Prima pagină > Blogosfera > Din secreţiile intelectualiste a Lorenei Lupu (… una care fute tot ce mişcă, iar dacă nu mişcă, îi trage un ghiont)

Din secreţiile intelectualiste a Lorenei Lupu (… una care fute tot ce mişcă, iar dacă nu mişcă, îi trage un ghiont)

Motto: ” Fut tot ce mişcă. Dacă nu mişcă, îi dau un ghiont.” – Lorena Lupu

Brunetă,  brunetă, da’ are dreptate … 🙂 

Lorena Lupu

De ce e o idee cretină să-ţi transformi blogul în carte

Scrii simpăticuţ, ai 15 followeri, dintre care unul e mă-ta şi celălalt un labagiu care te adulează sub 14 nickuri false şi insistă toţi 15 că ar trebui să publici o carte. SUPERB. Fă-o. O viaţă ai, n-ai de ce să nu treci şi prin experienţa asta. DAR NICIODATĂ, NICIODATĂ NU CEDA TENTAŢIEI DE A-ŢI TRANSFORMA BLOGUL ÎN CARTE. Va ieşi ceva sinistru de prost.

Argumente:

1. Pe net scrii mult mai neglijent decât irl.

“Aşa, şi?” Păi, pe ecranul calculatorului, preţ de şase paragrafe, merge. Pus în pagină, pe 300 de foi care vin necruţător unele după altele, îţi face ochii să sângereze cu cheaguri. Nu glumesc. Prima menstruaţie oculară s-a înregistrat după ce primul blogăr şi-a publicat o carte.

2. Pe net scrii multe chestii care-s actuale în momentul postării şi-şi pierd complet valoarea emoţională în trei luni. Într-un an uită toată lumea de ele. În doi, sentimentul dat de citirea aluziei respective e un WTF blazat.

3. Eşti redundant cu spume.

Azi te enervează userul Pulică Gigel că te întreabă în privat dacă te fuţi. Scrii o postare furibundă despre bărbaţii din ziua de azi. Dau like 133 de gagici agresate de alţi gigei şi 50 de băieţi care speră că remarci like-ul şi-i fuţi fără să te întrebe.
Mâine te enervează Sulică Costel, că te întreabă în privat dacă la tine sau la el. Scrii încă o postare furibundă despre porci ordinari care au impresia că merge aşa. Dau like 133 de gagici agresate, 233 de prietene ale lor şi 67 băieţi care speră.

Şi merge.

Zile diferite, lumea a băut între timp cafele, a mâncat, a spălat rufe, s-a futut, s-a culcat, e ok.

Ei bine, în carte redundanţa vine după sine însăşi. Lungă, slabă şi zăludă, botezând natura udă cu-n mănunchi de ciumăfaie. E oribilă. Te face să pari nu un autor prost ci un prost pur şi simplu.

4. N-ai structură.

De câte ori îi povestesc unui neiniţiat în ale scrisului că am writer’s block, începe să ragă: ăăă, că trebuie să faci exerciţii, că-ţi stimulezi inconştientul, etc.
Coae, inconştientul se stimulează pe texte mici. Textele scurte se pot ţine din talent. Textele mari se ţin din ştiinţa structurii. Textele mari sunt arhitectură pură. Cu temelie, piloni de susţinere, etaje, fronton, horn pe acoperiş. Altfel iese o labă.

Autor: Lorena Lupu

Sursa: „Dragoste la prima cafteală” – blogul Lorenei Lupu

Lorena Lupu

 

 

Categorii:Blogosfera Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: