ELENA ADORA PUŢIŞOARELE

„Suzana, a zis tovarasul, sa-i faci o ciorba de rosii, cu taitei, dar sa faci mai multa, sa avem si maine. Si un ghiveci cu carne. Imi faci ghiveci si imi faci si putisoare”.

*

„Ce pui la ghiveci?”, ma intreaba. Am inceput sa-i insir: ceapa, morcovi, cartofi, ardei, varza, rosii. Carnea se prajeste separat, zarzavatul se inabusa tot separat, fiecare leguma in parte, nu la un loc. Dupa aia le amestec cu carnea, pun suc de rosii deasupra, verdeata si bag totul la cuptor. „Da putisoarele?” Putisoarele? Fierb cartofi, pun faina, oua, fac o coca, o prajesc putin in unt, fac din ea cu palmele bucati cam cum este plastilina, dar mai groase, le las un pic la rece si le bag la fiert. Cand sunt gata, le scot cu o paleta de spuma, ca sa se scurga de apa. Dupa aia le pun intr-o tava pregatita cu pesmet, cu scortisoara, zahar si unt, dar inainte rumenesc putin pesmetul. Tavalesc putisoarele prin pesmet si le bag putin la cuptor, acoperite.

* * * * * 

Nicolae și Elena Ceaușescu

 

În 2004 Editura Amaltea publica volumul „La curtea lui Ceausescu”,  o carte care o are ca autoare pe Maria Dobrescu.

Cartea reprezintă de fapt 300 de pagini de amintiri a Suzanei Andreiaş care a fost timp de 30 de ani administrator al palatelor lui Ceauşescu, lucru care a făcut-o să fie un bun observator al vieţii familiei Ceauşescu.

Ea dezvăluie tabieturile şi mofturile familiei dictatorului, felurile de mâncare şi toaletele preferate de cei doi, dar vorbeşte şi de intrigile din Primăverii şi Snagov.

Extrem de interesante sunt tainele vieţii intime a cuplului Ceauşescu văzute din bucătăria, cămara sau grădina de zarzavat a reşedinţelor familiei Ceauşescu,  amănunte savuroase, reţete de mâncare preferate ale coanei Leana precum şi  tabieturi ale lui Nicolae Ceauşescu, povestiri din copilăria năbădăioşilor copii ai familiei Ceauşescu sunt adunate în această carte, după cum se spune pe copertă, cu deznăluiri  despre viaţa de familie a cuplului prezidenţial.

În carte nu s-au strecurat bârfe răutăcioase, e vorba doar de amintiri ale unei femei devotate trup şi suflet stăpânilor săi. Atrage atenţia şi autocenzura absolut necesară cuiva care reuşea să pătrundă în intimitatea familiei dictatoriale şi să hrănească, să spele, şi să îngrijească familia cu membrii atât de sclifosiţi şi mofturoşi.

Cartea este un dialog între autoarea, Maria Dobrescu şi Suzana Andreiaş, gospogina şefă de la reşedinţele prezidenţiale Scroviştea, Primăverii…

Politica este prezentă doar în măsura în care e nevoie de repere, pentru Suzana Andreiaş nefiind importante dialogurile dintre Nicolae Ceauşescu şi Kim Ir Sen ori Francois Mitterrand ci garderobele şi meniurile servite.

Nu se prezintă mari  secretele  de budoar sau cancanuri care au făcut deliciul românilor după 89, vedem doar nişte Ceauşeşti în halat şi papuci, umani în viaţa de zi cu zi, nişte oameni pe care cu greu îi poţi asocia cu cei doi bătrâni împuşcaţi la Târgovişte.

Se mai vorbeşte şi despre unele taine şi spaime ale servitorilor familiei Ceauşescu, practic nişte oameni care, odată intraţi nu mai puteau ieşi, trăind într-un fel de colivie de aur … un fel de puşcărie de lux din care puteau pleca doar cu picioarele înainte.

 

 Iată mai jos, oarecum sistematizate, câteva pasaje din cartea La curtea lui Ceauşescu – dezvăluiri despre viaţa de familie a cuplului prezidenţial

CADOURI

■ Cand Ceauseasca pleca din tara, spunea ca daca ma stie in casa, pleaca linistita. Imi lasa toata casa pe mana, pentru ca stia ca poate avea incredere in mine ca in ea insasi.

■ Era vorba si de copii?
■ Si de copii, si de mama ei, de toata casa. Inainte sa-mi dea sarcina asta, m-au incercat cu multe lucruri, sa vada daca sunt cinstita.

■ V-au supus la probe?
■ M-au incercat si cu bani. Puneau bani in locuri unde stiau ca umblu eu cand stergeam praful, cand faceam curat, sa vada daca iau sau nu. Pe timpul acela, tovarasul Ceausescu nu era presedinte, era numai secretar general. Ei, atunci veneau multe cadouri.

■ Ce fel de cadouri?
■ Bijuterii. Ace de cravata, ceasuri, multe, multe.

■ Si tablouri?
■ Si tablouri. Le inghesuiam pe toate in sala de sport. Intr-o duminica, am luat-o pe tovarasa mai mult cu forta: Va rog, veniti. A venit si cand s-a uitat inauntru a ramas putin blocata. „Du-te, cheama-l si pe tovarasul”, mi-a spus. Cand a intrat inauntru, tovarasul a intrebat: „Ce e, Lenuto?” „Nicule, ia uite-te si tu ce-i aicea. Tu stiai de astea?” „Nu, nici nu ma intereseaza!” „De cand sunt astea aici, Suzana?” Astea sunt de cand le primiti dumneavoastra. Din acel moment s-a facut inventar la tot ce s-a adus acolo. Si mie mi-au dat o prima de 5.000 de lei.

TABIETURI

■ Erau niste oameni foarte ordonati. Nu si-ar fi aruncat o data hainele pe scaun, cand se dezbracau. Tovarasul Ceausescu avea un suport de haine al lui si-si punea hainele numai pe el.

■ Se dezbraca si se imbraca singur?
■ Singur. Pantofii si-i punea sub suport, ciorapii ii impaturea si-i punea pe pantofi. Tovarasa Ceausescu isi punea lucrurile pe umerase si avea un loc unde le punea pe cele ce trebuiau date la spalat. N-ar fi intrat niciodata incaltati in casa. Nici el, nici ea. Isi puneau papuci. (…) Cand am intrat prima data in casa lor, Ceauseasca mi-a aratat cum sa fac curat. Cand sterg parchetul, sa-l sterg si sub pat. Atunci i-am zis: Bine, tovarasa Ceausescu, dar daca n-o sa incap? Ea s-a asezat pe burta si mi-a aratat: „Uite-asa, te bagi sub pat si stergi” Am invatat si lucruri bune de la ea. Dar era si rea. Cateodata era foarte rea. Ma facea cretina, zicea ca fac pe proasta sau chiar is proasta… Dupa ce tovarasul a devenit presedinte au devenit mult mai pretentiosi… Inainte de a deveni tovarasul presedinte, ea se coafa singura, isi punea bigudiuri si se aranja la par. Parul ei era castaniu, dar cand a inceput sa albeasca a trebuit sa se vopseasca. Un masor de la spitalul Elias ii facea masaj.

■ Se si epila?
■ Da, orice femeie care vrea sa arate bine se epila.

■ Parfumurile ii placeau?
■ Da, dar nu orice parfum. Avea un parfum frantuzesc, cu care se dadea discret, nu mult sa nu poti sta langa ea.

GENEROZITATE

■ Din cadourile primite, dadeau si altora. imi spuneau: „Suzana, impacheteaza lucrurile astea si du-le la masina.” Dar cui le dadeau, nu stiam. (…) In 1971, cand erau inundatiile alea mari in tara, un camion cu lucruri de-ale lor le-au incarcat si le-au trimis ca ajutoare. Nu lucruri vechi sau stricate, ci lucruri bune. 

■ Si dumneavoastra v-au daruit ceva? Un ceas, un tablou?
■ Nu mi-au dat tablouri. Mi-au dat materiale de rochii, basmale, un ceas si, cand am facut 60 de ani, mi-au dat un cojoc, o vaza mare de cristal si un sal de acela mare rusesc, cu flori. Cand era 1 martie, Ceausescu dadea martisoare la toate fetele, cate o pereche de ciorapi sau un batic. Odata, de 8 martie, tovarasul mi-a dat un buchet de flori. (…)

■ Se spune ca el a iubit-o mult.
■ Da. Erau foarte apropiati unul de celalalt. Ceausescu nu iesea din cuvantul ei, dar si ea se interesa mult de el, daca a mancat, daca are tot ce-i trebuie, daca e multumit.

CELE SFINTE

■ Mama lui Ceausescu era foarte credincioasa. Mergea la biserica in fiecare duminica, pana s-a imbolnavit.

■ Elena si Nicolae mergeau?
■ Ei cum sa mearga?

■ Dar in Dumnezeu credeau?
■ Nu stiu daca credeau sau nu, dar parintii lor au fost inmormantati cu popa. Si taica-su si maica-sa lui Ceausescu. La inmormantarea mamei lui am fost si eu la Scornicesti. Au facut slujba cu nu stiu cati popi, au facut pomana aproape pentru tot satul.  Zoia este bisericoasa si tine post si acum. Mergea la biserica cred ca mai mult pe ascuns. Avea icoane, dar nu le tinea pe pereti. 

PRIETENI

■ La inceput, cand i-am cunoscut eu, era prietena cu sotia lui Moghioros, a lui Leontin Salajan, cu sotia lui Alexandru Draghici, cu actrita Silvia Popovici. Se intalneau dimineata la Snagov, pentru ca si ele aveau vile acolo. Eu ii serveam pe toti cu ceai si apoi plecau la plimbare, pe lac. Seara se punea masa in foisor si mancau toti impreuna. Eu faceam gratarul. Sambata venea si Corneliu Manescu, cu care erau foarte buni prieteni si sedeau pana noaptea tarziu. La inceput jucau volei, dupa aceea faceau cate o baie in lac, iar apoi se asezau la masa.

ÎNVĂŢĂTURĂ, ŞCOALĂ

■ Luau lectii in particular. In fiecare zi, veneau profesori de matematica, de istorie, de romana cu care se pregateau. Asta era prin ’63-’64. Intr-o zi veneau pentru unul, in alta zi, pentru celalalt.

■ Se pregateau individual?
■ Da. Separat. Ea se pregatea la chimie, el, pentru politica.

■ Cei care veneau erau profesori de liceu sau universitari?
■ Universitari. Nu aveam voie noi, cei din casa, sa ne interesam cine erau profesorii si de ce vin. Dar eu, servindu-i cu cafea, auzeam si vedeam. Dupa ce faceam curatenie, asezam cartile ei intr-un sertar si pe-ale lui, in altul.

GOSPODĂRIE

■ Vila 10 era cea mai frumoasa din cate existau la Snagov. Initial fusese construita pentru doamna Maurer, dar ei nu i-a placut. Atunci au luat-o Ceausestii. Langa anexa mai erau doua sere. Una mare, unde puneam toate zarzavaturile, de aveam legume si iarna si vara, loboda, stevie, rosii, castraveti, chiar si un arbore de cafea. Pe parcurs, au mai aparut si trei bananieri. Toate plantele acelea le ingrijea sotul meu, Andreias. Era o suprafata foarte mare, cu vie. O livada de meri, peri, ciresi si pruni. Acolo aveam si o alee cu 14 stupi. Din miere opream cat ne trebuia pentru casa, restul o dadeam la Partid, la Gospodarie.

■ Ce faceau la Gospodarie cu toate produsele astea?
■ Le vindeau, iar banii pe care-i luau mergeau la intretinerea casei, a pamantului, a gradinii. Zarzavaturile pe care le dadeam la Gospodarie ajungeau la aprozare.

■ Chiar asa?
■ Da, se vindeau si cu banii aceia erau platiti muncitorii de la resedinta. Cateodata, ne dadeau plan: trebuie sa faceti atata din asta si atata din ailalta. (…) Aveam vreo doua – trei parcele cu porumb, late cam de 10 metri si lungi de vreo 20.

■ De ce-l cumparau, sa-l manance fiert?
■ Mancau si porumb fiert, dar cu porumbul se faceau si experiente. Luau stiuletele, il cantareau, apoi curatau boabele, le cantareau si calculau cat porumb iese la hectar. In functie de acest rezultat, se calcula si se raporta recolta la nivelul intregii tari. Toamna, la vremea culesului, tovarasul Ceausescu aducea prim-secretarii din judete la Snagov si le arata ce e in curte la noi. Spunea: „Mai, eu nu va cer sa faceti ca aici, ca in perimetrul asta sunt conditii, dar faceti macar jumatate”. Le arata telina, le arata zarzavatul si le cerea sa scoata recolta la hectar cat faceam noi.

HOŢII

■ S-a intamplat ceva urat cand Zoia s-a angajat si a inceput sa aduca in casa propriul salariu. Zoia lasa plicul cu bani in casa si-i disparea o parte din ei. „Mama, iar mi-a luat Nicu din bani”. Nicu nu-i lua, ii lua fata asta nou angajata. Avea impresia ca nu baga nimeni de seama. Am dat-o afara. Pana la urma s-a casatorit la Timisoara si i-au gasit acolo un post. In fine, dupa nu stiu cat timp aflam ca a fost arestata. Chiar in ziua nuntii au arestat-o. Au venit de la biserica si i-au ridicat pe amandoi din casa.

■ S-a dovedit ca furase din casa lui Ceausescu?
■ Da, ea avea un lantisor de aur cu medalion. Spunea ca i l-a facut cadou Zoia Ceausescu. Dar il furase. Pe mine m-a verificat Securitatea o luna sa vada daca nu am fost complice cu ea.

ELENA ADORA PUŢIŞOARELE

■ Dupa ce a plecat tovarasul, ea mi-a aratat toata casa. „Suzana, a zis tovarasul, sa-i faci o ciorba de rosii, cu taitei, dar sa faci mai multa, sa avem si maine. Si un ghiveci cu carne. Imi faci ghiveci si imi faci si putisoare”. Am vazut toata casa, dupa care am intrat in bucatarie. „Ce pui la ghiveci?”, ma intreaba. Am inceput sa-i insir: ceapa, morcovi, cartofi, ardei, varza, rosii. Carnea se prajeste separat, zarzavatul se inabusa tot separat, fiecare leguma in parte, nu la un loc. Dupa aia le amestec cu carnea, pun suc de rosii deasupra, verdeata si bag totul la cuptor. „Da putisoarele?” Putisoarele? Fierb cartofi, pun faina, oua, fac o coca, o prajesc putin in unt, fac din ea cu palmele bucati cam cum este plastilina, dar mai groase, le las un pic la rece si le bag la fiert. Cand sunt gata, le scot cu o paleta de spuma, ca sa se scurga de apa. Dupa aia le pun intr-o tava pregatita cu pesmet, cu scortisoara, zahar si unt, dar inainte rumenesc putin pesmetul. Tavalesc putisoarele prin pesmet si le bag putin la cuptor, acoperite.

COLIVA

■ Ceauseasca stia sa faca o mamaliga foarte buna, placinta cu branza, cu visine, strudele.

■ Ati vazut-o cu ochii dumneavoastra gatind?
■ Da! Ea mi-a aratat. Eu n-am facut niciodata coliva pana s-o intalnesc pe ea.

■ Ceauseasca facea coliva? Pentru cine?
■ Pentru nimeni. Ca sa manance. La ei in casa si la soacra-sa se manca coliva. (…) Mi-a zis: „Sa-ti arat cum se face”. A cerut arpacas, din ala bun, pe care l-am ales cu ea impreuna, pe masa. Mi-a spus sa-l spal in noua ape si sa-l pun la fiert: „Dupa doua trei clocote, ia-i spuma de deasupra. Cand vezi ca s-a umflat graul, pui un capac si carpa deasupra. El infloreste”. Mi-a aratat apoi, de la A la Z, cum sa pun nuca, rom, lamaie, zahar, vanilie. (…) Si Zoia era gospodina. Pana sa se casatoreasca, isi punea singura muraturi pentru iarna.

NOTĂ

Cartea  „La curtea lui Ceausescu – Dezvaluiri despre viata de familie a cuplului prezidential”sew poate achiziţiona de aici … elefant.ro

De asemenea, pe siteul elefant.ro  poate fi răsfoită parţial …

Mai jos, în galeria foto sunt în fotocopie de pe siteul mai sus menţionat,  primele pagini ale cărtii.

La curtea lui Ceaușescu - coperta

  1. eu
    8 Martie 2015 la 23:58

    mai popilor voi vreti sa indoctrinati tot poporul sa va fie voua slugi sa va plateasca bir sa traiti voi ca boieri

    • 9 Martie 2015 la 22:19

      Nu înţeleg ce legătură au popii cu subuectul ăsta …

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: