze asta. 
Dacă e sau nu aşa… vom vedea…
Se pare că omul e atât de legat de România că, imediat ce s-a văzut cu sacii în căruţă a plecat În Franţa .. poate o va face şi în timpul mandatului, astfel, nefăcând nimic, măcar nu va face greşeli …
****
GABRIELA SZABO
Cică ar fi singura unguroaică din lume care nu ştie ungureşte…
Probabil este o femei onestă, dar cam atât.
Fostă mare atletă, gabi Szabo, ca şi ceilalţi sportivi probabil nu a prea avut când să se ducă şi pe la scoală. De condus, poate ş-a condus maşina, dar calităţile necesare pentru a acupa un astfel de post cred că există doar în mintea lui Ponta …
***
Ce va fi, vom vedea şi în acest caz …
Un lucru e cert … de un guvern avem nevoie…
Până acum am putut vedea doar aceeaşi  lipsă de respect faţă de alegători, faţă de Lege şi faţă de Constituţie …
Restul vom vedea. 
PA
%d blogeri au apreciat: