Prima pagină > Abuz, Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri, Politicăraie - Partide - Politicieni > TINICHELELE DIN COADA TĂRICEANULUI ( I ) – Grecul Călin Popescu-Tăriceanu, un premier controlat de serviciile secrete ungureşti?

TINICHELELE DIN COADA TĂRICEANULUI ( I ) – Grecul Călin Popescu-Tăriceanu, un premier controlat de serviciile secrete ungureşti?

 

Călin Popescu Tăriceanu

Călin Popescu Tăriceanu

Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu s-a născut la data de 14 ianuarie 1952 în Bucureşti. Este fiul  Alexandrinei Louise Lăzărescu, de origine greacă, mama ei fiind grecoaică, iar tatăl ei fiind şi el o corcitură greco-mioritică jumătate român și jumătate grec.  

După finalizarea studiilor medii la Liceul Sf.Sava din Bucureşti, Tăriceanu a absolvit Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții din București – actuala Universitate Tehnică de Construcții (1976), urmând și un masterat în matematică și informatică la Universitatea Bucureşti în 1981. După absolvirea facultății a lucrat ca inginer la Consiliul Național al Apelor, filiala Argeș (1976-1977), inginer la Trustul de Construcții Industriale București (1977-1979) și ca asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică din București (1980-1991).

În anul 1990 a fondat al doilea post de radio privat din România, Radio Contact, al cărui director general a fost în perioada 1992-1996. Începând din anul 1993 este partener asociat la Automotive Trading Services (importator oficial Fordîn România). Este membru fondator și președinte (1994-1997 și 2001-2003) al Asociației Producătorilor și Importatorilor de Automobile (APIA), apoi președinte de onoare (din 2003). De asemenea, este membru fondator al Clubului Român de Presă.

Afaceri

Tăriceanu a fondat Radio Contact  în anul 1990 , iar din anul 1993 a intrat în afaceri cu automobile[. De atunci este președinte și director general al companiei Automotive Trading Services  (ATS), reprezentanta mărcii Citroen în România.

Activitate politică

În anul 1990 a fost fondator al Partidului Național Liberal, îndeplinind apoi funcția de secretar executiv (1990-1992). În prima legislatură după Revoluția din decembrie 1989, a fost deputat PNL de Arad  (1990-1992), îndeplinind în această calitate funcția de membru în Comisia economică și în Comisia pentru învățământ, știință, tineret, sport a Camerei Deputaților.

Pentru o scurtă perioadă este lider al PNL-Aripa Tânără, Tăriceanu candidând la Primăria Capitalei și pierzând, sub sigla formațiunii „Noul PNL”. În anul 1993 revine în cadrul PNL, îndeplinind funcția de vicepreședinte al PNL (1993-2004). Ca urmare a câștigării alegerilor parlamentare din octombrie 1996 de către Convenția Democrată Română (din care făcea parte și PNL), Călin Popescu-Tăriceanu este ales ca deputat de București pentru legislatura 1996-2000, fiind în această calitate membru în Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare.

În perioada 12 decembrie 1996 – 5 decembrie 1997, Tăriceanu îndeplinește funcția de ministru de stat, ministrul industriei și comerțului în Guvernul Ciorbea. La următoarele alegeri, din noiembrie 2000, Tăriceanu este ales ca deputat PNL de București. În legislatura 2000-2004, el îndeplinește funcțiile de vicepreședinte al grupului parlamentar al Partidului Național Liberal (decembrie 2000 – februarie 2004) și de vicepreședinte al Comisie pentru Buget, Finanțe și Asigurări în Camera Deputaţilor.

În anul 2003 a devenit vicepreședinte al Partidului European Liberal Democrat. După alegerile parlamentare din 2004, Călin Popescu-Tăriceanu e reales ca deputat de București pe listele PNL, fiind în această calitate și membru în Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale din Camera Deputaților.

În 20 martie 2009 pierde funcția de președinte al PNL  cu 546 de voturi față de cele 873 de voturi ale contracandidatului său Crin Antonescu.

Pe 2 octombrie 2004, după retragerea lui Th. Stolojan  datorită unor motive de sănătate din funcția de președinte al PNL și candidat al Alianței DA la alegerile prezidențiale din România din noiembrie 2004, Călin Popescu-Tăriceanu devine președinte interimar al PNL, copreședinte al Alianței DA  și candidat propus pentru funcția de prezumtiv prim-ministru într-un guvern format  de Alianţa DA .

După câștigarea alegerilor prezidențiale de către T.Băsescu, acesta din urmă l-a desemnat pe Popescu-Tăriceanu cu formarea Cabunetului.

 La data de 28 decembrie 2004 acest cabinet a fost învestit, iar Tăriceanu a devenit noul prim-ministru al României. În februarie 2005 a fost ales ca președinte a Partidului Național Liberal.

Cabinetul Tăriceanu a anunțat că intenționează să-și dea demisia în pe 7 iulie 2005, cu scopul de a provoca alegeri anticipate. Intenția demisiei a fost cauzată de respingerea de către Curtea Constituţională  a unui pachet de legi pentru reforma justiției. Alegerile anticipate au fost dorite şi  de președintele Băsescu  încă de la victoria sa în alegerile din 2004. În urma întâlnirii cu comisarii europeni la Bruxelles, premierul Tăriceanu și-a reconsiderat decizia, renunțând să mai demisioneze, atrăgându-şi supranumelşe de Răzgândeanu.

La 19 iulie 2005, Popescu-Tăriceanu s-a răzgândit și și-a retras decizia de a demisiona, argumentând faptul că inundațiile catastrofale care loviseră țara  cereau ca țara să aibă un guvern. Inundațiile uciseseră 66 oameni în România în acel an, lăsând mii de oameni fără case. Din acel moment, relațiile dintre Popescu-Tăriceanu și președintele Băsescu s-au înrăutățit, ultimul refuzând să se întâlnească cu primul ministru în zilele următoarea anunțării deciziei de a-și retrage demisia.

Cu ocazia acestor inundaţii Tăriceanu a făcut o mare gafă preferând să îşi ducă familia în staţiunea croată cu nume de monedă botswaneză…

În septembrie 2005, un ziar a declarat că la 9 aprilie 2004, profitând de prietenia cu D.Patriciu, Tăriceanu a cumpărat 10 milioane de acțiuni ale companiei Rompetrol , bazându-se pe informații obținute din interior (de tip insider trading), acțiuni pe care le-ar fi vândut cu un (cam) mare profit după ce a devenit prim-ministru. Acesta este motivul pentru care, la data de 5 aprilie 2006, Traian Băsescu a afirmat că regretă că l-a numit pe Tăriceanu prim-ministru și l-a acuzat de parteneriat cu grupuri de interes economice.

O altă puternică dispută cu președintele Băsescu a fost generată de uimitorul şi nefundamentatul anunț  oficial al lui Tăriceanu la 29 iunie 2006 că PNL  sprijină retragerea trupelor românești din zonele de conflict unde nu se află sub mandat al ONU, NATO sau. Președintele și-a exprimat opoziția puternică față de retragerea trupelor românești din Irak, deoarece asta ar fi fost inadmisibilă vis-a-vis de aliatul strategic, SUA  .

La data de 21 martie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu a prezentat un comunicat de presă al Guvernului României, în care a declarat că va prelua, pentru un timp limitat, cu titlu interimar, responsabilitățile ministrului de externe, până când se va rezolva starea de blocaj din Ministerul Afacerilor Externe. Acest lucru a fost generat de decizia lui Băsescu de a nu-l numi în funcție pe Andrei Cioroianu, după 43 zile de la demisia din funcția a lui Ungureanu. La data de 5 aprilie 2007, Curtea Constituţională a decis:

Refuzul președintelui României de a numi un membru al Guvernului la propunerea primului ministru a generat un conflict jurisdicțional de natură constituțională.[…] Președintele României nu are drept de veto, dar el poate cere primului ministru să-și retragă propunerea, dacă observă că persoana propusă nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi membru al Guvernului„. În aceeași zi, Cioroianu  a preluat funcția de ministru al afacerilor externe.

La data de 1 aprilie 2007  Tăriceanu i-a demis ilegal pe miniștrii membri ai Partidului Democrat și a format un guvern minoritar împreună cu UDMR  guvenul a fost aprobat de Parlament la 3 aprilie, cu sprijinul ascuns al PSD, de fapt una din primele manifestări aproape explicite a viitorului USL.

Guvernul Călin Popescu-Tăriceanu a scăpat  de moțiunea de cenzură votată de Parlament la 3 oct. 2007, moțiune ce a fost inițiată (absolut ridicol) de către PSD. Deși 220 parlamentari au votat în favoarea moțiunii și doar 152 au votat împotriva ei, moțiunea avea nevoie de 232 voturi pentru a provoca căderea guvernului.[

Călin Popescu-Tăriceanu este acționar la mai multe companii, printre care BRD, SIF 2, SIF 3, SIF 5, Banca Transilvania. Averea totală a premierului fiind  estimată la vreo 15 milioane de dolari SUA.

Președinte al Senatului României

Personaj lipsit de onoare dar avid de funcţii, La data de 10 martie 2014 Călin Popescu-Tăriceanu a fost ales președinte al Senatului României, după ce în prealabil fostul său coleg liberal de partid, Crin Antonescu, demisionase din funcție. În februarie Tăriceanu şi-a primit piciorul în fund meritat pentru că a ales să servească interesele PSD şi să îşi trădeze partidul.

 Realizări politice si economice

Printre realizările personale, Tăriceanu prezintă următoarele:

  • restructurarea sectorului petrolier din România și înființarea Companiei Naționale a Petrolului PETROM (prieteul său, Dinu Patriciu reuşind să îşi tragă spuma din povestea aceasta).
  • restructurarea sectorului minier din România
  • restructurarea Companiei Naționale Electrica
  • realizarea proiectelor de restructurare a industriei oțelului și producției de automobile
  • liberalizarea comerțului extern, prin eliminarea barierelor non-tarifare

Critici și controverse

Afacerea Sterling

Printr-o Hotărâre de Guvern, emisă de Guvernul Tăriceanu (Hotărâre nr. 1446 din 12/11/2008), petrolul și gazele din jurul Insulei Șerpilor au fost concesionate unei firme, Midia Resources SRL, ce are un capital social de doar 200 de lei. Bilanțul pe 2007 al acestei firme arată că nu are angajați iar cifra de afaceri a fost 0 lei. Midia Resources SRL nu are sucursale, nu are sedii secundare și nu are administratori cenzori persoane juridice Afacerea aceasta contribuind puternic la îngrăşarea conturilor  prietenului său, lui Patriciu.

Taxa de primă înmatriculare

Tăriceanu a sprijinit taxa specială de mediu, care taxează toate mașinile nou înmatriculate în România. Taxa este motivată de limitarea emisiilor de dioxid de carbon  și prevenirea invaziei de mașini la mâna a doua și este similară altor taxe impuse de țările nou intrate în Uniunea Europeană. Taxa a fost modificată fără să fie totuși în concordanță cu cerințele UE. Problema principală acestei taxe fiind că îngreunează înlocuirea maşinilor uzate.

Accidentul

În seara de 25 iulie 2006 , Tăriceanu conducea o motocicletă  Harley-Davidson, îndreptându-se spre Corbeanca, și a intrat în coliziune cu un autoturism Ford  Mondeo; Tăriceanu a suferit o ruptură de menisc și a rămas temporar fără permis de conducere.

Legat de motocicleta cu care a comis acest accident, folclorul spune că ar fi un cadou primit de la serviciile secrete ungureşti (prin intermediul patenerului de afaceri a lui Tăriceanu în firma H-D Clasic Motorcycles SRL,Rudas Erno, fostul şef al rezidenţei de spionaj a Ungariei în România),  care i-ar fi finanţat şi ecapadele budapestane pe care le făcea cu soţia, de exemplu sărbătorirea unui 1 Decembrie tocmai într-un restaurant Budapestan.

Despre relaţiile lui Tăriceanu cu serviciile secrete ungureşti, Dan Badea scrie la 4 august 2011 pe ziaristionline.ro:

tăriceanu, năstase

Toti spionii unguri ai premierilor romani. Azi, Rudas Erno, asociatul “si” in afaceri al premierului Tariceanu. SCHEMA Retelei Erno – Verestoy – Patriciu – Tariceanu

Serialul portalului Ziaristi Online despre spionii Ungariei in Romania – Secretele Serviciilor Secrete  – lansat cu dezvaluirile facute in exclusivitate de fosti sefi ai Unitatii speciale “Anti-KGB”, continua. Nu am pornit de la Domokos Geza si Ion Iliescu, fondatorii UDMR, desi poate ar trebui sa facem si acest istoric al tradarii Romaniei pe mainile Ungariei si Rusiei “ex”-sovietice. Dupa prezentarea pionului Alin Teodorescu, fost “sef al Cancelariei” primului ministru Adrian Nastase, documentat drept tradator si agent de influenta in favoarea Ungariei, am ajuns la Guvernarea Tariceanu si, incet-incet, ne apropiem si de Guvernul Boc. Astazi prezentam asocierea “si” in afaceri – vorba presedintelui Traian Basescu – a lui Calin Popescu Tariceanu, primul premier din istoria Romaniei casatorit la Budapesta, cu Rudas Erno, fost consul al Ungariei inainte de 1989, expulzat pentru spionaj, si ulterior ambasador la Bucuresti, considerat de profesionistii serviciilor secrete romanesti seful rezidentei de spionaj maghiar in “bazinul carpatic”, cum ii place agentului Laszlo Tokes sa spuna. Episodul de mai jos, o ancheta “la cheie” marca reporterul special de investigatii Dan Badea, a fost publicata in 2007 de “Interesul public”. Itele si schema Retelei Rudas Erno (foto mai jos) ii implica si pe multimiliardarii Romaniei Verestoy Attila si Dan Costache “Dinu” Patriciu, in prezent inca liberi. Intre timp, asemenea arhivei ziarului “Ziua”, si “Interesul public” a disparut de pe fata internetului. Nu ne mira, tinand cont de ce subiecte au fost tratate in ambele ziare. Articolul a supravietuit atacului orwellien asupra presei romane prin blogul anchetatorului public Dan Badea – Adevaruri necesare prin investigatii la cheie -, caruia ii multumim si pe aceasta cale. Continuam prezentarea scandalului de spionaj Erno-Tariceanu in editiile noastre viitoare cand vom prezenta si cum au fost amenintati de oamenii premierului ziaristii care anchetau afacerea – de la Civic Media, “Interesul public”, “Curentul” si (fostul) B1TV  – si vom publica si o fotografie in premiera a atat de acoperitului in fata aparatelor foto Rudas Erno. Ii dam cuvantul lui Dan Badea:

Primul-ministru Tăriceanu este asociat în afaceri cu un spion ungar

Rudas Erno, fostul şef al rezidenţei de spionaj a Ungariei în România, este partener de afaceri cu primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, în firma H-D Clasic Motorcycles SRL. Deşi trecutul lui Rudas Erno, fost consilier politic, ministru consilier şi, după 1990, ambasador al Ungariei la Bucureşti, a fost dezvăluit într-o lucrare apărută anul trecut pe piaţa româ- nească, premierul României şi-a continuat afacerea. Specialiştii în contraspionaj afirmă că Rudas Erno, sub acoperirea afacerilor derulate în România, şi-a păstrat profesia de spion.

Un alt partener de afaceri al lui Rudas este Verestoy Attila, vicepreşedintele Comisiei parlamentare comune de control al SRI. Cei doi au interese comune în societatea care editează cotidianul de limbă maghiară „Kronika“. Ungurul Rudas Erno a derulat afaceri şi cu partenerii lui Sorin Schmuel Beraru, cercetat în mai multe dosare penale, unul dintre acestea fiind „afacerea CICO“.

Dezvăluirile noastre privind existenţa unor agenţi de influenţă în Guvernul României, sau în imediata apropiere a primului-ministru Călin Popescu Tăriceanu n-au fost însoţite, până azi, de vreo reacţie oficială din partea celor vizaţi. Tăcerea suspectă de la Palatul Victoria, dublată de convingerea că slujim exclusiv interesul public şi naţional, ne determină să continuăm. Aceasta deoarece ne interesează tot ceea ce poate influenţa negativ, condiţiona sau deturna decizia premierului României.

Ca urmare a demersului iniţiat de noi, una dintre întrebările rămase fără răspuns a vizat motivele care l-au determinat pe primul-ministru Tăriceanu să-l promoveze pe Marius Oprea în funcţia de consilier de stat pe probleme de securitate naţională, şi să-l menţină ulterior în funcţia de consilier de stat, în pofida informaţiilor furnizate de serviciile de informaţii.

Cum am arătat deja, acelaşi premier l-a numit în Consiliul „Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România“, printr-o decizie de guvern, pe Dennis Deletant, istoric englez suspectat a fi agent al MI6, recrutat în urmă cu mai mulţi ani de către colonelul profesor Eric Ditmar Tappe de la Intelligence Service. Deşi iniţial l-am suspectat de inocenţă pe primulministru, investigaţiile ulterioare ne-au condus la ideea că este vorba de cu totul altceva: de complicitate. Pentru Călin Popescu Tăriceanu, interesele naţionale sunt pe un plan îndepărtat al preferinţelor sale. Este ceea ce vom demonstra mai jos.

 

Schema Rudas Erno, Verestoy-Attila,Tariceanu, Patriciu

Schema Rudas Erno, Verestoy-Attila,Tariceanu, Patriciu

 

Pasiunea lui Călin Popescu Tăriceanu pentru motocicletele Harley Davidson a fost abil exploatată, în urmă cu exact patru ani, de către serviciile ungare de spionaj. La acea dată, în septembrie 2003, a fost înregistrată, la Registrul Comerţului din România, firma „H-D Clasic Motorcycles“ SRL, cu obiectul de activitate „comerţ cu motociclete, piese şi accesorii aferente; întreţinerea şi repararea motocicletelor“.

Motocicleanu

Motocicleanu

Firma a devenit importatorul oficial al motocicletelor Harley Davidson în România. Acţionarii societăţii sunt cetăţeanul ungar Rudas Erno (50% din capitalul social) şi Automotive Trading Services SRL – ATS (50%), firmă care aparţine lui Călin Popescu Tăriceanu (85%) şi care este importatorul oficial în România al autoturismelor Citroen. Ambele firme, H-D Clasic Motorcycles şi ATS, sunt administrate de aceeaş i persoană, Bogdan Valeriu Bucurescu. Asocierea dintre românul Tăriceanu şi ungurul Rudas a fost firească până în momentul în care unul dintre cei doi a devenit prim-ministru al României.

Din acel moment, asocierea a devenit şi a rămas, până azi, otrăvită. Motivul este cât se poate de simplu: Rudas Erno a fost documentat de serviciile de contraspionaj din România, înainte de 1990, ca fiind spion ungar. Mai mult, sursele documentare susţin că Rudas Erno a fost chiar şeful rezidenţei de informaţii ungare din România.

După 1990, pentru meritele sale „deosebite“, Rudas Erno a fost, pentru câţiva ani (1991-1995), ambasadorul Ungariei în România, iar ulterior şi-a „pierdut urma“ în afaceri, o foarte bună acoperire pentru activităţile de spionaj. Este de presupus că asocierea cu cel care avea să devină premierul României a fost percepută ca un mare succes de către şefii din centrala de la Budapesta. De altfel, cum ştim, prima vizită externă în calitate de premier a lui Călin Popescu Tăriceanu a fost făcută la… Budapesta.

Rudas Erno a fost şeful rezidenţei de spionaj a Ungariei în România

Până în 1990, Rudas Erno a fost „consilier politic“, iar apoi ministru consilier în Ministerul de Externe al Ungariei. Într-o lucrare apărută anul trecut la editura Elion, „Spionajul ungar în România“, autorii Traian-Valentin Poncea şi Aurel Rogojan (foşti ofiţeri de informaţii) dezvăluie preocupă rile trecute sau prezente ale aşa-zişilor „consilieri politici“ din Ministerul ungar de Externe, cu referire directă la Rudas Erno.

„Începând cu anii ‘20, în toate domeniile activităţilor informative secrete, Ministerul de Externe al Ungariei a avut un rol preponderent. Aparent, ministerul arăta o desăvârşită detaşare mascând cu scrupulozitate amestecul său direct în materie de informaţii şi contrainformaţii, propagandă şi contrapropagandă, dar mai ales în chestiuni de spionaj. Cu toate acestea, realitatea este că Ministerul de Externe reprezintă şi astăzi unul dintre organele cele mai active ale spionajului maghiar. Pentru conducerea eficientă a activităţilor de spionaj, Ministerul de Externe al Ungariei a avut în compunerea sa un compartiment secret, al „consilierilor speciali“. Acest compartiment exista atât în centrala ministerului, cât şi la ambasadele şi consulatele Ungariei de pe teritoriile ţărilor străine. „Consilierii“ care încadrează aparatul secret al Ministerului de Externe erau special pregătiţi la un (n.n. – domnul Rudas Erno a fost iniţial consilier politic, apoi ministru consilier) „institut diplomatic superior“, o şcoală de spionaj. Acest institut fiinţează din perioada interbelică şi asigură pregătire, în principal, pentru câteva categorii de misiuni de spionaj“ (pag. 226-227, op.cit).

Într-una din notele de subsol care însoţeşte expunerea, autorii precizează faptul că, înainte de 1990, şeful „compartimentului secret“ din cadrul Ambasadei Ungariei de la Bucureşti era Rudas Erno. „Fostul ambasador în România, Rudas Erno, a îndeplinit, înainte de 1990, în cadrul Ambasadei de la Bucureş ti, funcţia de şef al compartimentului respectiv, fiind conducătorul rezidenţei de informaţii din România“ (pag.226 – op.cit.).

De asemenea, se mai spune: „compartimentele speciale din ambasade şi consulate aveau aceeaşi compunere, adică un număr de consilieri absolvenţi ai institutului superior de spionaj diplomatic, cărora li se alătura, cu un rol major, ataşatul militar acreditat în ţara respectivă“ (pag. 227).

Referitor la misiunile pe care le-au avut de dus la îndeplinire, Rudas Erno, împreună cu subordonaţii săi, autorii volumului „Spionajul ungar în România“ afirmă următoarele: „(…) Misiunile cele mai importante ale rezidenţei de informaţii din ambasadă erau cele de control şi legătură cu agenţii de spionaj şi de iniţiere, şi derularea de acţiuni secrete de propagandă favorabilă Ungariei. Centrala Ministerului de Externe dispunea, de asemenea, de aşa-zişi consilieri de contact pentru legături cu fruntaşii organizaţiilor minoritare maghiare. Derivat dintr-o tradiţie, Ungaria mai dispunea, tot sub acoperirea Ministerului de Externe, de un centru special de spionaj pentru Româ nia care îşi desfăşura activitatea sub „firma“ Ambasadei Ungariei la Viena. Ambasada Ungariei de la Bucureşti a manifestat o grijă specială pentru acoperirea legăturilor cu agenţii de spionaj care „lucrau“ în România, îndeosebi în ceea ce priveşte sistemul de legătură. În unele momente, ambasada a făcut spionaj şi provocare pe faţă, desconsiderând cu aroganţă prevederile Convenţiei de la Viena privind statutul reprezentanţelor diplomatice. În ceea ce priveşte consulatul de la Cluj, el a fost dovedit, în mai multe rânduri, ca fiind o oficină specială, sub auspiciile căreia s-au desfăşurat activităţi extremiste, fundamentate pe planuri teroriste, spionaj şi provocări diversioniste“ (pag. 226-228, op.cit).

Afirmaţiile de mai sus sunt publice, asumate şi, deci, la îndemâna oricui. Chiar şi a premierului României dacă, în timpul liber, şi-ar mai arunca ochii pe o carte sau şi-ar alege un consilier cu abilităţi şi cunoştinţe cel puţin egale cu ale unui ziarist de investigaţii.

Hop şi Attila Verestoy de la Comisia SRI!

Prezenţa lui Rudas Erno în anturajul primului-ministru Tăriceanu este doar una dintre filierele prin care spionajul ungar are acces, cât o avea, la vârful puterii din România.

O altă filieră, identificată de noi, duce până la „Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciul Român de Informaţii“, iar veriga de legătură este chiar vicepreşedintele acesteia, Attila Verestoy.

Folosind aceeaşi stratagemă a asocierii în afaceri, Rudas Erno „se întâlneşte“ cu senatorul UDMR şi multimiliardarul Attila Verestoy, în societatea mixtă româno-ungară „Casa de Editură Kronika“ SA (vezi schema relaţională mai sus).

Firma, înfiinţată în 1999, cu sediul în Oradea-Bihor, are ca obiect de activitate „editarea ziarelor“ şi deţine cunoscutul cotidian de limbă maghiară, „Kronika“. Acţionarul majoritar al societăţii mixte este firma ungurească „Hungarom Media KFT“ (85%), iar printre acţionari se mai află Varkonyi Csaba şi societăţ ile „Hellas Primex“ SRL şi „Trinvest“ SRL, firme din imperiul lui Verestoy Attila.

Despre ungurul Varkony Csaba, presa centrală a dezvăluit deja că este partenerul lui Verestoy „în afacerile înfiinţate de acesta în străinătate care se derulează prin firmele „Kohare GmbH“, din Elveţia, şi „Sajo Hor“, din Ungaria“. Rudas Erno figurează în această afacere ca administrator al „Casei de Editură Kronika“, alături, printre alţii, de partenerii de afaceri ai lui Verestoy, Varkonyi Csaba şi Lanyi Szabolcs- Ştefan. Cel din urmă este, deloc întâmplă- tor, fostul consilier personal al lui Ştefan Kiraly, primul român acuzat şi condamnat, la începutul anilor ‘90, pentru spionaj economic. Acelaşi Szabolcs figurează, azi, ca administrator şi în alte trei societăţi ale lui Verestoy: „Trinvest“, „Editura Scripta“ şi „Eastern Securities SA“.

Interesant este şi faptul că într-una dintre firmele intermediare ale reţelei, „Trinvest“ SRL, figurează ca administrator Szatmari Tibor, cel care, la jumătatea anului 2005, a făcut subiectul unor dezvăluiri în presa maghiară, preluate apoi şi de cotidianul „Kronika“, conform cărora ar fi făcut spionaj pentru serviciile de informaţii din România. Soţia sa, Ildiko, era suspectată de spionajul ungar, că obţinea informaţii de la trei demnitari unguri pentru a le preda apoi spionajului româ nesc. Numele celor doi „spioni români“ au fost făcute publice, ce coincidenţă!, chiar de cotidianul „Kronika“, administrat de spionul Rudas Erno.

Relaţia Rudas- Verestoy este continuată, la vârf, de relaţia Verestoy-Tăriceanu-Patriciu, graţie afacerii penale cu acţiunile Rompetrol (RRC) din aprilie 2004. Dosarul în care Dinu Patriciu este acuzat de manipularea pieţei de capital, delapidare, spălare de bani etc. îi are ca protagonişti, chiar dacă în postura de martori, şi pe Călin Popescu Tăriceanu, şi Attila Verestoy. Aceştia au achiziţionat acţiuni la firma lui Patriciu: primul, la două zile după celebra operaţiune penală din 7 aprilie 2004, printr-un cont deschis la SSIF TVM SA, controlată de Verestoy Attila, iar celălalt imediat după deschiderea şedinţei de tranzacţionare, după ce a beneficiat de informaţii privilegiate din interiorul Rompetrol. Verestoy a cumpărat atunci 63,4 milioane de acţiuni RRC cu 300 de lei şi a avut apoi profituri uriaşe, inclusiv ca urmare a vânzării recente a pachetului majoritar al Rompetrol (TRG) către KazMunaiGaz, senatorul UDMR fiind un foarte important jucător pe piaţa de capital.

Rudas, ofiţer activ?

Dacă până în 1990 Rudas Erno a fost documentat ca spion, de către serviciile de informaţii din România, după această dată nu mai există informaţii publice cu privire la activitatea secretă derulată de el. Tot ce se ştie este că, după 1990, a revenit, pentru câţiva ani, ca ambasador al Ungariei la Bucureşti, iar apoi a apucat calea afacerilor.

La fel ca şi în cazul lui Dennis Deletant întâlnim şi la Rudas Erno aceeaşi schemă: România – a doua patrie, soţie româncă, vizite regulate în ţară, reşedinţă la Bucureşti etc. Rudas Erno este căsătorit cu o româncă, Rodica, şi are reşedinţă în Bucureşti, pe o stradă din sectorul 1.

Până în 1988, când Ceauşescu a cerut evacuarea Consulatului ungar de la Cluj, în urma documentării operaţiunilor de spionaj desfăşurate sub acoperirea diplomaţilor de acolo, Rudas Erno a locuit într-un bloc al activiştilor PCR.

Are doi fii, Arpad Norbert şi Richard Victor. Cel de-al doilea a absolvit şcoala primară la Cluj, iar, ulterior, ASE-ul din Bucureşti. După absolvirea facultăţii, a intrat în afaceri. A trecut astfel pe la firmele „Outdoor Media“, „Green Energy & Green Certificates“ şi „OTP BANK România“.

Richard figurează ca acţionar în firmele „Oudoor Media Pro“ SRL (10%) şi „European Consulting & Development“ SRL (25%). A ieşit în evidenţă în 2002, când a fost reţinut de poliţie la Mamaia pentru că, împreună cu ruda apropiată a unui politician liberal, au fost depistaţi cu stupefiante. Conform surselor noastre, tânărul rebel a fost eliberat în urma intervenţiilor tatălui său, Rudas Erno. Dar să revenim la preocupările tatălui…

Se poate îndrăgosti un spion de România? Posibil. Dacă e ordin, cu plă-cere. Să-l fi abandonat, totuşi, spionajul ungar, după ce a fost şeful rezidenţei din România? Greu de crezut, deoarece interesele Ungariei în România au rămas neschimbate după 1990. Prin urmare, tipul de servicii prestate de Rudas Erno, odinioară, a rămas de actualitate.

Autonomia teritorială pe criterii etnice în Covasna- Harghita este încă o prioritate. Conform unui specialist în materie, consultat de noi, Rudas Erno şi-a păstrat profesia de bază, sub acoperirea afacerilor. Meseria de spion, odată deprinsă, implică o permanentă dedublare a personalităţii. Devine „alter ego“-ul care te domină şi ajungi să te întrebi, de fapt, care eşti cel real.

Afacerile sunt acoperirea ideală pentru culegerea secretă de informaţii. Interesul informativ al oamenilor de afaceri, care nu-şi pot permite riscul eşecului, se suprapune, uneori până la contopire, cu domeniile aflate sub protecţia contraspionajului. Unii dintre ei, spre exemplu, şi-au ales reşedinţe sau sedii pentru firmele nou-înfiinţate chiar în imediata vecinătate a obiectivelor vizate.

În anii ‘90-’92, a fost flancat, cu o reşedinţă a unui diplomat (chiar Rudas Erno, care era vizitat pe inserat de chiar Virgil Magureanu – nota red), chiar sediul SRI din Povernei, cu vedere spre cabinetul directorului, iar după mutarea în Bulevardul Libertăţii a apărut şi acolo, chiar vizavi de latura cabinetelor, o firmă de naţionalitatea respectivă. De regulă, şi-au ales sedii în locuri şi zone care să le facilitize observări, supravegheri, fotografieri şi filmări nonstop, captări de emisii electromagnetice ale aparatelor şi instalaţiilor de comunicaţii, calculatoarelor etc. asupra unor obiective ţintă ale culegerii de informaţii“.

Referitor la asocierea în afaceri cu Călin Popescu Tăriceanu, actualul prim- ministru al României, sursa noastră a precizat doar atât: „Parteneriatul în afaceri al spionilor cu oamenii politici străini s-a dovedit, fără excepţie, a fi o cale fară întoarcere pentru aceştia din urmă“.

Să însemne asta că premierul Tăriceanu are deja o problemă? Posibil, deoarece au existat mai multe semnale, unele trase chiar de către parlamentari, cu privire la asocierile suspecte în afaceri dintre oamenii politici români şi agenţii unguri, sau persoane suspectate doar a fi agenţi.

Deputatul Ion Stan, secretarul Comisiei SRI, pune punctul pe i

Anul trecut, spre exemplu, ca urmare a declaraţiilor anticonstituţionale ale liderului UDMR Marko Bela, favorabile înfiinţării „Ţinutului Secuiesc“, deputatul PSD Ion Stan, secretar al Comisiei SRI, a citit în Parlamentul României declaraţia politică intitulată „Un viceprim-ministru al Guvernului României recunoaşte public că UDMR este o conspiraţie împotriva Constituţ iei României“.

Deputatul Stan a cerut, printre altele, implicarea urgentă a institu- ţiilor statului pentru a împiedica actul secesionist pus la cale de maghiari. El i-a cerut, evident fără scucces, prim-ministrului Tăriceanu să-i demită pe vicepremierul Marko Bela, dar şi pe ceilalţi demnitari implicaţi. În plus, a cerut serviciilor de informaţii „să investigheze posibilele legături de afaceri stabilite între actuali şi foşti membri ai Guvernului, începând din 1990 până în prezent, cu persoane din Ungaria a căror apartenenţă la securitatea maghiară – inclusiv sub acoperirea serviciului diplomatic îndeplinit în România – este fapt de notorietate, pentru a fi înlăturate sau, dimpotrivă, confirmate suspiciunile conform că- rora în numele unui astfel de interes comun, importante centre de decizie politicostatală au devenit vectori de influenţă şi acţiune împotriva Constituţiei României“.

Chestionat asupra persoanelor „de notorietate“ implicate în afaceri cu politicieni români, deputatul Ion Stan ne-a declarat că nu poate face alte precizări şi că până astăzi nu a primit vreun răspuns de la cei vizaţi. Suntem curioşi dacă, după apariţia acestui material, deputatul Ion Stan îi va recunoaşte, în schema ataşată, pe unii dintre cei la care a făcut referire.

În afaceri cu partenerii lui Sorin Beraru-CICO

Firmele înfiinţate de Rudas Erno în România sunt „Outdoor Media“ SRL (1988), „Outdoor Media Pro“ SRL şi „H-D Clasic Motorcycles“ SRL. Prima dintre ele este o importantă firmă de publicitate care şi-a făcut loc pe piaţa de profil din România. Iniţial, acţionarii firmei erau Rudas Erno şi cei doi fii ai săi, iar, ulterior, întregul capital social al firmei a fost preluat de un off-shore din Seychelles, „Sequoia International Ltd“, Rudas Erno rămânând însă administratorul unic al firmei. De la înfiinţare până azi, firma a avut profituri doar în 2003 (3,9 mld. lei), 2004 (1,7 mld. lei) şi 2006 (0,17 mld. lei vechi). Este posibil ca profiturile realizate să fie şi ca urmare a implicării în campania electorală din 2004. În rest însă, firma a mers în pierdere, cea mai importantă fiind în 2002, de aproximativ 5 miliarde lei.

A doua societate, „Management Solutions Agency“ (MSA) SA, a fost înfiinţată în 2001 şi are ca obiect de activitate cunoscuta consultanţă pentru afaceri şi management, o preocupare sub care se poate ascunde orice. Acţionarul majoritar este „Madison International LLC“ (96%), o firmă înregistrată în Washington DC. Deşi a cotizat cu doar 1% la înfiinţarea firmei, Rudas Erno îi are aici ca parteneri pe celebrii Cosmin Bălcăcean şi Ionel Sufer, ambii tovarăşi de-ai şi mai celebrului Sorin Schmuel Beraru.

Primul dintre ei, Cosmin Bălcăcean (foto dreapta, alaturi de sotia “Dany” si de Dan Fischer – centru), fiul unei judecătoare de la Curtea Supremă de Justiţie, fost director al „Phoenix Med SA“, dar şi reprezentant al „SC Multisistem Industry“ SRL, a fost cercetat pentru „evaziune fiscală, fals intelectual, înşelăciune şi intermediere neautorizată de valori mobiliare“, în „afacerea RECO“, alături de isralianul Pesach Moshe, dar şi de fostul şef al FPS, Alin Giurgiu. În spatele afacerii s-ar fi aflat atunci Sorin Beraru.

De asemenea, acelaşi personaj s-a aflat în atenţia anchetatorilor, alături de Sorin Schmuel Beraru, şi într-un alt caz, legat de firma „SC Roland SA“. Sorin Beraru a fost cercetat în mai multe dosare penale, cele mai importante fiind dosarul „CICO“ şi cel privind mituirea cu 1,5 milioane de dolari a unor magistraţi şi poliţişti români.

Ionel Sufer, celălalt asociat al lui Rudas Erno, a fost şi el partener de afaceri al aceluiaşi Sorin Beraru, dar şi al celebrului şef al APAPS, Ovidiu Muşetescu, în societatea „Alstom Transport SA“. Astăzi, societatea MSA este în lichidare. A treia dintre firme, „Outdoor Media Pro“ SRL, a fost înfiinţată în 2005, de către Rudas Erno, împreună cu fiul său Richard. Firma are acelaşi sediu (Calea Floreasca nr. 91-111) şi acelaşi obiect de activitate (publicitate) cu al societăţii „Outdoor Media“, anul trecut înregistrând pierderi.

Doar în afaceri Rudas pierde, iar Tăriceanu câştigă

În privinţa celei de-a patra firme, „HD Clasic Motorcycles“, înfiinţată în 2003, împreună cu liderul PNL, Călin Popescu Tăriceanu, ea are sediul în B-dul Nicolae Titulescu nr. 95-103 şi a avut rezultate financiare sub limita supravieţuirii. Singurul an profitabil a fost 2004, când a înregistrat un profit de 341 milioane lei vechi, restul anilor încheind bilanţurile pe minus. Administratorul de la H-D, Bucurescu, este acelaşi cu cel de la „Automotive Trading Services“ (ATS), firmă care a avut însă profituri uriaşe. Astfel, după ce patronul a devenit prim-ministru, profiturile firmei ATS au crescut, în doi ani, de 27,4 ori. Dacă în 2004 profitul net al ATS era de 3,7 miliarde lei vechi, în 2006 el a ajuns la 103,49 miliarde lei vechi. Cum se poate constata, în vreme ce afacerile lui Rudas Erno au fost neprofitabile, chiar şi în asocierea cu Tăriceanu, afacerile acestuia din urmă au cunoscut un uriaş profit. O bucurie asemănătoare i s-a întâmplat şi lui Marko Bela, liderul UDMR, care, după cum se ştie, a înregistrat drepturi de autor în valoare de aproape un miliard de lei vechi pentru opera încă nescrisă. Să scoţi bani, din nimic, asta da „politică“!

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: