Prima pagină > Abureală - Manipulare, Politicăraie - Partide - Politicieni, Presă > NEURONII MEDIATICI PUŞI PE BIGUDIURI ŞI OFIŢERUL ACOPERIT

NEURONII MEDIATICI PUŞI PE BIGUDIURI ŞI OFIŢERUL ACOPERIT

În loc de motto: Povestea cu ofiţerul acoperit nu e altceva decât un dispozitiv de pus pe bigudiuri mintea celor care sunt chemaţi să voteze nişte candidaţi incapabili să ofere un proiect de ţară pentru România.

* * * * * 

Despre Traian Băsescu se spune că are o bună ştiinţă a comunicării. 

Poate că se poate numi şi aşa. Cert este că are un talent pe care pare a şi-l fi cultivat cu mare atenţie de a pune presa cu mintea pe bigudiuri.

Aruncă un  subiect care îi face pe jurnaliştii cu mintea încreţită de dorinţa de a face frumos în faţa celor care le plătesc salariile să sară la ciolan crezând că au pus mâna pe Sfântul Graal al bombelor de presă, dovedindu-se că, oricât ar întoarce povestea pe toate părţile, nu ajung la nici o concluzie.

Dace te detaşezi şi priveşti retrospectiv povestea cu ofiţerul acoperit realizezi că pe la televiziuni s-a mâncat foarte mult timp cu discuţii care nu au dus nicăieri, fie care avansând fel de fel de ipoteze care s-au dovedit ele însele a fi nişte baloane de săpun care dipăreau ca un  fum  la o analiză mai atentă.

S-au făcut conexiuni siderante menite de fapt să arunce un blam asupra tuturor contracandidaţilor celor susţinuţi de barosanii din media…

Cine sunt cei la care se referea? Aceasta era întrebarea la care jurnaliştii au tot încercat să răspundă. Evident că nu s-a ajuns decât la concluziile la care şi-ai promis jurnaliştii să ajungă.

A venit şi povestea cu Robert Turcescu.

Ceva nu s-a întrebat nimeni. Cum îşi putea asigura Turcescu o perioadă de concediu care să se suprapună peste luna de miere pe care acum o trăieşte liniştit?

Putea să facă o cerere de concediu fără plată. Avea acest drept, dar cum dracu să îţi iei concediu fără plată exact când presa fierbe cu ocazia campaniei electorale? Păi nu i se ducea dracului imaginea lui de jurnalist dedicat trup şi suflet telespectatorilor (fanilor, dacă unii preferă acest terment).

Ce au spus Turcescu şi Băsescu? Au folosit termenul de ofiţer acoperit … al cui? Ei aici şmecheria.

De fapt e o forţare logică. Teremenul corect ar fi „agent acoperit”. 

Turcescu a folosit acelaşi termen. „Ofiţer acoperit”. Păi să vedem …

Ce „dovezi” a adus Turcescu?

Două fotocopii Livretului Militar din care reiese că este OFIŢER ÎN REZERVĂ ca multe mii sau zeci de mii de români.

La numărul unităţii militare există de fapt numărul a ceea ce în viaţa civilă ar fi codificarea serviciului de personal, iar la specializare aceea de jurnalist. Adică poate oricând să fie activat şi trimis în zone de conflict ca jurnalist de front de exemplu sau la un eveniment al armatei de unde să relateze cine pupă poala cui.

A mai publicat nişte „fluturaşi” de salariu (soldă). Cui şi pentru ce i-au fost treimişi? Nu reiese…

Turcescu a mai ieşit şi cu alte şmecherii. De exemplu a spus că respectivele acte i-au fost date personal…

Niciunul din ameţiţii jurnalişti nu a contactat u  ofiţer ca să îl întrebe cum vine asta.

Păi, ia să ne gândim cum ne-au fost date tuturor Cartea de Identitate, Permisul de Conducere, Livretul Militar celor care îl avem… nu s-au dat personal trebuind să ne ducem la sediul instituţiei care le elibera unde a trebuit să semnăm de primire. Turcescu nu a spus niciodată că i-a fost aduc de un ofiţer sau măcar de un furier (curier în termeni militari).

De asemene nu a spus niciodată că ar fi ofiţer al unui serviciu secret… a spus că e ofiţer şi basta …

Care este de fapt logica întregii poveşti?

Aruncarea unei umbre asupra tuturor candidaţilor  CU EXCEPŢIA Elenei Udrea pentru simplul fapt că nimeni nu îşi poate imagina că Udrea ar putea fi ofiţerul cu pricina … De asemenea a încercat probabil canalizarea unei mari părţi a bătăliei de campanie spre o direcţie pe care o poate controla.

De fapt, ofiţer în rezervă al armatei ar putea fi chiar Traian Băsescu, la fel cum sunt toţi candidaţii deoarece sunt absolvenţi ai unei instituţii de invăţământ superior…

Cine ar putea fi (sau ar putea să fi fost, deşi din această ocupaţie ieşi doar cu picioarele înainte şi cu preotul la cap) totuşi, agenţi a ai unor servicii secrete? 

Din cei cunoscuţi ar putea fi Ponta (la el firul logic ar duce spre servicii secrete ruse) din câte umblă zvonul, ar putea fi Tăriceanu care avea relaţii de afaceri cu fostul şef al  rezidenţei spionajului unguresc în România (Rudas Erno), sau Klaus Johannis aflat în relaţii … interesante cu Germania, despre el apărând zvonuri în Sibiu imediat ce a devenit  primar când a explodat  povestea cu implicarea lui în traficul de copii dar şi anumite legături cu firme nemţeşti  extrem de puternice (de ex. BMW, Bavarian Motor Works ). Poate şi alţii …

Foşii agenţi ai unor servicii secrete ar fi consideraţi într-un anumit sens şi colaboratorii fostei Securităţi, asta neînsemnând că ar fi fost ofiţeri ai acesteia. De exemplu, Ion Iliescu, atunci când era Primsecretar la Iaşi avea în subordine Securitatea Judeţeană … deci coloaborarea a existatind iferent cât ar nega. Fişa postului o impunea.

Oare cum ar fi ca toţi jurnaliştii care comentează lucrurile astea să se intereseze cam cum e cu treburile acestea, să vadă care e diferenţa dintre un ofiţer în rezervă şi un agent acoperit de vreme ce habar n-au care e diferenţa dintre o mitralieră şi un pistol mitralieră sau dintre bombă, rachetă (bombă aeropurtată) şi  o mină, să zicem… 

Habar n-au despre ce este vorba, dar comentează şi comentează …

Băsescu niciodată nu ar putea devoala nu doar numele unui agent al unui serviciu secret românesc, dar nici faptul că ştie de exeistenţa unuia. E interzis de lege şi l-ar putea costa.

De asemenea, Robert Turcescu poate arăta că e ofiţer în rezervă, dar nu că a colaborat cu un serviciu secret ca agent acoperit. La ora asta era la bulău.

Cum a explodat şi a luat o asemenea amploare toată paranoia aceasta în jurul marelui nimic?

Simplu … se făcea un melanj logic între două expresii: „ofiţer în rezervă”, „agent secret” al unui serviciu secret, ori „ofiţer” al unui serviciu secret.

Legat de Ponta, Tăriceanu şi Iohannis, există ceva care ar cam demola povestea…

Contrainformaţiile, probabil, au făcut verificările necesare şi dacă era ceva serios, sunt ferm convins că la ora aceasta erau dispăruţi din viaţa publică. Şi nu oricum ci pur şi simplu plecau singuri…

Nu există în lume Serviciu Secret care să nu îşi controleze 100% colaboratorii. Un telefon care să spună „dacă nu dispari aminteşte-ţi de chestia cutare…” … poze, discuţii şi alte chestii compromiţătoare, chiar şi chitanţe de polată pe la diferite hoteluri pe unde nu ar fi trebuit să fie se pot confecţiona uşor.

De exemplu ce ar fi mai uşor decât să apară o chitanţă car să arate că Tăriceanu a fost cazat la cineştie ce centru de odihnă al unui serviciu secret unguresc sau de exemplu nota de plată de la un Întâi Decembrie  (când era premier) a unui sejur făcut cu nevasta la un cunoscut hotel budapestan? Şi nici măcar să nu fie pomenit ci doar să reiasă că aceasta a fost achitată de fostul lui colaborator, Rudas Erno. Pur şi simplu, orice încercare a lui Tăriceanu de a nega l-ar acuza. Hotelul are camere de supraveghere şi probabil există înregistrări. Simpla lui prezenţă acolo poate fi interpretată oricum. Nici nu mai spun de acele poze în care, întâmplător mai trece cineva prin acel hol… Tot întâmplător respectivul ar putea fi un agent de influenţă.

Asta dacă s-ar dori ca el să dispară…

E drept, aceşti indivizi ar putea avea un satut de agent dublu. Adică să fi fost „întorşi” de un serviciu secret român şi folosit pentru a controla de face serviciul străin secret pe plaiuri mioritice.

Oare de ce turma de jurnalişti care s-au implicat în această poveste nu au făcut ceea ce era logic? Să ceară un interviu unui ofiţert activ al unui serviciu secret mioritic? De exemplu SIE sau SRI… nici nu trebuia să îi devoaleze indentitatea …

Probabil pentru că astfel povestea murea din faşă şi ei, jurnaliştii. nu îşi mai puteau câştiga pâinea mult prea albă.

 E mult mai interesant să stai şi să aberezi făcând rating şi încasând cecuri grăsălane.

Toată lumea a văzut ce căsoi are Turcescu .. oare de unde a luat banii? Din activităţile lui de James Bond? Nu … din rahatul pe care l-a mâncat în carieră, din tot felul de momente de aburire a nărărăilor care îl admiră necondiţionat (în special admiratoare).

Mă întreb dacă nu ar fi mai interesat ca evoluţia candidaţilor în campanie să se refere la calităţile lor şi la ce ne propun ca să le dăm votul decât să încerce să arunce mai mult sau mai puţin voalat cu mizerii asupra adversarilor… Oare asta nu înseamnă că de fapt candidaţii sunt nişte impostori chitiţi să ajungă să aibă un CV în care, înaintea numelui să scrie Preşedinte al României?

Totul pute rău  manipulare … 

Am găsit un exemplu de articol menit să-i pună cititorului neuronul pe bigudiuri.

E vorba de o jurnalistă al cărei principal atu este faptul că e blondă natur: Sabina Fati.

Dacă tot are ocazia să dea cu manichiura în tastatură, de ce să nu încerce şi ea să „planteze” în mintea cititorilor anumite anumite suspiciuni?

Articolul se numeşte „Responsabilitatea secretului: Băsescu şi ofiţerul acoperit” şi a fost publicat de Sabina Fati la 10 Septembrie 2014.

Consider că modul în care acest articol trebuie citit pentru a ieşi de sub forţa manipulării este acela ca cititorul să se detaşeze de simpatiile şi antipatiile politice sau faţă de presa mioritică.

Responsabilitatea secretului: Băsescu și ofițerul acoperit

Sabina FatiÎn România, serviciile secrete își pot infiltra oamenii la cel mai înalt nivel al politicii? Traian Băsescu spune aproape explicit acest lucru atunci când vorbește despre pericolul ca viitorul președinte să fie nevoit să răspundă la „două butoane“, unul al funcției pe care o va deține și celălalt controlat de o structură de informații. Altfel spus, deja se întâmplă acest lucru, dacă într-adevăr unul dintre candidați este înregimentat într-o structură secretă, de unde ar putea primi ordine prin superiorul său, pentru că toți cei angrenați în cursa electorală dețin funcții publice importante.

Ar putea fi Victor Ponta sau Călin Popescu Tăriceanu în această situație? Și, dacă da, de ce a tăcut până acum Traian Băsescu? Tăcând, președintele împarte responsabilitatea cu cel aflat în culpă. Nu e la fel de periculos sau de nedemocratic să lași un ofițer de informații să fie prim-ministru și să spună „da, să trăiți“ atunci când îl sună superiorul, despre care nu știm nimic? Democrația înseamnă transparență, de aceea cei care vor să fie aleși într-o funcție publică trebuie să se așeze pe masa de disecție, pentru ca alegătorii să știe exact cine sunt și ce vulnerabilități au.

Sau ofițerul acoperit ar putea fi Klaus Iohannis, cel care a reușit să convingă Luxemburgul să se asocieze cu Sibiul în cursa pentru Capitala culturală a Europei? Dar dacă Iohannis ar fi lucrat pentru un serviciu secret, oare Traian Băsescu nu ar fi trebuit să spună public acest lucru atunci când primarul neamț a fost propus pentru fotoliul de premier din partea coaliției care milita pentru restaurația regulilor guvernării Năstase? Ar putea fi Monica Macovei ofițerul acoperit pe care urmează să-l demaște președintele? Greu de crezut că intră în tiparele celor pe care-i recrutează serviciile: prea inflexibilă, prea încăpățânată, prea independentă.

Elena Udrea nu încape probabil pe această listă a suspecților, fiindcă e puțin probabil să credem că președintele vrea să-și îngenuncheze favorita, deși în ultima vreme pare puțin mai reținut și mai circumspect în ceea ce o privește.

Peste tot în lume serviciile secrete își infiltrează oamenii în structuri politice, economice, mediatice, dar au grijă ca aceștia să rămână în planuri secundare, în așa fel încât să fie utili fără să pericliteze serviciul din care fac parte. Dar ce se întâmplă cu cei care au lucrat pentru asemenea structuri ca ofițeri acoperiți până la un moment dat și apoi au trecut în rezervă? Pot ei să-și treacă în curriculum vitae această experiență? Sau contractul cu structura din care au făcut parte le interzice orice publicitate în acest sens? Și dacă le interzice, oare nu înseamnă că ei pot fi activați la nevoie? Poate rata, spre exemplu, un serviciu secret ocazia de a-și folosi pionul, dacă acesta ajunge în fruntea unei bănci importante? Sau la vârful unui partid de guvernământ? Sau la conducerea unui minister? Greu de crezut, dar, în acest caz, ce fel de democrație avem în România? Una bazată pe o putere ascunsă?

Traian Băsescu amintește că, potrivit legii, serviciile nu-și pot deconspira rețelele și ofițerii, de aceea își asumă el acest rol. Ceea ce înseamnă că serviciile l-au informat de la început pe șeful statului despre apartenența ofițerului acoperit la structura respectivă. A fost între timp șantajat cel care răspunde la „două butoane“? De către cine? Cine l-a racolat? În ce circumstanțe? Cine a fost sau este superiorul lui? Și cum justifică Traian Băsescu faptul că a ascuns acest lucru? 

Autor: Sabina Fati

Data publicării: 10 septembrie 2014

Sursa: romanialibera.ro

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: