Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri > OARE CÂT A POMPAT LUKOIL ÎN CAMPANIA LUI PONTA DE I-A FOST RIDICAT SECHESTRUL ?

OARE CÂT A POMPAT LUKOIL ÎN CAMPANIA LUI PONTA DE I-A FOST RIDICAT SECHESTRUL ?

Faptul că asupra LUKOIL există un puternic control din partea Kremlinului nu mai e demult nici un secret.

Tupeul incomensurabil de a şantaja România prin  a spune că dacă nu li se ridică sechestrul îşi iau jucăriile şi pleacă lăsând câteva mii de oameni fără serviciu este o obrăznicie fără margini atâta timp cât oricum au un proiect  de mutare în Bulgaria. E vorba de un şantaj neruşinat şi explicit care trebuia să genereze un control în urma căruia să se afle câţi lăţei au la purtător şi rudele colaboratorilor lor din economia românească.

E drept, astfel de demersuri au făcut şi alţii, dar nimeni nu şi-au permis să o facă ala vedere.

Am fost absolut şocat să aflu că sechestrul a fost ridicat şi rafinăria îşi reia activitatea… şi asta nu pentru că ruşilor le-a venit mintea la cap ci pentru că laşitatea mioritică specifică a ieşit iar în evidenţă.

Culmea e că Ilie Sârbu, întâiul socru al ţării s-a apucat să laude felul în care s-a comportat Ponta care spunea că trebuie să ne intereseze soarta celor care aveau de suferit. A lăuda gestul cuiva care e premier al unei ţări stă în genunchi în faţa unei companii fie ea şi cu mare trecere la Kremlin mi se pare un gest la fel de laş ca şi gestul celui care s-a aşezat în genunchi …

Probabil la fel ar fi făcut şi dacă o cunoscută firmă ungurească zicea că îşi ia benzinăriile şi se duce în Republica Congelată Antarctica dacă nu băgăm obligatoriu limba maghiară ca limbă naţională, obligatorie …

Întrebarea care se pune este cum a reuşit Ponta să împingă lucrurile spre ridicarea sechestrului? Şi ce l-o fi împins să îngenuncheze şi să pupe Lukoil în poală?

Oare să fie vorba de pomparea spre campania electorală actualului Premier a unor sume ? Ponta e obişnuit cu sponsorizări underground la ceas de seară … să ne amintim de povestea cu milioanele de euroi pe care i-a luat prin intermediul Casei de avocatură Şova de la Complexul Energetic Turceni Rovinari… (Dacă nu iasă preşedinte, asta îi va băga frumuşel nişte ani de stat la bulău … se poartă şi el nu va beneficia ca gruru-l său Năstase de reducerea la o treime)

Victor Ponta

Balansul spre Est sau Cum a devenit Ponta avocatul Lukoil

Autor: Sabina Fati

Atunci când a făcut pe apărătorul rușilor de la Lukoil în fața procurorilor români, Victor Ponta era doar un premier speriat că 2000 de muncitori intră în concediu fără plată în plină campanie electorală? Sau primul ministru a vrut să le arate oamenilor că el este stăpân pe situație și pe justiție totodată? Sau poate că pur și simplu Victor Ponta, ca un premier slab dintr-o țară cu reflexe vasale, s-a lăsat convins de ruși că nu e bine să se pună cu ei?

Compania Lukoil este cercetată pentru evaziune fiscală și spălare de bani. Prejudiciul adus statului român este estimat la 230 de milioane de euro, dublu față de suma investită de ruși în Rafinăria Petrotel. Procurorii au blocat conturile companiei și au pus sechestru pe stocurile de materii prime ale rafinăriei, dar după ce ambasadorul Oleg Maginov a implicat „relațiile româno-ruse” în afacerea Lukoil, iar Vocea Rusiei a insistat că probatoriul anchetei trebuie să pornească de la prezumția de nevinovăție și nu de la blocarea conturilor, premierul Victor Ponta a tras concluzia că decizia procurorilor a fost greșită fiindcă „cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia” și nici nu “mutau“ rafinăria din România.

Premierul s-a grăbit să rezolve scandalul Lukoil prin presiuni politice într-o perioadă în care Occidentul a impus sancțiuni drastice Federației Ruse. Gestul lui Victor Ponta îl plasează pe șeful guvernului român alături de omologul său de la Budapesta, care pare să țină mai mult la parteneriatul strategic cu Rusia decât la angajamentele vestice ale Ungariei.

„Prin sancțiunile impuse de UE Rusiei, europenii își trag singuri un glonț în picior” spunea Viktor Orban la o întâlnire consesnuală din acest punct de vedere cu premierul slovac Robert Fico. Țările foste comuniste cu excepția balticelor și Poloniei tind să devină dubitative și să și arunce din nou ancorele spre Rusia. România face parte deocamdată din grupul statelor care au dat răspunsuri dure Moscovei, dar odată cu ascensiunea lui Victor Ponta spre Cotroceni lucrurile ar putea să se schimbe.

Premierul român știe că nu are trecere în cancelariile vestice și că este primul candidat PSD din ultimii 15 ani care nu a făcut o vizită oficială la Washington după anunțarea candidaturii sale. Ion Iliescu, Adrian Năstase și Mircea Geoană au fost primiți la Casa Albă unde au discutat despre proiectele lor. Victor Ponta a demonstrat deja care-i sunt limitele și și-a pus de mai multe ori între paranteze promisiunile.

Nu a reușit să îmblânzească incertitudinile care planează asupra lui și poate chiar le-a adâncit prin politici și semnale confuze: l-a trimis pe ministrul Apărării la Beijing să vorbească despre cooperarea militară româno-chineză, l-a lăsat pe ministrul Transportului să renunțe la autostrada care ar fi urmat să lege țara de Vestul Europei (București-Viena via Budapesta), a vorbit prea mult despre parteneriatul strategic cu China și prea puțin despre cel cu SUA.

Afacerea Lukoil, prin care Victor Ponta i-a determinat pe procurori să retragă sechestrul și să deblocheze conturile companiei rusești, deși reprezentanții parchetului n-au făcut decât să pună în aplicare legea, scoate la iveală nu doar aprehensiunea premierului pentru intervenția în justiție, ci și slăbiciunea lui în fața presiunilor venite fie dinspre o întreprindere privată, fie pe linie „diplomatică” dinspre Moscova.

Procurorii nu ceruseră închiderea Lukoil, ci doar recuperarea prejudiciului, dar afaceriștii ruși au încercat să-l șantajeze pe Victor Ponta atunci când au decis oprirea lucrului și au trimis oamenii acasă. Premierul a devenit prea repede avocatul rușilor de la Lukoil, fără să aibă nici o angoasă, nici o temere.

Indiferent ce l-a dereminat pe Victor Ponta să cedeze, faptul în sine sugerează că nu avem de-a face cu un lider puternic, cu un virtuoz al interselor naționale, ci mai degrabă cu un politician precar, preocupat numai de propria poziție, care se fofiliază în toate cele ca un hoț în mormântul unui faraon.

Sursa: romanialibera.ro

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: