Arhiva

Archive for 18 iunie 2014

ANI a cerut PE sa NU ii valideze mandatul de europarlamentar al escrocului Mircea Diaconu deoarece nu are dreptul să ocupe funcţia respectivă

   În urmă cu câteva zile, Dan Constantin, redactor-şef al Jurnalul Naţional (bătrâna jigodie din poza alăturată) se plângea că a fost agresat pe stradă.

 Dan Constantin  „Eram în parcarea unui supermarket – zicea Constantin – descărcam cumpărături. Un tânăr a venit foarte agresiv la mine şi m-a întrebat: „Ce părere ai dacă te scuip în gură? Ştiu eu ce faceţi voi, te cunosc de la Antena”. Am încercat să îl potolesc şi eu şi soţia, soţia s-a speriat, a sunat la 112, a anunţat că suntem agresaţi de un tânăr, a venit poliţia, i-a luat datele omului”
„Lozincile propagandei cu care ne-am obişnuit, asta urla. Dar de aici până la agresiune fizică e un pas. Spunea că vrea să sune la altă televiziune, să vină o echipă de nu ştiu unde. Nu îl cunosc, e prima dată când l-am văzut. M-a surprins cu atitudinea sa foarte virulentă.” 
   Mă uitam la el şi pentru una din puţinele dăţi mi-a părut rău că nu văd măcar vreo două vânătăi. Licheaua a fost și este și acum brațul politic al lui Dan Voiculescu la ”Jurnalul Național”, omul responsabil cu treburile murdare la respectiva mizerie mediatică.
   Azi, intrând pe Antena 3, îl văd. Era vorba despre faptul că Agenţia Naţională de Integritate a cerut PE sa NU ii valideze mandatul de europarlamentar. (Agenția Națională de Integritate a trimis Parlamentului European o sesizare prin care solicită să nu fie validat mandatul de europarlamentar al lui Mircea Diaconu, deoarece acesta a fost declarat în stare de incompatibilitate, printr-o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, ANI a depus la Curtea de Apel București o acțiune în contencios administrativ prin care cere anularea deciziei Biroului Electoral Central privind atribuirea mandatului lui Mircea Diaconu. Prima cerere este adresată președintelui Parlamentului European, Secretariatului General al PE și Comisiei responsabile pentru validarea mandatelor.
 Mircea Diaconu  Cu nesimţirea care îl caracterizează, Diaconu a declarat: „Este continuarea poveștii fără sfârșit. Însă de acum nu mai este doar povestea mea, a cetățeanului Mircea Diaconu, este povestea a sute de mii de cetățeni care m-au votat, care m-au ales să-i reprezint în Parlamentul European. Ca o concluzie după ce am citit solicitarea lor este că Mircea Diaconu avea dreptul sa candideze, dar nu avea dreptul să câștige. ANI încearcă să anuleze opțiunea a 6.81% din voturi, iar această încercare nu are nimic în comun cu democrația și cu statul de drept” .. pentru a adăuga: „Și mă voi lupta până la capăt cu toate armele legale. Voi face totul ca, de data aceasta, opțiunea celor care au votat să fie respectată, așa cum este normal într-o țară normală! Iar de data aceasta nu mai sunt singur!”.
  Dan Constantin întreba pe cineva la telefon dacă se va duce să picheteze ANI deoarece astfel se încalcă votul democratic al electoratului care l-a votat pe Diaconu.
  Drept să spun, mare noroc am avut că nu aveam ceva în mână că probabil spărgeam televizorul…
  Oare cât de imbecil să fii să întrebi aşa ceva?
  Jegul ăla de diaconu n u avea dreptul să candideze …
  Există o sentinţă care îi interzice temporar să ocupe funcţii publice, deci, prin extensie, nu are nici dreptul de a candida în perioada respectivă pentru ele.
  Doar nişte judecători imbecili au putut să îi valideze candidatura de vreme ce nu poate ocupa  respectiva funcţie din cauza unei sentinţe valabile, anterioare.
  Mă întreb cam cât de grav o fi retardul magistraţilor care i-au permis să o facă … din câte ştiam eu, un magistrat trebuie să gândească limpede şi raţional … Sau, o fi vorba de altceva?
  De exemplu de corupţie? Oare de ce nu se sesizează nimeni, de exemplu de ca CSM în cazul candidaturii lui Diaconu?
   Oare pentru a vedea că e anapoda  să candideze cineva, undeva, pentru o funcţie pe  care, temporar, nu ai dreptul să o ocupe  o fi necesar un IQ cel puţin egal cu al unei râme retardate?
  Poate aşa o fi, lucru care ar explica de ce un magistrat nu poate înţelege acest adevăr elementar. Nu spune nimeni că un magistrat trebuie să îşi poată folosi organul de pe gât  la gândit …  Se pare că la noi magistraţii sunt un fel de simplii executanţii ai unor ordine primite de undeva … asta ca să nu considerăm că ar fi extrem de preocupaţi cu ascunderea şpăgii care le dă bunăstarea în care se lăfăie …
  Bravo România… trăiască-ţi democraţia originală …

SILVIU SERGIU: Cum am fost tuns de Dan Constantin, fostul șef al cenzurii comuniste pe București

18 iunie 2014 Un comentariu

 

Dan Constantin

În toamna lui 1999, Jurnalul Național, ziarul la care lucram pe atunci, mă trimisese la Craiova pentru o anchetă.

Silviu Sergiu   Un ziarist craiovean fusese arestat de procurori sub acuzația de luare de mită, dar existau foarte multe bănuieli că este vorba de o răzbunare politică. Șefii mei îmi ceruseră să lămuresc pe cât posibil această poveste complicată. După câteva zile de stat în Craiova, lucrurile s-au precipitat, am fost implicat într-un incident cu unul din personajele despre care urma să scriu (individul m-a ținut cu forța vreo două ore în sediul firmei sale, păzite de un dog german pe care-l vad și acum în fața ochilor) și am ajuns fără voie subiect de știre la ”Observatorul” Antenei 1, principala emisiune de știri a postului. Pe atunci Antena 3 nu exista, iar pastorul Mihai Gâdea era un nimeni în presă. 

   Aveam 21 de ani. Eram plin de entuziasm că sunt ziarist debutant, trimis să scrie despre un subiect pe care-l consideram important. Purtam plete, lucru care s-a dovedit ulterior a-mi fi ”fatal”. Cel puțin viața mea în redacția Jurnalului Național s-a complicat în mod inutil și de neînțeles pentru mine. Din momentul în care am apărut la televizor, cu pletele prinse în coadă, liniștea mea a luat sfârșit.

   Dan Constantin, unul din șefii de la ziar, a făcut realmente o obsesie pe tema aceasta. O paranteză: Dan Constantin a fost și este și acum brațul politic al lui Dan Voiculescu la ”Jurnalul Național”. Niciun articol politic, nicio anchetă de presă sensibilă nu vedea lumina tiparului fără viza sa. Era cel care veghea precum un cerber ca articolele publicate în ziar să respecte liniile directoare ale Partidului Umanist Român (actualul Partid Conservator) și, cel mai important, să nu-i afecteze lui Dan Voiculescu interesele politice și de afaceri, ba chiar să i le satisfacă.

   Era și omul responsabil cu treburile murdare. Dacă vreun adversar al lui Voiculescu trebuia executat, scria un editorial cât ai clipi. O făcea fără talent, rapace și cu o violență în limbaj rar în presa vremii. Principalul job al lui Dan Constantin era ca Patronul să fie în permanență fericit. Cu orice preț. Prin orice mijloace.

   Foștii mei colegi îl porecliseră ”Costel”, pentru a scoate în evidență stilul rudimentar în care ducea la îndeplinire ordinele Stăpânului. Apropiații săi, sau cei care-l lingușeau pentru a avea o viață mai ușoară în redacție, îl alintau cu apelativul ”Nea Dan”, pentru a-l umaniza.

    Revenit în București, primul lucru pe care mi l-a spus Dan Constantin a fost acela că trebuie să mă tund. Urgent. Înainte de Revoluție fusese șeful cenzurii pe București. Un comunist exemplar, dedicat trup și suflet valorilor socialismului. Pe vremea lui Ceaușescu, tinerii erau opriți de milițieni pe stradă și trimiși la frizer, dacă aveau părul mai lung. Dan Constantin era, pesemne, decis să perpetueze aceste ”valori” și în capitalism. 

   Omu’ era de o insistență agasantă. De cîte ori de întâlneam prin redacție- pe hol, prin birouri, la toaletă- îmi dădea cîte un avertisment. Pe de o parte îl înțelegeam: un om care nu a fost liber cea mai mare parte a vieții sale are mereu tentația de a limita libertățile celorlalți. Exact ca în povestea cu nebunul care, privind prin gardul ospiciului, îi întreba pe trecători: ”Câți sunteți închiși acolo?”. Un om format în dictatură se va adapta cu greu principiilor democratice și se va întoarce în cele din urmă, de bunăvoie, în dictatură. Va căuta un Stăpîn căruia să i se supună. 

   În primă fază l-am ignorat. Mă bazam pe sprijinul lui Marius Tucă, cel care a știut întotdeauna să-i tempereze excesele asupra angajaților. Știam și că nu va avea curajul să mă sancționeze. Ar fi fost absurd. Îi era teamă, pesemne, că voi face atmosferă. O mai pățise cu mine în trecut, când l-am surprins încercând să-mi introducă într-un articol paragrafe pe care nu vroiam să mi le asum, pentru că erau informații false. Pur și simplu. 

   Nu a avut curajul să-și asume el decizia tunderii mele. Mi-a spus că Dan Voiculescu m-a văzut în emisiunea Antenei 1 și a dat ordin să fiu ”ras, tuns și frezat” regulamentar. Nici astăzi nu știu dacă acest lucru este adevărat, sau dacă a fost vorba doar de lașitatea lui Dan Constantin. Nici cu acest argument nu a avut succes, astfel că situația a devenit exasperantă pentru el.  

   În cele din urmă, mi-a găsit călcâiul lui Ahile. Fusesem acreditat reporter la Senat. Pentru un reporter politic așa arăta o promovare. Eram încântat. Văzând acest lucru m-a amenințat că îmi retrage acreditarea, dacă nu mă tund. Am cedat în cele din urmă, scrîșnind din dinți. 

   Îmi amintesc că în ziua în care am venit tuns la redacție, Dan Constantin nu-și mai încăpea în piele. Reușise să-și demonstreze sieși că, deși comunismul era oale și ulcele, un cadru de nădejde al Partidului mai are putere să aducă pe ”drumul cel bun” un ziarist cu un comportament deviaționist. Pesemne este și astăzi mândru de isprava asta, de vreme ce ”Jurnalul Național” m-a poreclit ”Tunsu”, în articolul în care eu și colegii mei de la ”Evenimentul zilei” am fost înfierați cu mânie stalinistă pentru că scriem în favoarea Justiției independente. 

   Într-un fel îl înțeleg pe Dan Constantin. Se află în fața celei mai importante misiuni trasate de Stăpîn: aceea de a lupta pentru libertatea lui. Iar ”Nea Dan” își ia misiunile foarte în serios. Pentru că rolul său e ca Stăpînul să fie în permanență fericit! Cu orice preț. Prin orice mijloace.

Autor: Silviu Sergiu

Publicat: 18 ianuarie 2014

Sursa: evz.ro

Sursa: 

Categorii:Presă Etichete:,
%d blogeri au apreciat: