Prima pagină > Politicăraie - Partide - Politicieni > Din serialul „Aventuri cu Vasile şi Klaus” … negocierile pe statut s-au terminat. Urmează aprobarea …

Din serialul „Aventuri cu Vasile şi Klaus” … negocierile pe statut s-au terminat. Urmează aprobarea …

Iohannis, Blaga

Se pare că negocierile pe statutul noului partid care se va forma din fuziunea PNL-PDL s-au cam încheiat, decizia finală urmând a fi luată de liderii celor două partide  într-o nouă întâlnire care va avea loc marţi şi la care ar urma să participe inclusiv preşedintele PNL, Klaus Iohannis, şi preşedintele PDL, Vasile Blaga.

Surse politice bine informate declară că: „Proiectul este finalizat, iar săptămâna asta se va încheia prin decizia politică a liderilor. În primul rând este vorba de denumire (a noului partid, n.r.) şi de semne. Restul este încheiat pentru tot ceea ce înseamnă organizare”.

Conform aceloraşi surse, în proiectul de statut există dispoziţii finale şi tranzitorii care reglementează modul de funcţionare a conducerii centrale, dar şi a filialelor judeţene şi locale, până la primele alegeri interne care vor avea loc în 2017.

Structura de conducere comună va fi formată pe principiul paritar din reprezentanţi ai structurilor de conducere actuale din cadrul PNL şi PDL, acest subiect ar urma să fie luat în discuţie în cadrul Biroului Politic Naţional al PNLconform spuselor aceloraşi surse

PDL va avea o decizie în cazul noului Statut la şedinţa de miercuri a Biroului Politic.

În urmă cu câţiva ani la crearea USL apărea o aberaţie politică desprinsă parcă din filme cu ciudaţi. O alianţă dintre un partid declarat liberal cu unul declarat conservator se alia cu un partid care se declara social democrat cresând un fel de varză politică fără un program clar de la cap la coadă, de exemplu o problemă  niciodată soluţionată fiind a viziuni asupra cotei unice de impozitare…

La noul partid (deşi oarece informaţii despre statut avem, nu sunt confirmate încă), exită un lucru clar. În numele partidului urmând a fi inclus cuvântul „Liberal”, iar partidul ar urma să se definească pe o doctrină din zona liberală…

OK, problema care apare este că aşa liberal cum doreşte să apară, acest partid nu ar urma să facă parte din familia liberalilor europeni ci, şocant din zona partidelor de doctrină populară … 

Oare negociatorii care au participat la discuţii or avea noţiuni despre doctrina liberală şi cea populară?

Liberalismul se pronunţă pentru pluralism politic, pentru separarea puterilor în stat, pentru respectarea drepturilor si libertăţilor cetăţeanului, pentru un stat de drept, indiferent de forma de guvernământ.

De fapt liberalismul a apărut ca o alternativă de gândire politică la vechea organizare politică bazată pe monarhia absolutistă. 

El se pronunţă pentru pluralism politic, pentru separarea puterilor în stat, pentru respectarea drepturilor si libertăţilor cetăţeanului, pentru un stat de drept, indiferent de forma de guvernământ (monarhie constituţională, republicană). 

Esenţa liberalismului constă în promovarea unor schimbări care să ţină cont de condiţiile istorice nou apărute si, mai ales, de libertatea economică şi politică a individului în relaţia cu statul.  În această relaţie  statul  nu trebuie să intervină în viaţa social-economică şi  trebuie să  garanteze exercitarea drepturilor şi libertăţilor individului, inclusiv libertatea de întreprindere economică pe baza apărării şi respectării proprietăţii private.

În evoluţia sa, doctrina liberală a cunoscut mai multe variante în strânsă legătură cu dezvoltarea socială. Esenţa liberalismului clasic constă în libertatea individului, în raport cu statul, în libertatea de a fi întreprinzător. Liberalismul clasic respinge intervenţia statului în relaţiile sociale, orice triumf al statului fiind considerat un eşec pentru individ … În cadrul liberalismului clasic se disting două direcţii: liberalismul politic si liberalismul economic.

Liberalismul economic îşi exprimă sintetic, esenţa în formula „laissez faire, laissez passer, le monde va de lui meme” (lăsaţi să se facă, lăsaţi să treacă, lumea merge de la sine sau, altfel spus, lăsaţi lucrurile să-şi urmeze cursul firesc). Semnificaţia concretă a acestei expresii constă în necesitatea înlăturării piedicilor si restricţiilor din domeniul producţiei si comerţului.

Criza liberalismului a dat naştere  unei noi doctrine şi anume : neoliberalismul. Atât timp cât mecanismele producţiei si pieţei capitaliste se autoreglau, mai mult sau mai puţin spontan, doctrina liberală era dominantă.Trecerea la organizarea monopolistă a economiei a fost însoţită de o criză a liberalismului, incapabil să rezolve marile probleme izvorâte din complexitatea vieţii economice.

Frământările din cadrul doctrinei liberale s-au soldat cu apariţia mai multor variante ale neoliberalismului: liberalismul „nostalgic”, liberalismul „organizat” si un liberalism „social”.

Liberalismul „nostalgic” crede în valabilitatea tezelor liberalismului clasic, considerând ca principiile acestuia sunt valabile si astăzi. Pentru a se redresa activitatea economică este suficientă reîntoarcerea la principiile individualismului si ale liberei concurente.

Liberalismul „organizat” ,se distanţează de liberalismul clasic, proclamând necesitatea intervenţionismului accentuat al statului în toate domeniile sociale  şi pledând  pentru controlul substanţial al statului asupra activităţii economice.Evoluţia liberalismului de la teza statului minimal ,la teza statului maximal, care intervine în toate domeniile sociale, a avut loc sub influenţa schimbărilor din viaţa economică şi socială a ţărilor capitaliste.

la rândul său, liberalismul „social” consideră necesar controlul social organizat efectuat de stat asupra activităţii economice, în scopul ajutorării celor dezavantajaţi din punct de vedere economic. Reprezentanţii acestei forme de liberalism susţin, asemenea celor ai doctrinei statului „providenţial” sau „al bunăstării generale”, necesitatea serviciilor sociale, a cheltuielilor cu  caracter social, ca modalităţi prin care statul foloseşte o parte a venitului naţional pentru protejarea păturilor dezavantajate din punct de vedere economic.

Aceste forme ale neoliberalismului se referă  mai ales, la problemele privind organizarea activităţii economice si sociale. Unii politologi s-au referit şi la problematica liberalismului politic.

Să fin clari, liberalismul este o doctrină elitistă, nu egalitară. Egalitatea de tip liberal, si anume egalitatea în faţa legii şi egalitatea şanselor, favorizează apariţia unei elite calitative, susţin unii analişti.

Marii teoreticieniai  liberalismului s-au preocupat de ambele aspecte, dar unii au accentuat latura politică, alţii pe cea economică. Sunt gânditori care au tratat, în egală măsură, ambele probleme. Apărut în perioada luptei burgheziei împotriva feudalismului şi  a monarhiei absolute, liberalismul politic pleda pentru monarhia constituţională şi pentru principiul separaţiei şi echilibrului puterilor.

Prin  secolul al XIX-lea a apărut si un aşa-numit „liberalism de compromis” care încerca o oarecare împăcare între cei doi poli ai vieţii politice – individul si statul.

Liberalismul economic  are la bază ideea conform căreia activitatea economică poate deveni optimă prin acţiunea indivizilor călăuziţi de interese materiale personale. Aceasta presupune crearea unui cadru legal si libertatea de acţiune, respingându-se orice intervenţie din partea statului.

Cât despre valorile fundamentale ale doctrinei populare putem spune că doctrina populară este o doctrină politică de centru-dreapta dezvoltată în ultimele două secole. Are ca valori centrale libertatea, demnitatea umană, subsidiaritatea şi solidaritatea, valori derivate în principal din doctrina socială catolică de secol XIX. Creştin-democraţia este o componentă esenţială a doctrinei populare. Însă nu singura. Doctrina populară împrumută elemente de la alte familii politice: liberalism, conservatorism.

Valorile doctrinei populare se găsesc în documente PPE ca Programul său fundamental de la Atena (PPE, 1992) şi în documentul „O uniune a valorilor” adoptat în 2001 la Berlin. În aceste documente sunt expuse valorile fundamentale ale familiei politice populare. Programele politice ale partidelor populare europene sunt de asemenea o sursă de primă mână pentru familiarizarea cu principiile şi valorile populare.

Principalele valori  valorile şi principiile populare precum Libertatea, Egalitatea, Demnitatea persoanei umane, Solidaritatea, Responsabilitatea, Subsidiaritatea, subsumate binelui comun şi, ca o consecinţă a tuturor acestora, Democraţia.

Iată câteva idei despre modul în care PPE vede lumea:

„Fiecare individ are dreptul să gândească liber, să vorbească liber, să-şi aleagă viaţa aşa cum crede de cuviinţă.” 

„Egalitatea de şanse este fundamentală. Toţi cetăţenii trebuie să aibă acces la serviciile medicale de bază, la pensie, educaţie şi locuire.” 

„Demnitatea persoanei umane este atribuită pentru ca oamenii să se poată dezvolta în libertate şi responsabilitate independent de origine, rasă, raţionalitate, religie, convingeri, statut social, orientare sexuală şi abilităţi fizice.” 

„Solidaritatea începe cu protecţia celor mai slabi prin societatea civilă şi prin instituţiile publice.” 

„Sarcina politicii este să sprijine responsabilitatea individuală a cetăţenilor şi, unde este necesar, să creeze cadrul prin care cetăţeanul să se poată ajuta singur.” 

„Politicul trebuie să sprijine activităţile cetăţenilor, familiilor şi societăţilor intermediare, nu să le distrugă sau să le absoarbă.” 

„Nu există alternativă la democraţie, însă aceasta trebuie adaptată contextului diferit cultural, social-economic, fără, evident, a pierde din vedere elemente universale ca drepturile omului şi libertăţile fundamentale.” 

Teamă mi-e că noul partid care îşi va zice liberal şi nu mai ştiu cum dar va dori să facă parte din PPE pentru că în acestă perioadă PPE pare a avea ceva mai mult succes va încerca să se aşeze cu bucile în două luntre, la primul val sau prima adiere urmând a se trezi cu dosul în baltă …

  1. 14 iulie 2014 la 6:16

    Articolul „Un alt candidat la functia de Presedinte al Romaniei care nu cunoaste Constitutia”, (I)-(III), pe:

    http://ascunzisuri-constitutionale. eu

  2. 14 iulie 2014 la 22:54

    Articolul „Partidul (politic al) Presedintelui Romania este, intr-adevar, Romania”, pe:

    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  3. Valeriu Mangu
    15 iulie 2014 la 16:12

    Articolul „Se prefigureaza surprize de ordin constitutional, unele uriase, la alegerile pentru functia de Presedinte al Romaniei”, pe:

    http://ascunzisuri-constitutionale.eu/2014/07/15/se-prefigureaza-surprize-de-ordin-constitutional-unele-uriase-la-alegerile-pentru-functia-de-presedinte-al-romaniei/

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: