La mulţi ani 2015 !

Dragilor,

acest mesaj este pentru toți cei care să ajung să îl citească, indiferent dacă detestă, sunt enervaţi  sau le place ceea ce am publicat pe acest blog.

Chiar şi războaiele încetau în zile speciale cum este sfârşitul de an, aşa că nu văd de ce, nu putem bea o cupă de şampanie, o  pălincă ori cu vin împreună dacă ne întâlm  şi mai avem pretenţia a fi numiţi oameni civilizaţi, nu putem avea decât un gând bun atât pentru cei care ne sunt prieteni sau rude ori care ne detestă ori ne urăsc.

Nu degeaba zicea un chinezoi deştept că dacă vrem să fim nefericiţi, să urâm, dacă vrem să fim fericiţi o zi, să ne răztunăm, iar dacă vrem să fim fericiţi o viaţă, să iertăm.

* * * * * * *

MESAJUL MEU

Tuturor vă doresc ca anul care începe, 2015, să fie un an mai bun decât cel care acum se încheie şi mai prost decât cel care îi va urma.

Pe plan personal, vă doresc fiecăruia un  an mai bun decât anul trecut, un an in care să aveţi puterea de a ierta pentru a fi fericiţi toată viaţa şi nu puterea de a vă răzbuna penru a fi fericiţi o zi.

În plan personal îi doresc fiecăruia să aibă parte de tot binele din lume, să fie sănătos şi fericit aşa cum înţelege fericirea, să se bucure de afecţiunea, dragostea, admiraţia şi respectul celor din jur iar în familie să se bucure de linişte pace şi înţelegere.

Vă doresc ca ceea ce vă doriţi să se îndeplinească.

LA MULŢI ANI !

Anul 2014, a fost pentru unii un an plin de reuşite, de bucurii, de împliniri, pentru alţii a făst un anal eşecurilor, al tristeţilor, al eşecurilor.

 A fost un an în care personalităţi de mare forţă care,  în alte vremuri, păreau intangibile, au ajuns să vadă lumea din spatele gratiilor şi să înţeleagă sau nu că normalitatea înseamnă să  ca cei care au comis ilegalităţi ajung să vadă lumea se după gratii.

Îmbucurător nu este faptul că Adrian Năstase şi-a efectuat deja două mandate de puşcăriaş, că Voiculescu, Hrebenciuc dau alţii asemenea au ajuns în spatele gratiilor. Niciodată nu am putut să mă bucur de faptul că cineva suferă în vreun fel.

Îmbucurător e faptul că unii, chiar dacă au gulere albe când fură profitând de puterea lor, dacă au furat, plătesc. 

Suntem membrii ai aeleiaşi specii şi, dacă cuntem normali la cap, nu putem decât să ne întristăm atunci când un alt membru al speciei are o neplăcere sau o suferinţă. Trebuie să fim fericiţi pentru faptul că un principiu de civilitate pare a începe să se aplice şi la noi. Cei care comit lucruri intezise de lege ajung să plătească. Aceasta e una din principalele diferenţe dintre o societate democratică şi una nedemocratică: Hoţii, chiar dacă poartă gulere albe şi sacouri de firmă, chiar dacă mănâncă doar caviar Beluga de 5.000$, setea cu şampania Moët & Chandon, ori dacă fumează doar trabucuri   Gurkha Black Dragon de 1.150$ de dolari bucata.  ajung să stea la puşcărie cu hoţii dacă sunt hoţi … când devin hoţi, plătesc ca hoţii…

Nu putem să nu avem o strângere de inimă atunci când unii  au plecat dintre noi chiar dacă îi detestam sau ni se părea că îi urâm. Pe cei care au plecat dintre noi, în acest an, Dumnezeu să îi odihnească şi să mângâie sufletele celor care suferă pentru dispariţi lor.

Antonia mai rapidă decât Alex Velea la chemarea Protecţiei Copilului

Şocant.

Deşi Alex Velea a chemat Protecia Copilului a avut o mare surpriză. Deja Antonia frumoasa mămică, o chemase…

Gest de mărinimie! După ce i s-a născut copilul, Alex Velea a chemat singur Protecţia Copilului

.

Gest neaşteptat din partea celui pe care apropiaţii îl numesc “cântăreţ”! Speriat că proaspătul său fiu ar putea fi crescut de un tată prost şi lipsit complet de talent părintesc, adică Alex Velea, acesta a chemat inspectorii de la Direcţia pentru Protecţia Copilului pentru a-i lua bebeluşul şi a-l duce într-un orfelinat, acolo unde va primi mult mai multă grijă şi atenţie decât acasă.

“Când l-am ţinut prima dată în mâini, înainte să-l scap pe jos, nu m-am putut gândi decât la faptul că va fi crescut de un tată ca mine. Pur şi simplu m-am îngrozit, de aceea l-am şi scăpat. Mi-am adus aminte cât de prost şi incapabil sunt, abia am grijă de tatuajele mele, d-apoi de un copil. Am sunat imediat la direcţie şi m-am autodenunţat, dar inspectorii erau deja pe drum, că îi anunţase Antonia. Aşa-s femeile, mai prevăzătoare”, spune Velea.

Inspectorii sociali au venit într-un suflu. “Când ne-a sunat Antonia, noi eram deja pe drum, că ne sunaseră medicii. Am vorbit cu ei să ne anunţe imediat ce copilul vine pe lume. Am urmărit îndeaproape sarcina Antoniei, eram pregătiţii să intervenim chiar şi în cazul unei naşteri premature”, a anunţat inspectorul Decebal Popescu.

Sursa

Simfonia Romanica Blue

Altele erau comparatiile pe care le cautam.
Altele trebuiau sa fie rezultatele , conform astreptarilor mele.
Nu am reusit sa gasesc o nisa, sa ies din perdeaua de fum, sa schimb tonalitatea….
Va recomand spre analiza urmatorul articol , aparut in 17/04/2013 ani intr-un magazin istoric si politic, sub semnatura theophyle si totodata, va intreb, ce s-a schimbat? 

De ce nu iesim din bucla asta temporala?

Ce s-a schimbat ?

Vânzări politice – […] În ianuarie 1925, Iuliu Maniu a adresat partidelor de opoziţie un nou apel de a se uni pentru a pune capăt dominaţiei liberale şi a „reinstaura un regim democratic în România” [ un fel de USL, daca doriti] Argetoianu [un om inteligent si abil de o rautate proverbiala, asemanatoare cu cea a lui Felix Varanu’ zilelor noastre] l-a convins pe Iorga să accepte fuziunea cu PNR, folosind cu mare abilitate „arta linguşirii”. Iorga se pregătea să plece la Paris, când Argetoianu i-a cerut o întrevedere înainte de plecare. Au discutat despre literatură, despre Sofocle şi dramele scrise de Iorga, care nu se bucurau de prea mare succes la public. Argetoianu a recitat din memorie pagini întregi din dramele lui Iorga, spre încântarea acestuia. La despărţire, Argetoianu i-a spus: „A, era să uit, domnule profesor. Dumneata pleci pentru mai multă vreme. Nu crezi că ar fi bine să dai cuiva, în care ai mai multă încredere, delegaţia de a trata fuziunea cu domnul Maniu?” Răspunsul a venit pe loc: „Dar se înţelege. Iată, să-ţi dau o delegaţie în scris; ai din partea mea depline puteri”. A doua zi, Argetoianu s-a prezentat la Maniu. Trei zile mai târziu, pe 8 martie 1925, fuziunea dintre cele două partide a fost ratificată, iar Nicolae Iorga a devenit co-preşedinte al partidului. Divergenţele de opinie au fost determinate de fuziunea cu Partidul Ţărănesc, ceea ce l-a determinat pe savantul român să îşi reînfiinţeze vechea formaţiune pe 28 septembrie 1926, sub denumirea de Partidul Naţional. Această hotărâre n-a fost urmată de o activitate politică şi organizatorică corespunzătoare, astfel încât partidul său a rămas o organizaţie politică minoră. […] Aveti aici sursa pe Politeia Doctrinara.

Nici metodele si nici practicile nu s-au schimbat. Aceleasi aliante, care nu erau bazate pe absolut nimic altceva decat dorinta puterii, satisfacerea  clientelei politice si imbogatire, desi majoritatea erau putred de bogati.  Nu cred ca exista multe figuri politice interbelice mai malefice decat cea a lui Argentoianu. Tizul perfect al lui Voiculescu-Varanu.’ Bineinteles diferenta ar fi la nivel intelectual, lipsa de moralitate a fost insa identica. Traseismul si alipirea de partide cu electorat, fara ca formatiunile pe care le-a condus sa valoreze ceva electoral – Argentoianu. Bineinteles ca m-am distrat copios cand Jurnalul National a publicat amintirile lui, acum cativa ani. Ce ironie!

Traseism. […] După alegerile parlamentare din iunie 1926, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au început negocierile pentru fuziunea Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc. Totul s-a petrecut peste capul lui Argetoianu şi al lui Iorga, fapt ce i-a nemulţumit. Dacă Iorga a decis, la 28 septembrie 1926, să-şi refacă vechiul partid, Argetoianu s-a declarat „independent”. Din acestă calitate, a participat în guvernul condus de Barbu Ştirbey (4 iunie 1927 – 20 iunie 1927) ca ministru al Agriculturii şi Domeniilor, portofoliu pe care îl va păstra şi în cabinetele prezidate de Ionel Brătianu şi Vintilă Brătianu, până la 3 noiembrie 1928.

Argetoianu a gândit că ar putea ajunge el într-o zi preşedintele partidului şi s-a înscris în PNL încă din 1927, declarând că fusese în multe bordeluri, dar acum dorea „să sfârşească într-o casă cinstită”. După trecerea PNL în opoziţie, personalitatea care s-a afirmat cel mai puternic în acest partid a fost I. G. Duca, iar Argetoianu şi-a dat curând seama că nu avea şanse pentru şefia partidului. La începutul lunii iunie 1930, Argetoianu se afla într-o excursie de plăcere pe coasta Dalmaţiei, când a aflat că principele Carol a venit în ţară, fiind proclamat rege la 8 iunie 1930. În prima audienţă, Argetoianu l-a sfătuit pe rege să instaureze un regim de mână forte. Regelui i-a plăcut ce a auzit şi l-a menţinut în cercul sfătuitorilor de taină. În noiembrie 1930, a fost chemat la Sinaia, unde regele i-a dictat un „interviu”, care a apărut în Universul din 30 noiembrie 1930 şi a făcut multă vâlvă, determinându-l pe Vintilă Brătianu să ceară excluderea lui Argetoianu din partid (10 decembrie 1930).

Atitudinea sa de fidelitate faţă de şeful statului, l-a determinat pe acesta să îl folosească în primăvara anului 1931, când a decis să formeze un guvern de „uniune naţională” format din apropiaţii şi susţinătorii regelui. Profitând de criza politică, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga pe 18 aprilie 1931, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireproşabil în ochii opiniei publice şi în străinătate, ceea ce constituia o „perdea de fum” pentru restul clasei politice. În fapt, regele deţinea puterea indirectă, iar Argetoianu, din funcţia de ministru al Internelor, s-a ocupat de manevrele de culise pentru a asigura succesul guvernului în alegeri. […]  Aveti aici sursa pe Politeia Doctrinara.

Cat de asemanatori sunt majoritatea liderilor politici actuali in comportamentul lor amoral si traseismul “floarea soarelui” in cautarea luminii puterii. Sareau dintr-o caruta in alta fara nici o remuscare, imbatati de licoarea puterii fara limite, intr-o lume fara reguli si fara  justitie, la fel ca cea de astazi. Omul se putea pierde in “sala pasilor pierduti”, daca nu avea suficienti gologani pentru a-si putea cumpara dreptatea si de multe ori chiar libertatea. Credeti ca ceva s-a schimbat? Nici vorba! Ministerul de Interne a fost atunci, ca si acum, ministerul cheie in castigarea alegerilor. Bataliile au fost pierdute mai intotdeauna la nivel MAI si vorba lui Ponta – cine fura mai eficient!

Primul Partid al Poporului a fost infiintat de Alexandru Averescu, mare erou al poporului român, nici un fel de comparatie cu caricatura DD. Averescu a condus armata română spre marile victorii de la Mărăşti şi Oituz în Războiul pentru Întregirea Neamului.

Vanzari si cumparari de partide, si bineinteles traseism. […] Generalul Alexandru Averescu a reprezentat un caz aparte în istoria politică a României. Speculând la maximum nemulţumirile oamenilor după Primul Război Mondial, şi-a întemeiat propriul partid, cu care a reuşit să se impună pe scena politică a primului deceniu interbelic. În primii ani de după război, s-a creat un adevărat mit în jurul său, ţăranii considerându-l un „Mesia al neamului românesc”. Acesta se va spulbera rapid în timpul guvernărilor sale, când s-a văzut limpede că între imaginaţia colectivă şi realitate este o mare diferenţă. A acceptat influenţa politică dominantă a lui Ion I. C. Brătianu, prin intermediul căruia a ajuns de fiecare dată prim-ministru, iar când a încearcat o oarecare politică guvernamentală de independenţă, fruntaşul liberal l-a „pedepsit” aspru. Astfel, de la alegerile din iulie 1927, când partidul său nu a mai întrunit scorul electoral necesar accederii în Parlament, eroul general Averescu nu a mai avut un cuvânt important de spus în viaţa politică. Aveti aici sursa pe Politeia Doctrinara.

Ce s-a intamplat atunci si ce poate sa se intample si acum? Probleme materiale, aceleasi poate sau si mai grele, dezechilibre sociale grave, coruptie si lipsa unei justitii functionale. Un om providential cu adevarat demn si care a insemnat ceva in istoria tarii este aprope impins de politicienii care intelegeau ca nu mai sunt eligibili. Incearca o reforma, aparand in fata publicului ca un adevarat “mesia.”  Incet, Averescu intelege ca problemele sunt nerezolvabile si ca de fapt este exploatat de cei care nu se mai puteau prezentau in fata publicului. Sabotat,   vandut si tradat se va retrage de pe scena politica. Mare diferenta dintre un mare general si o mare marioneta. Faptele, sperantele, poporul acelasi. Aceasi politicieni si clienti din umbra imping eroi veritabili sau eroi de mucava pentru a linisti poporul prin promisiuni imposibile.

Vom ramane asa pana in clipa cand cineva sau un grup de oameni vor reusi sa scrie  si sa ÎNFAPTUIASCĂ ceva asemanator cu textul de mai jos:

« Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guvernați, că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii și organizandu-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranță și Fericire. » Formulat probabil de Thomas Jefferson – Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii , 4 iulie  1776.

____________________________________________

Sursa articolului: politeia.org.ro

Marturisesc, initial eram in cautare de citate ale unor mari personalitati politice si artistice , pentru aceleasi conjuncturi. Doream sa sa fac o comparatie, sa arat puncte de vedere si abordari diferite, solutii diferite pentru situatii similare.

Nu exista.

Opiniile tuturor acestor mari personalitati sunt identice, pentru situatii identice. Solutiile, recomandarile, deasemenea. De aceea am decis sa insist asupra unei situatii actuale, care de fapt a fost mereu actuala pe minunatele noastre plaiuri.

„Perdeaua de fum” a devenit o strategie evidenta, e folosita si acum.

Si totusi, nu iesim din bucla asta ….

SERGHEI GOLUBIŢKI, un important scriitor, filolog și jurnalist rus, despre tezaurul românesc de la Moscova. ( Спасибо, господин Голубицкий ! )

Motto: 

„Binele spiritului adevărat este adevărul însuşi.” –  George Meredith

„Adevărul e dumnezeirea omului liber” – Maxim Gorki 

„Adevărul este busola sufletului.” – William George Jordan 

„Nimic nu e mai frumos decât adevărul, nici mai adevărat decât frumosul.” – Ion Luca Caragiale

„Adevărul este triumful Spiritului.”  – Nikolai Berdiaev

* * * * * 

Iată că trăirăm s-o vedem şi pe asta.

Serghei Golubițki

În Rusia, Serghei Golubițki, un important scriitor scriitor, filolog și jurnalist, specialist în internet-trading de la Moscova, scrie corect, cu subiect şi predicat despre tezaurul românesc.

Extrem de important mi se pare modul în care Golubițki abordează problema …

„La Dante Alighieri – scrie Serghei Golubițki –  cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua  – ultima – treaptă a Iadului:  pe lacul înghețat Cozit dracii le sfârtca capetele

Pentru orice creștin nu există  o crimă mai oribilă decât înșelarea celor care ți-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele și țopăiturile celor de la  Pussy  Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor.

Din păcate însă, nimărui nu-i pasă de “aurul românesc”.  De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii.  Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredințat toată averea sa,  e așa, un fleac , „o chestiune istorică”.”

Pe rbnpress.info   găsim o interesantă prezentare a jurnalistului Serghei Golubițki publicat de publicat de Cristi Manoilescu pe 11 octombrie 2012.

Născut la 11 iulie 1962, acesta ne e prezentat ca o persoană educată, absolvent cu magna cum laude (diplomă roșie) a Facultăţii de Litere a Universtității de Stat din Moscova în 1984.

În 1989 Golubițki a făcut la universitatea moscovită  un doctorat cu tema “Mitologia socială și nomenologia filosofică în lirica romanescă contemporană”.

Poliglot, este vorbitor al limbilor rusă, engleză, franceză, germană, portugheză și română.

Serghei Golubițki a publicat în 2004 cartea  “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX” în care vorbeşte de peste douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez și terminând cu cazul Enron.

 Este autor al cursului multimedia “TeachPro Internet Trading”, care, potrivit revistei de bursă “Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe piața americană. În clasamentul celor “100 de creatori din spațiul postsovietic”, stabilit de “Global Intellect Monitoring” în anul 2009, a fost plasat pe locul 30, “pentru gândirea creatoare asupra realităților în transformare dinamică”.

În acelaşi articol, publicat de Cristi Manoilescu pe rbnpress.info  găsim şi câteva fragmente  traduse în limba română de Vlad Cubreacov a articolului lui Serghei Golubițki, „Aurul Românesc” ( „РУМЫНСКОЕ ЗОЛОТО” în ruseşte), precum şi versiunea rusească, integrală, a articolulului publicat de ibusiness.ru.

CÂTEVA FRAGMENTE TRADUSE ÎN ROMÂNĂ DIN ARTICOLUL LUI SERGHEI GOLUBIȚKI

(….) Așadar, despre ce alegere a  grâului de neghină este vorba? Dragi colegi, cred că v-ați dat seama deja că este vorba despre tema scoasă în titul postării de astăzi. (…)

Cu alte cuvinte, în ceea ce ține de „drepturile omului” avem o alegere. Cu totul aparte stă chestiunea „aurului româmesc”, care nu permite în nici un chip, sub nici o formă, sub nici un fel interpretătări ambigue. Și vreau să subliniez încă o dată că această chestiune are o importanță principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, și într-o măsură cu mult mai mare, decât pentru România și, cu atât mai mult, pentru Moldova, ai cărei parlamentari, apropo, au și intervenit pentru includerea chestiunii în rezoluția APCE.

De ce are această chestiune o importanță principială anune pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur și simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi nu recunoaștem această chestiune, noi îi spunem nu atât străinătății, câte ne spunem nouă înșine că, da, noi suntem niște HOȚI! Noi recunoaștem conștient, în deplinătatea facultăților mintale, că suntem urmașii și continuatorii de drept ai unei hoții bolșevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troțki.

Doar așa și nicidecum altfel. Și nici un fel de inepții de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruși despre faptul că, adicătelea, tema „aurului românesc” ține de timpurile demult apuse, este o chestiune istorică, fără nici o tangență cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binenului și a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaștem obligațiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic și impertinent.

Presupun că atât colegii mei, cât și marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea “aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu atât mai mult, să se lanseze în acuzații de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă faptele la cunoștința cititorilor săi, voi încerca, pe cât îmi stă în putință, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Rețelei Naționale a Oamenilor de Afaceri.

În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate:  politica țărilor mici este  o chestiune complicată și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici și cum, nu mă interesează România, pe mine mă interesează doar Rusia.

Demersul României a avut consecințe foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printro contraofensiva, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Română.

Guvernul României a fost evacuat în grabă de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel încât cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp.

În noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare temporată, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt,  îi oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziția dominantă pe care o aveau submarinele germane în spațiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută în favoarea Imperiului Rus.

La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor  Unite ale Americii.

Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentu Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat în România.Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a și garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât și pe întreaga durată a ulterioarei lui păstrări.

Trebuie să spun că în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile băncilor private românești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Românească, colecțiile muzeistice aparținând instituțiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur.

Întrucât toate aceste comori au fost descrise în cel mai amănunțit mod cu putință în procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepția  valoarii pur istorice a exponatelor de muzeu) :  2 miliarde 800 milioane de dolari.

“Aurul românesc” a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conținut în valoare de 314 580 456 lei și 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei.

În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eșalon cu părți ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de  7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917.

Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolșevică de teroriști a acaparat puterea sub directa conducre a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțk, a declarat public cu cinism: „Activele românești plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română.  Guvernul sovietic își asumă obligația de păstrare a acestor active, ca și pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român “.

Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult și-a răsturnat regii, așteaptă și în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost însoțite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică: “În toți acești ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului român”.

E frumos, nu-i așa? E nobil. E onest. Cum i se și cuvine oricărei țări cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericești,  am înapoiat până și rămășițele pământești ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemi. Am uitat însă un mizilic colea: să restituim 93,4 tone de aur.  Acest mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolșevicilor de solidaritate de clasă cu poporul român. După cum nu a făcut nici obiectul obligațiunilor de restituire a ceea ce nu-ți aparține.

România nu a încetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceaa ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spre păstrare în anii Primului Război Mondial. Din toate declarațiile publicate în presa sovietică reieseclar și univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de proprietate al României asupra Tezaurului său.

Și atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice și monstruoase fraze ale oficialilor ruși privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARȚINE! Și ne-au făcut pe toți ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetățean al unei țări care săvârșește pe față și cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creștine: înșelarea celor care ți-au dat încredere?

La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua  – ultima – treaptă a Iadului:  pe lacul înghețat Cozit dracii le sfârtca capetele

Pentru orice creștin nu există  o crimă mai oribilă decât înșelarea celor care ți-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele și țopăiturile celor de la  Pussy  Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor.

Din păcate însă, nimărui nu-i pasă de “aurul românesc”.  De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii.  Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredințat toată averea sa,  e așa, un fleac , „o chestiune istorică”.

Autor traducere:  Vlad Cubreacov

 

Versiunea rusească, integrală a articolului „Aurul românesc” ( „РУМЫНСКОЕ ЗОЛОТО„) publicat de ibusiness.ru

Румынское золото

Автор: Сергей Голубицкий

Российская пресса обсуждает очередную парламентскую ассамблею Совета Европы (ПАСЕ), осыпая насмешками вздорные резолюции, которыми веселят честной народ европейские фантазеры от политики. В обзорном докладе, подготовленном швейцарским человеком Андреасом Гроссом и румыном Георгием Фрундой, содержится беспрецедентное число претензий в адрес России. Количество обидок столь велико, что можно смело говорить о полной безнадежности в обозримом будущем изменить имидж Российской Федерации в глазах европейского сообщества.

Главная ошибка, на мой взгляд, которую допустила ПАСЕ, заключалась в сваливании в общую кучу совершенно неравнозначных и несопоставимых по значимости вещей — дела Сергея Магнитского, Анны Политковской, Натальи Эстемировой, Веры Трифоновой, Михаила Ходоркосвкого, Pussy Riot, конфликт с Грузией и — объект особых издевательств журналистов-соотечественников — «румынского золота».

ПАСЕ, конечно, тоже можно понять, потому как лавина культурно-цивилизационных странностей, поступающих из полностью герметичной для европейского понимания Скифии, давно защемила способность сохранять адекватные реакции. Вот и приходится все валить в кучу: и экономику, и политику, и права человека, и исторические катастрофы.

Понимая ПАСЕ, все же не могу удержаться от едкой ремарки: если бы парламентскую ассамблею хоть чуточку волновала судьба самой России и самих людей, проживающих в этой огромной стране, они бы, конечно же, не устраивали винегрет из претензий, а разнесли бы их если уж не во времени, то хотя бы по разным резолюциям. Увы, мы никого ни в ПАСЕ, ни в Европе не волнуем, поэтому приходится самостоятельно отделять зерна от плевел.

Зачем это нужно делать? Для нашего собственного выживания. Для выживания как нации, как цивилизации, как исторической общности, объединенной культурой, верой и уникальным духовным зарядом. Зарядом, который, хочется верить, еще не затух окончательно и бесповоротно. Потому что если это заряд погаснет, единственное будущее, какое только возможно — это дезинтеграция на феодально-склочные региональные паханаты с последующем поглощением каждого более пассионарными соседними этносами.

Итак, о каком отделении зерен от плевел идет речь? Коллеги, думаю, уже догадались, что речь идет о теме, вынесенной в заголовок сегодняшнего поста. Дело в том, что трагическая судьба Магнитского, дело Pussy Riot, вооруженный конфликт с Саакашвили, посадка Ходорковского, равно как и весь остальной список претензий ПАСЕ из разряда «нарушений универсальных прав человека», как минимум, обладает иммунитетом внутренних дел России, а потому никакое ультиматумы и обидки ПАСЕ по данным вопросам не могут носить для российской стороны принципиального характера. Портят ли международную репутацию все перечисленные казусы? Безусловно, портят. Но не более того, потому как внутри самой нашей страны граждане вольны занимать ту или иную сторону в конфликте: одобрять вердикт Химкинского суда или не одобрять, признавать независимость Абхазии или не признавать, осуждать убийство журналиста и правозащитницы или приветствовать его.

Иными словами, в «правозащитных темах» есть выбор. Совершенно особняком стоит «румынское золото», которое не допускает ни в какой форме, ни в каком виде, ни при каких допущениях двусмысленных толкований. Причем хочется еще раз подчеркнуть, что вопрос этот имеет принципиальное значение именно для России, именно для нас, и в гораздо большей степени, чем для Румынии и уж подавно — для Молдавии, чьи парламентарии, кстати, и ходатайствовали о включении вопроса в резолюцию ПАСЕ.

Почему этот вопрос имеет принципиальное значение именно для нас, а не Румынии? Потому что для Румынии речь идет просто о потере материальных благ, тогда как для России вопрос ставится в совершенно иной плоскости — нравственной. Если мы не признаем его, мы не столько внешнему миру, сколько себе самим говорим, что — да, мы ВОРЫ! Мы в полном уме и сознании признаем себя наследниками и правопреемниками большевистского ворья и мы — достойные птенцы гнезда Троцкого.

Только так и никак иначе. И никакие нелепости, вроде официальных комментариев российских чиновников о том, что, мол, тема «румынского золота» — это дела давно минувших дней, вопрос истории, но никак не современной политики, не могут заслонить чудовищной нравственной пропасти, которая отделяет нас от Мира Добра и Света в том случае, если мы отказываемся признать обязательства по возврату откровенно, нагло и цинично украденного.

Я допускаю, что коллеги, как и подавляющее большинство граждан России, понятия не имеют о том, что представляет собой эта тема — «румынское золото», поэтому нет ни малейших оснований делать какие бы то ни было скоропалительные выводы и, тем более, кого-то там обвинять в безнравственности. Поскольку официальные российские СМИ вопросом доведения фактов до своих читателей не озаботились, попытаюсь по мере сил компенсировать это хотя бы для аудитории Национальной деловой сети.

В августе 1916 года Румыния вступила в Первую мировую войну на стороне Антанты и оккупировала Трансильванию. Я оставляю за кадром мотивы, которые заставили эту страну два года отсиживаться в нейтралитете: политика малых мира сего — дело сложное, а — главное! — для нашей задачи совершенно непринципиальное. Сейчас меня не интересует Румыния, меня интересует только Россия.

Результат румынского демарша оказался очень печальным: объединенные армии Mittelmächte (Германии, Австро-Венгрии, Болгарии и Оттоманской империи) тут же ответили контрнаступлением, которое в мгновение ока свернуло шею румынской армии.

Правительство Румынии было поспешно эвакуировано из Бухареста в Яссы, на границу с Бессарабской губернией Российской империи. Добруджа, Олтения и Мунтения уже были оккупированы, так что полный захват национальной территории справедливо казался лишь вопросом времени.

Mosolov

В ноябре 1916 года Национальный совет Центробанка Румынии принял решение о временной передаче на хранение всех своих золотых запасов своему союзнику — России, которая, собственно, сама любезно и предложила услуги. В качестве альтернативного варианта рассматривалась транспортировка сокровищ в Лондон, но господство немецких подводных лодок на морях поставило окончательную точку в выборе в пользу Российской империи.

2 декабря было принято решение Центробанком, 12 декабря — поддержано Советом министров Румынии. В качестве международного прецедента использовался опыт Франции, которая уже передавала свои золотые запасы на хранение Соединенным Штатам Америки.

От России протокол о передаче сокровищ был подписан генерал-лейтенантом Александром Александровичем Мосоловым, начальником канцелярии Министерства Императорского Двора, а с осени 1916 года — министром-посланником в Румынии. Правительство России не только обязалось подготовить трансферт, но и гарантировало безоговорочную сохранность румынских сокровищ как во время транспортировки, так и во время всего срока последующего хранения.

Надо сказать, что в Россию были отправлены не только золотые запасы Центрального банка Румынии, но и практически все сбережения частных румынских банков, компаний и граждан. По описи проходили: документы, манускрипты, старинные монеты, картины, редкие книги, монастырские архивы из Молдовы и Мунтении, выставочные коллекции, принадлежащие общественным и частным организациям, а также 93,4 тонны золота.

Поскольку все эти сокровища были подробнейшим образом описаны в акте о передаче, то не составило труда подсчитать их современную стоимость (без учета, разумеется, чисто исторической ценности музейных экспонатов) — 2 миллиарда 800 миллионов долларов.

«Румынское золото» было переправлено в Россию двумя этапами: 12 и 14 декабря 1916 года — в 17 вагонах и 1738 ящиках, общей стоимостью 314 580 456 леев 84 бань. К этим ящикам были добавлены еще два с драгоценностями королевы Марии стоимостью 7 миллионов леев.

.

23 – 27 июля 1917 года (уже после февральской революции!) был отправлен второй поезд с румынскими сокровищами: 24 вагона, по описи — 7,5 миллиарда леев. Под охраной казацкого подразделения поезд благополучно прибыл в Москву 3 августа 1917 года.

Дальше случилось, что случилось: большевистская банда террористов захватила власть под прямым руководством немецкого Генштаба, и 26 января 1918 года Лейба Довидович Бронштейн по кличке Троцкий цинично заявил миру: «Румынские активы, размещенные в Москве, будут недоступны для румынской олигархии. Советское правительство берет на себя обязательства по хранению этих активов и последующей их передачи в руки румынского народа».

.

Слово Лейбы — закон, поэтому румынский народ, давным-давно свергнувший своих царей, ждет обратно свое золото и поныне. Чтобы оценить всю циничность ситуации, необходимо непременно рассказать о трех официальных возвратах, которые были предприняты в 1935, в 1956 и в 2008 годах. Эти возвраты сопровождались триумфальной риторикой вроде следующего коммюнике, опубликованного 12 июня 1956 года в советских газетах: «Все эти годы советский народ с тщательной заботой хранил произведения искусства, представляющие огромную историческую и художественную ценность. Правительство СССР и советский народ всегда рассматривали эти ценности как неотторжимую собственность румынского народа».

Красиво, не правда ли? Благородно. Честно. Как и полагается любой достойной стране, не говоря уж о супердержаве. Вернули картины, рисунки, рукописи, свитки, архивы, золотые монеты, медальоны, иконы, церковную утварь, даже бренные останки выдающегося мыслителя Дмитрия Кантемира, и те вернули. Забыли лишь вернуть самую мелочь — 93,4 тонны золота. На него у большевиков не распространялись чувства классовой солидарности с румынским народом. Равно как и какие-то обязательства по возврату чужого.

Румыния никогда не прекращала попыток вытребовать обратно из России то, что было передано под честное слово на хранение в годы Первой мировой войны. Из всех опубликованных в советской прессе заявлений однозначно явствует, что СССР всегда признавала права собственности Румынии на свой золотой запас.

Так за чем же дело?! Откуда берутся сегодня эти чудовищные циничные фразы российских чиновников о вопросах, представляющих чисто исторический интерес?! ЧУЖОЕ УКРАЛИ! И сделали заложниками этой подлости всех нас! Всех граждан России! Почему я, вот лично я, должен жить с осознанием того, что являюсь гражданином страны, которая открыто и цинично творит самое страшное преступление, какое только прописано в христианском кодексе нравственности, — обман доверившихся?

У Данте Алигьери те, кто обманул доверившихся, подвергаются самым страшным пыткам в последнем — девятом — кругу Ада: в ледяном озере Коцит бесы терзают их головы.

Для любого христианина нет более страшного преступления, чем обман доверившихся. И это не песни и пляски Pussy Riot в храме, это гораздо более страшная штука.

Но, увы, «румынское золото» никого не интересует. Pussy Riot — это да, это вопиющее преступление власти. А украденные сокровища другого народа, своего союзника, доверившего нам все свое состояние, — это так, чепуха, «вопрос истории».

Источник: iBusiness.ru

P.S. Спасибо, господин Голубицкий ! 🙂

Doamna deputat CLAUDIA BOGHICEVICI anunţă că au fost admise amendamentele PNL pentru suplimentarea de fonduri pentru încurajarea angajării şomerilor pe piaţa muncii şi o condamnă pe Rovana Plumb ignorarea obligației de a aloca fonduri pentru programul ”Asistență vie cu câini ghizi pentru nevăzători”

Doamna deputat Claudia Boghicevici publică pe siteul dânsei, http://boghicevici.ro/, două comunicate de presă.

În primul anunţă că PNL a reuşit să impună în Comisiile Reunite pentru Muncă suplimentarea bugetului pentru încurajarea angajării şomerilor pe piaţa muncii.

„Amendamentele PNL prin care am cerut suplimentarea fondurilor pentru măsurile active de încurajare a angajării şomerilor pe piaţa muncii au fost admise de majoritatea parlamentarilor din Comisiile Reunite pentru Muncă şi Protecţie Socială, în ciuda lipsei de viziune a actualului ministru al Muncii Rovana Plumb, care propusese diminuarea acestor sume”, a declarat Claudia Boghicevici, deputat PNL membru al Comisiei pentru Muncă şi Protecţie Socială din Camera Deputaţilor.

În cel de-al doilea, drăguţa doamnă deputat îi trage un perdaf munistrului Rovanei Plumb, pentru că refuză deliberat finanțarea programului de asistență vie pentru nevăzători, deși acesta este prevăzut de lege. Cer colegilor parlamentari să aprobe în plen amendamentul prin care acest program primește finanțare în 2015.

Doamna  Boghicevici condamnă modul în care ministrul Muncii Rovana Plumb ignoră obligația legală de a aloca fonduri în bugetul pe 2015 pentru Programul de Interes Național ”Asistență vie cu câini ghizi pentru nevăzători”, deși acesta figurează pe lista programelor care trebuie să primească finanțare prin bugetul Ministerului Muncii, conform unei legi inițiate de Claudia Boghicevici și adoptate în acest an în Parlament.

Primul comunicat:

PNL a reuşit să impună în Comisiile Reunite pentru Muncă suplimentarea bugetului pentru încurajarea angajării şomerilor pe piaţa muncii

COMUNICAT DE PRESĂ

„Amendamentele PNL prin care am cerut suplimentarea fondurilor pentru măsurile active de încurajare a angajării şomerilor pe piaţa muncii au fost admise de majoritatea parlamentarilor din Comisiile Reunite pentru Muncă şi Protecţie Socială, în ciuda lipsei de viziune a actualului ministru al Muncii Rovana Plumb, care propusese diminuarea acestor sume”, a declarat Claudia Boghicevici, deputat PNL membru al Comisiei pentru Muncă şi Protecţie Socială din Camera Deputaţilor.

Amendamentele PNL adoptate în şedinţa Comisiilor Reunite pentru Muncă şi Protecţie Socială prevăd:

• suplimentarea Bugetului Asigurărilor pentru Şomaj cu 855 mii lei pentru acordarea unor subvenții angajatorilor care încadrează anumite categorii pe persoane aflate în șomaj, respectiv tineri absolvenți șomeri cu vârsta până în 35 ani, şomeri care mai au 3 ani până la pensionare, persoane cu handicap, şomeri în vârstă de peste 45 ani sau şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale.
• suplimentarea bugetului cu suma de 500 mii lei pentru acordarea de subvenţii angajatorilor care încadrează în muncă tineri absolvenți șomeri cu vârsta până în 35 ani.
• majorarea bugetului cu suma de 100 mii lei pentru acordarea de subvenţii lunare, pe o perioadă limitată de timp, angajatorilor care încadrează în muncă şomeri care mai au 3 ani până la pensionare.
• majorarea bugetului cu suma de 155 mii lei pentru acordarea de subvenţii lunare firmelor care angajează pe perioadă nedeterminată persoane cu handicap.

„Toate aceste măsuri impuse prin amendamentele PNL conduc la crearea de locuri de muncă, reducerea şomajului, susţinerea mediului privat şi sprijinirea persoanelor aflate în dificultate financiară şi care îşi găsesc cu greutate noi locuri de muncă, iar tinerii vor fi printre principalii beneficiari. Este condamnabil că ministrul Rovana Plumb a venit cu o propunere ruşinoasă de buget, prin care fondurile pentrumăsurile active pentru combaterea șomajului scădeau cu 14,29%, de la 1,26 milioane lei, la 1,08 milioane lei. Mulţumesc colegilor din Comisii care au înţeles că astfel de anomalii trebuie corectate într-o ţară în care unul din 4 tineri nu are un loc de muncă”, a mai declarat Claudia Boghicevici.

Sursa: boghicevici.ro

Al doilea comunicat:

Ministrul Rovana Plumb refuză deliberat finanțarea programului de asistență vie pentru nevăzători, deși acesta este prevăzut de lege. Cer colegilor parlamentari să aprobe în plen amendamentul prin care acest program primește finanțare în 2015

Deputatul PNL Claudia Boghicevici condamnă modul în care ministrul Muncii Rovana Plumb ignoră obligația legală de a aloca fonduri în bugetul pe 2015 pentru Programul de Interes Național ”Asistență vie cu câini ghizi pentru nevăzători”, deși acesta figurează pe lista programelor care trebuie să primească finanțare prin bugetul Ministerului Muncii, conform unei legi inițiate de Claudia Boghicevici și adoptate în acest an în Parlament.

”Această lege a primit sprijinul marii majorități a deputaților, a fost promulgată și publicată în Monitorul Oficial, dar nu își produce efectele pentru că ministrul Rovana Plumb refuză deliberat finanțarea acestui program de asistență vie cu câini ghizi pentru nevăzători. În dezbaterea pe bugetul Ministerului Muncii pe care am avut-o marți în Comisiile Reunite pentru Muncă și Protecție Socială, doamna Plumb a pretins că nu există prevederi legale pentru a putea finanța acest program, deși au trecut mai mult de șase luni de la promulgarea ei și deși publicarea normelor era obligația Ministerului Muncii. Această scuză frizează penibilul și demonstrează încă o dată că doamna Plumb nu este pregătită pentru a deține funcția de ministru al Muncii. Amendamentul pe care l-am propus în Comisii și care a fost respins de majoritatea PSD-UNPR-PC prevedea alocarea unei sume de 270 mii lei în 2015, astfel încât acest program să poată porni în acest an și să fie dezvoltat în forță în anii următori. Este o sumă infimă pentru bugetul de peste 36 miliarde lei al Ministerului Muncii, dar extrem de importantă pentru ca acest program să poată demara. Le cer colegilor parlamentari, indiferent de culoare politică, să susțină acest amendament în plen și să dea astfel o șansă nevăzătorilor din România la o existență mai aproape de normalitate, atât timp cât prin această măsură nevăzătorii ar dobândi un grad de independență mai mare și ar putea să se deplaseze la locul de muncă fără ajutorul unei persoane însoțitoare. Am reușit la Arad ca o familie formată din persoane cu deficiență de vedere să beneficieze de ajutorul unui câine ghid și cred cu tărie că acest program trebuie extins la nivelul întregii țări și finanțat pe măsură”, a declarat deputatul PNL.

Sursa:   boghicevici.ro

59 %

Am avut parte de-o ghiceala in cafea si nu-mi mai trebuie in viata mea. Ever!

A fost cu ani in urma, de un Revelion la o cabana in munti. Ninsese 24 de ore continuu. Cu fulgi mari, grei, apoi a pornit si viscolul si s-a oprit doar dimineata. Stihiile se intrecusera pe sine, totul era ireal, nepamantean. Nu-mi putea lua ochii. O lume stralucitoare in care nu puteam aproxima distantele, in care albul pur inghitea sunetele, ma absorbea, ma transforma. Nimeni nu indraznea sa tulbure linistea magica nici macar cu o soapta. Nimeni nu simtea nevoia sa vorbeasca.
– Buna ziua ! Am venit sa va ghicesc in cafea!
Toti am tresarit de parca explodase o butelie langa noi , panicati. Altminteri, tonul fiintei zambarete cu broboada de lana peste caciula de nutrie era blajin.
Nu stiu cum a razbatut prin troienele alea , dat fiind ca satul era la kilometri buni de cabana, dar am pierdut din vedere amanuntul cand femeia s-a oprit in fata mea si m-a privit fix in ochi.
Jur!
Avea doua creaturi verzi in ochi, stralucitoare, care serpuiau, susoteau, descantau…
Cert e ca in urmatoarele minute, toti astreptam cuminti – cu cestile rasturnate conform indicatiilor – sa se scurga zatul.
Si-a inceput distractia…. Auzeam toti tot ce spunea fiecaruia, cu mici exceptii in care , probabil , ghicitoarea noastra analiza imbarligaturile din zat. Eram si curiosi, si zeflemitori, desigur, dar in scurt timp totul a devenit o veselie generala, abia asteptam sa ne vina randul la „citit”. Ghicitoarea noastra era numai zambet, atmosfera placuta, cald, brad, de la bucatarie veneau mirosuri care ne buimaceau stomacul…

Ei… si vine randul desteptaciunii de mine.
Dragii mei, sa-mi stea inima…. Ce-i trasneste prin minte magului cu fusta croita dintr-o patura militara, nu stiu, dar se opreste din ras, isi compune cea mai serioasa mina vazuta de mine pana atunci si-mi spune, in timp ce martienii aia din ochi isi dadeau palme isterici :
– Tu!
Si se holbeaza iar in cana mea.
– Doamne , iarta-ma si pazeste-ma, mare-i Imparatia Ta!- si se uita la mine foarte, dar foarte grav.
Mie incep sa-mi tremure mainile, dau sa rad, dar nu era rasul meu… Ce mai la deal la vale, nici nu-mi mai trebuia ghicit, chiar nu voiam sa mai deschida gura, doar sa ma lase dracului in pace.
Si incepe sa-i turuie… Nu numai ca era 100% corect ce-mi povestea ea despre prezentul meu cu radacini bine infipte trecutul personal… Dar in momentul ala, daca imi spunea sa ma arunc de pe cabana, pe cuvant ca asa faceam, asa de puternic te subjuga femeia aia. M-a lasat masca….

Conform cu ce spunea ea, viitorul meu era unul total nebunesc. Ceva incredibil. Ce o sa fac si nu e bine (mi-am propus sa fentez destinul, dar n-am reusit, s-a intamplat exact cum a spus ghicitoarea)ce o sa fac si e bine, ca-i destin etc. Dar numai asa niste sf-uri de-mi venea sa plang.

Oricum, cert este ca nu-mi amintesc tot ce mi-a povestit ea, decat in exact momentul in care se intampla. Cand nu pot decat sa constat…Ce sens a avut toata tarasenia, m-am intrebat… Pai uite, in ciuda faptului ca am uitat ce mi-a spus, in clipa in care ma trezesc in situatia x, imi amintesc ce urmeaza… Sigur uit dupa un timp, ca doar nu e program… dar ramane un feeling. Un soi de lampa de veghe.
Si de ce v-am povestit asta…
Pentru ca mi-am amintit de intamplare cand am vazut la tv ca unui politician , o vrajitoare i-a spus ca-s 59% sansele ca DNA-ul sa-l inhate. Deci, oameni buni, 59% !!! Not more, not less.
Si ma intreb: de ce nu-si schimba Universitatile astea de la noi profilul, programa etc, ca si-asa nu le mai ia nimeni in considerare, de ce nu devin Universitati de Vrajitorie . Cum ar fi :
1.Facultatea de vraji bune , nivel 1- vraji simple; 15000 de locuri cu plata, 5000 fara plata.
2. Facultatea de vraji bune, nivel 2- invieri, transformari, zane, elfi , spiridusi, musculosi, etc ; 12000 de locuri cu plata, 2000 fara plata.
3. Facultatea de vraji rele, nivel 1-sicane si chestii dureroase gen „iti rup mana si te bat cu ea”;
4. Facultatea de vraji rele, nivel 2- omoruri, transformari, cotoroante si mume, draci, starpituri etc, acelasi numar de locuri,( ca in caz de atac sa existe riposta pe masura).
Apoi masterate, doctorate s.a.m.d.
Cred ca asa s-ar solutiona majoritatea problemelor Romaniei.

Fara reforma in  invatamant, nu iesim situatia asta nenorocita.

Hitler afla ca Ponta a pierdut alegerile

Deschide uşa cretine …

Deschide usa cretine
Deschide usa cretine
Ca venim si noi la tine
La multi ani multi ani cu bine

Am primit pe messenger…

Nu mai stiu cum a inceput 2014, din simplul motiv ca mi-a perforat memoria telenovela de succes in 4 (patru!) serii intitulata „Guvern Ponta”. Rulata preponderent, pe micile ecrane, de un post TV care a fost supranumit Haznaua 3 – DE CIUDA, ca de fapt se cheama Antena 3, din cauza succesului provocat de suspansul unui film in care nu se intampla niciodata nimic, doar toti il injurau pe unul, care era marinar si presedinte (!), ca cica din cauza lui se intampla toate. Si acum toti, cu sufletul la gura, asteapta lista tuturor relelor facute de marinarul asta in seria 4, nou lansata, cu aceeasi actori, bineinteles.
Interesant e ca (mai aud discutii prin tramavai sau autobuz) a avut loc un fel de tombola, telenovela asta, organizata de producatorii lui „Guvern Ponta”, cu premii ciudate rau. La modul ca nu s-a dat, ci s-a luat, dar toata lumea din tramvaie si autobuze este extrem de bucuroasa !
In plus, avem tehnologie noua, ultimul racnet! Tot „Guvern Ponta” a adus asta. Cu care nu putem face nimic practic, dar toti suntem ascultati, inregistrati si alte alea, ceea ce mie, sincer mi se pare extraordinar pentru ca era de-a dreptul plictisitor sa nu te bage nimeni in seama, sa nu intereseze pe nimeni cu cine te intalnesti, ce faci, care-i viata ta…
Totul e asa artistic (iubesc arta) ! Si imi place sa circul cu tramvaiul, mi-am si vandut masina din cauza asta si numai din cauza asta.
Acum, de Craciun, am primit toti gratis un curs complet de limba engleza, testat in Coreea de Nord. Complet! Ca altfel ar fi fost un Craciun plictisitor, cu tramvaiele si autobuzele goale.
No, asta-i cursul (e facut cica de indieni, astia-s tari in soft) :

.

.

Abia astept sa vad ce se mai intampla cu marinarul, cica acum e presedinte un neamt cu probleme de dictie (ce-mi place asta, Doamne!) si de etica (si asta imi place).

Voi cum o mai duceti? Tot doar cu munca? Aveti grija de voi, am auzit ca-n Canada e foarte frig (doar de-aia se cheama gecile alea groase canadiene).

Hai Pa!

CRĂCIUN FERICIT !

Oare cum ar răspunde acum Melania Cincea la întrebarea pe care şi-o punea acum zece ani: „In 22 decembrie, poporul a strigat la unison : Am invins! In 22 decembrie 2004 ne intrebam : a cui a fost, de fapt, victoria?”…

Acum zece ani, o timişoreancă, frumoasa şi talentata jurnalistă Melania CINCEA, la finalui unui admirabil editorial (ca toate celelalte semnate de ea, pe care am avut bucuria şi onoarea de a le citi), publicat în ediţia din  23 – 26 decembrie 2004 timpolis.ro, scria: „In 22 decembrie, poporul a strigat la unison : Am invins!”, pentru a încheia cu o întrebare: „In 22 decembrie 2004 ne intrebam : a cui a fost, de fapt, victoria?”…

Chiar aşa … a cui a fost de fapt victoria acum un sfert de secol?

Sunt extrem de curios cum ar răspunde acum fermecătoarea jurnalistă. Şi asta pentru că timişoreancă fiind, are un mod special, specific şi nerepetabil în România de a vedea lumea …

Timişorenii au o consecvenţă cum rar găseşti în ţara asta …

Iată mai jos, integral, editorialul depre care e vorba. Sper că cititorul va aprecia, la fel ca mine, că cele câteva minute necesare lecturii nu sunt deloc timp pierdut… dimpotrivă. Lectură plăcută. 

Am invins?

    Sunt 15 ani de cand semeni de-ai nostri au iesit in strada, cu riscul de a muri in orice moment, pentru ca noi, cei care ramanem, sa fim liberi, sa traim mai bine, sa traim normal. Foamea, frigul, umilintele le ascutisera pana la inconstienta ura impotriva sistemului.
    Sunt 15 ani de cand oamenii aceia – numiti post-mortem eroi martiri – asteapta sa li se faca dreptate, asteapta ca aceia care au decis asupra vietii, a mortii lor sa raspunda. Tot de 15 ani, asteapta dreptatea si cei care le-au ramas in urma si care se intreaba adesea daca moartea parintilor, a copiilor, a fratilor lor a precedat, intr-adevar, o victorie populara impotriva unui sistem putred sau daca nu a fost o baie de sange nascuta din lupta stransa dintre doua centre de putere.
     Revolutia sau, poate, miscarea de strada din Decembrie 1989, pastreaza inca enigme care, probabil, nu vor fi aflate decat in momentul in care cei care au generat-o, cei care au stat in spatele ei vor exista doar in paginile manualelor de istorie. Daca lucrurile erau foarte clare, daca inlaturarea dictaturii comuniste s-ar fi facut doar din dorinta poporului, daca ar fi fost doar un rezultat al protestelor violente ale acestuia, lupta aceasta trebuia apreciata, solicitarile multimii, respectate cu sfintenie, iar vinovatii, pusi sa raspunda in fata legii pentru sutele de vieti pe care le-au luat. Dar lucrurile nu au stat asa.
    Mortilor le va mai face, poate, dreptate numai Dumnezeu. In 15 ani, nici unul dintre regimurile aflate la putere nu a putut oferi raspunsul asteptat de milioane de romani. Nici unul nu va putea explica, in termeni credibili, de ce Proclamatia de la Timisoara este in continuare calcata in picioare, cum nu va putea explica, in termeni credibili, de ce, in urma caderii regimului ceausist, nu am asistat la un proces firesc. Intr-un proces care a durat mai putin de o saptamana, cu certitudine, nu au putut fi scoase la lumina nedreptati si ilegalitati comise intr-un sfert de veac. Graba a fost suspecta. Cineva, probabil, s-a temut ca sotii Ceausescu si toata camarila ar putea spune lucruri care sa fi schimbat istoria. La fel cum suspecta pare tacerea autoritatilor in privinta celor care au deschis focul, descarcandu-si armele in capetele si piepturile manifestantilor.          Daca, intr-adevar, oamenii care au venit la putere imediat in ’90 au venit doar datorita romanilor care au iesit in strada si au cerut schimbarea regimului, erau datori sa le faca dreptate, sa gaseasca asasinii si sa-i duca in fata instantei.
Familiile victimelor, dar si noi, ceilalti, ne-am lasat dusi de nas 15 ani. Daca in primii ani dupa Decembrie, autoritatile mai ieseau cu promisiuni, pentru linistirea spiritelor, in ultimii ani, nici macar nu au mai catadicsit sa spuna ca, odata, nu se stie cand, se va face dreptate. In preajma zilelor in care se comemorau evenimentele din decembrie, intotdeauna erau scoase la lumina fel de fel de scandaluri, de subiecte-soc care aveau menirea de a distrage atentia de la perioada critica 16 – 22. Apoi, se mai adaugau ceva aliniate la legi vechi care prevedeau un drept, doua in plus pentru cei care au iesit in strada in ’89.               Acestea aveau menirea de a demonstra generozitatea si compasiunea puterii fata de victime. Era doar o actiune de fatada.
    La fel cum este acum infiintarea unui institut, numit pompos Colegiul National al Institutului Revolutiei Romane care, ni se explica, va avea menirea de a deslusi enigmele lui Decembrie ’89. Cum putem crede in eficienta acestui colegi atata timp cat a fost conceput si este dirijat de oameni care au avut puterea in maini si, cu toate acestea, nu au facut altceva decat sa mai arunce cate o lopata de pamant pe mormantul Revolutiei? Cum sa credem in eficienta acestui organism atata vreme cat a fost gandit in aceleasi laboratoare in care a fost gandita si gratierea fostului sef al Militiei Timis – implicat in reprimarea miscarii de strada de acum 15 ani – exact in ziua in care Timisoara isi plangea mortii?
    Sunt multi ani de cand, in fiecare decembrie ne gandim daca nu cumva am fost o masa de manevra in mana unor papusari care regizasera spectacolul cu multa vreme inainte ca romanii sa se arunce – impinsi, poate, mai mult de curaj, pe care l-au dat anii de restristi decat de ratiune – in bataia mitralierelor, crezand, sperand ca vor putea schimba cursul istoriei.
In 22 decembrie, poporul a strigat la unison : Am invins! In 22 decembrie 2004 ne intrebam : a cui a fost, de fapt, victoria?

Autor: Melania CINCEA

Sursa: timpolis.ro

Oare când se angajează reporteriţe noi la B1TV prostia e o condiţie obligatorie? De exemplu drăguţica Hilde Tudora …

Motto:

„Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul” – Albert Enistein

* * * * * * *

Nu vedeam televizorul … îl auzeam doar. Mergea pe B1TV unde „curgea” un telejurnal de dimineaţă între ora 9 şi 10.

Îi dă legătura uneia cu voce frumoasă şi dicţie impecabilă, Hilde Tudora.

Citez din memorie:

„Klaus Iohannis a jurat pe Constituţie şi pe Biblie deşi ştim că domnul Iohannis nu este ortodox ci reformat.”

Cum eram în baie şi mă bărbieream, era să mă tai din cauza surprizei.

Adică, fie Biblia e o carte ortodoxă şi nu creştină, fie reformaţii (luteranii) nu sunt creştini … muream prost dacă nu o auzeam pe Hilde zicând asta.

Nu ştiam cum arată fata, dar, după voce mi-o omaginam frumoasă, tânără, blondă şi cu mintea creaţă.

Când am un pic de timp o caut şi o găsesc pe Facebook. Era exact cum mi-o imaginasem.

Încerc să aflu ceva despre ea … 

Deci e şi fată şcolită … sau mai precis, se şcoleşte acum la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Jurnalism … adică e boboacă dacă e studentă din 2014 până acum.

Extrem de ciudată e ţinuta aia de absolventă a ceva care se numeşte UCV. Vezi aici 

Ce nu am înţeles este dacă drăguţica domnişoară a absolvit grădiniţa, gimaziul şi liceul … sincer nu cred.

La vârsta ei, probabil a avut la şcoală ca materie de studiu Religia…

Sau, poate, exact asta să fie problema? Să fi studiat cu un preot ortodox? Aşa s-ar explica faptul că ea ştie ce cine nu e ortodox nu e creştin.

Povestea aceasta mi-a amintit câteva lucruri. De exemplu, odată, pe la începutul anilor ’90  am asistat la o discuţie despre greco-catolici. Una care arăta cam ca Hilde, plină de seninătate, întreabă dacă greco-catolicii îşi fac cruce … în mintea ei a fi greco-catolic era o chestie extrem de exotică …

Altădată mă uitam la emisiunea lui Cătălin Măruţă la PROtv. Îl avea invitat pe Cristian Pomohaci preot şi cântăreţ de muzică populară, om cu mintea cam la fel de creaţă  ca a drăguţei Hilde … 

Cică, citez: „Noi Românii suntem ortodocşi de două mii de ani” … adică noi românii existam acum 2000  de ani, înainte de cucerirea Daciei de către Imperiul Roman şi, mai mult de atât eram ortodocşi nu doar  cu un mileniu înainte de Marea Schismă ci chiar înainte de apariţia Creştinismului…

Păi eram jmekeri frateee …

Mă gândesc că explicaţia confuziei care domină întunericul de sub gălbiorii zulufi ai drăguţei domnişoare Tudora de aici se trage… o fi aprofundat materia Religie cu vre-un preot de talia lui Pomohaci … intelectualiceşte vorbind.

Aş pune o întrebare, aşa, ca Post Scriptum, poate cineva de la B1TV se nimereşte să vază acest text:

La angajarea tinerelor reporteriţe ţiitoare de microfon şansa de a fi angajată este direct proporţională cu gradul de prostie care îi populează întunericul profund de sub frumoşii zulufi? E clar că fata asta e aproape virgină din punct de vedere intelectual… nu cred că mintea i-a fost violată de prea multe informaţii …

Spre binele ei, mă gândesc că dacă ar da pe cărţi, pe un an, măcar a zecea parte din banii pe care îi cheltuişte cu „permanentul” şi cu întreţinerea frumosului ten pe lună, mari schimbări s-ar petrece în viaţa ei …

Tribunalul Cluj respinge ca nefondată cererea lui Raed Arafat. Acesta i-a cerut o desăgubire de 100.000 de euro jurnalistului Liviu Alexa pentru dezvăluirile făcute în „ZIARUL DE CLUJ”

 Trebuie să recunoaştem că Raed Arafat si-a creat de-a lungul anilor, după multă zbatere, cu o pasiune demnă de respect şi printr-i muncă se Sisif o imagine extrem de bună, un fel de Cel Unic şi Neînlocuibil tătic al, sistemului de urgenta romanesc. A si muncit, a si gresit, s-a zbătut,  una peste alta, are nişte realizări care nu îi pot fi contestate. 

Indiscutabil doctorul  Arafat este un specialist de prima mână,  apreciat de mari personalităţi în domeniu la nivel mondial. Circulă zvonul că ar urma să fie chemat în board-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

 Lumea i-a văzut zbaterea, a apreciat că cineva venit de departe, a devenit un român de cea mai bună calitate, chiar şi limba română impecabilă, extrem de diferită de limba lui de acasă a contribuit la simpatia cu care îl înconjoară oamenii.

Problema este că aprecierile simpatia, dragostea chiar cu care românii l-au înconjurat, om fiind şi el, a căzut în patima aroganţei, a înfumurării, a autosuficienţei considerând probabil că este Cel Aşteptat, Cel Deneînlocuit, Cel Infailibil, ajungând să se creadă un fel de Dumnezeu al medicinei de urgenţă, intanginil, nerefuzabil, curăţenia personificată. Ce mai … SFÂNTUL RAED – CEL DE OAMENI SALVATORIU  in persona …

Una peste alta, Arafat a început să se considere îndreptăţit ca de la înălţimea funcţiei sale din Ministerul Sănătăţii să creeze un sistem care mimează transparenţa, ajutând la crearea unui „băiat deştept” al sistemului medicinei de urgenţă româneşti: Dan Vasile Gorgan, de la Deltamed.

Gorgan si-a dorit un monopol al productiei de ambulante, a călcat totul în picioare ca să îl obţină …

Un jurnalist clujan Liviu Alexa a fost între puţinii care au înfrăznit să se ia de piept cu sitemul şi să încerce să descâlcească încâlcitele fire ale poveştii, dând în vileag tot felul de amănunte care mai de care mai urâte.

Doctorul Arafat, infailibilul, seful Departamentului de Interventii pentru Situatii de Urgenta (D.I.S.U.), l-a acţionat în judecată pe Alexa, probabil pentru îndrăzneală şi a crut daune morale de 100.000 de euro.  Tribunalul Cluj a respins ca nefondate şi nejustificate pretenţiile lui Arafat.

Astfel, soluţia pe scurt  dată de Tribunalul Cluj a fost:

“Respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul RAED ARAFAT impotriva paratilor LIVIU DORU ALIN ALEXA si publicatia “ZIAR DE CLUJ”, ca neintemeiata, impotriva paratului LIVIU DORU ALIN ALEXA si, ca fiind formulata impotriva unei parti lipsita de capacitate procesuala pasiva, in ceea ce priveste publicatia “ZIAR DE CLUJ”. Obliga reclamantul sa plateasca paratului LIVIU DORU ALIN ALEXA suma de 1860 lei, cheltuieli de judecata. Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare. Calea de atac se depune la Tribunalul Cluj. Pronuntata in sedinta publica din 19.12.2014″.

Siteul nasul.tv publică pe 21 Dec 2014: 

VERDICT: RESPINS! Justiţia îl pune la punct pe tatăl SMURD! |Arafat a cerut 100.000 de euro de la jurnalistul Liviu Alexa. Motivul: ancheta “Raed Arafat şi Dan Vasile Gorgan – ‘băieţii deştepţi’ din sistemul de Urgenţă”

Tribunalul Cluj a respins pretentiile medicului Raed Arafat, seful Departamentului de Interventii pentru Situatii de Urgenta (DISU), care a cerut daune morale de 100.000 de euro jurnalistului clujean Liviu Alexa. Acesta a fost unul dintre putinii jurnalisti romani care a scris despre Raed Arafat si despre sutele de licitatii castigate de catre firma clujeana Deltamed, detinuta de afaceristul Dan Vasile Gorgan, prietenul lui Raed Arafat, in vremea cand acesta detinea functia de secretar de stat in Ministerul Sanatatii. In anchetele sale, Alexa a aratat ca sub Raed Arafat s-a creat un adevarat monopol, jurnalistul vorbind pentru prima data despre “baietii destepti din sistemul de urgenta”.

In procesul civil de la Tribunalul Cluj, Raed Arafat a cerut daune de 100.000 de euro, insa judecatorii au considerat ca pretentiile medicului sunt nefondate.

“Respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul RAED ARAFAT impotriva paratilor LIVIU DORU ALIN ALEXA si publicatia “ZIAR DE CLUJ”, ca neintemeiata, impotriva paratului LIVIU DORU ALIN ALEXA si, ca fiind formulata impotriva unei parti lipsita de capacitate procesuala pasiva, in ceea ce priveste publicatia “ZIAR DE CLUJ”. Obliga reclamantul sa plateasca paratului LIVIU DORU ALIN ALEXA suma de 1860 lei, cheltuieli de judecata. Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare. Calea de atac se depune la Tribunalul Cluj. Pronuntata in sedinta publica din 19.12.2014″, este solutia pe scurt a Tribunalului Cluj.

Raed Arafat s-a simtit deranjat si lezat de o serie de anchete publicate de Liviu Alexa.In aceste materiale de presa se arata cum firma Deltamed, ce apartine unui apropiat de-al lui Arafat – Vasile Gorgan – a castigat foarte multe contracte cu Ministerul Sanatatii. Jurnalistul a aratat ca Arafat, din calitatea sa de presedinte al Fundatiei pentru SMURD si al Societatii de Medicina de Urgenta si Catastrofa din Romania (SMUCR), a avut relatii comerciale cu omul de afaceri Vasile Gorgan, patronul firmei Deltamed SRL din Cluj, care a furnizat mai apoi peste 1.200 de ambulante Ministerului Sanatatii.

Raed Afarat a facut parte din comisiile de licitatie formate la nivelul Ministerului Sanatatii pentru achizitionarea ambulantelor de la firma Deltamed SRL.

Liviu Alexa este unul dintre putinii jurnalisti romani care a scos la iveala jocurile care se fac sub Arafat pe serviciile de urgenta, intr-o perioada in care mii se romani ieseau in strada exact pentru acest medic.  “A fost un proces cu o miza importanta, avand in vedere faptul ca Raed Arafat este un personaj ce beneficiaza de o mare incredere in randul publicului si mai ales pentru faptul ca domnul Arafat castigase in trecut procese de calomnie cu alti jurnalisti. Am fost reprezentat de avocatul Grigore Pop, de la Casa de Avocatura Lapusan, Moscovits, Steopan si Asociatii, un avocat tanar si foarte meticulos, impreuna cu care am demonstrat instantei ca toate afirmatiile din cadrul anchetelor jurnalistice publicate sunt sustinute de realitati, de hartii, de date concrete. Vreau sa-i multumesc atat domnului Grigore Pop, cat si domnului Mihai Lapusan pentru ca si-au asumat acest caz si pentu ca m-au ajutat sa imi demonstrez nevinovatia. Decizia instantei de astazi reprezinta pentru mine inca o dovada ca mi-am facut corect meseria. Intrebarile din ancheta mea raman inca fara raspuns. Nu consider ca decizia de astazi a instantei este o victorie sau o infrangere a cuiva, iau act de ea cu seriozitate si obiectivitate.”, a declarat Liviu Alexa.

Decizia Tribunalului Cluj nu este definitiva, ea putand fi atacata cu apel.

Sursa: ziardecluj.ro

AICI ANCHETA INTEGRALA PUBLICATA DE LIVIU ALEXA IN IANUARIE 2012: 

Raed Arafat şi Dan Vasile Gorgan – “băieţii deştepţi” din sistemul de Urgenţă

Nu stiu cum veti privi voi acest gest, de a publica un text care sa puna la indoiala imaginea lui Raed Arafat, acum cand e pe cale sa fie sanctificat.

Unii vor crede ca il laud, ca, de fapt, el e curat ca lacrima, cum de altfel am si scris. Nu-l laud. Raed Arafat nu e curat ca lacrima, dar nu pot eu demonstra asta. O pot demonstra procurorii sau serviciile, daca au dovezi.

Il acuz nu de luare de mita, ci de ceva mult mai grav pentru imaginea gonflata pe care o are: il acuz ca a patronat, de la inaltimea functiei sale “modeste” din Ministerul Sanatatii, crearea unui sistem ce mimeaza transparenta, dar, e perfect legal, s-a pus chezas in fata opiniei publice pentru a ajuta la crearea unui “baiat destept” in sistemul de Urgenta romanesc.

Si Raed Arafat e un “baiat destept”. Chiar daca sunteti obisnuiti de presa sa credeti ca un “baiat destept” e ala care face milioanele de euro din banul public, eu cred ca “destept” e si cel care “ingrijeste” crearea mediului propice pentru tunuri.

O sa demonstrez in cele ce urmeaza ca Raed Arafat si-a favorizat un amic vechi de 20 de ani, legitimand un sistem incredibil de ingenios, de legal si de eficient prin care SC Deltamed SRL din Cluj, firma prietenului sau din studentie, Dan Vasile Gorgan, a castigat pe tava contracte de zeci de milioane de euro din licitatii, furnizand sute de ambulante si de “proiecte speciale” catre SMURD.

Pentru aceasta ancheta, am muncit aproape o saptamana. Am discutat cu firme care au pierdut constant licitatii in fata Deltamed, am consultat insideri din sistemul de urgenta, am vorbit cu un ofiter dintr-un serviciu secret, cu un celebru avocat de penal, cu oameni din Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta din Bucuresti si Cluj, cu un oficial din apropierea subsecretarului de stat Raed Arafat, cu un om important din anturajul acestuia. Iata ce am aflat.

Asta seara, licitam in… familie!

Pana si tabloidul Cancan, mai degraba atent la pipite siliconate si playboy autohtoni, s-a simtit dator sa puncteze intr-un articol din noiembrie 2011 ca, la finele anului ce tocmai s-a incheiat, Raed Arafat a facut achizitii-record din vistieria statului – 80 de milioane de lei dintr-o lovitura – pentru 236 de ambulante oferite de doua companii “campioane” la achizitii din bani publici: Porsche Romania si Deltamed SRL Cluj.

Ambulantele au fost achizitionate in baza unui contract-cadru care se deruleaza pe o perioada de patru ani si prin care castigatorii urmau sa livreze intre 800 si 1000 de ambulante cu care sa se doteze statiile SMURD si serviciile de profil subordonate Ministerului de Interne.

Cancan a gresit un pic, dar se iarta, numai daca te uitai cu atentie la istoricul licitatiei ai fi putut afla ca acest contract-cadru nu a fost castigat de doua firme, ci de 3: Porsche Romania, Deltamed SRL Cluj si Dlouhy Gmbh, o firma austriaca cu o experienta considerabila, peste 135 de ani in productia de ambulante.

In fapt, cele 3 companii sunt legate una de alta prin fire invizibile ochiului neobisnuit sa priveasca peste declaratiile pompoase de presa.

In primul rand, proprietarul Deltamed, Dan Vasile Gorgan, este asociat cu CEO-ul companiei austriece Dlouhy Gmbh, Martin Dlouhy, mostenitorul imperiului austriac celebru pentru serviciile de productie de ambulante in Austria natala; societatea lor din Romania se numeste Dlouhy SRL (RO 21845695) si are o activitate interesanta, din punct de vedere financiar: in 2008, de exemplu, a avut o cifra de afaceri de 18,3 milioane de lei, in 2010, a scazut considerabil, la 2 milioane de lei, dar tot nu se poate spune ca e o firma moarta. Daca ar fi sa stim cifra de pe 2011, cu siguranta ca am vedea mari schimbari, avand in vedere succesul programat al licitatiei de la final de an.

O fratie frumoasa, chiar daca nu oficializata, exista si intre Deltamed SRL Cluj si Porsche Romania. Nu putem condamna aceasta asociere, dar putem vorbi despre aceste intelegeri.

Primul semn al acestei intelegeri, l-am descoperit in 2008, cand Porsche a castigat o licitatie-soc la Ministerul Sanatatii in valoare de 29 de milioane de lei, evident, pentru livrarea de ambulante, la fel de evident, avandu-l ca subcontractor pe Deltamed. In acelasi an prodigios, Gorgan de la Deltamed echipase direct sau indirect, pe bani incredibili, 816 ambulante, tot din banii Ministerului Sanatatii.

Ne explica mai multe un om din divizia de vanzari a Porsche Bucuresti Nord: “Cunosc relatia apropiata dintre clujeni si oamenii nostri din Porsche, de ea stie inclusiv Brent Valmar (CEO-ul Porsche Romania – n.m.). Cei de la Deltamed au un statut de dealer neoficial, ca sa spun asa, e si normal, cu ajutorul lor, divizia de utilitare a VW a vandut sute de bucati in acesti ani. Imaginati-va ca toti dealerii din tara nu vand intr-un an impreuna 200 de vehicule utilitare, e si normal sa aiba un tratament special. In cazurile astea mai simandicoase, se fac discounturi speciale, se pupa in fund clientul, se leaga relatii mai apropiate”.

Arafat stia ca va fi demis inca din noiembrie

Presiunile ca Raed Arafat sa isi dea demisia au inceput inca din noiembrie. Putini stiu acest lucru. Insusi Arafat s-a plans unui apropiat ca primeste constant telefoane sa plece, inclusiv de la Traian Basescu, nemultumit ca se opune reformei in sanatate. De ce nu a plecat decat recent? Fiindca domnul Arafat a crezut pe bune ca poate sa il convinga pe Basescu sa opreasca totul. Rabdator, presedintele Romaniei a pus in continuare presiune, fortandu-l pe Arafat sa ofere si un motiv sau un gest care sa forteze plecarea sa. Acel moment a venit cand Raed Arafat a declarat sus si raspicat ca nu este de acord cu ministrul sau. Ce e corect, e corect. Basescu a avut dreptate sa spuna asta: cand contesti pozitia guvernului din care faci parte, atunci te iei frumos si pleci sa contesti ce vrei, dar din afara acelui guvern.

O declaratie interesanta am smuls de la un oficial cu rang inalt din PDL care mi-a spus: “O greseala enorma dupa demisie a fost ca Raed Arafat a mintit opinia publica, a dezinformat-o, isterizand oamenii ca se intentioneaza desfiintarea sistemului de urgenta. Asta l-a suparat rau pe Basescu, care era dispus sa treaca peste incident si sa se concentreze pe adoptarea reformei. Cum insa Arafat a insistat, am vaga premonitie ca domnul Arafat o sa o sfecleasca urat de tot. Caci Basescu e obsedat sa faca aceste schimbari in sanatate. Nu m-as mira sa aiba inclusiv probleme cu Justitia (n.m. – Arafat)”.

Intre timp, am aflat cu totii deja ca Basescu i-a solicitat lui Boc retragerea proiectului, gest ce a atras manifestatii de simpatie pentru medicul de origine palestiniana, ba chiar am asistat si la un pas inapoi din partea premierului care a dat de inteles fatis luni, 16 ianuarie, ca Arafat se poate intoarce inapoi in minister, daca doreste, sau poate participa ca membru in comisia ce va pregati noul proiect al reformei in sanatate.

Permiteti-mi sa cred ca gestul e de fatada. Permiteti-mi sa nu cred ca orgoliul presedintelui Traian Basescu s-a micit peste noapte.

Asa cum interesant remarca un domn din serviciul secret national, am numit SRI, “din cauza originii, palestinian fiind, domnul Raed Arafat nu putea sa scape de monitorizarea noastra. Pana la urma, chiar daca e mai roman decat multi romani, sistemul de urgenta din Romania este considerat obiectiv major de siguranta nationala, este normal sa fim atenti la ce se intampla acolo. Si stim ce se intampla acolo. Sub domnul Raed Arafat, toti iau spaga. Oameni din minister, din Inspectoratele pentru Situatii de Urgenta, din Consiliile Judetene… Unele spagi sunt mici, diverse obiecte, altele sunt considerabile. Este insa treaba organismelor de lupta impotriva coruptiei sa ia masuri, noi veghem pentru alte “detalii”.

Ca vom asista la un dosar instrumentat pe numele lui Arafat, la o razbunare politica sau la punerea batistei pe tambal, numai timpul ne poate spune.

Presiuni pe Minister de la Arafat, Deltamed, Ambasada Austriei si Ambasada Germaniei. Coafura nu a rezistat

De ce a mai stat atunci Raed Arafat pe functie si in decembrie? Fiindca, printre altele, trebuia sa rezolve o situatie complicata pentru firma prietenului sau clujean, Dan Gorgan, caruia tocmai i se blocase de la minister achizitia a 200 de ambulante pe care Gorgan le cumparase deja.

Aici, merita sa ne oprim putin. Contractul-cadru, pe 4 ani, prin care Ministerul Sanatatii se obliga sa ia intre 800 si 1000 de ambulante, era deja semnat. Dar un contract-cadru fara un contract subsecvent nu valoreaza nimic. Contractul subsecvent este contractul ce decurge dintr-un contract primar, sau initial, prin care, practic, se comanda executia unei transe de produse (in cazul acestui contract).

Dupa semnarea acordului-cadru, semnarea contractului subsecvent a fost amanata chiar de catre castigatori, adica de catre Deltamed si Porsche Romania, care incercau sa schimbe in favoarea lor, printr-o dispensa de la minister, nivelul cursului euro-leu, defavorabil in momentul castigarii licitatiei, mult mai bun in lunile de la finele anului. Tergiversarea asta a fost in prima faza de bun augur, caci, intre timp, contestatiile la licitatia cea mare au fost finalizate pozitiv in favoarea actualilor castigatori, dar a devenit presanta in momentul in care saptamanile treceau, iar din partea Ministerului nu se vedea nicio miscare.

Fapt recunoscut de insusi patronul Deltamed, intr-o discutie cu mine: “Noi primisem de la Minister un contract, pregatit de ei spre semnare, l-am semnat, l-am intors la minister, dar nu a mai venit inapoi semnat de ei”.

Desi nu avea niciun contract semnat de la Minister, Dan Gorgan a dovedit un curaj nemaipomenit, o generozitate de patriot, si a dat in productie, adica spre dotare si amenajare, cele 200 de ambulante. Mai precis, 203 ambulante:

– 23 de Ambulante de tip C construite pe un sasiu Volkswagen Crafter

– 110 Ambulante de tip B cu tractiune 4×4 construite pe sasiu Volkswagen Transporter

– 70 Ambulante de tip B cu tractiune 4×2 construite pe sasiu Citroen Jumper.

Discutam aici de bani seriosi, de valori mari pe care Dan Gorgan le-a riscat ca la ruleta, facand achizitii de masini, echipamente si sisteme in valoare de cel putin 12 milioane de euro, fiind constient ca nu are un contract semnat!

Cum explica Gorgan situatia: “Noi am aflat dintr-o conferinta de presa despre numarul concret al ambulantelor, abia dupa aia ne-a venit draftul de contract. Da, am riscat, fiindca s-a mai intamplat si in alti ani la fel, si pana la urma totul a fost ok. Ce se intampla daca nu mai venea contractul? Dadeam faliment! Presiunile s-au facut din mai multe parti. Am inceput sa facem presiuni la minister, sa intrebam ce se intampla?!”.

In discutia cu patronul Deltamed, acesta nu a negat nici presiunile facute in numele companiei sale, nici cele facute pentru realizarea acestui contract de catre prietenul sau, Raed Arafat, subsecretar de stat la Ministerul Sanatatii, nici interventiile la nivel diplomatic din partea Ambasadei Austriei sau Germaniei.

Ba chiar l-am intrebat fatis pe domnul Gorgan daca i se pare normal ca un prieten vechi de-al sau cu functie foarte importanta in Minister sa intervina pe fata pentru ca interesele sale comerciale sa se realizeze. Mi-a raspuns ca intrebarea i se pare tendentioasa (am inregistrat totul), ca nu vede care e problema, atata vreme cat totul a fost corect.

Aici nu reusesc sa ma dumiresc eu: sunt un ziarist tendentios cand intreb asta?

Discutam de un blocaj de 14,4 milioane de euro (18 de milioane de euro TVA inclus), pe putin atata valorau acele ambulante, conform contractului, iar clujeanul putea sa se friga rau de tot! Cu mare greutate, subsecretarul de stat Arafat a reusit sa deblocheze situatia, iar Gorgan a avut niste sarbatori mai mult decat fericite: sa-ti intre in conturi atatia bani, e mai mult decat poate spera chiar si Mos Craciun!

Ca sa imi verific inca o data munca, desi aveam, practic, confesiunea sefului Deltamed, am consultat si un functionar al Ministerului Sanatatii:

“Dom’le, Raed era innebunit! Facea niste presiuni enorme. Si aia de la Deltamed, la fel! Au intervenit pe toate caile posibile si imposibile, au folosit inclusiv influenta ambasadelor. Pe de o parte, presau aia de la Ambasada Austriei, ca baiatul din Cluj are un asociat austriac. Pe de alta parte, astia de la Porsche, prin ambasada nemtilor, ca doar masinile erau Volkswagen, aveau super interes sa nu ramana cu ele! Pana la urma, au reusit sa deblocheze achizitia, dar a iesit cu scandal si mai mare dupa aia. Nu stiu de unde si cine a sunat, dar s-a spus clar catre Deltamed ca acel contract pe 4 ani e blocat pe termen nelimitat, din lipsa de bani”.

In Codul Penal, nu exista infractiunea de “presiune” pe oamenii sau institutiile statului. Dar daca ar fi existat…

(In discutiile telefonice cu domnul Gorgan, am avut impresia mereu ca isi bate joc in mod civilizat de mine. Intrebandu-l ce suma de bani a incasat de la Minister la finele lui decembrie, culmea, domnul Gorgan a spus ca nu isi aduce aminte, ca treburile cu intrarile de bani din firma nu il intereseaza musai. Mi s-a parut ciudat sa spui ca nu iti aduci aminte ca ti-au intrat in cont cateva milioane de euro intr-o zi de decembrie. Sunt convins ca si lui Ion Tiriac i s-ar fi parut demn de interes faptul ca tocmai i-au intrat in conturi 14-15 milioane de euro intr-o singura zi!)

Nota: Dan Gorgan a fost avertizat ca discutia mea cu el va fi inregistrata, stia ca o sa scriu un articol despre faza din decembrie, despre relatia sa cu Raed Arafat, deci a raspuns in cunostinta de cauza.

De ce il ajuta Arafat pe Dan Gorgan sa faca zeci de milioane de euro?

Fiindca cei doi se cunosc bine de tot, au fost prieteni la catarama inca din timpul studentiei. Anii au trecut, Raed Arafat a inceput sa construiasca de unul singur proiectul de Urgenta de la Targu-Mures, Gorgan s-a lansat in afaceri. Arafat traia vremuri grele, ceea ce a facut el la Targu-Mures poate fi considerat pionieratul sistemului de urgenta asa cum arata el astazi. In acele vremuri, orice sprijin conta. Pe atunci, Dan Gorgan detinea dealership-ul firmei Volvo la Cluj, prin intermediul firmei X-Car, si avea deja o bruma de avere. Generos din fire, Gorgan a fost cel care a donat prima ambulanta, chiar daca second-hand, Fundatiei pentru SMURD, ONG-ul prin care Arafat efectua operatiunile de achizitii si primire de donatii. Dar nu a donat-o “pe sleau”, asa cum circula legendele urbane, ci a scos bani din buzunar, ambulanta fiind achizitionata din Austria.

Chestionat telefonic asupra relatiei cu Raed Arafat, Dan Gorgan asculta cu atentie intrebarile si raspunde diplomat, dar pe langa: “Nu mai tin minte momentul, dar cred ca prin 1991 sau 1992 ne-am intalnit prima oara. Nu am donat nicio ambulanta (n.m. – nu a donat-o efectiv, a sponsorizat achizitia ei), dar am donat un aparat din partea Crucii Rosii, asta era momentul cand ne-am cunoscut”.

Relatia cu Arafat a devenit din ce in ce mai buna. Un prieten de-al domnului Gorgan remarca: “Dan nu avea niciun interes pe atunci, era pura generozitate. Pe atunci, era un tip generos. Anii si banii l-au schimbat, mai ales cand si-a dat seama ca poate sa profite de bunul simt al lui Arafat. Dar nu, atunci nu era cazul. Insist sa spun ca Dan l-a ajutat si mai mult in anii care au urmat. Iar Raed Arafat a putut face pasi insemnati in a demonstra comunitatii ce inseamna un proiect profesionist de interventie, un sistem de urgenta eficace. Si nu a uitat de efortul prietenului sau, a apreciat mereu insemnatatea gestului”.

Ia Raed Arafat spaga?

O sa ne intoarcem la lucruri mai concrete, dar pana atunci o sa va spun ce am aflat din gura unei surse extrem de apropiate de cei doi. Am fost mereu curios, din postura de ziarist, daca Raed Arafat a luat spaga si, daca nu, de ce a facut toate aceste lucruri pentru Dan Gorgan?!

“Eram si eu mereu intrigata cum de Raed face atatea lucruri pentru Dan, cum de nu vede ca e folosit. Acuma, e foarte dificil sa va explic eu personalitatea lui Raed. Intr-o tara in care toti iau spaga, dau tunuri, un om ca Arafat e o poama rara. Raed Arafat nu ia spaga. Nu a luat niciodata. E pasionat, obsedat in sens patologic de meseria sa, dar nu e un spagar. A vrut mereu sa faca un sistem puternic de urgenta. Si a reusit. In 2006 mai putin, dar tunurile lui Gorgan au inceput in 2007. Raed Arafat era deja un nume de necontestat, a fost o chestiune foarte interesanta. Caci Deltamed facea lucruri de calitate. Si astazi face lucruri de calitate, chiar daca dumneavoastra, ca ziarist, nu o sa scrieti asta. Munca celor de la Cluj este impecabila, cand livreaza ambulante, nu exista cusururi, iar asta au spus-o oameni din straintate care se pricep. E drept, intre timp, au mai aparut firme care ar putea face lucruri foarte bune. Dar ele nu mai incap de Deltamed. Pur si simplu, Arafat, naiv, a zis: de ce nu? Si l-a bagat peste tot pe Gorgan. Asa a ajuns Gorgan “baiatul destept” din sistemul de Urgenta. La vremea respectiva, i-a innebunit pe toti. Nimeni nu stia de unde a aparut omul asta. Apoi, s-au resemnat. Era evident ca nu puteau castiga in fata lui mai ales cand totul parea servit pe tava. Sa va explic eumecanismul pe care l-a folosit Gorgan in relatia cu Arafat.

La inceput, au fost ambulantele. Deltamed le livra, erau de calitate, isi luau banii. Arafat avea incredere ca munca de la Deltamed e bine facuta, putin ii pasa cat se facea profit pe ele, el era bucuros ca reusea sa isi realizeze visul, sa doteze cat mai multe unitati cu ambulante. Dar lui Gorgan nu ii era destul, simtea ca e loc si pentru tunuri mai mari. Si a speculat chiar pasiunea lui Arafat. Gorgan pregatea saptamani intregi cate un proiect special, sa zicem o masina-prototip pentru interventii la accidente colective si calamitati. Ii impuia capul lui Arafat, ca ce bine ar fi sa aiba si aia, pana cand Arafat ii zicea sa o si produca. Gorgan nu risca nimic, avea grija sa o produca la nivelul cel mai bun de echipare, dupa care Arafat i-o cumpara din banii stransi inFundatia Pentru SMURD, ca sa nu ramana in paguba. Prin aceasta fundatie, in fapt, se pregateau tunurile pentru viitoarele licitatii.

Planul era perfect, e perfect si azi: dupa ce achizitiona “prototipul” de la Gorgan, Arafat incepea sa il promoveze in randul institutiilor de stat direct interesate: SMURD, ISU, etc. Aia, va dati seama, cum sa ii zica nu lui Arafat, mai ales ca in 2007 era pe un mare val! Caietele de licitatii, ma refer la aspectele tehnice, erau – minune! – gata facute, se punea totul transparent la licitatie, sa nu zica cineva ca se fac smenuri, si hop! castiga Gorgan – caci era singurul care putea sa faca pretul bun si sa il faca si rapid, doar il avea gata, nu trebuia sa se chinuie sa gaseasca de la furnizorii extreni preturi si sa stea in proiectare luni de zile, cum incercau alte firme! Acesta a ramas in mare sistemul perfect prin care Gorgan, sustinut puternic de Arafat, a reusit sa castige licitatii dupa licitatii pentru proiecte speciale. Eu zic ca nu era corect nici atunci, nici acum, dar, deh, prinde orbul, scoate-i ochii!”, ne-a declarat sursa respectiva.

Un model de “proiect special” intitulat “Autospeciala Interventie Dezastre” – Punct Medical Avansat pentru interventii in cazul unor accidente colective si calamitati.

Nimeni nu zice ca nu ar fi utila masinaria: cu ea se intervine in cazul unor accidente colective dezastre si calamitati, fiind dotata cu 2 corturi gonflabile unde se pot primi pacienti si se poate acorda primul ajutor specializat. De asemenea, ea contine un set de descarcerare complet pentru accidente rutiere, targi pentru transportul pacientilor, kit-uri pentru arsuri.

Revin si repet: eu nu contest necesitatea acestor investitii, asa cum arata si “Autospeciala Interventie Dezastre”, care are seturi de resuscitare nou-nascuti. Un asemenea “proiect special” a fost vital in momentul dezastrului de la Maternitatea Giulesti.

Dar nu ma cumpara argumentul acesta, atata vreme cat sub perdeaua necesitatii si a lucrului bine facut, se ascunde un sistem ce desemneaza din start un castigator “programat” al licitatiei.

Ca o mica acolada de final, dupa ce Fundatia pentru SMURD a cumparat primul prototip de genul celui prezentat mai sus, nu a trecut mult timp si, q.e.d, l-am vazut mintenas implementat cu mare tam-tam.

In noiembrie 2008, presa vremii titra cu generozitate urmatoarele:

Trei autospeciale pregătite să intervină în caz de dezastre au fost prezentate miercuri la sediul Ministerului de Interne. Acestea vor fi preluate de către Inspectoratele de Urgenţă din trei judeţe. 
Cele 3 autospeciale destinate intervenţiei la dezastre, accidente colective şi calamităţi vor ajuta echipele de medici să ajungă mai rapid în zonele cu probleme şi să acorde primul ajutor mai multor pacienţi deodată. Proiectul ministerului prevede achiziţionarea de alte 50 de maşini de acest fel. Noile autospeciale sunt dotate cu echipamente de prim ajutor, intervenţie în caz de necesitate şi pot transporta până la 11 victime. 
Deocamdată cele trei autospeciale vor fi repartizate la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti, Iaşi şi Mureş. La prezentarea de la ministerul de Interne au participat ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolaescu (din Mures – n.m.), şi subsecretarul de stat în MSP, Raed Arafat, care a declarat că intenţa este ca toate judeţele să fie echipate cu o astfel de autospecială. Raed Arafat a atras atenţia că noile maşini trebuie folosite doar în situaţii speciale.

E doar un prim episod. Nu avea sens sa incarc pe blog mai mult pentru moment. In zilele ce urmeaza, voi reveni cu si mai multe detalii despre baietii “destepti” din sistemul de Urgenta romanesc, i-am numit pe domnul Raed Arafat si domnul Dan Gorgan, de la Deltamed Cluj.

O sa aflati cum se pune o piedica unui concurent insistent, cu firma carui mare jurnalist de anvergura si-a pus mintea Gorgan, cum se face lobby la ISU-urile judetene “sa mearga lucrurile bine”, care este profitul real al activitatii Deltamed si de ce nu il vedem si in scripte, ba poate, daca sunteti cuminti si o mare surpriza…

Liviu Alexa

PS: Nu e un ziar, e doar un blog, asa ca o sa imi permit si un Post Scriptum intr-o nota mai personala.

Raed Arafat si-a creat de-a lungul anilor, prin foarte multa munca si pasiune, o imagine impecabila, de Dumnezeu al sistemului de Urgenta romanesc. A si muncit omul, a si gresit omul, dar, per total, realizarile sale sunt incontestabile. Raed Arafat este un specialist de prima clasa, laudat si apreciat de somitati in materie la nivel mondial. Unii vorbesc pe la colturi ca e atat de bun profesional, incat maine ar putea fi chemat in board-ul Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

Dragostea si aprecierile publicului larg i s-au suit insa lui Raed Arafat la cap. A ajuns de o infumurare sora cu mitocania, imi aduc aminte chiar de un episod cand a indraznit sa ridice tonul la adresa Danei Grecu, ramasa perplexa. Noroc ca a intrat Victor Ciutacu pe telefon si l-a pus la punct, intr-atat de nesimtit fusese Arafat in acel episod.

Raed Arafat a ajuns atat de pretios, incat chiar se crede Dumnezeu in “industria” din care face parte: intangibil, de nerefuzat, curatia personificata. Dar nu e.

Stiu ca o sa imi atrag oprobiul adulatorilor lui Arafat, stiu ca, din momentul publicarii acestei anchete, o sa fiu considerat o javra basista, stiu ca o sa ma manance focul Gheenei si ca o sa mor de infract si SMURD-ul n-o sa mai vina la mine.

Imi asum totul.

Nu fac pe procurorul, nu dau “interceptari”, daca vor considera necesar, procurorii DNA se vor autosesiza, de asta sunt sigur. Vreau doar sa spun ca, desi legale, manevrele de mai sus nu sunt in regula, afecteaza competitia, pagubesc statul, mascheaza maiestrit un sistem corupt, cel al sanatatii, in care 6 miliarde de euro anual devin carne de tun. Sau, sa imi iertati ironia, carne de “tunuri”.

Cat despre Dan Gorgan, cel obsedat sa nu apara in presa nici “de bine”, nici “de rau”, cel care crede ca a sters toate urmele fotografice cu propriul sau facies, ei bine, de-acum a intrat in lumea vizibila in care trebuie sa se afle toti cei ce fac afaceri cu statul.

O poza cu el n-am gasit, dar e o chestiune de timp pana cand eu sau alt ziarist va gasi o imagine cu Gorgan.

Era si culmea sa reziste la nesfarsit ascuns dupa un site www, Gorgan si-a dorit un monopol, cel al productiei de ambulante, si a calcat in picioare mereu ca sa ajunga acolo unde si-a dorit. Unii insa nu mor, sunt cadavre ambulante, ci pot inca sa vorbeasca.

Cand esti atat de obsedat sa nu existe nicio urma de-a ta, dar esti in egala masura si atat de prost incat nu esti in stare sa gasesti un paravan care sa iti ascunda numele, inevitabil o sa ajungi pe buzele tuturor.

Toti din industria medicala il stiu pe Dan Gorgan de la Deltamed.

De azi, si voi, cei ce nu va bateti in licitatii pe bani grei, veti sti cum isi face Dan Vasile Gorgan banii cu statul.

Inca ceva: mai sunt si alti ziaristi care urmaresc subiectul. Ma bucur mult. Sa fie competitie! Daca e cineva dornic sa vorbeasca cu mine din presa, sunt dispus sa ii ofer si alte piste pe care le stiu, dar pe care inca nu le-am batatorit cum trebuie.

Sursa: liviualexa.ro

MELANIA CINCEA: „Traian Băsescu a trecut ca un cuirasat prin cei zece ani de mandat „

De fiecare dată când citesc un articol scris de Melania Cincea este pentru mine o încântare indiferent de subiect

Frumoasă şi talentată, orice articol care poartă semnătura Melaniei Cincea în calitate de autor este purtătorul garanţiei că citirea lui nu este timp pierdut.

Cu atât mai mult articolul  „Preşedintele-cuirasat„, publicat de timpolis.ro, având în vedere că descrie foarte aplicat şi cu verb cei zece ani ai mandatului de preşedinte a lui Traian Băsescu, zece ani care şi-au pus amprenta asupra vieţilor  noastre, induce şi o stare de emoţie… cel puţin pe mine m-a emoţionat…

Lectură plăcută… 

(Doamne, cât de e frumoasă Melania… 🙂 )

*  *  *  *  *  *  *

Metaforic, se poate spune că Traian Băsescu a trecut ca un cuirasat prin cei zece ani de mandat – în timpul cărora, dacă ţinem cont şi de cele două suspendări, a fost reconfirmat de patru ori în cea mai înaltă funcţie a Statului român. Nu numai că şi-a asumat bătălii grele – deşi era conştient că vor stârni, din partea unei covârşitoare părţi a clasei politice, un val imens de ură şi, implicit, răzbunare –, dar le-a şi câştigat.

După zece ani de mandat în cea mai importantă funcţie în stat, încheiaţi azi, 21 decembrie 2014, Traian Băsescu va ramâne în istorie nu doar ca preşedintele care a poziţionat ferm România pe poziţia Vest, nu doar ca primul preşedinte post-decembrist care a condamnat simbolic crimele comunismului şi care a desecretizat arhivele Securităţii, nu doar ca preşedintele care militat pentru o Justiţie independentă şi pentru o luptă anticorupţie dusă până în pânzele albe, nu doar ca preşedintele care susţinut şi încurajat autonomizarea faţă de politic a unor instituţii-cheie ale statului de drept, ci va va rămâne în istorie ca preşedintele care a învins un sistem ticăloşit. Un preşedinte-cuirasat.

În cei zece ani de mandat la Cotroceni, Traian Băsescu numai că şi-a asumat bătălii grele – deşi era conştient că vor stârni, din partea unei covârşitoare părţi a clasei politice, un val imens de ură şi, implicit, răzbunare –, dar le-a şi câştigat. Spulberând conspiraţia unei majorităţi politice ticăloşite care, simţindu-şi interesele şi chiar libertatea ameninţate, a încercat, de două ori, să-l debarce forţat de la Cotroceni. O dată, a învins această majoritate politică având susţinerea masivă a populaţiei, a doua oară, având sprijinul unor instituţii puternice pe care, prin politica sa, el le făcuse puternice şi independente de politic.

Un prim episod generator de ură la adresa sa, din partea clasei politice, se produsese în 2006, cu un an înainte de prima suspendare. Atunci când preşedintele a decis înfiinţarea Comisiei prezidenţiale care s-a ocupat de analiza dictaturii comuniste din România şi de condamnarea morală a crimelor comunismului – o comisie încredinţată lui Vladimir Tismăneanu – şi a cerut scoaterea dosarelor din arhivele Securităţii. Domnul Băsescu a fost, astfel, primul preşedinte al României post-decembriste care îşi asuma această responsabilitate şi, totodată, acest risc. Pentru cariera sa politică, era un risc. Era pericolul de a-şi transforma în inamic feroce o imensă şi puternică parte a clasei politice româneşti, cu tot ceea ce decurge de aici. Prima dovadă a fost însăşi reacţia majorităţii din Parlamentul României. Şedinţa comună a celor două Camere, din ziua de 18 decembrie 2006, în care regimul comunist urma să fie condamnat ca fiind ilegitim şi criminal, se desfăşurase printre fluierături şi înjurături, fiind necesară intervenţia forţelor de ordine pentru calmarea spiritelor.

Condamnarea comunismului nu era, însă, singurul motiv de antipatie profundă. 2006 era anul în care, deja, se vedeau rezultate palpabile ale luptei împotriva marii corupţii. Prin intermediul Monicăi Macovei, „cartea câştigătoare” pe care Traian Băsescu mizase în această luptă, Justiţia îşi recăpătase îndependenţa, dovadă stând dosarele penale deschise pe numele unor oameni politici pe care, până în decembrie 2004, ţi-era imposibil să-ţi imaginezi că-i vei vedea deranjaţi de vreun procuror. Le era imposibil de imaginat chiar şi unor parteneri de-ai preşedintelui din Alianţa DA. Unul dintre ei a fost Călin Popescu Tăriceanu, premier la vremea respectivă, care îi ceruse şefului statului, prin celebrul deja „bileţel roz”, să intervină în favoarea prietenului său, Dinu Patriciu, ajuns de Justiţie în afacerile dubioase pe care le derulase. Traian Băsescu nu numai că îi refuzase cererea, dar o şi divulgase public. Acesta a fost momentul care a declanşat ruptura Alianţei DA şi, totodată, acţiunile care au stat la baza suspendării preşedintelui, câteva luni mai târziu, în mai 2007. Doar că dl Băsescu avea susţinerea poporului, care îl credita cu o doza foarte mare de încredere. În 19 mai 2007, interesele coaliţiei anti-preşedinte fuseseră, astfel, obstrucţionate.

A doua suspendare pare să fi fost pusă la cale înainte ca USL să înlăture Guvernul Ungureanu, în primăvara lui 2012. Mărturie pot sta evenimentele din vara lui 2012 – în cazul niciunuia nu se poate spune că a fost luat în urma unor decizii ad-hoc.

Deşi în 2012 dl Băsescu nu se mai bucura de cota de popularitate pe care o avusese la prima suspendare, în 2007 – fapt la care contribuise şi Trustul lui Dan Voiculescu, deconspirat şi dovedit în instanţă ca fost turnător la Securitate şi, în plus, posesor al unui dosar de mare corupţie, care se apropia de final, trust care pornise o campanii mediatice sinononime cu linşajul şi la adresa şefului statului şi a tuturor celor care îi susţineau ideile de reformă a Justiţiei şi lupta împotriva marii corupţii –,  deşi, pentru înlăturarea lui se ajunsese chiar la modificarea, după rerefendum, a numărului total de alegători pentru a fi forţată, astfel, validarea demiterii sale, preşedintele a rămas neclintit la Cotroceni. Din două motive. În primul rând, pentru că, în 2012, a avut de partea instituţii ale statului deja reformate şi consolidate – a căror reformă a susţinut-o din primul an al primului mandat –, care nu s-au lăsat îngenuncheate de politic, care au refuzat să devină parte la lovitura de stat pusă la cale în laboratoarele USL. În al doilea rând, pentru că în 2012 a mai avut de partea sa importante Cancelarii occidentale, care i-au recunoscut şi apreciat meritele pe linie de politică externă – Traian Băsescu fiind preşedintele care aşezase ferm şi indubitabil, România pe linia Vest – şi care au luat poziţie faţă de derapajele antidemocratice şi anticonstituţionale puse la cale de noua Putere de la Bucureşti. „Detalii” pe care USL, coaliţia anti-Băsescu, pare să le fi ignorat când a construit planul de demitere a şefului statului.

De altfel, imposibilitatea de a-l înlătura pe Traian Băsescu de la Cotroceni, înainte de încheierea mandatului, nu fusese singurul-element-surpriză de care a avut parte noua Putere. USL, deşi fusese coaliţia politică post-decembristă cea mai puternică, având o majoritate care ne-a amintit de cea coagulată în nouăzecista Duminică a Orbului, a sucombat. Previzibil, de altfel. Dar prematur – înainte de a-şi atinge scopul. Unicul scop, rezumat la sloganul ”Jos Băsescu!”. Deşi pentru a-l înlătura pe Traian Băsescu de la Cotroceni recursese la toate tertipurile juridice şi constituţionale posibile. Deşi răsturnase valori, cu bună ştiinţă şi mult cinism. Deşi comisese ilegalităţi de la nivel înalt. Deşi călcase în picioare statul de drept. Deşi sfidase şi jignise parteneri occidentali ai României. În mod ironic, dl Băsescu i-a supravieţuit megaalianţei antibăsiste USL. Sau, metaforic spus, victima i-a supravieţuit călăului.

Metaforic, se poate spune că Traian Băsescu a trecut ca un cuirasat prin cei zece ani de mandat – în timpul cărora, dacă ţinem cont şi de cele două suspendări, a fost reconfirmat de patru ori în cea mai înaltă funcţie a Statului român. Nu numai că şi-a asumat bătălii grele – deşi era conştient că vor stârni, din partea unei covârşitoare părţi a clasei politice, un val imens de ură şi, implicit, răzbunare –, dar le-a şi câştigat.

Pentru conformitate:

Autor: Melania CINCEA

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 21 decembrie 2014

La revedere domnule Preşedinte … România intră într-o altă epocă … o fi o epocă USL?

Toate au un final … chiar şi mandatele prezidenţiale …

Preşedintele Băsescu şi-a luat la revedere …

Poate ar fi destul dacă am spus atât …

Nu pot să nu remarc un fapt, unele lucruri rămân la fel … Corina Drăgotescu, de exemplu, rămâne un gunoi vândut…

S-a întâmplat şi un lucru de ţinut minte … un alt gunoi, Mircea Badea, a fost ţinut acolo unde îi e locul: afară …

În rest … de luni începe o altă săptămână, România intră în altă epocă… să sperăm că nu va fi Epoca USL …

În fond, avem Preşedinte de la PNL, Premier de la PSD, PDL şi Băsescu nu mai există, nu, nu e copy-paste după protocolul de constituire al USL …

Ce mai vedeam? Donişo*ica Grohghiu, penelisda şefă primea în studioul Atenei 3 de la Ţopeasca”urechiala” pentru nişte lucruri făcute de Iohannis fără a reacţiona în vre-un fel… probabil data viitoare o vom vedea cum va primi de la Gâdea indicaţiile Varanului …

Ce am remarcat la Alinuţa?

Nu demult vorbea ca purtător de cuvânt al PNL…

Acum vorbea în calitate de preşedinte al PNL … 

Discursul era identic …

Da, începe o altă epocă …

 

Plagiatoarea „doctoriţă” Sexy LOV, primăriţa Craiovei, dovedeşte încă odată că nu este decât o ţoapă, nesimţită, arogantă, autosuficientă, destul de proastă încât să îi creadă pe ceilalţi şi mai proşti decât ea …

În Rusia ţaristă dacă nu aveai o decoraţie cât mai mare şi mai sclipitoare cu care să te împopoţonezi la ocazii erai considerat un om care nu merită respectul celor din jur…

La PSD se pare că toţi trebuie să aibă un doctorat… astfel probabil pesediştii, căcănari de felul lor consideră că sunt superiori celor din jur… 

Problema este că pentru un doctorat trebuie să lucrezi ca apucatul .. de ce să îţi baţi capul şi să te satrici la ctreieraş ând e mult mai simplu să îi tragi un copy-paste respectabil şi iată-te doctor…

Câşi doctori copy-paste o fi având PSD nu avem de unde să ştim.

După mega scandalul cu plagiatul primului pesedist al ţării, Victor Ponta care a recunoscut indirect zilele trecute că a plagiat, iată că şi sexy primăriţa Craiovei, Sexy LOV (Lia Olguţa Vasilescu) s-a trezit şi ea suspectată de plagiat.

Universitatea Bucureşti solicită Consiliului Naţional de Etică să i se  verifice teza de doctorat  a primăriţei Craiovei e plagiată, pe lângă o mare parte de lucrare cupiată pe blocuri de text, un capitol întreg, al şaptelea fiind preluat integral.

„Raportul realizat de către doamna profesor Cosima Rughiniş, – se arată într-un comunicat al Uuniversităţii Bucureşti – specialist reputat în sociologie, atât în ţară, cât şi în străinătate, prezintă o analiză a tezei de doctorat «Contribuţia lui Vilfredo Pareto la dezvoltarea sociologiei moderne» elaborată de LiLia-Olguţa Vasilescuub conducerea prof. univ. dr. Dumitru Otovescu, în ceea ce priveşte normele de bună practică de autorat ştiinţific în lucrările academice”.

Raportul a fost solicitat de Şcoala doctorală a Facultăţii de Sociologie şi înaintat, la cerere, Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti, se mai spune în comunicat.

Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti s-a autosesizat în cazul tezei de doctorat cu titlul „Contribuţia lui Vilfredo Pareto la dezvoltarea sociologiei moderne”, susţinută de L.O.Vasilescu în 2007, la Facultatea de Sociologie.

„Comisia a luat în discuţie acest caz în 2013, dar nu a fost în măsură atunci, din motive obiective, să se pronunţe”, spune Universitatea Bucureşti în sesizarea trimisă către CMECŞDTI (Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvolării Tehnologice şi Inovării).

Comisia susţine  că a solicitat un referat de expertiză privind suspiciunea de plagiat în cazul tezei de doctorat a Olguţei Vasilescu.

„Referatul a fost realizat de către dna. conf. univ. dr. Cosmina Rughiniş, de la Facultatea de Sociologie. Referatul demonstrează existenţa mai multor pasaje neatribuite conform normelor academice de către autoarea tezei. Totodată, un capitol întreg, al 7-lea, este preluat integral de pe internet, fiind vorba de un text care nu are autor”, se mai arată în sesizarea semnată de prof. dr. Marian Popescu, preşedintele Comisiei de Etică a UB, .

UB precizează că a fost sesizat C N E pentru a verifica acest cazdeoarece, potrivit OUG 28/2011, doar CNE poate să examineze orice suspiciuni  de abateri de la conduita ştiinţifică şi de cercetare în cazul persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

 Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti i-a transmis Olguţei Vasilescu o înştiinţare că s-a autosesizat în cazul tezei sale de doctorat şi că a solicitat CNE să facă verificări pentru suspiciunea de plagiat.

Cu nesimţirea şi aroganţa caracteristică Lia Olguţa Vasilescu s-a apucat să ameninţe pe unde putea: „O voi da în judecată pe profesoara Cosmina Rughiniş, pentru calomnie” a spus ea plină de indignare… asta deşi exact aceasta e menirea acelei comisii, dacă se dovedeşte că nu e vorba de un plagiat, treaba moare iar respectivului i se eliberează o adeverinţă că totul e OK.

 Lia Olguţa Vasilescu,  într-o conferinţă de presă, că a fost informată de presă că există suspiciunea de plagiat în cazul tezei sale de doctorat, susţinând că profesoara Cosmina Rughiniş, de la Facultatea de Sociologie, care a realizat referatul de expertiză, „nu a fost aproape deloc cercetată„, existând foarte puţine studii despre aceasta.

„Este inutil să vă spun că acest sociolog nu a fost aproape deloc cercetat. Există foarte puţine note şi studii despre el. Când m-am apucat de această lucrare, mi s-a spus de comisia de doctorat că o să fie foarte greu, că nu există materiale pe care aş putea să le citesc, dar m-am înhămat şi la traducerea lui Vilfredo Pareto. Am aici cele trei volume pe care eu le-am tradus. Trataul de Sociologie Generală are patru volume, trei le-am tradus deja şi înţeleg că această doamnă de care nu am auzit, s-ar putea să fie o somitate, dar la ce gafă a făcut, are a-şi cere scuze – Cosmina Rughiniş – care spune că o parte din lucrarea mea de doctorat, un întreg capitol ar fi plagiat”, a spus Lia Olguţa Vasilescu.

Ea a precizat că „există un program de detectare a plagiatului, cel după care toate instituţiile se ghidează” şi că ea a accesat acest program, constatând că şapte la sută din teza sa de doctorat este plagiată, însă acest procent reprezintă de fapt rezumatul lucrării sale, scris tot de ea.

“Există un program de detectare a plagiatului, cel după care toate instituţiile se ghidează, pot să vadă acolo despre ce este vorba – acesta se cheamă http://www.detectareplagiat.ro şi poate fi descărcat şi accesat de peste tot, şi de dumneavoastră. (…) Am accesat acest program şi ce am constatat: raport de originalitate pe teza mea de doctorat – şapte la sută plagiat. Numai că acest şapte la sută te duce la un link, ce credeţi că este acest link – rezumatul tezei mele de doctorat, scris tot de mine, împreună cu domnul Otovescu. Cei care aţi dat doctoratul, ştiţi că după lucrare se face şi un rezumat. Rezumatul este parte a lucrării respective. Cu alte cuvinte, cei şapte la sută plagiaţi în lucrarea mea, îmi aparţin tot mie. Mai mult, în 2007, am publicat primul volum de Sociologie Generală a lui Vilfredo Pareto – traducere. În 2007, am făcut şi o prefaţă la acest volum, această prefaţă este parte din lucrarea mea de doctorat, sub semnătura mea. Deci, dacă cei şapte la sută sunt plagiat la o lucrare tot de a mea, înseamnă că lucrarea mea este sută la sută originală”, a declata Lia Olguţa Vasilescu.

Primătiţa  spune că o va da în judecată pentru calomnie pe profesoara Cosmina Rughiniş:

„Dacă această doamnă (c.u.dr. Cosmina Rughiniş) nu a făcut o gafă de gâgă, este rău intenţionată şi vreau să vă spun că o să îmi apăr imaginea şi o să o dau în judecată pentru calomnie. Voi merge şi la Comisia de Etică, îmi voi prezenta lucrarea. Ea este verificată de unul dintre cei mai mari sociologi ai României, pentru că în comisia mea de doctorat a fost Ilie Bădescu şi nu există sociolog din România care să îl conteste pe acest om, au fost Radu Baltasiu, Elena Zamfir, Cătălin Zamfir şi Dumitru Otovescu”, a spus iritată la culme Lia Olguţa Vasilescu. L.O.V.avea la ea când s-a dus la conferinţa de presă  la mai multe volume originale ale lui Vilfredo Pareto, traducerile realizate de ea în timpul studiului pentru teza de doctorat, precum şi cu agendele şi caietele studenţeşti din perioada studiului.

Ce poţi să spui?  Un întreg capitol (şapte) este copiat integral şi L.O.V. o face pe iritata? Păi asta arată că în noaptea minţii ei se îi consideră pe cei din jur destul de tâmpiţi încât să nu vază evidenţa.

Şi cum prostul nu-i prost destul dacă nu îţi pune şi clopoţei la tichia de mărgăritar, Primăriţa Craiovei s-a apucat să scrie pe blogul personal un articol mizând pe fapătul că cititorii săi sunt atât de bătuţi în cap încât o cred pe cuvânt, fără a încerca să afle adevărul.

Evident că nici prin cap nu îi trece să se apune să explice cum de capitolul şapte este IDENTIC cu cel al lucrării pe care e acuzată că l-a plagiat.

„Nu stiu daca sa ma amuz sau sa ma enervez – scrie Lia Olguţa Vasilescu pe blogul său –  de tentativele unora de a ma discredita cu orice pret. De neputinta lor de a ma bate la locale (cu ziare absolut mizerabile aruncate in ziua votului, cum ca sunt betiva, prostituata si ce orori se mai pot scrie despre o femeie care e de 12 ani in politica), de a ma bate la generale (unde razboiul pe Craiova s-a dus mai mult cu primarul, decat cu candidatii USL, in acelasi mod marsav) si de a ma scadea in sondajele de opinie, unde populatia ma vede tot pe primele locuri, printre politicieni. 

Asta pentru ca baietii care si-au facut case prin parcuri, si-au luat teren in mijlocul stadionului (pe care vreau sa-l reconstruiesc) sau in mijlocul pietelor, cu functionari, fosti primari sau chiar instante de judecata pe mana, vad ca li s-a stricat jucaria si ca NU MAI MERGE CA INAINTE. Ei, cat de idiot trebuie sa fii acum, sa spui ca am plagiat o lucrare de doctorat, dupa un sociolog (Vilfredo Pareto), DESPRE CARE ESTE LUCRAREA? Si cat de prost (desi te dai destept) trebuie sa fii sa ma acuzi de proasta traducere a editiei din franceza a Tratatului lui Pareto, cand oricine mi-a citit teza isi da seama ca referirile sunt la traducerea DIN ITALIANA, iar cei direct interesati de Pareto stiu ca el nu si-a copiat cartea din franceza in italiana, ci A RESCRIS-O.

Toti scriitorasii craioveni care traiesc din ciosvarta aruncata de mafia imobiliara si-au dat mana sa ma acuze de ceva ce nu EXISTA: plagiatul. Asta dupa ce l-au terorizat cu telefoane pe conducatorul meu de doctorat, ca sa RECUNOASCA FAPTUL CA MI-A SCRIS EL LUCRAREA. Fiindca plagiatul era greu de dovedit, din moment ce nimeni in Romania nu a scris mai mult de 20 de pagini despre Pareto si din moment ce singura traducere a „Tratatului de sociologie generala” se afla in posesia mea (doar primele doua volume au fost publicate), din simplul motiv ca eu l-am tradus in romana.

Ce sa plagiezi, daca nimeni nu a facut o lucrare atat de ampla pana acum despre acest sociolog, cel putin in Romania, iar in Europa a fost  evitat din cauza simpatiei pentru fascismul italian, de care s-a dezis doar in ultimii ani de viata? Observ ca si asta mi se imputa: ca promotorul teoriei elitelor, a fost unul dintre ideologii fascismului. Deranjul mare cred ca vine tocmai din faptul ca sunt atat de „comunista”, incat nu mai vand, nu mai concesionez si nu mai dau pe spagi terenuri prin Craiova…

In fine, supararea mea consta nu doar in faptul ca loviti in mine ca mic cercetator al unui prea mare sociolog si, din pacate, prea putin cunoscut, cat ca puneti sub semnul intrebarii profesionalismul unor ilustri profesori ( Catalin Zamfir, Elena Zamfir, Dorel Abraham, Radu Baltasiu, Ilie Badescu si cu voia dvs, Dumitru Otovescu – devenit tinta vie in razboiul declansat contra mea), care au fost in comisia de doctorat. Pentru ei, merita sa ne vedem in instanta… Dar supararea imi va trece! Pentru ca ne vom distra acolo…

Singura neclaritate vine din ajutorul pe care l-a dat acestei coalitii de aparare a intereselor imobiliare un ziarist pe care-l apreciam, Cornel Nistorescu. Poate ca se afla sub influenta unui jurnalist care m-a rugat de multe ori sa-l ajut financiar, cand avea sotia in spital, cand era pe la vreun hotel in Bucuresti si nu avea bani sa-si achite camera sau sa-si mai scoata vreo carte. Si cand, brusc, intr-o noapte la 12, mama de copil mic fiind, nu i-am mai raspuns la telefon sa-i achit consumatia prin vreo carciuma si a inteles ca s-a golit cutia milei, a trecut sa-si ia portia de la unii direct interesati de pana lui. 

Ca sa inchei, pentru ca am dat prea mare atentie unei ineptii, le transmit „baietilor destepti” care mai vor terenuri moca, prin Craiova, ca noul primar nu intra in combinatiile lor dubioase! Mai cautati baieti! Mai inovati!”

Sursa: olgutavasilescu.ro

Ce reuşeşte Lia Olguţa Vasilescu să demonstreze cu acest text? Nimic decât ceea ce ştiam … că nu e decât o ţoapă, nesimţită, arogantă, autosuficientă, destul de proastă încât să îi creadă pe ceilalţi şi mai proşti decât ea …

Ce să zic? Este soiul cel mai rău de politician, care a .. supt  ABC-ul politicii de la  Vadim-Tudor, perfecţionându-se sub oblăduirea partidului de escroci păstorit de un mincinos ordinar, evident, plagiator şi el … urmaş pe linie politică directă al sinistrului Ion  Iliescu, urmaşul dincontestabil al lui Nicolae Ceauşescu …

ROMÂNIA MURDARĂ – conexiuni perverse: Dan Voiculescu, Mugur Isărescu, banii lui Ceauşescu

Una din enigmele României contemporane se referă la banii fostului dictator Nicolae Ceauşescu … Unde au dispărut acei bani?

Tot timpul au existat indicii care duceau spre Dan Voiculescu, la nivel de zvon şi de speculaţie logică se spunea că adevărata sursă a averii acestuia ar fi chiar dispăruţii bani ai lui Ceauşescu.

Orice tentativă de aflare a adevărului se lovea la un moment dat de un zid impenetrabil şi se intra într-o fundătură de unde cercetările nu mai puteau continua.

Să fie cheia poveştii în relaţia ţinută ascunsă dintre Dan Voiculescu şi Mugur Isărescu? Cei doi au fost colegi la ASE timp de 14 ani şi au avut o relaţie care depăşea binişor colegialitatea.

În cazul lui Voiculescu, anchetatorii vorbesc de 230 mil USD,  bani folosiţi de acesta pentru capitalul social a trei firme infiinţate în anul 1990, bani pe care acesta nu îi poate justifica.

În 1990, când şeful BNR conducea Comisia care investiga fondurile deturnate din patrimoniul statului, printre care la loc de cinste figura firma Crescent. De altfel, comisia de avocaţi canadieni, angajată la aceea vreme de guvernul condus de Petre Roman, a indicat : Arestaţi-l pe Voiculescu!

Raportul EXPLOZIV al DIICOT și SIE despre conexiunile dintre Dan Voiculescu, Mugur Isărescu și BANII lui Ceaușescu

Un nou episod al serialului dedicat BANILOR LUI NICOLAE CEAUȘESCU, jurnalistul Andrei Bădin prezintă o notă SIE- DIICOT despre relaţiile între Dan Voiculescu şi Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României şi preşedintele în 1990 al Comisiei Guvernamentale pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului. Întrucât este extrem de interesantă, o reluăm mai jos.

RAPORTUL DIICOT-SIE publicat pe siteul flux24 despre relaţia Dan Voiculescu-Mugur Isărescu este exploziv.

Dan Voiculescu şi Mugur Isărescu au fost colegi la ASE timp de 14 ani având relaţii mai mult decât colegiale. Nota descrie şi grupul de prieteni apropiaţi ai celor doi, printre care cadre ale Securităţii.În prima parte a raportului, procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE susţineau că Dan Voiculescu este suspectat că şi-ar fi însuşit în decembrie 1989 şi 1990 o sumă între 150 şi 300 de milioane de dolari. De asemenea, anchetatorii afirmau că Voiculescu nu ar putea justifica suma de 230 de milioane USD folosită de acesta pentru capitalul social a trei firme infiinţate în anul 1990.

Cheia relaţiei dintre ei pare a fi Mihai Croitoru, cumnatul lui Mugur Isărescu, pe care Voiculescu şi l-a apropiat făcându-i diverse cadouri, aşa spun procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE. 

Croitoru a fost în perioada 1972-1978 consilier la Ambasada RSR de la Londra. Atunci cumnatul lui Croitoru l-a cunoscut pe John Edgington, care în perioada 1984-1989 a figurat ca proprietar al firmei Crescent. Despre Croitoru s-a aflat după 1989 că a fost un agent al Securităţii. În 1998, el a fost revocat din postul de ambasador la Oslo în urma unor dezvăluiri de presă care atestau statutul său din trecut. De asemenea s-a speculat că Mihai Croitoru a fost retras din postul de diplomat la Ambasada din Londra în 1978 tocmai datorită legăturilor sale cu Securitatea. În 1978, după ce generalul Pacepa a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii, agenţii Securităţii acoperiţi ca diplomaţi au fost retraşi de la posturi de frica desconspirării lor de fostul nr. 2 în DIE. Raportul SIE-DIICOT confirmă bănuielile. Mai mult se afirmă că acesta a fost cadru al DSS, adică ofiţer de Securitate.

MOMENTUL CHEIE AL RELAŢIEI VOICULESCU- ISĂRESCU a fost în 1990, când şeful BNR conducea Comisia care investiga fondurile deturnate din patrimoniul statului, printre care la loc de cinste figura firma Crescent. De altfel, comisia de avocaţi canadieni, angajată la aceea vreme de guvernul condus de Petre Roman, a indicat: Arestaţi-l pe Voiculescu!

Procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE descriu scene halucinante din timpul audierii lui Dan Voiculescu de către Mugur Isărescu. Cu toate că cei doi se cunoaşteau de mulţi ani şi erau apropiaţi, Mugur Isărescu s-a prefăcut că nu îl cunoaşte pe Dan Voiculescu. Acest lucru, afirmă procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE, ridică grave suspiciuni cu privirea la corectitudinea anchetei şi la hotărârea lui Mugur Isărescu de a duce ancheta până la capăt.

Raportul SIE-DIICOT notează în final că Dan Voiculescu nu a păţit nimic deoarece Comisia condusă de Isărescu nu a obţinut nici un rezultat concret.

– CONSTANTIN MUGUREL ISĂRESCU s-a născut în municipiul Drăgăşani, judeţul Vâlcea, la 01.08..1949.

-A absolvit în 1971 aceeaşi facultate de Comerţ Exterior din cadrul ASE ca şi DAN VOICULESCU dar nu există informaţii care să indice că s-au cunoscut timpul facultăţii.

– Între 1975-1989 au fost colegi de cadre didactice în ASE. Nu sunt date care să indice o colaborare înainte de 1989 între MUGUR ISĂRESCU şi DAN VOICULESCU în legăturâ cu activităţile acestuia din urmă în cadrul operatiunilor AVS, dar cei doi se frecventau având relaţii mai mult decât colegiale.

-În aceea perioadă au avut prieteni comuni: GABRIELA CRĂINICEANU, nora fostului Vicepreşedinte al Băncii Romăne de Comerţ Exterior, Gheorghe Crăiniceanu: DUMITRIU GOICIU, fost cadru DSS şi apoi SIE în prezent decedat, GEORGETA DONOSE LEFTERESCU, cadru în rezervă, pensionată pe caz de boală în 1990.

-Relaţiile dintre cei doi au fost cultivate şi de MIHAI CROITORU, cadru DSS (cumnatul lui MUGUR ISĂRESCU), care între 1978 şi 1990 a lucrat în Ministerul Comerţului Exterior şi al Cooperării Economice Intemaţionale, unde a fost inspector principal, director adjunct şi consilier aI ministrului. În această calitate MIHAI CROITORU avea legături profesionale cu DAN VOICULESCU.

– DAN VOICULESCU a exploatat inclinaţia lui MIHAI CROITORU pentru avantaje materiale făcându-i acestuia numeroase cadouri şi stabilind în timp relaţii de prietenie. În perioada 1972-1978, MIHAI CROITORU a ocupat postul de consilier la Ambasada României de la Londra. În aceastâ perioada a intrat în contact cu JOHN EDGINGTON, cetătean bfitanic, care între 1984-1989 a figurat ca proprietar al firmei CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD.

Relaţia între MIHAI CROITORU şi JOHN EDGINGTON a continuat şi perioada în care MIHAI CROITORU a lucrat în minister existând informaţii cu privire la întâlniri ale celor doi împreună cu DAN VOICULESCU în Bucureşti, dar şi contacte la Londra în timpul unor deplasări în interes de serviciu ale funcţionarului român.

– MUGUR ISĂRESCU a condus între 1990-1991 Comisia Guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi infiinţată prin HG nr.951 din 1990.

•În această calitate MUGUR ISĂRESCU l-a anchetat pe DAN VOICULESCU, interogându-l în două rînduri.

MUGUR ISĂRESCU nu a arătat niciodată că îl cunoaştea dinainte pe DAN VOICULESCU aceasta ridicând grave suspiciuni cu privire la corectitudinea anchetei şî la hotărârea lui MUGUR ISARESCU de a duce ancheta până capăt.De altfel, Comisia Guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului şi-a incheiat activitatea fară a obtine nici un rezultat concret.

Sursa: evz.ro

S-a deschis sezonul la bancuri cu Alinuţa şi Ludovic…

Motto: 

Alinuţa nu ştia să zică

Râu, răţuşcă, rămurică,

Dar de când fetiţa-nvaţă

Ce rost are păsărica-n viaţă

Ştie bine  cum să zică

Râu, răţuşcă, rămurică.

 

Având în vedere că PNL a fost întotdeauna un partid atipic, cu tot felul de orgolii şi de evoluţii oportune, lipsite de predictibilitate, mă făcea să mă întreb la un moment dat cam ce nu s-ar putea întâmpla în PNL.

Între imposibilităţi erau ca anumite persoane să ajungă în PNL.

Puteam să jur că niciodată în PNL nu va ajunge preşedinte cineva care să nu îndeplinească un criteriu statutar care prevede un minim de 3 ani vechime în partid … eram convins că îl vor hali colegii lui… S-a întâmplat. Iohannis a fost adus şi plantat direct în funcţia de vicepreşedinte.

De asemenea, între persoanele care nu credeam că vor ajunge preşedinte în partid era Ludovic Orban … iată că a ajuns aproape preşedinte… totuşi n-a ajuns.

Despre Alina Gorghiu, ştiam că este o femeie extrem de ambiţioasă, fără nici un fel de complexe în a recurge la orice fel de metode pentru a mai avansa un pic. Zvonistica spune că numărul de paturi prin care ar fi trecut, evident, pentru ascensiune în partid, s-ar scrie cu două cifre, dar cum nu avem cum să avem confirmarea e bine să lăsăm asta la nivel de zvon.

De inteligentă, probabil că e o femeie inteligentă, sau cel puţin aşa pare. Despre ea credeam că dacă va ajunge cumva preşedinte în PNL asta nu se va întâmpla înainte de 2025 …

Extrem de ciudat este saltul ei în funcţia de preşedinte al paridului după ce l-a învins la alegerile interne pe Ludovic Orban, extrem de suspectă fiind susţinerea pe care i-a oferit-o  Klaus Iohannis şi evident, gruparea care îl susţine…

Ar fi o explicaţie, dar numai la nivel de presupunere, evident… Cei care au împins-o pe Alina Gorghiu în fruntea partidului speră probabil că este o gâsculiţă pe care o vor manipula aşa cum doresc. Teamă mi-e că le va işi pe nas gâsculiţa …

Om tări şi om vedea.

Până una alta, în cel mai tradiţional obicei  mioritic a apărut un banc, legat de această surprinzătoare victorie a ei.

Cică Alinuţa şi Ludovic stau de vorbă:

– Alinuţo – întrebă Ludovic – eu nu înţeleg cum dracu de te-au votat pe tine şi nu pe mine? Până mai ieri, când le cântam la chitară îi vedeam pe toţi  cu palpită de plăcere, ca pe nişte adevăraţi melomani…

– Ei – răspunde Alinuţa – probabil melomanilor de care zici le nu le place atât de mult chitara ta ca păsărica mea …

Alinuţa & Ludovic

Ca-n filmele cu proşti, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională o Ordonanţă de Urgenţă (OUG 55/2014) care suspenda temporar o lege şi mai neconstituţională şi discriminatorie … bravo Românica… halal să-ţi fie …

Ca în filmele cu proşti Curtea Constituţională a României a reuşit performanţa de a declara drept neconstituţională o Ordonanţă de Urgenţă OUG 55/2014 care suspenda temporar aplicarea unei legi neconstituţionale în esenţă, lege discriminatorie care se aplică doar aleşilor locali, dar nu aleşilor din Parlament, deşi mandatul le este oarecum similar, dacă respectăm proporţiile …

*****

Întotdeauna am fost uimit în ceea ce priveşte România se inconsecvenţa absolut halucinantă care se maifestă în toate domeniile.

În acest context nu am cum să nu fiu uimit de seninătatea cu care se discută despre acea ordonanţă de urgenţă care le permitea aleşilor locali, valabilă pentru nu mai ştiu câte zile,  să se mute dintr-un partid în altul fără a pierde funcţia în care fuseseră aleşi.

Practic de făcea temporar derogare de la o lege, cam ca şi cum, temporar, furtul ar fi fost declarat legal.

Alina Gorghiu, purtătoarea de cuvânt a PNL, mai nou candidată la ocuparea funcţiei lăsate vacantă de Klaus Iohannis, scrie astăzi  pe siteul său:

Traseismul aleşilor locali-neconstituţional

OUG 55/2014 a fost declarată neconstituţională. Prin această decizie CCR consfințește ceea ce PNL  spunea dinaintea campaniei electorale și anume că migrația aleșilor locali este un lucru extrem de nesănătos pentru democrație și a fost folosită de PSD strict în scopul câștigării alegerilor de către Victor Ponta.

Așteptăm redactarea deciziei pentru a vedea care sunt efectele pe care Curtea le prevede cu privire la această lege și vom vedea cum se va poziționa PSD și majoritatea parlamentară care susține guvernul PSD cu privire la acest fenomen al migrației politice, care va fi reglementat într-un viitor proiect de lege.

Efectele acestei decizii trebuie să însemne concretizarea pierderii mandatelor acestor aleși locali care încălcând Constituția României au migrat de la un partid la altul, încălcând voința electoratului la urne la momentul la care au fost aleși. Totuşi, decizia CCR, prin ea însăși, nu are consecințe juridice directe asupra mandatelor primarilor care au migrat. Din punct de vedere tehnic, odată declarată neconstituțională, OUG 55 se va întoarce în parcursul legislativ pentru a putea fi respinsă în Parlament. Astfel, în legea de respingere a ordonanței urmează să se prevadă și încetarea mandatelor aleșilor locali care au migrat.

Decizia CCR  reprezintă un nou blam pentru Victor Ponta și un argument în plus pentru care premierul trebuie demis. Este extrem de grav că un premier al României și președinte al partidului în jurul căruia este construită majoritatea în Parlament a impus emiterea unei Ordonanțe de Urgență a cărei neconstituționalitate era evidentă de la început. Mai mult, neconstituţionalitatea acestei ordonanţe este şi un blam la adresa Avocatului Poporului. După ce a sfidat opinia publică din România și a apărat interesul politic al PSD, Victor Ciorbea trebuie să își dea de urgență demisia pentru că a ignorat săptămâni întregi cele ce au fost sesizate de noi şi de societatea civilă.

Sursa: alinagorghiu.ro

Trebuie să recunosc că de multe ori am fost fascinat la Alina Gorghiu de două lucruri, de modul sexos în care pronunţă „r”-urile şi de modul absolut alambicat, feminin în esenţă, în care îşi construieşte ceea ce spune.

Despre faptul că OUG 55/2014 care le permitea pentru o perioadă de câteva zile aleşilor locali să migreze de la un partid la altul fără a avea de suportat nici un fel de consecinţe, deci nu şi-ar mai fi pierdut postul în care fuseseră aleşi.

E corect şi faptul că Victor Ciorbea, cel cu privirea stereogradică şi freza făcută parcă la forjă ar trebui luat puţin de ouă pentru că nu îşi face datoria. Bine, ar mai fi motive pentru care ar trebui să dea socoteală acesta.

Dar nu de asta isunt eu uimit ci de faptul că toată lumea care vorbeşte de această ordonanţă rămâne la nivel superficial fără a încerca să intre în esenţă.

Curtea Constituţională se pare că nu a observat că declară neconstituţională Ordonanţă de Urgenţă  care nu face decât să suspende temporar aplicarea unei legi complet anapoda.

Să plecăm de la bază… un Consiliu Local este de fapt un fel de parlament local.

Adică le interzicem consilierilor locali sub pedeapsa pierderii funcţiilor în care au fost aleşii să se multe dintr-un partid într-altul în timp ce atunci când parlamentarii de la Bucureşti migrează dintr-un partid în altul ca la balamuc nu ne pasă?

De asemenea, un primar îşi pierde funcţia dacă se mută dintr-un partid în altul?

Ciudat.

De multe ori îi vedem pe diferiţi indivizi care stau la televizor tot tipul comenând orice în funcţie de interesul găştii politice din care fac parte, când le convine ne aruncă în faţă, cu nesimţire faptul că avem parlamentarii pe care îi avem petru că am fost imbecili şi ne-a trebuit vot uninominal.

Deşi felul în care au fost aleşi politicienii care infectează Parlamentul din oraşul cu mitici, nu se poate numi vot uninominal (de vreme ce au fost implicate şi liste de partid, deci vorbim de o struţocămilă numită vot mixt), vina pentru felul în care arată Parlamentul cică ne revine… 

Practic, în mintea lor, partidele din care fac parte nu au nici o vină … poporul le-a dat mandatul…

Ei bine, asta cu datul mandatului de alegători direct individului nu se mai potriveşte atunci când vorbim de aleşii locali şi asta deşi, de exemplu, primarii au fost aleşi pe baza unui vot cu adevărat uninominal.

Pimarul, conform legii ăleia suspendată temporar de OUG 55/2014, îşi pierde pur şi simplu mandatul dacă i se face de plimbare spre alt partid. Nici nu mai vorbim de apariţia discriminării în momentul în care un primar independent intră într-un partid.

Pe de altă parte, îi auzeam pe unii de pa PSD spunând că e logic să li se ofere libertatea aleşilor locali deoarece mulţi din ei au fost aleşi ca făcând parte din o anumită formaţiune politică…

Păi majoritatea au fost aleşi ca făcând parte din USL ca formaţiune politică formată din PSD, PNL, UNPR, PC… USL-ul ăla a dispărut stricto sensu prinplecarea PNL … Ceea ce e acum e o abureală absolut jenantă… în loc de PNL alianţa este fornată între trei partide (PSD, PC, UNPR) şi o persoană fizică, PLR-ul lui nefiind încă declarat partid în toată regula.

Alţii au fost aleşi ca făcând parte din PDL, formaţiune politică dispărută azi prin aiuritoarea topire în PNL.

Sincer să fiu, mie mi se pare că deja celebra OUG 55/2014 este mai puţin neconstituţională decât legea pe care o suspenda temporar …

Ce poţi să mai zici? Ca la noi la nimeni …

Că veni vorba de Curtea Constituţională .. tare mi-ar plăcea să văd cum aceasta declară drept neconstituţională vacanţa pe care şi-o iau parlamentarii de câte ori e campanie electorală … nu că dacă s-ar duce la serviciu în aceste perioade parlamentarii ar face oarece util … Fă fie aşa, de amorul artei  …

ELENA ADORA PUŢIŞOARELE

„Suzana, a zis tovarasul, sa-i faci o ciorba de rosii, cu taitei, dar sa faci mai multa, sa avem si maine. Si un ghiveci cu carne. Imi faci ghiveci si imi faci si putisoare”.

*

„Ce pui la ghiveci?”, ma intreaba. Am inceput sa-i insir: ceapa, morcovi, cartofi, ardei, varza, rosii. Carnea se prajeste separat, zarzavatul se inabusa tot separat, fiecare leguma in parte, nu la un loc. Dupa aia le amestec cu carnea, pun suc de rosii deasupra, verdeata si bag totul la cuptor. „Da putisoarele?” Putisoarele? Fierb cartofi, pun faina, oua, fac o coca, o prajesc putin in unt, fac din ea cu palmele bucati cam cum este plastilina, dar mai groase, le las un pic la rece si le bag la fiert. Cand sunt gata, le scot cu o paleta de spuma, ca sa se scurga de apa. Dupa aia le pun intr-o tava pregatita cu pesmet, cu scortisoara, zahar si unt, dar inainte rumenesc putin pesmetul. Tavalesc putisoarele prin pesmet si le bag putin la cuptor, acoperite.

* * * * * 

 

În 2004 Editura Amaltea publica volumul „La curtea lui Ceausescu”,  o carte care o are ca autoare pe Maria Dobrescu.

Cartea reprezintă de fapt 300 de pagini de amintiri a Suzanei Andreiaş care a fost timp de 30 de ani administrator al palatelor lui Ceauşescu, lucru care a făcut-o să fie un bun observator al vieţii familiei Ceauşescu.

Ea dezvăluie tabieturile şi mofturile familiei dictatorului, felurile de mâncare şi toaletele preferate de cei doi, dar vorbeşte şi de intrigile din Primăverii şi Snagov.

Extrem de interesante sunt tainele vieţii intime a cuplului Ceauşescu văzute din bucătăria, cămara sau grădina de zarzavat a reşedinţelor familiei Ceauşescu,  amănunte savuroase, reţete de mâncare preferate ale coanei Leana precum şi  tabieturi ale lui Nicolae Ceauşescu, povestiri din copilăria năbădăioşilor copii ai familiei Ceauşescu sunt adunate în această carte, după cum se spune pe copertă, cu deznăluiri  despre viaţa de familie a cuplului prezidenţial.

În carte nu s-au strecurat bârfe răutăcioase, e vorba doar de amintiri ale unei femei devotate trup şi suflet stăpânilor săi. Atrage atenţia şi autocenzura absolut necesară cuiva care reuşea să pătrundă în intimitatea familiei dictatoriale şi să hrănească, să spele, şi să îngrijească familia cu membrii atât de sclifosiţi şi mofturoşi.

Cartea este un dialog între autoarea, Maria Dobrescu şi Suzana Andreiaş, gospogina şefă de la reşedinţele prezidenţiale Scroviştea, Primăverii…

Politica este prezentă doar în măsura în care e nevoie de repere, pentru Suzana Andreiaş nefiind importante dialogurile dintre Nicolae Ceauşescu şi Kim Ir Sen ori Francois Mitterrand ci garderobele şi meniurile servite.

Nu se prezintă mari  secretele  de budoar sau cancanuri care au făcut deliciul românilor după 89, vedem doar nişte Ceauşeşti în halat şi papuci, umani în viaţa de zi cu zi, nişte oameni pe care cu greu îi poţi asocia cu cei doi bătrâni împuşcaţi la Târgovişte.

Se mai vorbeşte şi despre unele taine şi spaime ale servitorilor familiei Ceauşescu, practic nişte oameni care, odată intraţi nu mai puteau ieşi, trăind într-un fel de colivie de aur … un fel de puşcărie de lux din care puteau pleca doar cu picioarele înainte.

 

 Iată mai jos, oarecum sistematizate, câteva pasaje din cartea La curtea lui Ceauşescu – dezvăluiri despre viaţa de familie a cuplului prezidenţial

CADOURI

■ Cand Ceauseasca pleca din tara, spunea ca daca ma stie in casa, pleaca linistita. Imi lasa toata casa pe mana, pentru ca stia ca poate avea incredere in mine ca in ea insasi.

■ Era vorba si de copii?
■ Si de copii, si de mama ei, de toata casa. Inainte sa-mi dea sarcina asta, m-au incercat cu multe lucruri, sa vada daca sunt cinstita.

■ V-au supus la probe?
■ M-au incercat si cu bani. Puneau bani in locuri unde stiau ca umblu eu cand stergeam praful, cand faceam curat, sa vada daca iau sau nu. Pe timpul acela, tovarasul Ceausescu nu era presedinte, era numai secretar general. Ei, atunci veneau multe cadouri.

■ Ce fel de cadouri?
■ Bijuterii. Ace de cravata, ceasuri, multe, multe.

■ Si tablouri?
■ Si tablouri. Le inghesuiam pe toate in sala de sport. Intr-o duminica, am luat-o pe tovarasa mai mult cu forta: Va rog, veniti. A venit si cand s-a uitat inauntru a ramas putin blocata. „Du-te, cheama-l si pe tovarasul”, mi-a spus. Cand a intrat inauntru, tovarasul a intrebat: „Ce e, Lenuto?” „Nicule, ia uite-te si tu ce-i aicea. Tu stiai de astea?” „Nu, nici nu ma intereseaza!” „De cand sunt astea aici, Suzana?” Astea sunt de cand le primiti dumneavoastra. Din acel moment s-a facut inventar la tot ce s-a adus acolo. Si mie mi-au dat o prima de 5.000 de lei.

TABIETURI

■ Erau niste oameni foarte ordonati. Nu si-ar fi aruncat o data hainele pe scaun, cand se dezbracau. Tovarasul Ceausescu avea un suport de haine al lui si-si punea hainele numai pe el.

■ Se dezbraca si se imbraca singur?
■ Singur. Pantofii si-i punea sub suport, ciorapii ii impaturea si-i punea pe pantofi. Tovarasa Ceausescu isi punea lucrurile pe umerase si avea un loc unde le punea pe cele ce trebuiau date la spalat. N-ar fi intrat niciodata incaltati in casa. Nici el, nici ea. Isi puneau papuci. (…) Cand am intrat prima data in casa lor, Ceauseasca mi-a aratat cum sa fac curat. Cand sterg parchetul, sa-l sterg si sub pat. Atunci i-am zis: Bine, tovarasa Ceausescu, dar daca n-o sa incap? Ea s-a asezat pe burta si mi-a aratat: „Uite-asa, te bagi sub pat si stergi” Am invatat si lucruri bune de la ea. Dar era si rea. Cateodata era foarte rea. Ma facea cretina, zicea ca fac pe proasta sau chiar is proasta… Dupa ce tovarasul a devenit presedinte au devenit mult mai pretentiosi… Inainte de a deveni tovarasul presedinte, ea se coafa singura, isi punea bigudiuri si se aranja la par. Parul ei era castaniu, dar cand a inceput sa albeasca a trebuit sa se vopseasca. Un masor de la spitalul Elias ii facea masaj.

■ Se si epila?
■ Da, orice femeie care vrea sa arate bine se epila.

■ Parfumurile ii placeau?
■ Da, dar nu orice parfum. Avea un parfum frantuzesc, cu care se dadea discret, nu mult sa nu poti sta langa ea.

GENEROZITATE

■ Din cadourile primite, dadeau si altora. imi spuneau: „Suzana, impacheteaza lucrurile astea si du-le la masina.” Dar cui le dadeau, nu stiam. (…) In 1971, cand erau inundatiile alea mari in tara, un camion cu lucruri de-ale lor le-au incarcat si le-au trimis ca ajutoare. Nu lucruri vechi sau stricate, ci lucruri bune. 

■ Si dumneavoastra v-au daruit ceva? Un ceas, un tablou?
■ Nu mi-au dat tablouri. Mi-au dat materiale de rochii, basmale, un ceas si, cand am facut 60 de ani, mi-au dat un cojoc, o vaza mare de cristal si un sal de acela mare rusesc, cu flori. Cand era 1 martie, Ceausescu dadea martisoare la toate fetele, cate o pereche de ciorapi sau un batic. Odata, de 8 martie, tovarasul mi-a dat un buchet de flori. (…)

■ Se spune ca el a iubit-o mult.
■ Da. Erau foarte apropiati unul de celalalt. Ceausescu nu iesea din cuvantul ei, dar si ea se interesa mult de el, daca a mancat, daca are tot ce-i trebuie, daca e multumit.

CELE SFINTE

■ Mama lui Ceausescu era foarte credincioasa. Mergea la biserica in fiecare duminica, pana s-a imbolnavit.

■ Elena si Nicolae mergeau?
■ Ei cum sa mearga?

■ Dar in Dumnezeu credeau?
■ Nu stiu daca credeau sau nu, dar parintii lor au fost inmormantati cu popa. Si taica-su si maica-sa lui Ceausescu. La inmormantarea mamei lui am fost si eu la Scornicesti. Au facut slujba cu nu stiu cati popi, au facut pomana aproape pentru tot satul.  Zoia este bisericoasa si tine post si acum. Mergea la biserica cred ca mai mult pe ascuns. Avea icoane, dar nu le tinea pe pereti. 

PRIETENI

■ La inceput, cand i-am cunoscut eu, era prietena cu sotia lui Moghioros, a lui Leontin Salajan, cu sotia lui Alexandru Draghici, cu actrita Silvia Popovici. Se intalneau dimineata la Snagov, pentru ca si ele aveau vile acolo. Eu ii serveam pe toti cu ceai si apoi plecau la plimbare, pe lac. Seara se punea masa in foisor si mancau toti impreuna. Eu faceam gratarul. Sambata venea si Corneliu Manescu, cu care erau foarte buni prieteni si sedeau pana noaptea tarziu. La inceput jucau volei, dupa aceea faceau cate o baie in lac, iar apoi se asezau la masa.

ÎNVĂŢĂTURĂ, ŞCOALĂ

■ Luau lectii in particular. In fiecare zi, veneau profesori de matematica, de istorie, de romana cu care se pregateau. Asta era prin ’63-’64. Intr-o zi veneau pentru unul, in alta zi, pentru celalalt.

■ Se pregateau individual?
■ Da. Separat. Ea se pregatea la chimie, el, pentru politica.

■ Cei care veneau erau profesori de liceu sau universitari?
■ Universitari. Nu aveam voie noi, cei din casa, sa ne interesam cine erau profesorii si de ce vin. Dar eu, servindu-i cu cafea, auzeam si vedeam. Dupa ce faceam curatenie, asezam cartile ei intr-un sertar si pe-ale lui, in altul.

GOSPODĂRIE

■ Vila 10 era cea mai frumoasa din cate existau la Snagov. Initial fusese construita pentru doamna Maurer, dar ei nu i-a placut. Atunci au luat-o Ceausestii. Langa anexa mai erau doua sere. Una mare, unde puneam toate zarzavaturile, de aveam legume si iarna si vara, loboda, stevie, rosii, castraveti, chiar si un arbore de cafea. Pe parcurs, au mai aparut si trei bananieri. Toate plantele acelea le ingrijea sotul meu, Andreias. Era o suprafata foarte mare, cu vie. O livada de meri, peri, ciresi si pruni. Acolo aveam si o alee cu 14 stupi. Din miere opream cat ne trebuia pentru casa, restul o dadeam la Partid, la Gospodarie.

■ Ce faceau la Gospodarie cu toate produsele astea?
■ Le vindeau, iar banii pe care-i luau mergeau la intretinerea casei, a pamantului, a gradinii. Zarzavaturile pe care le dadeam la Gospodarie ajungeau la aprozare.

■ Chiar asa?
■ Da, se vindeau si cu banii aceia erau platiti muncitorii de la resedinta. Cateodata, ne dadeau plan: trebuie sa faceti atata din asta si atata din ailalta. (…) Aveam vreo doua – trei parcele cu porumb, late cam de 10 metri si lungi de vreo 20.

■ De ce-l cumparau, sa-l manance fiert?
■ Mancau si porumb fiert, dar cu porumbul se faceau si experiente. Luau stiuletele, il cantareau, apoi curatau boabele, le cantareau si calculau cat porumb iese la hectar. In functie de acest rezultat, se calcula si se raporta recolta la nivelul intregii tari. Toamna, la vremea culesului, tovarasul Ceausescu aducea prim-secretarii din judete la Snagov si le arata ce e in curte la noi. Spunea: „Mai, eu nu va cer sa faceti ca aici, ca in perimetrul asta sunt conditii, dar faceti macar jumatate”. Le arata telina, le arata zarzavatul si le cerea sa scoata recolta la hectar cat faceam noi.

HOŢII

■ S-a intamplat ceva urat cand Zoia s-a angajat si a inceput sa aduca in casa propriul salariu. Zoia lasa plicul cu bani in casa si-i disparea o parte din ei. „Mama, iar mi-a luat Nicu din bani”. Nicu nu-i lua, ii lua fata asta nou angajata. Avea impresia ca nu baga nimeni de seama. Am dat-o afara. Pana la urma s-a casatorit la Timisoara si i-au gasit acolo un post. In fine, dupa nu stiu cat timp aflam ca a fost arestata. Chiar in ziua nuntii au arestat-o. Au venit de la biserica si i-au ridicat pe amandoi din casa.

■ S-a dovedit ca furase din casa lui Ceausescu?
■ Da, ea avea un lantisor de aur cu medalion. Spunea ca i l-a facut cadou Zoia Ceausescu. Dar il furase. Pe mine m-a verificat Securitatea o luna sa vada daca nu am fost complice cu ea.

ELENA ADORA PUŢIŞOARELE

■ Dupa ce a plecat tovarasul, ea mi-a aratat toata casa. „Suzana, a zis tovarasul, sa-i faci o ciorba de rosii, cu taitei, dar sa faci mai multa, sa avem si maine. Si un ghiveci cu carne. Imi faci ghiveci si imi faci si putisoare”. Am vazut toata casa, dupa care am intrat in bucatarie. „Ce pui la ghiveci?”, ma intreaba. Am inceput sa-i insir: ceapa, morcovi, cartofi, ardei, varza, rosii. Carnea se prajeste separat, zarzavatul se inabusa tot separat, fiecare leguma in parte, nu la un loc. Dupa aia le amestec cu carnea, pun suc de rosii deasupra, verdeata si bag totul la cuptor. „Da putisoarele?” Putisoarele? Fierb cartofi, pun faina, oua, fac o coca, o prajesc putin in unt, fac din ea cu palmele bucati cam cum este plastilina, dar mai groase, le las un pic la rece si le bag la fiert. Cand sunt gata, le scot cu o paleta de spuma, ca sa se scurga de apa. Dupa aia le pun intr-o tava pregatita cu pesmet, cu scortisoara, zahar si unt, dar inainte rumenesc putin pesmetul. Tavalesc putisoarele prin pesmet si le bag putin la cuptor, acoperite.

COLIVA

■ Ceauseasca stia sa faca o mamaliga foarte buna, placinta cu branza, cu visine, strudele.

■ Ati vazut-o cu ochii dumneavoastra gatind?
■ Da! Ea mi-a aratat. Eu n-am facut niciodata coliva pana s-o intalnesc pe ea.

■ Ceauseasca facea coliva? Pentru cine?
■ Pentru nimeni. Ca sa manance. La ei in casa si la soacra-sa se manca coliva. (…) Mi-a zis: „Sa-ti arat cum se face”. A cerut arpacas, din ala bun, pe care l-am ales cu ea impreuna, pe masa. Mi-a spus sa-l spal in noua ape si sa-l pun la fiert: „Dupa doua trei clocote, ia-i spuma de deasupra. Cand vezi ca s-a umflat graul, pui un capac si carpa deasupra. El infloreste”. Mi-a aratat apoi, de la A la Z, cum sa pun nuca, rom, lamaie, zahar, vanilie. (…) Si Zoia era gospodina. Pana sa se casatoreasca, isi punea singura muraturi pentru iarna.

NOTĂ

Cartea  „La curtea lui Ceausescu – Dezvaluiri despre viata de familie a cuplului prezidential”sew poate achiziţiona de aici … elefant.ro

De asemenea, pe siteul elefant.ro  poate fi răsfoită parţial …

Mai jos, în galeria foto sunt în fotocopie de pe siteul mai sus menţionat,  primele pagini ale cărtii.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12