Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri > ANGELA TOCILA: „Tu știi cum arată 1 milion de euro?”

ANGELA TOCILA: „Tu știi cum arată 1 milion de euro?”

Există oameni care atunci când au 100 de euro li se pare că sunt stâpânii lumii aşa cum există oameni cărora li se pare absolut normal să ceară şi să primească un milion de euro şpagă …

1.000.000 EURO

Tu știi cum arată 1 milion de euro?

Angela TocilaE o întrebare pe care o adresez exclusiv sărăntocilor rupți în fund, celora care trăiesc din ajutor social și alocațiile plozilor, pensionari, truditori prin fabrici și uzine, votanți tradiționali, cei ce stau cu căciula (dacă o au) în mână la rând la pomană, amărâții care-și târăsc existența de la o zi la alta, așteptând să vină cineva să le dea ceva, să-i bage-n seamă, să le strângă o dată măcar mâna, lăsându-le iluzia că viața lor conteză mai mult decât o scamă scuturată de pe umărul unui politician burtos cu ceafa groasă, asudând din greu să adune voturi.

Pe ei, pe sărăntoci, pe umili, pe needucați, pe cei ce-și vând voturile, conștiințele, copiii și familia pe găleți, pe ulei sau făină, pe băutură sau pe-o strângere de mână, vreau să-i întreb dacă-și pot închipui cum arată 1 milion de euro, 7 milioane de euro, 4 milioane de euro, 100 milioane de euro. De fapt, nu pot fi atât de crudă, așa că-i întreb dacă știu cum arată o amărâtă de sută de euro sau cum se simte în palmă hârtia aceea pe care au ținut-o vreodată în mână înainte de a o da mai departe la pipăit și altora ca ei sau șoferilor de microbus care-i cară de prin țările în care au cules și ei o căpșună, un păduche, o măslină.

Ei, cum e să ții o amărâtă de sută de euro în mână? Te simți sau nu stăpânul lumii? Dacă ai reușit să-ți imaginezi, să-ți duci prăpăditul de vis al unei vieți chinuite, aproape inutile mai departe, imaginează-ți că burtoșii aceia care trec uneori prin cătunul, satul, comuna sau orașul tău, cei care-ți cerșesc ție votul, îți vorbesc mieros, te pupă și te țin pe tine, prăpăditule anonim după umeri, ajung datorită ție să strângă în palmele hrăpărețe, în conturile încăpătoare, milioane de euro. Tu i-ai trimis să se-mbogățească, datorită ție ajung să se plimbe prin lume, să-și construiască palate înconjurate de ziduri înalte ca tu, amărâtule, săracule, ruptule în fund, să nu poți vedea bogăția în care se scaldă. Datorită ție și votului tău, a indolenței și a prostiei tale, banii care ar trebui să-ți educe plozii, să-ți îngrijească bătrânii și bolnavii, ajung să sature cu mâncare și băutură de care tu nici n-ai auzit și care nu seamănă deloc cu mămăliga din blidul tău, ajung să se-mbrace cu haine pe care nu le-ai pipăi măcar într-o sută de vieți, să-și plimbe burțile prin lumea largă și să trăiască o viață pe care tu nu ți-o poți imagina pentru că orizontul și imaginația ta n-au depășit niciodată suta aia de euro la care visezi s-o pipăi sau găleata aceea nou-nouță cu care-ai vrea să-ți aduci apa de la cișmeaua din capătul uliței desfundate și pline de glod.

Te plângi, săracule, ruptule în fund? Blestemi și țipi când vezi la televizor câte milioane de euro au luat șpagă? Plânge-te dar mai bine, dă-te cu capul de pereți, doar-doar s-o scutura ceva în el, măcar ideea că suta ta de euro e o himeră, e intangibilă, e doar un vis iar milioanele lor sunt reale, burțile lor sunt reale, castelele lor sunt reale, țoalele de firmă de pe ei sunt reale. Tot ce e al lor e real, doar viața ta e un șir lung de eșecuri, de neîmpliniri, de sărăcie și de frustrări. Iar bucuria că burtosul acela pe care tu l-ai trimis să ia șpaga de milioane ți se estompează, se transformă în umilință și poate, cu puțin noroc, în rușine sau în revoltă pentru că brațul cu care te-a cuprins pe tine după umeri e același cu cel care s-a făcut greblă la adunat șpaga. E același pe care ți l-a fluturat în semn de adio când a plecat în lume și nu s-a mai întors sau același cu care-ți face semn să te dai la o parte din calea lui, că trece el, super-omul, super-burdihanul, super-politicianul, un hoț travestit în domn.

Te-ai trezit, săracule? Nu? Dormi mai departe. Asta dacă nu cumva îți chiorăie mațele atât de tare încât să-ți strice somnul. Dormi și visează mai departe cum e să ții o prăpădită de sută de euro în mână, și cum te iubesc politicienii până-i trimiți la furat. Dormi, popor, dormi!

Autor: Angela Tocilă

Fondator politicstand.com,

autor pe: blogul propriu

 Evenimentului Zilei, Hydepark și Vocile Dreptei

Sursa: politicstand.com

  1. Vasile
    4 Mai 2017 la 21:05

    Ce comentariu ar mai putea fi lasat?
    Eventual sa il citim toti in locurile publice (crasmele din sate…) pentru „galetari”!
    Sau mai bine sa ii lasam sa moara prosti?
    Ca astia iti dau si in cap pentru Dragnea!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: