Prima pagină > Politicăraie - Partide - Politicieni > Crin Antonescu dispare puţin câte puţin … Ce rămâne după el? Nimic…

Crin Antonescu dispare puţin câte puţin … Ce rămâne după el? Nimic…

Tristeţea cuiva aflat la final de carieră poate fi întrecută doar de tristeţea cuiva care realizează că ceea ce credea că e o carieră a fost doar o piesă în care el nu era decât o marionetă mânuită de alţii …

 

Crin Antonescu

Întotdeauna în nucleul dur al PNL s-au putut observa mai multe grupuri şi grupuscule care avea viziuni diferite în modul în care partidul trebuie să evolueze pe scena politică.

Proiecţia în exterior a diferenţei de opinii a acestora făcea ca PNL să pară un partid relativ eterogen.

Când unul sau altul din aceste grupuri atingea un nivel critic se ajungea la rupturi deoarece niciodată un asemenea grup nu a ajuns să deţină mai mult de jumătate din partid, se rupea şi forma câte o aripă sau aripioară.

Încă de la înfiinţarea USL, din PNL răsuflau, în răstimpuri, nemulţumiri legate de prezenţa în alianţă.

Dacă gruparea condusă de Tăriceanu a avut un picuţ de succes fiind în consonaţă cu altele legat de prezenţa în USL, implicit accesul la caşcavalul Puterii, încet s-au lămurit că PSD îi ţinea de maimuţoi ca să creeze o aparenţă mai uşor înghiţită de electorat.

Iată că, înţelegându-se că PSD ţinea de papagal PNL, gruparea în care Ludovic Orban are un cuvând greu de spus a câştigat teren şi l-a pus pe Crin Antonescu într-o situaţie ciudată.

El fiind lipit definitiv pe ideea de USL prin maimuţăreala în public alături de  Ponta, astfel era imperativ să îşi cam ia jucăriile să plece. Să îşi dea demisia de prin toate funcţiile, altfel riscând să ajungă ca Geoană care are, mai nou, în PSD „calitatea” de tolerat. Adică un fel de jumătate de nimic.

Imaginea lui Antonescu a fost grav afectată de prosteala cu suspendarea când, ieşirile lui şi ale lui Ponta frizau ridicolul, imaginea partidului fiind extrem de urâtă şi în anumite zone ale partidului cât şi în exteriorul ţării.

Apărea o problemă… în PNL nu prea există o persoană care să fie acceptată de toţi. Nici măcar Tăriceanu.

Acesta a avut succes atâta timp cât era considerat omul lui Patriciu (care îi era considerat prieten în urma realţiilor de afaceri pe care le-au avut).

Când a dispărut Patriciu, din Tăriceanu a mai rămas doar carcasa golită de conţinut. Nu mai avea în spate averea acestuia, avere din care partidul se adăpa copios.

Antonescu a încercat şi el să îşi asigure o astfel de susţinere atrăgându-l pe cel  ce părea a promite să fie destul de fraier încât pompeze un purcoi de bani în schimbul unor măriri la care altfel nu avea acces. Gigi Becali. Doar că judecătorii au fost de altă părere …

Arestarea lui Gigi a reprezentat  un şoc pe care Antonescu pare a nu-l putea gestiona, siguranţa manifestată până atunci dispărând ca un fum când a realizat că Becali e după gratii fără şanse de a fi reabilitat.

Cum Antonescu nu putea migra spre alt partid a preferat să se supună grupului controlat de Ludovic Orban.

De ce Johannis şi nu Orban de exemplu?

Pentru că, deşi foarte puternic în PNL, şi personaj relativ simpatic în exterior, Ludovic Orban nu e perceput ca un personaj de anvergură, ci mai repede un fel de tip boem, perfect pentru o şuetă dar incapabil să ofere încredere. Cam ca şi cum îl vrei la un chef pentru că face atmosferă, dar nu îi laşi pe mână nevasta şi cheile de la casa de bani. Nu de alta dar te trezeşti că te sărăceşte ţinând-o din chef în chef.

Johannis a fost preferat nu pentru că face parte din un grup ci pentru că e un personaj adus din afară… practic e un individ relativ neutru.

Problema lui este că, în Transilvania în afara Sibiului este un personaj şters, în afara arcului capratic fiind de-a dreptul o ciudăţenie, un individ incapabil prin structura lui de sas sibian de a se implica în bălăcăreala balcanoidă a miticilor.

Referitor la retragerea intempestivă a candidaturii sale, Antonescu a comis o declaraţie a cărei ridicol poate fi egalat doar de cele ale lui Ponta. Cu accente extrem de clare nflamare de personalitate, Antonescu nu a ezitat să sublinieze că el el ştie că e cel mai puternic candidat pe care îl poate da Dreapta…  

Cică: Ştiu că sunt cel mai puternic candidat pe care îl poate avea Dreapta . Cunosc foarte bine Dreapta românească, presa, cum se produc şi se desfac pe piaţă opinii sau curente de opinii. Oamenii politici sunt cei care schimbă sondajele şi nu invers. Am tot ce e necesar pentru această luptă. Nu am timp să demontez fixații, să vindec resentimente, să lărgesc orizontul unor mărginiri. E urgent ca eforturile de unificare a dreptei să facă pași. Anunț intenția de a nu candida la preşedinţia României” – a spus Antonescu umplându-se de ridicol.

Probabil are impresia că lumea îl percepe încă drept un  fel de Făt Frumos cu Paloşul gros  sau un fel de Mesia Prezisul şi Predestinatul şi retragerea candidaturii sale va pune ţara pe foc, manifestaţii populare de mare amploare urmând a-l lua din scutece şi a-l băga direct la Cotroceni.

Dumnealui are impresia că lumea nu vede că a avut drept consilieri două sinistre personagii pe care i le-a băgat în scutece Voiculescu, Sorin Roşca-Stănescu şi Niels Schneker…

Căderea lui Antonescu a început în momentul în care lumea a înţeles cam ce îi poate pielea. Dacă ar fi să dau un moment, atunci acesta ar fi alungarea ilegală a lui Blaga de la şefia Senatului pentru ca pe perioada suspendării lui Băsescu să poată Crin să îşi facă somnul de frumuseţe la Cotroceni.

Antonescu şi mai mulţi liberali ar trebui să înţeleagă un lucru. După ce au preacurvit cu PSD nu pot să iasă şi să pretindă că ar trebui să fie lideri ai dreptei fără a face măcar un duş deoarece put a PSD, la fel cum o prostituată nu se poate duce aşa, pe nepusă masă, la mănăstire şi să pretindă că e virgină şi trebuie pusă stareţă. Mai întâi să se spele ca să nu mai pută a spermă şi să îşi facă o himenoplastie … poate aşa se va găsi cineva care să pună botul …

De fapt, de ce Antonescu a avut această evoluţie meteorică, aparent fulminantă, terminată cu oiştea în nomolul nefiinţei politice? Pentru că cei care l-au propulsat au observat cine este: un personaj labil, extrem de influenţabil, extrem de avid de putere şi de măriri, dar incapabil să înţeleagă realitatea cu obiectivitate, considerând visele sale de Lider Incontestabil drept adevăruri de necontestat…

Ce e mai Crin Antonescu de fapt? Un nimeni căruia îi place tare mult să  îşi admire reflecţia într-o  oglindă care deformează mărind…

Antonescu şi-a dat, de fapt, demisia din nişte locuri unde nu avea ce căuta…

Adio Crin … nu fii trist, vina e doar a ta pentru că nu ai înţeles  că locul tău era în altă parte … 

  1. 2 iunie 2014 la 17:32

    Excelent articol, am o mica observație (fără răutate) atenție la greșelile de ortografie.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: