Arhiva

Archive for ianuarie 2015

MELANIA CINCEA: ” … premierul României dovedeşte, din nou, că fie nu cunoaşte, fie ignoră Constituţia …”

31 ianuarie 2015 2 comentarii

„Diferenţa între încălcarea Constituţiei de către premier şi cea comisă de către şeful statului este că legea fundamentală are antidot doar pentru derapajele prezidenţiale. Un minus fructificat din plin de premierul Victor Ponta…” – scrie Melania Cincea pe pagina sa de Facebook.

* * * * * 

Constituţie opţională

După ce, frecvent, în cei aproape trei ani de la preluarea puterii, a încălcat personal Constituţia, acum, premierul Victor Ponta îl invită la acest „joc” şi pe preşedintele României. Parcă, într-o încercare de a dovedi cu orice chip că, pentru el, legea fundamentală este opţională.

Melania Cincea

Melania Cincea

Zilele acestea, premierul României dovedeşte, din nou, că fie nu cunoaşte, fie ignoră Constituţia, când afirmă că preşedintele Klaus Iohannis ar trebui să medieze conflictul creat între SRI şi CCR, conflict iscat după ce Curtea a respins, ca neconstituţională, Legea securităţii cibernetice, iar în urmă cu câteva luni, tot pe motiv de neconstituţionalitate, respinsese Legea 82/2012, aşa-numită „Big Brother”, şi Legea privind identificarea utilizatorilor de cartele telefonice pre-pay.

Da, Constituţia spune că preşedintele exercită funcţia de mediere, dar o face între puterile statului (or, SRI nu este legiferat ca putere a statului), sau o poate face între stat şi societate (or, nici CCR, nici SRI nu reprezintă societatea). Pe de altă parte, tot Constituţia spune că şeful statului veghează la respectarea legii fundamentale (or, CCR tocmai se pronunţase în privinţa unui caz de încălcarea a acesteia şi declarase Legea securităţii cibernetice neconstituţională).

Dl Ponta, în schimb, putea face ceva pentru a nu se ajunge la acest conflict interinstituţional. În calitate de şef de partid, care are în Parlament majoritatea, putea să le fi cerut parlamentarilor săi să remedieze din aceste legi din pachetul de siguranţă naţională paragrafele neconstituţionale. De luni de zile, de la declararea lor ca neconstituţionale, nimeni nu a schiţat, însă, nicio urmă de preocupare. „Revelaţia” s-a produs, brusc, abia după tragedia de la Charlie Hebdo. Lobby pentru ele făcând iniţial nu SRI – căruia, prin lege, îi revine prevenirea terorismului –, ci Grupul Interministerial pentru Prevenirea şi Combaterea Macrocriminalităţii, aflat în subordinea primului-ministru. Care, sub pretextul faptului că macrocriminalitatea presupune şi activităţi de finanţare a terorismului, îşi revendică un rol în arhitectura antitero.

Revenind la încălcarea Legii fundamentale, în cazul lui Victor Ponta, aceasta apare ca modus operandi.

A încălcat Constituţia pentru, se pare, ascensiunea în carieră. Spun „se pare” pentru că, după mai bine de patru luni de la izbucnirea scandalului „Victor Ponta, agent acoperit”, SIE, serviciul care pare să-l fi recrutat pe în perioada în care era procuror, nu a făcut public un răspuns cert. Nu a confirmat, dar nici nu a infirmat informaţia devoalată de fostul şef al statului, Traian Băsescu. Ceea ce este cert e faptul că art.132 din legea fundamentală nu permite unui procuror să fie agent sub acoperire, menţionând: „Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”.

A încălcat Constituţia pentru pentru satisfacerea unui orgoliu sau interes personal ori de grup restrâns. Aşa şi-a trecut în subordine serviciul secret al MAI, în decembrie 2012, o mişcare care se putea traduce prin dorinţa de a-şi ţine în şah operativ inamicii politici, în perspectiva anului electoral 2014. Aşa a modificat, în decembrie 2014, Legea educaţiei, prin anexarea unui articol care să le confere titularilor unui titlu de doctor dreptul să renunţe la acest titlu. Asta, indubitabil, pentru ca dl Ponta, plagiator dovedit, să scăpe de sancţiuni. Şi pentru ca, la nivel de percepţie colectivă, să poată ieşi onorabil din acest context. Care, în mod firesc, e sancţionabil şi moral, şi legal. Nu e nevoie de studii aprofundate de drept constituţional pentru a sesiza inadvertenţa dintre aceste ordonanţe de urgenţă şi articolul 115 din Constituţie care spune că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă “numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Or, unde e situaţia extraordinară în aceste cazuri? În afară de urgenţa de a satisface interesul premierului.

A încălcat Constituţia, pentru protejarea unor persoane cercetate penal, recurgând pentru acest lucru la o serie de presiuni asupra Justiţiei. Imixtiuni sinonime cu încălcarea separaţiei puterilor în stat. Chiar în primul articol, legea fundamentală spune că „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”. În decurs de doar două luni, de exemplu, din mai până în iunie 2013, dl Ponta a avut cinci astfel de intervenţii. În dosarul „Referendumul”, unde a încercat să intimideze procurorii. În dosarul „Transferurilor”, solidarizându-se, cu câteva ore înainte de pronunţarea sentinţei, cu Gică Popescu. În dosarul “Schimbul de terenuri pentru MApN” în care, tot cu câteva ore înainte ca judecătorii ÎCCJ să anunţe sentinţa, îşi declara public simpatia pentru Gigi Becali. În dosarul „Transformatorul” în care, din nou cu câteva ore înainte ca judecătorii ÎCCJ să anunţe sentinţa, fraterniza cu Relu Fenechiu, subordonatul său din Guvern. În ancheta privind frauda de la Bacalaureat, înregistrată la Liceul “Dimitrie Bolintineanu”. Şi, de dată mai recentă, în octombrie 2014, în dosarul “Lukoil” – în care compania rusă este cercetată pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, în valoare de aproape 230 de milioane de euro. Şi în care, după intervenţia publică a d-lui Ponta, care s-a dovedit un fel de pledoarie pro-corupţie, a fost ridicat parţial sechestrul de pe conturile şi stocurile acestei companii.

Deci, după ce, frecvent, în cei aproape trei ani de la preluarea puterii, a încălcat personal Constituţia, acum, premierul Victor Ponta invită la acest „joc” şi preşedintele României. Să fie din neprofesionalism? Să fie pentru a-l atrage într-o cursă? Pentru că diferenţa între încălcarea Constituţiei de către premier şi cea comisă de către şeful statului este că legea fundamentală are antidot doar pentru derapajele prezidenţiale, antidot materializat în suspendarea preşedintelui. Un minus fructificat, iată, din plin de premierul Victor Ponta.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 29 ianuarie 2015

Dezvăluirile Elenei Udrea

30 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Elena Udrea a promis nişte dezvăluiri care vor pune pe foc multă lume.

Le-a făcut într-un interviu realizat de Dan Tapalaga şi Cristian Pantazi. În esenţă Elena Udrea anunţat că  a depus la DNA un denunţ împotriva sefului SRI, Florian Coldea: Coldea i-a cerut lui Dorin Cocos sa-i dea 500.000 de euro lui Sebastian Ghita pentru RTV.

E drept, zguduitoare dezvăluirile doamnei Udrea, dar dacă asta se întâmpla înainte de a fi fost anchetată parcă suna altfel.

Nu pentru a fi cârcotaş, şi nici nu vreau să spun că nu o cred. Dimpotrivă. Totul sună extrem de româneşte, dar parcă este mult prea puternic izul de bârfă dintre două vecine la o cafea: „Fă, îl ştii pe ăla de la şase cu ochii de violator?”, „Îl ştiu”, „Numa’ ochii sunt de el”…

Iată mai jos, integral, interviul realizat de   Dan Tapalaga şi Cristian Pantazi, publicat de hotnews.ro

Elena Udrea anunta ca a depus la DNA un denunt impotriva sefului SRI, Florian Coldea: Coldea i-a cerut lui Dorin Cocos sa-i dea 500.000 de euro lui Sebastian Ghita pentru RTV 

Elena UdreaElena Udrea a anuntat vineri, intr-un interviu pentru HotNews.ro, ca a depus un denunt la DNA impotriva lui Florian Coldea (director interimar SRI). Udrea il acuza pe Coldea ca ar fi instrumentat campania impotriva sa si il acuza ca i-ar fi cerut fostului sau sot, Dorin Cocos, sa ii dea 500.000 de euro lui Sebastian Ghita pentru a-i sustine televiziunea Romania TV. Udrea sustine ca banii au fost dati de Dorin Cocos prin intermediul fiului sau, Alin Cocos. (ERATA: In textul initial se arata ca Elena Udrea a depus denunt si pe numele Laurei Codruta Kovesi, dar informatia a fost imprecisa: denuntul e doar pe numele lui Florian Coldea, Udrea a spus ca a mentionat-o si pe Kovesi, fara a elabora in ce context a mentionat-o). A fost o eroare redactionala, a fost remediata – nred.)

  • DNA a inceput joi urmarirea penala in cazul Elenei Udrea pentru spalare de bani si fals in declaratii de avere, dosar desprins din dosarul Microsoft. DNA o acuza pe Elena Udrea ca a stiut ca sotul sau de la acel moment, Dorin Cocos, ar fi obtinut sume de bani din traficul de influenta realizat in dosarul Microsoft, bani de care ar fi beneficiat si fostul ministru al dezvoltarii.
  • In interviul HotNews.ro, Elena Udrea a facut acuzatii grave la adresa lui Florian Coldea si Sebastian Ghita. Udrea a mai  sustinut ca ar fi facut lobby la premierul Victor Ponta pentru numirea Laurei Codruta Kovesi Intrebata care sunt dovezile pe care isi bazeaza denuntul la DNA, Elena Udrea a spus ca e vorba despre declaratiile lui Dorin Cocos, Gheorghe Stefan (Pinalti) – ambii urmariti penal in dosarul Microsoft si aflati in arest preventiv, ale lui Culita Tarata (fostul sef al CJ Neamt, acum decedat) si pe informatii de la Sebastian Ghita.
  • Elena Udrea a mai spus ca Tarata i-ar fi spus ca „duce bani la SRI” pentru plata catre o companie de realizare a sondajelor de opinie, fara sa spuna numele casei de sondaje.

Declaratiile VIDEO ale Elenei Udrea (fragmente din interviul integral):

Transcrierea interviului

Rep: Care este versiunea dvs. despre dosarul  ceea ce se intampla azi?
Elena Udrea: Incep prin a spune un lucru pe care l-am tot spus in ultima vreme, si anume ca nici intr-un caz eu, care 10 ani de zile am luptat pentru justitie puternica, independenta, am fost in tabara celor care au sustinut justitia, nu o sa contest dreptul procurorilor, judecatorilor de a cerceta, de anacheta, de a aresta, nici intr-un caz. Problema este ca intr-o tara in care aproape oricine, aproape oricine poate fi gasit vinovat de ceva – de la seful statului, pana la cetateanul care a dat un borcan de miere si 100 de euro ca sa primeasca o pensionare anticipata parca, un caz real – puterea de a decide pe cine acuzi si cand acuzi, atunci cand este exercitata in scopul unor interese personale, private, oculte este un pericol pentru democratie si pentru statul de drept.

Dan Tapalaga: Fiti un pic mai explicita. La ce va referiti?
Elena Udrea: Dau un exemplu, acest dosar Microsoft, dar si multe alte dosare care apar in aceste zile si toate se concentreaza pe doar cateva persoane. Toate graviteaza in jurul meu si am spus lucrul acesta, ca cel putin din dezbaterea mediatica care se duce legat de cazurile anchetate de procurori rezulta ca o singura persoana este de interes sa fie dezbatuta, sa fie implicata: Elena Udrea.

Dan Tapalaga: Nu e adevarat asta. Acest dosar, cand a izbucnit in spatiul public, a izbucnit fiind mentionate o serie de nume ale unor lideri PSD in primul rand.
Elena Udrea: Care nu s-au mai auzit dupa aceea.

Dan Tapalaga: S-au auzit pe rand si de liderii PSD, si de liderii PDL, si astazi si de dvs.
Elena Udrea: Da.

Dan Tapalaga: Au fost pusi sub acuzare o multime de lideri PSD.
Elena Udrea: Dar ati mai auzit ceva de dl Nica, de dl Ponta?

Dan Tapalaga: Asta e problema presei cum trateaza aceste subiecte…
Elena Udrea: Da, asta spun si eu.

Dan Tapalaga: si la vremea respectiva ei au fost in prim-plan, asa cum dumneavoastra sunteti astazi in prim-plan.
Elena Udrea: Nu, nu, nu. Eu sunt in prim-plan de la inceputul-inceputului. De la momentul la care a aparut acest dosar si a aparut numele fostului meu sot, chiar daca pana ieri nu exista nicio acuzatie oficiala la adresa mea, subiectul a fost Elena Udrea. Toate documentele aparute pe surse se refereau la Elena Udrea. Toate dezbaterile, intr-o anumite parte a presei, erau despre Elena Udrea. De aceea am si iesit public sa spun ca nu mi se pare normal in momentul in care in acest dosar, spre exemplu, sunt numite, sunt pomenite de martori nume mari de lideri politici, cum ar fi Victor Ponta, dl Vasile Blaga, asta de catre martorul care l-a pomenit si pe Dorin Cocos. Tot acel martor a spus ca i-a dat bani lui Vasile Blaga. 

Dan Tapalaga: Cine a spus asta?
Elena Udrea: Domnul Florin… sau… cel de la… partenerul lui Pescariu…

Cristian Pantazi: Florica de la Fujitsu Siemens?
Elena Udrea: Florica, da.

Dan Tapalaga: Ati vazut dumneavoastra aceasta declaratie in dosar?
Elena Udrea: Sigur ca da. Dar a aparut la televizor. In campanie a aparut pentru 2 ore, in scurt, la televiziunea domnului Ghita, a aparut acest document. Ulterior a fost retras. La intrebarea pe care am pus-o: De ce nu s-a dezbatut la fel de intens documentul in care a aparut numele dlui Vasile Blaga, asa cum s-a dezbatut in continuu in campania in care candidam la prezidentiale implicarea fostului meu sot in acest dosar? raspunsul lui Sebastian Ghita a fost: Pentru ca generalul Coldea, de la SRI, i-a cerut sa retraga acest document.

Dan Tapalaga: Aveti probe cand spuneti asta?
Elena Udrea: Va spun ce mi-a spus Sebastian Ghita. Intrebati-l sa vedem daca recunoaste sau nu.

Dan Tapalaga: Deci Sebastian Ghita v-a spus. Cand?
Elena Udrea: In timpul campaniei, candva, cand i-am reprosat faptul ca la televiziunea lui, la RTV – sigur, o televiziune facuta cu acordul SRI-ului.

Dan Tapalaga: De unde stiti asta?
Elena Udrea: De la momentul la care s-a intamplat, in 2011. Dar o sa ajungem acolo. La televiziunea lui, pret de 2 ore maxim a iesit acel document si s-a dezbatut implicarea dlui Vasile Blaga. Acolo se spunea ca a primit o suma de bani de la Claudiu Florica, lucru care s-a intamplat timp de 2 ore, dupa care a disparut cu totul din dezbaterea publica. Evident ca am tras atunci concluzia, si o sa vedeti pe parcursul interviului de ce, ca nu era niciun interes ca cei din tabara dlui Iohannis in vreo cauza penala. In schimb, am fost implicata eu, desi nu aveam o implicare oficiala in acest atac legat de aspecte penale si apoi, desigur, si celebrele fotografii si arestarea fostului sot cu 2 saptamani inainte de votul primului tur, samd. Ma intors si spun ca este firesc, este normala actiunea justitiei. Justitia trebuie sa functioneze. Insa justitia de asemenea trebuie sa se bazeze pe lege. O justitie care nu se face cu legea in fata poate sa fie la fel de periculoasa ca o lipsa de justitie.

Cristian Pantazi: Dar de ce spuneti ca ati fi tinta acestei vanatori, cand toata presa, toti constatam ca punerea dvs. sub acuzare s-a intamplat ieri, deci dupa ce s-a incheiat campania electorala, dupa ce Traian Basescu a plecat de la Cotroceni, Victor Ponta a pierdut alegerile, dvs. ati pierdut alegerile, PMP e in pragul dezintegrarii si ca o miza politica dvs nu mai reprezentati o miza ca anul trecut? Deci cine si de ce v-ar vana?
Elena Udrea: Dar eram asa o miza mare in campanie? Vi se parea ca eram pe cale sa castig alegerile? Acelasi lucru pe care il reprezentam in campanie. Punand niste lucruri cap la cap, am inteles de unde a venit parte din atacurile cel putin din ultimii ani la adresa mea, atacuri care sunau cam asa: Traian Basescu sa se lase de Elena Udrea, pentru ca ii face foarte mult rau. Si nu vorbesc de cei care poate chiar li s-a parut, cum ar fi dl. Tapalaga, reala aceasta teorie. Vorbesc de cei care au actionat in baza unei teorii a altcuiva. Sunt oameni pe care daca ii urmarim, si vorbesc aici de oameni din presa, pe care daca ii urmarim ce puncte de vedere au, constatam cu usurinta – si daca vedem cum sunt finantati – constatam cu usurinta ca ei de fapt sunt purtatorii de idei, de mesaje, ai unor institutii sau ai unor oameni din institutii. Spre exemplu, sunt purtatori de mesaje ai SRI-ului, asta este clar. Asa cum dna Sorina Matei, spre exemplu, este evident purtatoarea de cuvant a dnei Codruta Kovesi.

Dan Tapalaga: Aici eu as spune ca e o sustinatoare a luptei anticoruptie, si nu o purtatoare de cuvant a dnei Kovesi. Sustine lupta anticoruptie dna Matei, ca multi alti ziaristi, inclusiv noi, inclusiv cei de la Revista 22 si multi altii.
Elena Udrea: Asta este. Dar dvs. nu cred ca sunteti platiti din banii lui Nicolae Dumtriu.

Cristian Pantazi: Cu siguranta nu suntem platiti.
Elena Udrea: Nu sunteti, in regula.

Dan Tapalaga: Dar ce vreti sa spuneti cu asta?
Elena Udrea: Pai, daca vrei intr-adevar sa spui ca slujesti un principiu pana la capat, atunci este foarte greu sa imi spui ca esti un om care slujeste justitia pana la capat, cata vreme primesti salariu de la un om care este cercetat intr-o cauza penala – eu n-am nimic, Doamne fereste, Nicolae Dumitru este si amicul meu, dar este un om care a fost arestat in cauza Microsoft si despre care, spre exemplu, la dna Sorina Matei nu am auzit un cuvant.

Cristian Pantazi: Mi-e greu sa inteleg tot rationamentul, avand in vedere ca dvs. ati facut chiar afaceri sau ati infiintat o firma cu dl Niro. V-as propune sa ne intoarcem la miza dosarului si care inteleg ca ar fi Traian Basescu, din ce spuneti dvs.
Elena Udrea: Acest dosar este un dosar foarte mare, foarte amplu.

Cristian Pantazi: Si care e miza? E vorba de Traian Basescu?
Elena Udrea: Pai el este un dosar real. Nu, nu spun asta, nu. Este vorba de un dosar foarte real. Adica acolo, intr-adevar, cand a pornit, acest dosar a pornit cu descrierea ca este cel mai mare dosar de coruptie in care sunt implicati 9 ministri, in care valoarea acestor contracte ar fi de 1 miliard de euro, in care spagile care s-ar fi dat ar fi intre 60 si 100 de milioane si in care mai sunt implicati zeci de oameni de afaceri. Am avut o singura arestare, atunci, in campanie, cei 4, printre care si fostul sot, dl Nicolae Dumitru, Pinalti si Gabriel Sandu. In rest, aproape toata lumea este ok. Adica dl Victor Ponta, despre care Claudiu Florica a spus ca a primit foloase pentru a interveni in acest dosar, este ok. Alte nume cele pomenite acolo, Tariceanu, Adrian Nastase, Tanasescu…

Cristian Pantazi: Dar el este urmarit penal, si fiul sau, din cate tin minte.
Dan Tapalaga: Da, sunt urmariti penal. Sunt o multime de lideri PSD urmariti penal acolo.
Elena Udrea: Dar nu sunt arestati. Deci toata lumea este libera.

Dan Tapalaga: Un dosar penal, cum bine stiti, individualizeaza situatii, fapte, samd. Adica nu pot fi toti arestati penal sau toti arestati preventiv. Si dosarul e cam la inceput, din cate stiti.
Elena Udrea: Cei care chiar presupunem noi ca au savarsit faptele, aceia sigur, sau cei care au venit, care au initiat tot aceste demers de afaceri, aceia sunt sigur liberi. Nu mai spun ca oameni politici importanti, care sunt…

Dan Tapalaga: Inca o data, dna Udrea, acest dosar, cum stiti, este intr-o faza incipienta, inca. Nu s-au terminat comisii rogatorii cu alte tari din UE samd. Adica trageti concluzii mult prea rapide intr-un dosar care este abia la inceput.
Elena Udrea: Bun, este la inceput, insa este o realitate ce va spun eu. Ca din zecile de persoane implicate, unii direct – cei care fie au facut contractele, fie sunt cei care au venit cu afacerea – la final mai sunt 2 asa-zisi intermediari arestati in aceasta cauza si eu, acuzata…

Dan Tapalaga: Tocmai va spuneam ca nu este niciun final in acest doar.
Elena Udrea: la finalul astazi. Si eu, acuzata ca nu am stiut, ca trebuia sa stiu, sa presupun ca o parte din banii pe care sotul meu ii folosea in afaceri ar fi provenit din actiuni prin care a incalcat legea. Nici asta, deci Doamne fereste, procurorii au fost foarte ok, inteleg dreptul lor de a suspecta faptul ca eu as fi stiut, insa nici nu poate fi o certitudine ca orice nevasta stie cum isi face afacere sotul ei. Trec peste faptul ca intamplator eram o nevasta cu o ocupatie foarte precisa si foarte solicitanta.

Cristian Pantazi: Inainte sa trecem la realitatea relatiei din cuplul dvs, care e teoria dvs. legata de modul in care ati fost implicata? Care e adevarul dvs?
Elena Udrea: Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid. Care politician il vedeti in comisia de supraveghere a serviciilor secrete capabil sa initieze cu adevarat un control asupra activitatii acestor servicii, cand aproape toti de acolo oameni politici pot fi, ca dl. Grebla, chemati a doua zi la parchet.

Dan Tapalaga: Mai clar, daca puteti. Ce sustineti?
Elena Udrea: Adica eu spun ca cel care detine secretele tuturor – si toti avem secrete, mai ales cei din presa, din politica. Ale noastre sunt interesante.

Cristian Pantazi: E SRI sau DNA?
Elena Udrea: si cel care are cheia asupra acuzarii cuiva este si cel care poate determina anumite comportamente la nivelul politicenilor, la nivelul presei sau chiar la nivelul magistratilor.

Cristian Pantazi: Dar despre cine e vorba?
Dan Tapalaga: Vorbiti in clar!

Elena Udrea: Evident ca vorbim in clar. In spatele unui plan pe care eu il vad foarte bine asezat si care este pus in practica de ceva timp, pas cu pas, si ce-am aici sunt lucruri pe care de luni de zile eu le scriu… si constatand toate acestea, se afla un om care detine in acest moment toate aceste secrete, pentru ca le are de la mii de oameni, de ofiteri care le aduna. Este seful actual al Serviciului Roman de Informatii, este dl Florin Coldea. Deci dl Coldea este cel care, in acest moment, detine aceasta putere, pentru ca pe de o parte detine toate secretele, este depozitarul tuturor secretelor tuturor, pe de alta parte are o foarte buna relatie cu dna Kovesi. Si va spun eu, care am intervenit in numirea dnei Kovesi in functia de procuror DNA…

Dan Tapalaga: In ce sens ati intervenit?
Elena Udrea: In sensul in care dl Victor Ponta nu era de acord sa se faca numirile procurorilor si numirea dnei Kovesi, era singurul nume de interes, care il interesa pe presedintele Traian Basescu. Singurul nume care interesa era Codruta Kovesi; fusese o propunere a domnului Coldea, doamna Codruta Kovesi.

Dan Tapalaga: Cum adica a fost o propunere a domnului Coldea?
Elena Udrea: Adica dl Traian Basescu evident ca o sustinea pe Codruta Kovesi, dar ea era plecata intre timp din tara.

Cristian Pantazi: Era la Bruxelles, trimisa a Guvernului.
Elena Udrea: Da. Si cel care a propus revenirea dansei a fost dl Coldea.

Dan Tapalaga: De unde ati scos informatia asta, cine v-a spus asta?
Elena Udrea: La acel moment, aceasta discutie – dar, inca o data spun, a fost un nume pe care si-l dorea si presedintele foarte mult, dar ideea ca dansa sa se intoarca de acolo a venit de la Florin Coldea.

Dan Tapalaga: Pai adineauri ati spus ca dvs. ati sustinut-o.
Elena Udrea: Nu, eu am spus ca eu am fost cea care a discutat cu dl Victor Ponta numirea dnei Codruta Kovesi.

Dan Tapalaga: Pai, stati putin. Ori Traian Basescu a sustinut-o, ori dvs, ori Florian Coldea, ca nu se mai intelege nimic in clipa asta?
Elena Udrea: Am spus ca propunerea ca dansa sa se intoarca de la Bruxelles a venit de la dl Coldea. Traian Basescu si-a dorit foarte mult ca Codruta Kovesi sa fie procuror DNA, dar Victor Ponta nu dorea acest lucru.

Dan Tapalaga: Dar cine v-a spus toate astea?
Elena Udrea: Pai, faptul ca Victor Ponta nu dorea era evident si stiam de la presedinte. Dar era evident, pentru ca spunea pe toate partile ca nu doreste. Iar eu am fost cea care a mers la Victor Ponta sa discut tocmai numirea Codrutei Kovesi in functie.

Dan Tapalaga: Cand?
Elena Udrea: Intr-o seara, in 2013, la biroul dlui Victor Ponta, pe care il are in blocul in care locuieste. Am discutat atunci cu dl. Ponta si unul din argumentele pe care le avea, obiectiile pe care le avea era tocmai faptul ca era extrem de apropiata sau ca ar fi fost extrem… ar fi ascultat foarte mult de SRI. Acesta era unul din argumentele pentru care Victor Ponta se opunea numirii. Unul din ele.

Dan Tapalaga: Dar ne puteti spune in calitate de ce ati facut aceasta interventie la dl. Ponta?
Elena Udrea: In calitate de persoana care, la momentul acela, putea sa discute cu el. Ceea ce n-ar fi facut, spre exemplu, nici presedintele.

Cristian Pantazi: V-a cerut presedintele, v-a rugat sa faceti aceste diligente, aceasta discutie cu Victor Ponta?
Elena Udrea: Nu.

Cristian Pantazi: A fost initiativa proprie?
Elena Udrea: A fost initiativa mea. A fost initiativa mea.

Cristian Pantazi: De unde stiati de discutiile de la Cotroceni?
Elena Udrea: Din discutiile presedintelui, din ce era public. Era un conflict, nu se mai numeau procurorii, iar Traian Basescu nu voia sa renunte la Codruta Kovesi sub nicio forma – aici era cuiul lui Pepelea, daca va amintiti – si in acest context mi-am asumat sa discut eu cu Victor Ponta deblocarea situatiei.

Cristian Pantazi: Ati discutat cu Victor Ponta si cu Traian Basescu, in acel context, si despre Alina Bica la DIICOT?
Elena Udrea: Nu. Propunerea Alina Bica nu era atat de importanta, era o propunere pe lista. Mai important era procurorul general, atunci. Insa, asa cum a spus si presedintele, fata de dorinta de a avea-o pe Codruta Kovesi la DNA, procurorul general a fost cel pe care l-a propus, pentru ca asta spune legea. Deci este printr-o negociere si o intelegere intre presedinte si prim-ministru. Si atunci procurorul general a fost numit domnul care este si astazi, nu ii retin numele.

Cristian Pantazi: M-as intoarce la dl Coldea, despre care spuneati ca el controleaza toata situatia, ca el este cel care are interesul sa va puna in aceasta numire proasta. Aveti vreo proba?
Elena Udrea: Pai, o multime de lucruri pe care o sa vi le spun. Cumva o sa incep cu ceva ce pentru mine a reprezentat o luminare asupra a ceea ce mi se intampla. La o cafea cu dl Sebastian Ghita, undeva in vara trecuta, va spun si unde: la cafeneaua Sofa de pe Barbu Vacarescu, dl Sebastian Ghita – un apropiat al SRI-ului si o persoana care se vede des cu dl Florian Coldea – mi-a spus ca dl Coldea ma uraste. Am intrebat de ce, si mi-a spus un lucru pe care eu apoi l-am spus public – dar bineinteles nu am citat, la vremea aceea: pentru ca am fost permanent o sursa alternativa de informatii la presedinte. Presedintele Romaniei este nu cel mai informat om. De regula, este cel mai dezinformat om, pentru ca el primeste informatii pe niste cai simple. Bine, de pe internet daca sta sa le citeasca sau de la televizor sau informatii pe care le ia oficial de la institutii. Evident ca atunci cand cineva, care este relativ bine conectat la presa, la toata zona de presa, la zona politica, la tot mediul de afaceri, o astfel de persoana are acces la presedinte si poate sa ii spuna niste lucruri – si o sa va dau exemple in interviu – evident ca devine o persoana neplacuta sefilor de servicii. Asa mi-a explicat Sebastian Ghita faptul ca dl Coldea m-ar uri. Eu nu am urat niciodata pe nimeni. Pornind de la acest moment…

Dan Tapalaga: L-ati crezut pe cuvant pe Sebastian Ghita? Pentru ca relatia dvs mi-e putin neclara, si anume acum ii reprosati ca a facut un control de facto din pozitia de parlamentar si ca nu si-a facut treaba, pe de alta parte n-aveati o problema sa va intalniti cu el pe Barbu Vacarescu.
Elena Udrea: Nu. Dar n-are nicio legatura. Si dvs. ma criticati si nu am o problema sa va dau interviul aici. Deci nu are nicio legatura, lucrurile sunt adevarate si intr-un fel, si in alt fel.

Dan Tapalaga: Si cat de apropiata era relatia cu Ghita, astfel incat dl Ghita v-ar fi facut asemenea confidente – ce vorbea dansul cu domnul Coldea?
Elena Udrea: Mi-a facut multe alte confidente. Multe altele.

Dan Tapalaga: Ca de exemplu?
Elena Udrea: Nu stiu, spre exemplu l-am intrebat…

Dan Tapalaga: Dar in virtutea carei relatii, ca nu intelegem?
Elena Udrea: Pur si simplu. Nici nu stiu sa va spun. Nu am o relatie atat de apropiata cu dl Ghita, incat sa ne consideram prieteni. Ca dovada,  cred ca sunt cel mai atacat personaj, dupa Traian Basescu, la televiziunea lui, si am mai spus lucrul acesta. Nu stiu. Dl Ghita oscila, probabil, intre nevoia de a sta mai aproape, cateodata, de Basescu, altadata i se parea ca e mai rentabil sa stea aproape de Victor Ponta, habar n-am. Astea-s motivele lui. Eu va reproduc ce mi-a spus el.

Dan Tapalaga: Revin putin la episodul intalnirii cu premierul Victor Ponta, daca el a avut loc, in 2013 ati spus.
Elena Udrea: Da. Cand s-a facut numirea.

Dan Tapalaga: Pai nu erati inamici, pe vremea aia, in opozitie? Ca am vazut niste schimburi de replici extrem de dure.
Elena Udrea: Eu sunt chiar cea care chiar a facut opozitie.

Dan Tapalaga: Cum? Intalnindu-va cu Victor Ponta?
Elena Udrea: Da’ n-are legatura. Faptul ca eu ma cunosc cu dvs, daca ies de aici si spun ceea ce cred despre dvs, si spun sincer, n-are legatura lucrul acesta. Adica eu pot sa cred niste lucruri despre un om si, in acelasi timp, legat de alt subiect sa stau de vorba cu el.

Dan Tapalaga: Dar ati spus ca erati printre putinii oameni care avea acces la Victor Ponta.
Elena Udrea: Din apropierea lui Traian Basescu.

Dan Tapalaga: In virtutea caror relatii?
Elena Udrea: Sunt vechi, de cand lumea…

Dan Tapalaga: Faptul ca a fost avocatul dvs la firme sau de cand?
Elena Udrea: Nu. El nu a fost avocatul meu, v-am mai spus si este minor subiectul fata de ce se intampla, credeti-ma. Avocatul meu nu a fost niciodata. Daca a fost avocatul lui Dorin Cocos, sigur, parerea mea v-am mai spus, cred ca si-a luat un avocat prost. 

Dan Tapalaga: Victor Ponta, mi-aduc bine aminte, a declarat public ca numirea Laurei Codruta Kovesi a fost propunerea lui. Este o declaratie publica, data intr-un interviu pentru Evenimentul Zilei, daca nu ma insel acum vreo jumatate de an.
Elena Udrea: Da. A fost propunerea lui, dupa ce a primit-o de la Traian Basescu. El si-a asumat toate propunerile. Eu va spun cum stau lucrurile si va spun care era argumentul principal pentru care nu voia numirea.

Dan Tapalaga: Ori de la Traian Basescu, ori de la Florian Coldea? Iarasi va trebui sa va hotarati.
Elena Udrea: Eu cred ca am lamurit-o.

Dan Tapalaga: Nu, deloc!
Elena Udrea: Oficial, propunerea a facut-o presedintele Romaniei, pentru ca in mod constitutional numirea procurorilor se face intre presedinte si premier – asta este legea, astazi. Ideea ca dna Kovesi sa se intoarca de la Bruxelles a fost ideea dlui Coldea.

Dan Tapalaga: Dar ce vreti sa spuneti cu asta, ca a fost ideea dlui Coldea?
Elena Udrea: Nimic. Decat sa arat faptul ca exista un parteneriat intre dl Coldea si dna Kovesi, care…

Dan Tapalaga: Institutional.
Elena Udrea: … la nivel institutional, de foarte multe ori l-am vazut materializandu-se in acele referiri: Caz rezolvat cu sprijinul SRI. Care nu mai apar de cand Traian Basescu a remarcat ca nu este normal sa apara permanent.

Dan Tapalaga: Chiar in cazul dvs. a aparut aceasta mentiune.
Elena Udrea: Nu mai stiu.

Cristian Pantazi: Si la comunicatele de astazi.
Dan Tapalaga: Aceasta mentiune a aparut inclusiv in punerea sub acuzare in ce va priveste.

Elena Udrea: Aha. Bun. Deci, dupa ce a aparut presedintele la momentul acela si a spus ca nu este normal, pentru ca foarte multi oameni de afaceri au inteles mesajul ca cei care detin toate informatiile sunt cei de la SRI, avand in vedere ca DNA-ul lucreaza cu informatii de la SRI, si ca urmare au incercat – si asta va spun eu – au incercat sa isi gaseasca intrare la SRI, deci dupa ce a fost aceasta remarca a domnului presedinte, imi amintesc ca o vreme nu a mai aparut. Daca acum spuneti ca a aparut din nou, nu am remarcat. Daca aceasta colaborare este institutionala, este corecta. Numai ca daca si procurorii, si magistratii sunt oameni, si inca o data, va dau un exemplu celebru: dl judecator Grebla. Si va spun ca este evident ca atunci cand cei de la SRI detin informatii despre toti, inclusiv despre judecatori si procurori, daca relatia dintre SRI si procurori este una prin care, la o adica, SRI-ul poate face presiuni intr-un fel sau in altul asupra magistratilor, atunci iarasi avem de-a face cu un abuz.

Cristian Pantazi: Acuzatia pe care o faceti, fie si in subtext, este extrem de grava. Si anume: ca dosarul dvs…
Elena Udrea: Nu legat de dosarul meu. Nu. Aici era o discutie in general.

Cristian Pantazi: …bun. Ca dosare, in general, sunt facute de DNA la presiunea SRI, care are ceva impotriva dvs.
Elena Udrea: Nu, dar legati de mine. Era o discutie in general. Daca vreti sa ne intoarcem la cazul particular, Microsoft, ne intoarcem acolo.

Cristian Pantazi: Dar eu v-am cerut dvs. probe legate de relatia de adversitate pe care Coldea o are fata de dvs. si mi-ati spus ca acea proba suprema este marturisirea facuta la o cafea de dl Sebastian Ghita.
Elena Udrea: V-am spus ca incep de acolo.

Cristian Pantazi. Bun. Alte probe aveti pentru acest dinte pe care Coldea/SRI il are impotriva dvs?
Elena Udrea: Intrebarea ar fi de ce. Toata lumea s-a intrebat: dar ce sa aiba totusi cu Udrea? Nu era un pericol pentru alegerile de la presedintie, iar acum, asa cum spuneti, ma si retrag din fruntea partidului, nu tin sa reprezint neaparat acum o pozitie in politica romaneasca. Eu cred ca planul este acela de a avea puterea totala. Tot asa, ca sa-l citez pe dl Ghita, care mi-a spus la un moment dat din discutiile cu dl Coldea: putere egala cu a sefului statului. Astazi, dl Coldea a ajuns directorul SRI.

Dan Tapalaga: Interimar.
Elena Udrea: Interimar.

Dan Tapalaga: Trebuia, dupa demisia dlui Maior, sa fie numit un sef si, potrivit legii, prim-adjunctul se duce interimar.
Elena Udrea: Da. Deci cred ca toti cei care stiu anumite lucruri, si este o tactica – trebuie sa recunoasteti ca este un comportament des intalnit – toti cei care stiu anumite lucruri sau toti cei care pot fi o piedica trebuie eliminati. Si acum o sa ma intrebati: bine, si ce stiti? Pai, eu stiu foarte multe lucruri, pe care le-am aflat unele din discutiile directe, sa zicem, cu dl Coldea, altele pe care le-am aflat de la persoane care s-au intalnit sau au colaborat in anumite momente cu dl. Coldea.

Cristian Pantazi: Unu: Ce informatii? Doi: Ce faceti cu ele?
Elena Udrea: Pai vi le spun dumneavoastra. Doi: am facut un denunt.

Cristian Pantazi: Denunt la DNA?
Elena Udrea: Da, la DNA.

Dan Tapalaga: Impotriva cui?
Elena Udrea: Un denunt in care spun lucruri despre dl general SRI Florian Coldea si despre… o amintesc pe doamna procuror general DNA Codruta Kovesi.

Dan Tapalaga: Ce spuneti acolo?
Elena Udrea: Pai, va spuneam de ce cred eu ca se doreste si s-a dorit din campanie, cu toate armele, scoaterea din politica, de la nivelul care conteaza al politicii, in ceea ce ma priveste. Si, ma rog, este un lucru recurent, de foarte multe ori s-a tot incercat sa fie scoasa Elena Udrea.

Eu cred ca in prima parte, cat exista Traian Basescu, tocmai pentru a elimina, asa cum spunea dl Ghita, o sursa alternativa de informatii, in partea acum a doua cred ca pur si simplu pentru lucrurile pe care le stiu si pe care i le-am spus dlui Coldea in fata. Sau prin dl Maior i le-am transmis.

Dan Tapalaga: Ce anume?
Elena Udrea: Pai, spre exemplu, stiu, in momentul in care a aparut dosarul Microsoft si s-a vehiculat numele fostului sot, eram in plina campanie electorala. A venit, se spunea acolo, numele meu era evident legat de dosar si mai ales se spunea despre un credit pe care sotul – si care este si proba in dosar – fostul sot il luase de la Dinu Pescariu si pe care il declarasem in declaratia de avere. In contextul acesta complex, a venit la mine fostul sot sa ma roage sa ii fixez, sa intermediez o intalnire cu dl Coldea si dl Maior, spunandu-mi ca nu doreste sa ii apeleze direct in situatia data.

Dan Tapalaga: Cum adica sa ii apeleze direct?
Elena Udrea: Nu stiu.

Dan Tapalaga: Avea fostul sot apel direct la Maior si la Coldea?
Elena Udrea: Imediat o sa revin si o sa va spun. Ca nu doreste sa ii apeleze direct pentru ca, ma rog, asa era situatia, insa am intrebat de ce ar face asta, de ce sa vorbeasca, si a spus ca ar dori sa lamureasca acuzatiile din dosar, in conditiile in care mi-a spus ca a facut niste lucruri, la solicitarea dlui Coldea. Lucru care inseamna, si pentru asta sigur este foarte usor de intrebat fostul sot. Eu va declar exact ce mi-a spus.

Dan Tapalaga: Cand se intampla asta?
Elena Udrea: In toamna acestui an. Deci vorbesc de dupa ce a aparut scandalul, inainte sa fie retinut. Mi-a spus, spre exemplu, ca la solicitarea domnului Coldea a dus 500.000 de euro lui Sebastian Ghita, in cash, pentru a-si finanta televiziunea, RTV.

Cristian Pantazi: Cand?
Elena Udrea: Cred ca la inceputul… Ideea era ca mai la inceputul televiziunii, cand s-a rupt RTV-ul de Realitatea si cand dl Ghita inca nu era conectat cu toate cele 10 degete la bugetul de stat. Ulterior am aflat ca banii au fost remisi dlui Ghita de catre Alin Cocos. Mi-a mai spus ca, tot asa, la solicitare, a dus aproximativ la fel, 500.000 de euro, nu-mi mai aduc aminte exact, dar aproximativ la fel, unui institut de sondare a opiniei publice, care facea sondaje din acestea.

Cristian Pantazi: Ce institut, tineti mine?
Dan Tapalaga: Mai exact?

Elena Udrea: Nu, nu tin exact. Dar, daca va fi intrebat, cu siguranta ca-si aminteste el. Sau daca vor fi intrebati, va fi intrebat dl Coldea. Deci astea erau lucrurile pe care mi le-a spus la momentul acela si care, in contextul dat, mi-a explicat ca ar fi vrut sa le discute. Nu s-a intamplat, nici nu am procedat ca atare, ca n-aveam cum, dar in orice caz a si fost retinut preventiv.

Vom reveni in scurt timp cu interviul VIDEO integral (circa o ora si 45 de minute), precum si cu transcriptul declaratiilor Elenei Udrea

  • SRI, despre Udrea: Serviciul nu se pronunta referitor la declaratiile unor suspecti urmariti penal, cu atat mai putin la situatia unor dosare la care SRI a contribuit. Vom continua sa contribuim la lupta anticoruptie

Serviciul Roman de Informatii nu se pronunta referitor la declaratiile unor suspecti urmariti penal si cu atat mai putin in legatura cu situatia unor dosare penale la a caror initiere si instrumentare a contribuit SRI,a declarat, vineri, purtatorul de cuvant al acestei institutii, Sorin Sava, solicitat de HotNews.ro sa raspunda acuzatiilor aduse de deputatul Elena Udrea sefului  SRI, Florian Coldea.

„Referitor la alegatiile exprimate in spatiul public, cu privire la activitatea SRI si a reprezentantilor acestuia, consecvent principiilor si misiunii profesionale ale serviciului, in concordanta cu atitudinea publica exprimata in ultimii 10 ani, SRI nu se pronunta in legatura cu declaratiile unor suspecti aflati in faza de urmarire penala, cu atat mai putin in legatura cu situatia unor dosare penale la a caror initiere si instrumentare a contribuit”, a declarat, pentru HotNews, purtatorul de cuvant al Serviciului Roman de Informatii.

Sorin Sava subliniaza ca SRI „va desfasura in continuare, cu hotarare”, contributia sa la lupta anticoruptie.

„Nu pot sa nu remarc faptul ca aceste acuzatii defaimatoare la adresa SRI si a reprezentantilor acestuia apar in contextul intensificarii luptei anticoruptie, activitate la care SRI are o contributie majora si decisiva si pe care, alaturi de alte institutii abilitate, o va desfasura in continuare, in limitele si competentele legii, cu hotarare, in tot ceea ce va face”, a mai spus reprezentantul SRI.

Simona Halep a pierdut în sferturi la Grand Slam Australian Open… se mai întâmplă. Îngrijorătoare e atitudinea ei … păcat …

29 ianuarie 2015 3 comentarii

Simona Halep

Când a revenit din Australia de după ce a fost eliminată de la Grand Slam Australian Open, cu zâmbetul său caracteristic, Simona Halep a declarat:

„Nu sunt deloc dezamăgită şi nu cred că am de ce, un sfert de finală de Grand Slam e un rezultat bun, cu care pot să mă mândresc, deoarece nimeni din România nu a mai făcut sferturi de vreo zece ani. E al doilea an la rând şi sunt foarte mândră de ceea ce am jucat acolo şi de ce am realizat şi la Shenzhen”.

Apoi a spus că  nu se aştepta ca Ekaterina Makarova, adversara sa din sferturi, să joace atât de tare: „A fost o zi proastă, ea a jucat bine, a jucat un tenis diferit, pentru că nu mă aşteptam să joace aşa tare, mă aşteptam să joace mai moale. M-a încurcat mult şi a bătut. Are meritul victoriei. Nu întotdeauana ai o zi bună”.

Simona Halep a mai  afirmat că este mulţumită de cum a decurs în acest debut de sezon colaborarea cu antrenorul Victor Ioniţă. „Eu zic că merge foarte bine colaborarea cu Victor Ioniţă, am o echipă bună sunt fericită cu echipa mea şi am avut un start bun aşa că am încredere că aşa va fi în viitor”, a adăugat Halep,  „Îmi doresc să câştig în cariera mea un Grand Slam, dar nu am spus niciodată că mă duc şi chiar pe ăsta îl câştig. Merg la fiecare turneu să joc tot ce pot, să văd ce pot şi voi vedea dacă voi reuşi vreodată să câştig”, a econtinuat ea.

E adevărat, pentru 99,99 % din tenismeni este normal să fie mulţumiţi de faptul că au jucat în sferturile de finală ale unui turneu de talia Grand Slam Australian Open. 

Atunci când eşti locul 3 WTA însă nu mai e OK deloc. Orice înfrângere în faţa cuiva situat mai jos în clasament este un eşec.

Siderantă îmi pare atitudinea Simonei de acceptare cu seninătate ca pe un fel de normalitate a înfrângerii, dovedind că din punct de vedre psihologic, Simona Halep, din păcate, nu e pregătită să fie o mare campionă.

E adevărat, din o înfrângere nu trebuie să se facă o dramă, în fond şi înfrângerile fac parte din sportul de orice nivel, dar a considera că este OK ca pentru tine, locul 3 WTA „un sfert de finală de Grand Slam e un rezultat bun” mi se pare cam din aceeaşi categorie cu obişnuinţa noastră de a considera că ne-am atins obiectivele atunci când ne calificăm undeva.

Să luăm de exemplu fotbalul. Naţionala noastră consideră o mare victorie calificarea la un campionat mondial.

Alte naţionale consideră a fi un eşec chiar şi pierderea finalei …

Aceasta e diferenţa dintre noi, cei obişnuiţi să fim mici şi ei, cei care, natural pleacă într-o competiţie nu cu gândul de a se califica la turneul final ci de a câştiga competiţia …

Regret, dar senzaţia mea este că Simona Halep, cât de drăguţă şi serioasă o fi ea ca sportivă, a ajuns la un nivel pe care nu îl poate gestiona, un nivel pe care, în subconştiant îl consideră atât de sus încât este mult peste nivelul ei real …

Păcat … sper să fie doar un accident. Lipsa de combativitate şi de minte limpede de care a dat dovadă în ultimul meci sper să nu fie semnul începerii coborârii din vârful elitistei piramide a WTA spre pluton …

Andreea Paul şi Monica Macovei despre noul raport MCV

28 ianuarie 2015 2 comentarii

Andreea Paul, Monica Macovei

Legat de raportul MCV, prim-vice preşedintele PNL, Andreea Paul, într-o declaraţie pentru Madiafax, spune că verigile slabe sunt Parlamentul şi Avocatul Poporului, iar demisia celor responsabili pentru criticile din raport este „un gest minimal”

Verigile slabe ale raportului MCV sunt Parlamentul şi Avocatul Poporului. Demisia celor responsabili pentru criticile din raportul MCV este un gest minimal”, spus doamna Paul

„Respectarea legii, aplicarea automată a deciziilor justiţiei, vacanţele parlamentare mai scurte şi eliminarea privilegiilor parlamentarilor ne-ar apropia mult de respectul românilor”, a mai adăugat dânsa.

La rândul său, doamna Monica Macovei spune că raportul MCV confirmă faptul că acest mecanism european trebuie să continue până când reformele din justiţie şi anticorupţie sunt ireversibile, subliniind, totodată, că un punct slab este reprezentant de faptul că Parlamentul „apără corupţii şi incompatibilii”.

„Raportul MCV de astăzi (miercuri n.a) – spune doamna Macovei într-un comunicat –  confirmă că acest mecanism european trebuie să continue până când reformele din justiţie şi anticorupţie sunt ireversibile. Asta vor şi românii. Raportul Comisiei Europene din cadrul MCV, publicat astăzi, indică puncte slabe în funcţionarea justiţiei şi faptul că Parlamentul apără corupţii, incompatibilii şi alţi demnitari anchetaţi penal”.

Monica Macovei atrage atenţia asupra  criticilor prezentate în raport, respectiv a faptului  că Parlamentul nu a soluţionat rapid cererile procurorilor de ridicare a imunităţii politicienilor, a întârziat foarte mult încetarea mandatelor pentru parlamentarii incompatibili şi nu a aplicat deciziile Curţii Constituţionale.

O altă critică  puternică venită din partea doamnei Macovei se referă la Avocatul Poporului, care „nu a acţionat în interesul oamenilor şi nu a contestat ordonanţe de urgenţă la Curtea Constituţională, deşi acestea erau evident neconstituţionale”.

Dânsa  remarcă şi faptul că CE a dat, citez, „o bilă neagră” CSM atunci când a criticat practica judiciară neunitară din instanţele judecătoreşti din România. „Aşa cum atrag atenţia încă din 2005, atâta vreme cât practica judiciară nu este unitară, românii nu vor avea încredere în justiţie, pentru că justiţia trebuie să fie predictibilă, şi nu o loterie”, spune doamna Macovei. „Comisia Europeană atrage atenţia Guvernului României că fenomenul corupţiei generalizate «impune o abordare mai sistematică». Cu alte cuvinte, corupţia generalizată trebuie combătută sistemic, pentru că aceasta creează o realitate paralelă şi strâmbă, ca în oglinzile în care imaginea, respectiv realitatea, este deformată”, mai adaugă dânsa. Monica Macovei a mai ţinut să sublinieze  că aceste critici din raportul MCV sunt „reale”, românii simţindu-le pe pielea lor în fiecare zi, în timp ce „buzunarele lor sunt golite de politicieni corupţi care îi fură şi îi mint”.

„Un politician responsabil nu poate avea decât obiectivul rezolvării acestor probleme grave şi al respectării promisiunilor pe care România le-a făcut în 2007 când a intrat în Uniunea Europeană. De aceea, ridicarea MCV nu poate fi un obiectiv politic în sine, cum a spus, de altfel, astăzi şi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, anunţând că monitorizarea europeană va continua”, concluzionează doamna Macovei.

NARCISA IORGA: ” În afara plebisciturilor pentru adoptarea Constituției, singurul validat prin prezența cetățenilor români cu drept de vot a fost referendumul din 2009.”

27 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

300… Iohannis și referendumul din 2009. Pe scut sau sub scut?

Deși nici Ioahnnis nu e Leonidas, nici Cotroceniul nu e Termopile, președintele României are două variante de ieșire, mâine, din întâlnirile pe care le-a convocat cu partidele politice care au grupuri parlamentare. Dacă iese pe scut, ar putea spera la aclamările ”poporului suveran”. Dacă iese sub scut, va fi adulat de partidele politice care au ignorat sistematic referendumul din 2009. Ce va alege președintele României?

Narcisa IorgaArticolul 2 din Constituția României arată că ”suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită (…) şi prin referendum”. În afara plebisciturilor pentru adoptarea Constituției, singurul validat prin prezența cetățenilor români cu drept de vot a fost referendumul din 2009. Cele două întrebări de pe buletinele de vot au fost limpezi:

  • Sunteți de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?
  • Sunteți de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?

PNL și PSD au dus campanii vehemente de negare a necesității și chiar legalității organizării acestui referendum. Patru ONG-uri s-au alăturat politicienilor. Pro Democrația și Agenția de Monitorizare a Presei l-au contestat chiar și în instanță, dar au pierdut. CNA a refuzat să permită o campanie de informare a publicului asumată de Institutul pentru Politici Publice. În ciuda tuturor acestor piedici, răspunsul ”poporului suveran” a fost cât se poate de limpede: aproape 78 la sută dintre cei prezenți la vot, adică 6.740.213 cetățeni români au fost de acord ca România să aibă un parlament unicameral. Pentru reducerea numărului parlamentarilor la maximum 300 de persoane au votat aproape 90 la sută dintre participanții la referendum, adică 7.765.573 persoane. Ce au înțeles politicienii? Ce au vrut!

În ciuda acestui vot popular masiv, PNL a menținut în Parlament un proiect de lege pe care-l inițiase subit, în chiar campania pentru referendum și care prevedea reducerea numărului de senatori cu vreo 40, iar a numărului de deputați cu 100. Proiectul a fost însușit și de către PSD. Liderii Crin Antonescu și Victor Ponta au desconsiderat permanent faptul că referendumul a fost validat de prezența la vot, asociindu-l doar cu o obsesie a președintelui Traian Băsescu.

În vara fatală 2012, PNL și PSD unite în tăvălugul USL asupra statului de drept, adoptă legea votului uninominal, care ignora referendumul din 2009: ”Nimeni nu susţine acest lucru”, declara Victor Ponta. Altfel spus, ”poporul suveran” e un nimeni. Legea e contestată la Curtea Constituțională de către PDL. Curtea o găsește neconstituțională, tocmai din cauză că nu a ținut cont de rezultatul referendumului din 2009. Motivarea dată acestei decizii este prima de o claritate incontestabilă cu referire la obligativitatea rezultatului referendumului în deciziile legislativului de a modifica legea alegerilor Parlamentului.

Ce spune Curtea Constituțională:

”Referendumul, indiferent de caracterul său – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului naţional din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale.(…) Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral.

Această interpretare se întemeiază şi pe principiul loialităţii constituţionale (…), principiu care, în această materie, impune ca autorităţile cu competenţe decizionale în domeniile vizate de problematica supusă referendumului (în cazul de faţă Parlamentul) să ia în considerare, să analizeze şi să identifice modaliăţi de punere în practică a voinţei exprimate de popor. O altă viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exerciţiu pur formal, un simplu sondaj de opinie”.

Ce spun partidele astăzi, la cinci ani după referendum:

PSD a depus la Senat, acum câteva zile, un alt proiect de lege de reducere a numărului de parlamentari la 380, organizați în două Camere. Ignoră, în continuare, referendumul. Victor Ponta declara ieri că va propune la întâlnirea de la Cotroceni un sistem electoral de tip german (sic!), cu 300 de deputați plus minorități și maximum 110 senatori. Adică 430 de parlamentari și două Camere. Sateliții PSD, printre care și minoritățile, nu vor susține altceva decât partidul magnet.

PNL nu amintește nimic despre referendum, ci doar că susţine reducerea semnificativă a numărului de parlamentari şi „împiedicarea ca pe cale artificială, din cauza efectelor legii electorale, acest număr de parlamentari să crească în urma alegerilor”. Mai volubil decât Mihai Voicu, care a prezentat public mandatul PNL pentru discuțiile de la Cotroceni, Ludovic Orban afirmă că PNL va susține parlament bicameral, 100 de senatori și 300 de deputați, sistem de vot mixt, jumătate pe liste, jumătate uninominal. PDL și-a pierdut vocea în marele PNL. Nu suflă o vorbă despre referendumul din 2009, pe care l-a susținut.

Președintele Klaus Iohannis nu a invitat la consultări PMP, singurul partid care a susținut în campania prezidențială a Elenei Udrea respectarea rezultatului referendumului din 2009. Pe Monica Macovei, nici atât! Ea nu are nici măcar partid, dar Iohannis a promis public că-i va respecta cele zece condiții pentru care i-a obținut sprijinul în turul al doilea, printre acestea fiind și următoarea: ”Să organizați în 2015 un referendum național pentru eliminarea imunității parlamentarilor, miniștrilor și a președintelui, iar partidele care vă susțin să acționeze pentru ca voința exprimată a cetățenilor să fie transpusă în legislație și în noua Constituție”.

Iohannis are ocazia să dea mâine o lovitură de imagine. Dacă va solicita partidelor să respecte suveranitatea poporului exprimată prin referendum, va reuși să dea, cu adevărat, un semnal important. Indiferent de candidatul pe care l-au votat în noiembrie, cetățenii activi din punct de vedere electoral nu și-au schimbat opinia față de referendumul din 2009. Iohannis ar reuși să arate că într-adevăr are forța de a coagula forțele politice în jurul unui interes comun, care este și public: respectarea voinței poporului. Lipsa de detalii în declarațiile oficiale de ieri ale liderilor PNL, cu privire la mandatul cu care merg la Cotroceni, ar putea pregăti terenul unei declarații în sensul acesta din partea președintelui Iohannis.  Asta ar însemna ieșirea pe scut.

Dacă întâlnirea de mâine se va solda cu afirmații plate, generale, cum că se impune reducerea numărului de parlamentari, că partidele cu grupuri parlamentare  vor face și vor drege, dar fără referiri la voința poporului suveran, înseamnă că Iohannis iese sub scut. Să fii sub scut nu înseamnă neapărat că ești învingător.

Autor: Narcisa Iorga

Sursa: evz.ro

Crin, Antonescu, Frumoasa din Pădurea Adormită, nu e nici pură şi nici neprihănită …

26 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Crin Antonescu

Chiar dacă PNL şi PSD care constituiau USL erau nişte partide unde, dacă arestai peste noapte corupţii, sus de tot, în zona conducerii, nu mai avea cine să stingă lumina, lui Crin Antonescu  i s-a fabricat o imagine de Frumoasa din Pădurea Adormită, cea pură şi neprihănită. 

Inevitabilul s-a întâmplat, numele lui Crin Antonescu apare alături de Viorel Hrebenciuc şi Tudor Chiuariu în deja celebrul dosar al retrocedărilor.

Şi nu ca un oarecine ci ca o persoană cu greutate în economia dosarului, una din persoanele care aranjau retrocedările, alături de Hrebenciuc fiind sus de tot în topul celor implicaţi.

Conform rechizitoriului întocmit de DNA, Gh. Paltin Sturza deţinea înregistrări ambientale ale unor discuţii cu ceilalţi inculpaţi, conservaţiile înregistrate referindu-se la demersurile pe care le făceau în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri. În aceste întregistrări, aflate între dovezile ridicate de procurori apare şi numele lui Crin Antonescu.

“STEFAN GABI: Loturile se suprapun. Ceea ce inseamna ca le avem noi. Deci, Directia Silvica le are.

STURDZA PALTIN-GHEORGHE: Pai asta am si eu, domnule, suprapunerea hartilor! Ce mare scofala? Eu vreau amenajamentul, nu ma intereseaza restul! Aia-i floare la ureche! Amenajamentul, ala il vreau! Ati inteles? Dumneavoastra spuneti ca Directia Silvica nu are amenajamentul?
(…)
DOMN: Cand s-o terminat la Satu Mare? In 20, nu?
STURDZA PALTIN-GHEORGHE: In 20.
VARGA IOAN-GHEORGHE: Eu v-am spus cine. Crin Antonescu, Hrebenciuc si multa-multa lume importanta.
STURDZA PALTIN-GHEORGHE: Unde vine?
VARGA IOAN-GHEORGHE: Acuma o sa-mi spuna. El mi-a spus mie ca pentru prima munca care trebuie finalizata, astazi se finalizeaza. Haideti, vorbiti la telefon.
STURDZA PALTIN-GHEORGHE: Cu cine sa vorbesc?
VARGA IOAN-GHEORGHE: Cu domnul Chiuariu personal. Si va rog frumos, nu mai vorbiti prostii la telefon!
STURDZA PALTIN-GHEORGHE: Domnule, domnul Chiuariu este din Moldova si chestia asta mi se pare foarte atipica.
VARGA IOAN-GHEORGHE: Doamne iarta-ma!
STURDZA PALTIN-GHEORGHE: Eu nu vorbesc cu nici un Chiuariu. Eu vreau sa vorbesc cu cineva care are puterea sa puna lucrurile in proces.”

P.S. Oare cum o fi după ce ai tras la anghioase la Cotroceni fie şi ca şi interimar să ţi se ofere perspectiva de a dormi la Rahova ori la Jilava? Nu că aş dori să cobesc, Doamne Fereşte …

Cristina-Ancuţa Pocora: „Domnule Avocat al Poporului, trezirea! Ați dormit destul!”

24 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Oare câţi bărbaţi visează să fie treziţi de o roşcată?

Dacă roşcata le spune „Dragule, trezeşte-te, trebuie să te apuci de treabă” înseamnă că ori eşti pe cale să ai parte de lucruri interesante, ori ai încurcat-o.

După modelul Crin Antonescu, Victor Ciorbea a reuşit să ocupe o funcţie mai mult decât importantă unde nu face nimic din ceea ce ar trebui să facă prin fişa postului. După ce mulţi i-au tot atras atenţia că pentru banii (nu puţini9 pe care îi încxasează de acolo ar trebui să mai şi facă una, alta, iată că a venit şi rândul Cristinei-Ancuţa Pocora să înecre a-l trezi.

Stau şi mă mir că nici ea nu a înţeles că de fapt aceasta era condiţia pentru a fi pus în acea funţie este tocmai să se abţină de la a face ceva …

Cristina-Ancuţa Pocora face pe siteul său blog.cristinapocora.ro un apel la trezirea lui Ciorbea: 

Cristina Ancuța Pocora

Domnul Ciorbea doarme mai profund ca ursul intrat în hiberbare!

Domnule Avocat al Poporului, trezirea! Ați dormit destul! E momentul să acceptați ideea că trebuie să mai și munciți! Că trebuie să vă dați jos din pat și să mergeți la serviciu.

Nu de alta, dar a trecut deja o lună și nu ați dat un răspuns din partea instituției Avocatului Poporului în legătură cu cererea noastră de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 86/2014, adoptată de  Guvern în data de 17.12.2014.

Deși este evident că, prin această OUG, prin care se desființează Inspecţia Muncii şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, Guvernul nu dorește altceva decât să schimbe funcționari publici cu experiență cu membri de partid, instituția Avocatului Poporului nu a înțeles sau s-a facut că nu înțelege urgența demersului nostru, deoarece până în acest moment nu avem un raspuns oficial la solicitarea pe care i-am adresat-o.

Un răspuns oficial din partea acestei instituții nu există nici la sesizările adresate de sindicate sau de inspectoratele teritoriale de muncă, inerția acesteia determinând sindicatele ca, în perioada următoare, să dea în judecată Guvernul.

Îi spunem, din nou, domnului Victor Ciorbea că lipsa de măsuri a instituției pe care o reprezintă face ca Inspecţia Muncii, instituţie cu aproximativ 2.400 de angajaţi, care a funcționat foarte bine până în acest moment, care supraveghează o piaţă a muncii cu 4,4 milioane de salariaţi oficiali şi are grijă ca statul să-şi recupereze banii din taxarea muncii şi sancţionarea celor care angajează „la negru“, să dispară și acest lucru nu trebuie să se întâmple!

Avem nevoie de o instituţie a Inspecţiei Muncii independentă, funcțională, instituţie care să fie reglementată în continuare prin lege organică, să funcționeze în folosul cetățenilor și nu să fie sursă de răsplată pentru membrii de partid ai PSD.

Îl mai informăm din nou pe domnul Ciorbea că, în prezent, se află în dezbatere publică hotărârea de funcţionare şi organizare a noii structuri și, dacă acesta va fi aprobată de Guvern, unii dintre inspectorii de muncă şi cei sociali vor fi schimbați cu persoane alese pe criteriul strict al apartenenţei politice, iar alții vor fi repartizaţi în teritoriu în direcţii judeţene de muncă şi securitate socială și vor ajunge la „cheremul“ baronilor locali, iar angajaţii îşi vor pierde orice speranţă de a-şi face dreptate în relaţia cu angajatorii.

Acestea sunt motivele pentru care îi cerem din nou Avocatului Poporului să facă urgent demersurile legale, astfel încât articolul 5 al OUG 86/2014 să fie declarat neconstituțional.

Sursa: blog.cristinapocora.ro

Ce să zic? Somn uşor domnule Ciorbea .. sper să nu te trezeşti nici când ţi se va cere socoteală pentru inactivitatea matale … Vezi că a încasa nişte bani fără a face nimic în schimb se numeşte hoţie…

La mulţi ani domnule Ciorbea .. fără liberare condiţionată.

P.S. Oare de ce am impresia că somnul lui Ciorbea e atât de profund încât nici măcar nu se mai întoarce de pe o parte pe alta? 

Ponta & Iohannis, noii lideri de facto ai nedesfiinţatei USL?

23 ianuarie 2015 4 comentarii

Deşi Iohannis zice că vrea guvern liberal şi Ponta a afirmat că dacă îi cere Preşedintele îşi depune mandatul, timpul trece şi Iohannis nu pare dispus să o facă. De ce? Oare nu pentru că Preşedintele Iohannis şi Premierul Ponta sunt liderii de facto ai USL-ului nedesfiinţat la Tribunal?

Ponta și Ioahannis

După ce președintele Iohannis a declarat explicit  că își dorește un Guvern liberal, premierul Ponta spune că Guvernul pe care îl conduce este social-liberal şi a îndeplinit programul USL în proporţie de 80%, programul său pe 2015-2016 fiind cea mai bună variantă pentru România.

„PSD trebuie să aibă grijă de electoratul tradiţional – a scris Ponta pe Facebook – dar trebuie să fie totodată un partid de centru, pro business, pro oameni tineri. Guvernul pe care îl conduc este un guvern social-liberal şi a îndeplinit programul USL în proporţie de 80%. Cred că pentru 2015 şi 2016 programul nostru este cea mai bună variantă pentru România”….

Te pomeneşti că cea mai bună variantă de premier, dacă nu unica este chiar el …Să rămâi crăcănat de emoţie nu alta când auzi asta. Se pare că atunci când s-a răsturnat la raliu sărmanul s-a lovit rău de totla cap şi nu mai are ţinere de minte. Păi nu demult, abia acum vreo lună electoratul mătura cu tot ce ţinea de numele lui, şi cu guvernul şi cu programul.

 La Realitatea TV, Preşedintele Klaus Iohannis a declarat că doreşte un guvern PNL, cu care să se simtă confortabil şi să pună în aplicare viziunea sa pe zece ani, precizând că relaţia cu guvernul actual este una instituţională, normală.”Da, eu îmi doresc un Guvern PNL. Nu fac niciun secret din asta”, a spus Iohannis, precizând că ”una este ce avem acum, colaborăm instituţional, alta este dacă va fi un guvern, acum sau după 2016, cu cât mai repede cu atât mai bine”.

Iohannis a mai spus că îşi doreşte ”un Guvern cu care se simte confortabil, cu care, dacă merge la Bruxeles, să spună: Domnule preşedinte, Guvernul meu şi cu mine…”.

Guvernul lui? I-auzi frate … De când are în ţara asta Preşedintele un guvern? Ce să zic, parcă îşi caută suspendarea cu lumânarea.

Despre relaţia cu Guvernul  cond Ponta, Iohannis a a precizat că are o relaţie instituţională, normală. ”Acest Guvern a fost aici, când am devenit preşedinte, nici nu i-am ales nici nu îi resping. Instituţional, nu e treaba preşedintelui, dar cu acest guvern nu văd cum să pun în practică viziunea mea pe zece ani pentru România”…”Eu îmi doresc un guvern PNL, dar trebuie să vedem cum, ce mi-aş dori, varianta optimală, şi ce se poate”, adăugând că preşedintele nu poate schimba Guvernul.

”Acum nu avem alegeri, dar este posibil, am spus-o şi înainte de alegeri, şi toată lumea a observat că vor începe mişcări în Parlament. Se vor forma noi grupuri. Acest lucru se întâmplă, lucrurile se întâmplă în Parlament. Este posibil, pe parcursul acestui an, să fie mişcări între partide, să se scimbe majoritatea, şi este normal, când actuala Opoziţie vine cu o moţiune de ceznură şi schimbă guvernul. Aşa funcţionează democraţia, este normal, este natural, şi atunci vom avea alt guvern”, a mai spus Iohannis.

Oare de ce când văd atâta armonie îmi apare în faţa ochilor acel punct din protocolul de creare a USL care spunea că  dacă unul din cele două partide dă Preşedintele, celălalt dă Premierul?

Parcă aştept să îi văd pe amândoi cum se duc la puşcărie  să primească ordinele şi binecubvântarea celui mai celebru varan?

Poate, dacă Iohannis doreşte cu adevărat un guvern liberal, ar trebui să îi amintească cineva că ponta zicea că e dispus să demisioneze dacă Preşedintele i-o va cere.

Întrebat fiind: „Luaţi în calcul o demisie din fruntea Guvernului cu nominalizarea unui premier PSD?”,  Victor Ponta spunea: „Sigur că da, am spus acest lucru, dar e o decizie pe care o poate lua noul preşedinte Iohannis. Vă daţi seama că o asemenea discuţie cu domnul Băsescu este total neserioasă, nu poţi discuta cu cineva care peste două săptămani pleacă acasă”.

MELANIA CINCEA scrie că arestarea unui fost ministru de Interne, acuzat de luare de mită, readuce în atenţie rolul structurii de informaţii şi protecţie internă a MAI

22 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Motto: „Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită”

Când într-o ţară un judecător de la intangibila Curte Constituţională (Toni Greblă) dă declaraţii la DNA pentru găinării, un fost ninistru de interne (Cristian David) este arestat pentru şpagă şi un fost candidat (Mircea Geoană) cu şanse la cea mai înaltă funcţie în stat nu prea ştie cum să dreagă busuicul când e întrebat de finanţarea propriei sale campanii electorale, ţara are o mara problemă.

Mulţi o fac pe uimiţii, uitând că de fapt, aceşti oameni nu sunt altceva decât viermii ieşiţi la suprafaţa colcăielii de penali care conduc ţara.

Este absolut normal ca, dacă un popor imbecilizat şi inconştient votează pentru a-i si conducători o şleahtă de escroci ca în instituţiile importante să se regăsească tot felul de penali… o clasă politică de penali nu are cum să îşi pună repezentanţi în funcţiile importante decât tot nişte penali . Aceştia au ajuns să ocupe funcţiile respective „investind” sume apreciabile pentru ca mai târziu să îşi recupereze „investiţia” luând-o prin arătură.

Nu ştiu dacă cineva a avut curiozitatea să se uite la ochii acestor penali. Sunt uimiţi … da, e vorba de uimire, nu furie, nu teamă. Uimirea aceasta vine din faptul că, atunci când furau sau luau şpagă o făceau cu credinţa cu de fapt iau ceea ce li se cuvine şi Sistemului cu-i va trece niciodată prin cap că ar putea să îi tragă la răspundere.

Despre Arestarea fostului Ministru de Interne, jurnalista Melania Cincea scrie pe timpolis.ro:

„Arestarea unui fost ministru de Interne, acuzat de luare de mită, încasată chiar în sediul ministerului pe care îl conducea, readuce în atenţie rolul pe care ar trebui să-l aibă în prevenirea unor fapte de genul acesta structura de informaţii şi protecţie internă a MAI. Şi, totodată, modul în care este verificată activitatea acestei structuri. „

Iată în continuare integral articolul publicat de  timpolis.ro la 22 ianuarie 2015 şi care o are ca autoare pe frumoasa şi talentata jurnalistă :

Intangibilul serviciu secret al MAI

Arestarea unui fost ministru de Interne, acuzat de luare de mită, încasată chiar în sediul ministerului pe care îl conducea, readuce în atenţie rolul pe care ar trebui să-l aibă în prevenirea unor fapte de genul acesta structura de informaţii şi protecţie internă a MAI. Şi, totodată, modul în care este verificată activitatea acestei structuri. 

Melania CinceaO dată cu arestarea lui Cristian David, fost ministru de Interne în perioada aprilie 2007 – decembrie 2008, acuzat de DNA de luare de mită pentru a-şi exercita controlul asupra unui prefect, apar semne de întrebare.

Pe de o parte, în privinţa eficienţei Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă al MAI

(fostă Direcţie Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, până în decembrie 2012, când premierul Victor Ponta a decis să o transforme în departament condus de un secretar de stat numit de el personal).

Atribuţiunile DIPI constau, potrivit legii, în „ac­ti­vităţi de informaţii şi protecţie internă, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa siguran­ţei naţionale privind misiunile, personalul şi informaţiile clasificate în cadrul ministerului”. Deci, această structură ar fi trebuit să ştie despre iminenţa unor astfel de scandaluri de corupţie şi să acţioneze pentru a le preveni. Iar dacă nu le putea preveni, să sesize alte instituţii care le puteau combate. A făcut-o? După toate indiciile de până acum, nu.

Scandalul în care este implicat fostul ministru Cristian David iese la iveală la aproape şapte ani de la comiterea faptei. O luare de mită de 500.000 de euro, solicitată în 2007 şi încasată în 2008, chiar în biroul său de la MAI, pentru a-l determina pe prefectul de Buzău, aflat în subordinea sa, să asigurea emiterea ilicită în favoarea altcuiva a unui titlu de proprietate pentru 15 hectare de teren. Stare de fapt care generează întrebări. Ce făcea serviciul secret al MAI în timpul în care ministrul de Interne, care era şi membru al CSAT, pe de o parte îşi negocia şpaga, iar pe de alta, punea la cale, cu prefectul, eludarea legii? Ce făcea în perioada în care s-a consolidat această cârdăşie, care nu se leagă peste noapte şi nici de la sine? A ştiut, la vremea respectivă, serviciul secret al MAI despre această afacere a ministrului de Interne? Dacă nu a ştiut, e grav. Dacă a ştiut şi a tăcut, e şi mai grav. Dacă a ştiut, a vorbit, informaţia a rămas blocată, iar cei din DIPI nu au tras semnalul de alarmă, e cât se poate de grav. Cert este că DNA anunţă că instrumentează acest dosar după ce a primit sprijinul SRI, nu al DIPI.

Pe de altă parte, în privinţa modului în care este controlată activitatea acestei structuri.

Nimeni, însă, niciodată, nu a adus public în discuţie rolul şi culpa unor oameni din această structură, după niciun scandal de corupţie care a zguduit MAI-ul sau vreo structură a Inter­nelor. Chiar dacă în MAI s-au ţesut, în timp, solide încrengături mafiote chiar sub nasul ofiţerilor de la Protecţie Internă, al căror rol oficial este să le prevină sau să le contracareze cât sunt la un nivel cât mai scăzut. Au fost cazuri care au implicat un nu­măr mare de oameni ai legii, de infracţiuni şi un mod de operare ce dădea impresia unui grup infracţional bine în­chegat, constituit nu doar cu câteva zile înainte de a fi destruc­tu­rat.

A fost, de exemplu, “Cazul Şo­ric”, un episod de tristă notorietate pentru MAI, în care a trebuit să se producă un asasinat, cu iz mafiot, pentru a se afla că şeful unei Poliţii judeţene este implicat într-un concubinaj poliţisto-cămătar.

A fost “Cazul Mironescu”, în care secretarul general al MAI fusese arestat într-un dosar de corupţie, la puţin timp de la numire.

A fost scandalul de corupţie din serviciile speciale ale Internelor, când  şeful DGIPI, Cornel Şerban, împreună cu un şef din DGA, Petre Pitcovici, erau reţi­nuţi, la câteva zile de la numirea în funcţii, într-un dosar de corupţie.

A fost scandalul “Mita de la Interne”. Nici conducerea serviciului secret al MAI, nici cea a MAI nu au spus ce s-a întâmplat, până la momentul flagrantului, între chestorul Dan Fătuloiu, pe atunci numărul doi al Internelor, şi Cătălin Chelu, ofertantul mitei de un milion de euro. Nici cum a fost posibil ca această legătură să ajungă până la nivelul la care un om de afaceri cercetat în 48 de dosare penale putea să ajungă să facă vârfului MAI astfel de „oferte” pentru a-şi rezolva situaţia judiciară (zeci de mi de euro cash, două limuzine şi actele unei case ce urmau să fie date şpagă). În condiţiile în care, în zona acea, orice mişcare este monitorizată video şi în condiţiile în care la un secretar de stat nu ajunge cine vrea şi când vrea. În plus, ce om normal s-ar expune la un asemenea risc, dacă nu s-ar baza pe ceva? Nu am aflat nici până azi cum s-au cimentat astfel de relaţii, fără ca la Protecţia Internă să nu se aprindă un buton de panică?

A fost apoi mai recentul dosar de corupţie “Duicu”, în care apar numele şefului Poliţiei Române, al unui chestor de la vârful MAI şi al unui şef de Poliţie judeţeană, cu pretenţii de urcare în ierarhie. Trei luni de zile a făcut fostul preşedinte al PSD şi al Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, lob­by intens pentru ca prietenul său, şeful Poliţiei Mehedinţi, Ştefan Ponea, să ajungă, via premierul Victor Ponta – ara­tă referatul DNA –, într-un post la vârful Poliţiei Ro­mâne. Dar asta numai după ce i-ar fi fost asigurată şi nevestei prietenului, Elisabeta Ponea, numirea într-o funcţie de conducere, în topul prefe­rinţelor familiale fiind şefia unei direcţii din DNA. A ştiut DIPI despre aceste discuţii alunecate în sfera penalului? A ştiut că aceste combinaţii de partid sunt făcute de un şef al unei reţele de corupţie integrată de pe “feuda” sa, un individ cunoscut în zonă sub porecla de „Gioni Gazolină”, din cauza afacerilor cu combustibil, făcute la începutul anilor 2000? A ştiut de prietenia strânsă a unui şef de Poliţie judeţeană, Petru Ponea – personajul pe care baronul şi-l dorea plantat pe funcţie mare la Bucureşti – cu Adrian Duicu? A pus motivele prieteniei lor faţă în faţă cu posibilele explicaţii pentru care baronul nu a fost, până la intrarea în scenă a DNA, atins de prevederea vreunui articol din Codul Penal?

În niciunul dintre aceste cazuri nu am văzut vreo luare de poziţie oficială la adresa Protecţiei Interne a MAI. Nici din partea miniştrilor de Interne, iar în „Dosarul Duicu”, nici a primului-ministru care, din decembrie 2012, numeşte conducerea acestui departament, deşi DIPI este o structură care are obligaţia să asigure protecţia cadrelor acestui minister, să prevină actele de corupţie, de crimă organizată în care angajaţi ai Internelor ar putea fi atraşi ori pe care aceştia le-ar putea proteja şi dezvolta. Nici din partea comisiilor de specialitate ale Parlamentului – deşi activitatea operativ-informativă a DIPI este, teoretic, supusă controlului parlamentar.

Aruncarea în scandaluri de corupţie de anvergură a MAI şi a Poliţiei Române, decredibilizarea lor şi, în fond, vulnerabilizarea lor implică riscuri mari la adresa acestor institu­ţii ce fac parte din sistemul de securitate na­ţio­nală. La fel, scăparea de sub control a serviciilor. Pentru că despre asta vorbim când un serviciu de informaţii devine incontrolabil de facto.

Autor: 

Publicat la: 22 ianuarie 2015

Sursa: timpolis.ro

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis: Avem un preşedinte curat ca un lebădoi … (Bravos naţiune, halal să-ţi fie)

21 ianuarie 2015 2 comentarii

Avem o Justiţie, să ne trăiască…

IohannisSe spune despre respectiva că e un fel de cucoană legată la ochi care judecă fapta şi în funcţie de ea hotărăşte dacă cineva a încălcat sau nu legea fără a ţine cont cine este persoana respectivă … Se mai spune că dânsa, Justiţia, analizază  cu egală măsură pe cei acuzaţi

 Se spune, pentru că, în realitate, se pare că la noi nu prea se găsesc materiale prin care respectiva cucoană să nu vază pe cine judecă, iar despre măsura cu care măsoară vina … Dumnezeu cu mila.

Procesul în care DNA îl acuza pe Preşedintele Iohannis de incompatibilitate s-a încheiat şi acesta a fost declarat devinitiv nevinovat. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că Preşedintele este curat ca un lebădoi şi, în consecinţă, a respins recursul în dosarul de incompatibilitate al lui Klaus Iohannis, formulat de Agenţia Naţională de Integritate după ce Curtea de Apel Alba-Iulia i-a dat dreptate fostului primar al municipiului Sibiu şi a dispus anularea deciziei ANI.

Această decizie prin care s-a stabilit că Iohannis nu a fost în incompatibilitate în perioada în care a reprezentat Primăria Sibiu în Adunările Generale ale Acţionarilor de la societăţile Apă Canal şi Pieţe, este definitivă.

Pe  24 aprilie 2013, Agenţia Naţională de Integritate anunţa că a constatat că primarul Sibiului, Klaus Iohannis, se află în stare de incompatibilitate, întrucât are şi calitatea de reprezentant al municipiului în Adunarea Generală a Acţionarilor SC Apă Canal SA Sibiu, din 5 august 2010 şi SC Pieţe SA, din 30 aprilie 2009, ceea ce contravine prevederilor legale. Respectiva decizie era contestată de fostul primar sibian la Curtea de Apel Alba-Iulia, care în, septembrie 2013, i-a dat câştig de cauză şi a dispus anularea hotărârii.

Da, numai că, în 16 decembrie 2014, Curtea Constituţională a decis că articolul în baza căruia Klaus Iohannis şi alţi aleşi locali au fost declaraţi incompatibili este constituţional.

„Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu (…) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional”, prevede articolul 87 alineatul 1, litera f) din Legea 161/2003 în baza căruia inspectorii de integritate au constatat că actualul preşedinte este în stare de incompatibilitate.

Un comunicat emis de Administraţia Prezidenţială spune că  „preşedintele Klaus Iohannis „a luat act de hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cazul procesului dintre domnia sa şi Agenţia Naţională de Integritate şi salută decizia instanţei supreme”„Astfel este confirmată soluţia Curţii de Apel Alba-Iulia din septembrie 2013”.

„Preşedintele a fost convins, încă de la început, că nu s-a aflat într-o situaţie de incompatibilitate şi, de aceea, nu a recurs la niciun fel de excepţie care ar fi fost de natură să amâne această pronunţare”-  se spune în comunicat.

E adevărat, judecătorii funcţiobează după o logică greu accesibilă prostimii şi gândirii de bunsimţ…

Ştiu că cineva argumenta că incompatibilitatea se referă la faptul că  prezenţa primarului în consiliul de atministraţiei al unei societăţi comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional …

Dacă respectiva societate este  de interes regional această chestie nu s-ar aplica. Extrem de ciudat dacă ne gândim la faptul că societatea comercială respectivă e una de interes pentru o regiune din care Sibiul este parte …

E adevărat că dacă s-ar fi dat orice altă hotărâre de cam bulversa ţara asta ca în filmele cu proşti. Ar fi trebuit refăcute alegerile prezidenţiale ceea ce nu era chiar puţin lucru şi puţini judecători au demnitatea de a-şi asuma o astfel de decizie.

De asemenea, e adevărat că nu se lui Iohannis nu i se putea opri candidatura câtă vreme nu exista o sentinţă definitivă.

OK, dar cam tot la fel de adevărat este că această decizie se putea da înainte de alegeri.

Parcă acum îi văd pe unii care spuneau cât se poate de serios că Justiţia nu trebuie să ţină cont de calendarul electoral când a fost vorba de amânările care păreau desprinse din teatrul absurdului…

Adică ştii că dacă respectivul va fi ales şi sentinţa dată de tine, se va intra într-o situaţie complet aiurea în care fie nu se va putea aplica deoarece se va activa vestita imunitate prezidenţială  care în face imun împotriva răspunderii penale.

Deh, în aroganţa lor judecătorii par a se considera atât de importanţi încât lucruriule, indiferent cât sunt de evidente, pur şi simplu sunt interpretate conform raţiunii abstracte care le populează lor mintea.

Asa, ca fapt divers, tare aş vrea să ştiu cam cum ar argumenta un judecător implicat în amânarea procesului până după alegeri această amânare … Oricum argumente suplimentare nu s-au adus …

Oare nu este evident că respectivii judecători aveau deja pregătite două  variante de decizie? Vinovat dacă pierde alegerile, respectiv, nevinovat dacă le câştigă …

Ce va urma? Fie în bunul obicei mioritic chestiune se va băga la prăfuit în cineştie ce sertar de care se va uita până va trece perioada de prescriere, fie se va găsi o variantă de reanalizare a chestiunii.

În acest caz, fie se va desfiinţa legea încălcată de fostul Primar al Sibiului şi toţi primarii declaraţi incompatibili sau care au procese în desfăşurare vor fi declaraţi nevinovaţi la acuzaţia de incompatibilitate, fie Iohannis va fi declarat vinovat … ce consecinţe ar mai putea fi? Pentru Iohannis probabil niciuna … sper însă ca judecătorii respectivi să fie întrebaţi despre modul în care au ajuns la concluzia la care au ajuns…

Sper …

Elena Udrea se miră că nu există subiect legat de „Dosarul Microsoft” în care să nu spată numele său în timp ce unul dintre martori spune în clar că Victor Ponta şi Vasile Blaga au luat bani

20 ianuarie 2015 2 comentarii

Elena UdreaPreşedinta Partidului Mişcarea Populară, Elena Udrea, legat de faptul că mulţi care au tot încercat de-a lungul timpului să o denigreze în fel şi chip şi care acum şi-au făcut un ţel din a o vedea cât mai adânc implicată în ceva penal, vor să o implice în celebrul Dosar Microsoft, a declarat la TVR vă toţi cei care fac asta spunând că numele său este pomenit în acest dosar uită că acolo mai sunt pomenite şi alte personaje cu greutate „unul dintre martori spune în clar că Victor Ponta a luat bani, că Vasile Blaga a luat bani”. 

Tentativa de lipire a doamnei Udrea de Dosarul Microsoft, are ca punct de plecare, de fiecare dată, faptul că doamna Udrea a fost măritată cu Dorin Cocoş, reţinut de procurori în acest dosar.

„Și eu mă mir cum de trei luni de zile – a declarat Elena Udrea – că aproape nu există un subiect legat de un dosar penal în care să apară și numele meu. Eu nu sunt implicată în niciun dosar penal, în timp ce lideri politici de talia mea, adică oameni politici influenți, apar în dosare penale. Sunt declarații de martor, direct împotriva lor, în Dosarul Microsoft în care unul dintre martori spune în clar că Victor Ponta a luat bani, că Vasile Blaga a luat bani, dar în spațiul public se vorbește doar de Elena Udrea. Mă mir de ce nu vorbește nimeni despre faptul că acel martor a spus că Victor Ponta a luat bani în acest dosar”.

„Pe Victor Ponta nu-l întreabă nimeni despre implicarea socrului său în Dosarul retrocedărilor, el vine și vorbește pe alte teme”, a ţinut doamna Udrea să sublinieze, pentru a repeta ceea ce a sos de multe ori,  că deși nu se dezice de faptul că a fost soţia lui Dorin Cocoş sau de faptul că a fost prietenă cu Alina Bica, este ciudată „isteria” cu care se face trimitere doar la numele său în contextul dosarelor penale.

Acuma, dacă stăm să ne gândim bine, ar trebui ca pe principiul pe care o declară drept vinovată, evident, nu aceasta fiind menirea presei, să ne întrebăm şi noi de ce sunt în libertate familia lui Gigi becali de vreme ce el e la închisoare.. doar dunt rude, nu? Sau de ce nu sunt arestate fiicele lui Dan Voiculescu, ori chiar angajaţii lui de la Antena 3, să zicem… ? Ei sunt cei care deja au făvut bătături pe neuron încercând să argumenteze vina doamnei Udrea …

SIMONA IONESCU (redactor şef la „Evenimentul zilei” ): „Nici nu vreau să îmi închipui ce s-ar întâmpla dacă am avea și noi vreun tunel pe sub un lac …”

19 ianuarie 2015 Un comentariu

Simona Ionescu

Cine îi salvează de neputință pe Raed Arafat și pe Salvatorii de la ISU?

Traficul a fost întrerupt sâmbătă prin tunelul de sub Canalul Mânecii, din cauza unui incendiu. Știrea a făcut înconjurul lumii, iar telejurnalele românești nu au ratat-o. Idem presa scrisă. Un camion a luat foc, au precizat oficialii de la Eurotunel și Eurostar, iar alarmele de fum s-au declanșat. S-a intervenit rapid, incendiul a fost stins și nu s-au înregistrat victime. Toată operațiunea s-a petrecut la 40 de metri în mare, autoritățile reușind să împiedice până și producerea panicii. Lecția din septembrie 2008 fusese învățată.

Atunci, focul izbucnit la o cisternă încărcată cu o substanță toxică, la circa 10 kilometri  de ieșirea franceză, provocase haos în Eurotunel. Pompierii francezi și britanici și autoritățile celor două țări au făcut cu greu față situației, iar criticile au fost pe măsură. Intervenția de sâmbătă a arătat că golurile și disfuncțiile din activitatea de intervenție au fost estompate.

Tot sâmbătă, dar în România, ne-am amintit de accidentul aviatic din Munții Apuseni, acolo unde, în 20 ianuarie 2014, s-a prăbușit un avion cu medici, iar pilotul Adrian Iovan și studenta la medicină Aura Ion și-au pierdut viața fiindcă n-au fost descoperiți la timp de autorități.  A fost primul șoc al românilor privind capacitatea de reacție și profesionalismul cu care acționează inspectoratele pentru situații de urgență și celula de criză constituită la nivelul ministerelor implicate în rezolvarea unor astfel de evenimente.

Ancheta Parchetului nu s-a finalizat nici după un an de la demararea ei, controversele parcă înfloresc, iar vinovații își văd mai departe de viața cotidiană. Nu e nimic ieșit din comun, fiindcă avem antecedente de acest tip, iar motivările neputinței au devenit șabloane.

După tragedia din Apuseni a fost aruncat în lupta cu profesionalizarea misiunilor de salvare medicul Raed Arafat, inițiatorul SMURD, as al accidentelor de circulație de pe șoselele țării. Ghinion! După  avionul căzut pe munte, un elicopter s-a scufundat în apele Lacului Siutghiol din Mamaia, iar cei patru membri ai echipajului nu au putut fi salvați de oamenii coordonați acum de Raed Arafat. Intervenția lor ne-a dezvăluit marile hibe care există la nivelul inspectoratelor de urgență din țară. Dar și faptul că nici măcar omul pentru care, în 2012, mulți români au ieșit în stradă văzându-l ca pe Salvatorul Națiunii, nu a reușit să miște lucrurile din loc în sistemul național de urgență. Intervenția de la Siutghiol a fost bâlbâită și s-a făcut relativ greu. Episodul cu barca fără motor pe motiv că nu s-a găsit cheia sau iluminarea victimelor cu telefoanele mobile ca să poată fi resuscitate sunt scene reale, prin care cei de la ISU Constanța s-au făcut de râsul curcilor, cum spune o vorbă din folclor. Ele demonstrează că pentru IGSU și secretarul de stat Raed Arafat exemplul de reevaluare al celor de la Eurotunel  nu a existat.

Desigur, tehnica cu care se intervine depinde mult de fondurile financiare pe care le are fiecare ISU județean şi de implicarea oamenilor în verificarea şi întreţinerea lor. Trebuie recunoscut, însă, că factorul uman, angajații ISU, contribuie esențial la bunul mers al tehnicii sau la defectarea ei și că răspunderea le aparține. Tot Arafat și șefii ISU trebuie să aibă un plan bine pus la punct prin care să implice și autorităţile locale în primele moment ale intervenției, fiindcă s-a dovedit că, în Apuseni, erau cele mai aproape de locul catastrofei.

Nici nu vreau să îmi închipui ce s-ar întâmpla dacă am avea și noi vreun tunel pe sub un lac, deși există un astfel de plan pe sub Lacul Morii! Mă gândesc însă la mult-pomenitul cutremur major și la inundații.  Te trec fiorii, relevă informațiile obținute de EVZ în acest sens. Crede cineva că un schimb de experiență cu francezii, englezii sau japonezii ne-ar salva Salvatorii noștri pentru situații de urgență?

Autor: SIMONA IONESCU

Redactor şef la Evenimentul Zilei

Sursa: evz.ro

Pretenţia unora de a le compensa statul pierderile date de evoluţia francului elveţian, o mare nesimţire

17 ianuarie 2015 2 comentarii

Văd că s-a creat o adevărată isterie legat de liberalizarea francului elveţian faţă de euro, deci, implicit şi faţă de leu.

150.000 de români care aveau luate credinte în această monedă vor avea se suferit deoarece ei vor trebui acum să returneze mmai mulţi bani decât dacă această liberalizare nu s-ar fi produs.

Francul elveţian a fost menţinut artificial la o anumită valoare scăzută, astfel că, dacă într-o ţară ca România luai un astfel de împrumut te alegeai cu un beneficiu frumuşel. Asta o ştiau unii mai avizaţi… mulţi din ei sunt vârfurile de lance a celor care propun măsuri de compensare din partea statului român, pe şleau spus, de la buget ar trebui să li se compenseze … pierderea.

Dacă în Elveţia francul nu era menţinut la acea valoare, ar fi eforut natural şi ar fi ajuns cam la aceeaşi valoare, deci nu putem vorbi de o pierdere reală. Adică, poate, dacă ai considerat că tragi o ţeapă împrumutându-te în aceasă monedă, da, ai perdut ce urma să câştigi în virtutea acestei ţepe.

Nesimţirea vine din faptul că cei care au luat astfel de împrumuturi nici măcar nu sunt nişte oameni cu venituri mititele… dimpotrivă…

Sincer cred că e o formă de nesimţire simpla emitere a unor astfel de pretenţii …

Pe evz.ro Andreea Udrea  scrie:

Trebuie Statul să intervină în situația francului elvețian? Ponta speculează electoral

Andreea UdreaDupă ce a pierdut alegerile prezidențiale, premierul Victor Ponta se străduiește zilnic să ne arate că și-a înțeles lecția, că nu mai este la fel de arogant, că e atent la problemele românilor. Ieri, după isteria creată privind creșterea bruscă a francului elvețian în raport cu euro și leul, Victor Ponta nu a ratat oportunitatea de a încerca să puncteze electoral și i-a cerut ministrului Finanțelor, Darius Vâlcov, să discute cu oficialii BNR despre această situație și să găsească soluții.

Deși pot înțelege că este vorba despre o strategie de imagine care are drept public-țintă electoratul de stânga, PSD, cred că pe termen lung astfel de abordări populiste sunt nocive. Potrivit celor mai recente date, aproximativ 5% dintre români au credite în franci elvețieni. Se justifică o intervenție a statului pentru a ajuta 150.000 de români aflați în această situație? Nu. Pentru că peste vreo 2, 3 luni, poate și românii care au credite în euro sau într-o altă monedă vor solicita intervenția statului, nemulțumiți că le-au crescut ratele lunare. În această situație, deci, dacă Guvernul intervine în sprijinul celor care au contractat credite în franci elvețieni ne trezim în fața unui precedent periculos.

Nu în ultimul rând, cu riscul de a fi considerată cinică, redau o declarație a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, din septembrie 2014, pe această temă, cu care sunt total de acord: „Acolo e vorba de un contract încheiat între două părți în conștiență totală. Și cel care a dat creditul și cel care l-a luat, cred eu că au fost în stare de conștiență când au semnat”.

MELANIA CINCEA: ” … cineva profită de faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu stăpâneşte încă probleme ce ţin de securitate naţională şi încearcă, prin intermediul său, să facă jocuri care să-l favorizeze pe Victor Ponta, în perspectiva lui 2016?”

15 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Gafe sau jocuri politice în jurul CSAT?

Ne aflăm în situaţia de a ne întreba dacă nu cumva cineva profită de faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu stăpâneşte încă probleme ce ţin de securitate naţională şi încearcă, prin intermediul său, să facă jocuri care să-l favorizeze pe Victor Ponta, în perspectiva lui 2016?

Melania Cincea„Ar trebui sau nu să participe și Procurorul General la ședințele Consiliului Suprem de Apărare a Țării?” – este tema de dezbatere lansată de preşedintele Klaus Iohannis, zilele trecute, pe o reţea de socializare. Sub motivaţia că „Nu numai terorismul, dar și corupția și crima organizată reprezintă amenințări la adresa securității naționale a oricărui stat, iar procurorii se află în prima linie a luptei împotriva rețelelor ilegale de orice fel.” O propunere la care premierul Victor Ponta şi-a anunţat rapidissim susţinerea, fără a aduce, însă, vreun argument.

Este o propunere care ridică, însă, semne de întrebare. Să fie gafă de comunicare? Sau  tatonare a terenului, făcută de altcineva, via preşedintele Klaus Iohannis, un cineva care pare să profite de faptul că acesta nu este încă familiarizat cu problemele ce ţin de CSAT şi securitate naţională? Pentru că, juridic vorbind, mişcarea propusă de dl Iohannis nu se justifică.

În primul rând, potrivit Legii 415/2002, privind organizarea şi funcţionarea CSAT, la lucrările Consiliului pot participa, ca invitaţi, şi reprezentanţi ai unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în condiţiile în care prezenţa lor este impusă de temele aflate pe agenda de lucru. Deci, şi Procurorul General al României putea fi invitat oricând situaţia o impunea, cu sau fără „consensul” poporului.

În al doilea rând, o prezenţă permanentă a Procurorului General în şedinţele CSAT – pentru că spre această decizie par să fie făcuţi paşii – nu se justifică. Justiţia are, în această structură, un reprezentant legal permanent, prin ministrul de resort. Apoi, se poate spune că includerea în CSAT a Procurorului General nu este constituţională. Riscând să genereze o încălcare a separaţiei puterilor în stat, în condiţiile în care CSAT poate emite şi decizii politice, care sunt obligatorii, prin lege, pentru autorităţile sau instituţiile la care se referă, membrii Consiliului fiind, tot prin lege, răspunzători de respectarea acestor hotărâri adoptate.

Lipsa unor argumente logice pentru această mişcare a d-lui Klaus Iohannis generează câteva întrebări:

1.Cine are interes ca Procurorul General al României să participe la  şedinţele CSAT?

Să fie cumva doar o măsură de siguranţă pe care şi-o ia domnul Victor Ponta, care – date fiind tensiunile intra-PSD, ce au succedat prezidenţialele – nu este sigur că îşi va încheia la termen, în 2016, mandatul la vârful Guvernului şi, deci, nici că va mai face parte din CSAT până atunci? Iar 2016 este un an important, cu miză electorală, perioada premergătoare, 2015, fiind de asemenea importantă. Or, o dată cu înlăturarea lui din Guvern, e posibilă şi înlocuirea miniştrilor, care fac parte din CSAT. Un „minus” ce ar putea fi suplinit prin prezenţa în aceste şedinţe a unui apropiat al său, actualul Procuror General, Tiberiu Niţu. Al cărui mandat expiră în 2016.

2. Ce interes ar avea?

Rămânând în sfera ipotezelor, un răspuns ar fi: acela al unui control asupra informaţiilor, deci un plus de putere. Necesar în perspectiva unui nou ciclu electoral. De altfel, pe parcursul anilor 2013 şi 2014, în perspectiva prezidenţialelor din 2014, dl Ponta a dovedit, nu o dată, că îşi doreşte controlul asupra unor servicii speciale din arhitectura de securitate naţională, încercând să-l preia fie forţând legea, fie schimbând-o după bunul plac. Iar jocul acesta a început la foarte scurt timp după câştigarea de către USL a alegerilor, în decembrie 2012, şi a fost făcut, parţial, chiar cu sprijinul unor oameni din PNL – pe cei mai mulţi dintre ei găsindu-i acum în PLR-ul lui Călin Popescu Tăriceanu – care, la vremea respectivă, susţineau, oficial şi declarativ, un alt candidat la prezidenţiale, Crin Antonescu, candidatul propriului partid. Neoficial, însă, încercau să-i pavoazeze lui Victor Ponta drumul spre Cotroceni. În cei doi ani, domnul Ponta şi-a subordonat serviciul de informaţii al MAI – DIPI. A înfiinţat şi şi-a subordonat Direcţia Antifraudă, extinzându-şi astfel, implicit, aria de acoperire şi influenţă şi asupra altor instituţii: Poliţie, ANAF, SRI şi chiar SIE. A încercat să-şi subordoneze SPP. A încercat să-şi treacă în subordine Direcţia Generală de Informaţii a Armatei, o structură cu rol major în sistemul de securitate care, alături de SRI şi SIE, este unul dintre cele mai puternice servicii de informaţii, ce asigură, la nivelul MApN, securitatea informaţiilor clasificate naţionale, ale NATO şi ale UE. Ce ar avea de câştigat menţinându-şi un control neoficial în CSAT? De exemplu, accesul la  informaţii la care, altfel, nu ar mai putea ajunge (în timp util), sau implicarea, indirectă, în jocuri cu miză foarte mare. Apoi, dat fiind că hotărârile în CSAT se iau doar prin consens, e suficient ca, într-o anumită problemă, să se opună un singur om, pentru a o bloca.

Un al doilea posibil răspuns la această întrebare ar fi: o încercare de discreditare a preşedintelui Klaus Iohannis, tot în perspectiva lui 2016.

3. Cine l-a consiliat pe preşedintele Klaus Iohannis să facă o astfel de afirmaţie?

Logica duce cu gândul spre consilierul pe probleme de securitate naţională. Funcţie ocupată de domnul George Scutaru. Ca o paranteză, întâmplător, un apropiat al unor apropiaţi ai d-lui Victor Ponta – foştii membri PNLTeodor Meleşcanu, căruia, în perioada APR, căruia îi fusese consilier de imagine, şi Călin Popescu Tăriceanu, pe care, în 2007, dl Scutaru îl apăra de DNA şi SRI. Acuzând aceste două instituţii ale statului că, la comanda lui Traian Băsescu, aveau ca obiectiv „demolarea” liderului liberal, şi cerând desfiinţarea lor, pe motiv că, aşa, „nu-şi mai au rostul ca instituţii ale statului”. Declaraţii pe care nu şi le-a retractat public, de atunci.

E, totuşi, greu de crezut că vorbim despre o iniţiativă personală a preşedintelui Klaus Iohannis, care nu este încă familiarizat cu probleme ce ţin de securitate naţională, de servicii speciale, despre o declaraţie în privinţa căreia să nu fi solicitat consiliere.

4. Şi, ca un corolar al acestor întrebări, văd ca legitimă o a patra întrebare: Nu cumva cineva profită de faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu stăpâneşte încă problemele ce ţin de siguranţa naţională şi încearcă, prin intermediul său, să facă jocuri care să-l favorizeze pe domnul Victor Ponta, în perspectiva lui 2016?

Autor: 

Surse: timpolis.rorevista22.ro

MELANIA CINCEA: ” … uneori, se recurge la ordonanţe de urgenţă pentru satisfacerea unui interes personal sau a unui interes de grup restrâns.”

15 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Arendaşul

Nu e prima oară când Victor Ponta se comportă de parcă ar avea în arendă Executivul României, favorizând o guvernare în interes personal. Prin practici antidemocratice şi neconstituţionale.

Melania Cincea Emiterea de ordonanţe de urgenţă de către Executiv este deja un modus operandi. Intrând, însă, nu o dată, în contradicţie cu Constituţia. Şi dovedind, prin încălcarea separaţiei puterilor în stat, un incontestabil abuz de putere din partea Executivului. Pentru că, nu o dată, Guvernul a preluat din atribuţiile Parlamentului, ignorând şi legi, şi cutume. Mai grav este că, uneori, se recurge la ordonanţe de urgenţă pentru satisfacerea unui interes personal sau a unui interes de grup restrâns.

În decembrie 2012, de exemplu, la doar câteva zile de la instalarea Guvernului, după câştigarea alegerilor parlamentare, premierul Victor Ponta îşi subordona serviciul secret al Ministerului Afacerilor Interne – o premieră în istoria post-decembristă a Internelor. Sub umbrela unei ordonanţe de urgenţă care stabilea noua configuraţie a Execu­tivului, Di­rec­ţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a fost transformată în Departament de Informaţii şi Protecţie Internă, a fost ridicată, în regim (nejustificat) de urgenţă, la rang de departament şi trecută în co­or­do­narea unui secretar de stat, aju­tat de doi subsecretari de stat, numiţi de primul-ministru. Cu alte cuvinte, a fost subordonată lui Vic­tor Ponta. De fapt, aici se dorise să se ajungă. A fost nu doar un semn că dl Ponta va folosi, în interes personal şi de grup, instituţii ale statului, ci şi primul semn că are planuri politice legate de Cotroceni, paralele cu cele ale colegilor de alianţă liberali. Pentru că mişcarea aceea de a-şi subordona – indirect, prin numiri de oameni – acest serviciu de informaţii se putea traduce prin dorinţa de a-şi ţine în şah operativ inamicii politici, în perspectiva anului electoral  2014. Interesul unor politicieni faţă de DIPI ţine, de altfel, de posibilitatea tranzacţionării politice, prin in­termediul acestui departament, a unor informaţii ce îi pot ridica pe unii şi-i pot coborî sau doborî pe alţii. „Eu vreau putere, nu bani. De aceea, am susţinut ca la împărţirea ministerelor să alegem MAI“, declara, prin primăvara lui 2009, un alt an cu miză electoral majoră, Ma­rian Vanghelie. Şase luni după aceea – în pli­nă perioadă preelectorală, când partidele se pre­găteau pentru confruntarea dintre pre­zi­den­ţiabili – anunţa că „arhiva DGIPI este pe mâini bune“. 

Ceea ce e clar este faptul că decizia premierului Victor Ponta de a-şi subordona DIPI echivala cu o încălcare a Constituţiei care spune că primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia. Deci, nu activitatea unor şefi de structuri care intră în organigrama unor ministere, gen DIPI. Nu s-a întâmplat, însă, nimic, Avocatul Poporului nu a dat semne că ar fi sesizat vreo problemă. Aşa că lucrurile au rămas cum şi le dorise dl Ponta.

În decembrie 2014, din nou cu câteva zile înainte de finalul de an, Guvernul Ponta anunţă modificarea Legii educaţiei naţionale, prin ordonanţă de urgenţă. Deci, rapidissim. Fără niciun dubiu, cu dedicaţie pentru însuşi Victor Ponta. Pentru doctorul Victor Ponta. Deoarece, cu câteva zile înainte – intempestiv, în lipsa vreunui motiv care să fi declanşat abordarea acestui subiect –, dl Ponta anunţase că renunţă la titlul de doctor. Probabil, calculându-şi acest gest ca pe un exerciţiu de imagine, parte din procesul de rebranduire personală pe care pare să-l fi pornit la scurt timp după alegeri – după ce s-a văzut ameninţat să piardă, o dată cu speranţa de a fi urcat în dealul Cotrocenilor, şi şefia partidului şi, curând după aceea, pe cea a Guvernului. Altfel, avea ocazia să facă acest anunţ până acum şi chiar să demisioneze, dar a dovedit că nu are în recuzită gesturi de onoare şi respect faţă de importanţa funcţiei publice pe care o deţine. Controversele iscate, scandalul ca­re, în vara lui 2012, făcuse înconjurul Europei şi, mai cu seamă, probele aduse pentru a confirma plagiatul nu au avut nicio valoare. Făcând însă anunţul că renunţă la titlul de doctor, ştia că gestul său nu poate avea niciun efect juridic. Că, după această pocăinţă publică, va rămâne în continuare cu titlul de doctor şi, în plus, rebranduit, cu o imagine de băiat bun sau, eventual, de băiat aflat pe drumul cel bun, după o perioadă de rătăcire.

Cum în acest demers al său de rebdranduire, s-a împiedicat de Legea educaţiei care, în forma actuală, nu permite renunţarea la titlul de doctor, ci doar retragerea acestuia, ca sancţiune – demers pe care îl poate face doar Ministerul Educaţiei –, trebuia găsită o soluţie. Legală. Vacanţa de Crăciun s-a dovedit, în cazul unor subordonaţi ai premierului-arendaş o perioadă favorabilă pentru brainstorming. Şi, iată, rezolvarea pentru problema şefului: Legii educaţiei îi va fi anexat un articol care le va conferi titularilor unui titlu de doctor dreptul să renunţe la acest titlu. Deci, dl Ponta, ca orice plagiator dovedit – că, altfel, de ce ar renunţa cineva la un titlu pentru care, se presupune, a muncit ani de zile? – va scăpa de sancţiuni. Şi, la nivel de percepţie colectivă, va ieşi onorabil dintr-un astfel context. Care, în mod firesc, e sancţionabil şi moral, şi legal.

Nu s-a întâmplat, încă, nimic. Avocatul Poporului nu a dat, nici de data aceasta, semne că ar fi sesizat vreo problemă. Rămâne de văzut dacă se va autosesiza şi va sesiza, la rându-i Curtea Constituţională, cum ar fi normal, sau va rămâne doar un subordonat umil al primului-ministru. Pentru că nu e nevoie de studii aprofundate de drept constituţional pentru a sesiza inadvertenţa dintre această ordonanţă de urgenţă şi articolul 115 din legea fundamentală care spune clar că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă “numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Or, unde e situaţia extraordinară în acest caz şi care este motivaţia acestei decizii? În afară de cea de a satisface interesul premierului-arendaş… 

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Elena Udrea, cea mai atacată persoană din România după Traian Băsescu, se dovedeşte, rămânând calmă, a fi extrem de puternică

14 ianuarie 2015 4 comentarii

Elena Udrea

În campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, împotriva oricărei logici am putut vedea că deşi nu era un contracandidat, Traian Băsescu a constituit o ţintă în care toţi dădeau după cum li se părea lor că e mai devastator.

Evident, cumva în subsidiar, era o ţintă şi Elena Udrea, dar numai pusă în contextul de a fi o apropiată a acestuia.

De fapt era o logică, dar una cu puternice nuanţe paranoide care scoteau în evidenţă un lucru; fie că era vorba de cei pro Ponta fie de cei pro Iohannis, incapabili să propună ceva consistent şi credibil foloseau fostul Preşedinte ca pe o ţintă arătând că dumnealui le sursa tuturor relelor. 

Treaba pare însă că avea de fapt o mult mai profundă cauză… Pur şi simplu au spus înainte că Băsescu e de vină încât au ajuns să creadă că simplul fapt de a-l acuza, nici nu mai conta motivul era lozul câştigător.

Din păcate pentru PSD şi camarila din jurul lui s-a dovedit că asta era doar în mintea lor, probabil o foarte mare parte din eşecul jenant suferit de Ponta la alegri este tocmai că lumea s-a cam scârbit să îi tot audă pe cei de la Intact sau România TV că Băsescu e de vină, de mai multe ori legarea sa de subiectul în discuţie devenind de-a dreptul ridicol.

Zilele trecute la una din emisiunile Antenei3 m-a uimit ceva. O oră cei din studo se mirau că Elena Udrea nu este şi ea arestată alături de soţul ei, „păi a fost măritată cu el, e logic să fie vinovată” zice un inept avocat care, nu demult aducea în public un filmuleţ  pe care Antena3 l-a subtitrat. Din sunetul filmului era extrem de prost, în jur de 30-40% din timp nu se putea înţelege nimic, inici nu mai spun că în momentele de mari dezvăluiri care arătau că Preşedintele Băsescu ar fi complice la afacerile fratelui dânsului cu ţiganii deoarece ştia tot ce se întâmplă.

Să fi serioşi, nu zic că nu ştia… de asta probabil o fi avut grijă serviciile secrete.. filmul însă care băga la orgasme de plăcere toţi imbecilii Antenei 3, fie că e vorba de Mihai Gâdea, Mircea Badea, Dana Grecu etc sau de invitaţşi de teapa lui Mugur Ciuvică…

Astfel că, incapabile să facă nişte emisiuni de Doamne ajută, respectivele televiziuni continuă cu atacul la Traian Băsescu deşi acum este ieşit din viaţa politică. Poate se tem rău totuşi de a-l vedea revenind.

Şi cum  poate fi atacat? Povestea cu ilegalităţile din povestea cumpărării pământului practic s-a dovedit a fi un mare fâs,  lovind în Elena Udrea li se pare că îi mai trag vreo două fostului preşedinte.

Elena Udrea nu pare a mai reprezenta o ameninţare reală pentru cei care acum fac jocurile în politica de vârf de la noi. Unora le place, altora nu…

Tare mă tem pentru ei că focusându-se asupra Elenei Udrea nu fac decât să o ridice binişor, iar când se vor trezi în faţa unui adversar puternic vor constata uimiţi că  sunt incapabili să înţeleagă ce se întâmplă.

Astfel, mi se pare absolut normal ca doamna Udrea, după ce a devenit un subiect de aberaţii în care se încearcă amestecând clişee vechi cu poşete mopuri şi vizite la Paris cu presupuneri făcute d în  diferite emisiuni emisiuni  să iasă şi să încerce să aducă unele lămuriri …

Astfel, Președintele PMP, Elena Udrea, a declarat că în anumite trusturi de presă există un interes pentru campaniile anti-Elena Udrea, care se desfășoară de trei luni. Cele mai importante declarații ale președintelui PMP, Elena Udrea:

– Acuzațiile îmi dau dreptul să spun că în anumite trusturi de presă există un interes pentru campaniile anti-Elena Udrea.

– Interesul față de mine cred că este exagerat de mare, în ultimele luni m-am întrebat dacă există o strategie în anumite trusturi de presă să fiu atacată într-un context al dosarelor penale. Faptul că de 3 luni de zile se speculează numai pe seama mea, în condițiile în care eu nu am o acuzație oficială din partea instituțiilor statului, mă face să spun că anumite trusturi de presă duc o campanie împotriva mea

– Patronii unor trusturi de presă și unii adevrsari politici au interesul de a duce o campanie anti-Elena Udrea. Întrebarea este: de ce?

– Nu discutăm de trei luni decât despre Elena Udrea, fie că vorbim despre dosarul în care este implicat fostul soț, fie despre cel în care este implicată doamna Bica.

– Am fost cel mai atacat dintre candidați. Au apărut cele mai neașteptate situații. În joia de dinaintea alegerilor au apărut acele fotografii (în care Alina Bica apare alături de Elena Udrea în vacanță la Paris, n.r.) care au contat enorm chiar în cazul arestării fostului soț.

– Lucrurile au apărut pentru câteva ore în campanie și au dispărut din dezbaterea publică.

– Presa are un rol important. Dacă presa prezintă evenimentele într-un anumit fel, modul în care sunt prezentate sunt cel mai ușor de acceptat.

Cred că trebuie spus că, deşi multe din acuzaţiile care i se aduc, Elena Udrea se dovedeşte rămânând calmă că este o femeie extrem de puternică, psihic vorbind, mulţi ar fi cedat … Dânsa continuă să rămână calmă. Probabil asta îi face pe adversarii săi să aibă tot mai mari probleme … ca cap.

Alina Gorghiu a fost cercetată penal

13 ianuarie 2015 6 comentarii

Alina GorghiuDomnișoricăi Alinuța Gorghiu i se promovează o imagine care aduce cumva cu o medie între Missy Puritate şi Sfânta Fecioara Imaculată cu Pârleazul Nesărit.

Nimeni nu mai pare a-şi aminti de o perioadă în care Alina Gorghiu care la acea vreme era mediator s-a ţinut de lucruri care nu prea cadresază cu imaginea sa de domnişorică de pension.

Un articol publicat în 2010 pe siteul http://www.curentul.info intitulat „Parchetul General: Alina Gorghiu este cercetată penal pentru fals şi us de fals” scris de Mihaela Dobrescu, Nicolae Bucur ne arată că domnişorica în discuţie nu era nici chiar atât de pură şi nici chiar atât de imaculată cum pare în imaginea care i se promovează.         

Tinerica de 31 de anişori imaculaţi, cu oarece spirit de observaţie a realizat că pentru o ascensiune pe la care visa în clipele ei de umedă reverie, are nevoie de relaţii bune cu colegii  mai înstăriţi politic decât prin „munca în teritoriu“.

Frumuşică, dar nu prea dotată cu calităţi de politician remarcabil, Alinuţa s-a gândit că dacă va călca un pic mai pe lângă calea cea dreaptă a legalităţii.

Astfel că a ajuns să fie cercetată penal pentru fals, uz de fals, într-un dosar în care sunt implicaţi mai mulţi mediatori, după cum ne-au precizat în exclusivitate reprezentanţii Parchetului: „Ca urmare a solicitării dumneavoastră adresate instituţiei noastre, vă comunicăm faptul că dosarul la care faceţi referire, privind pe Gorghiu Alina şi alţii, a fost înregistrat pe rolul Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie“.

Din surse neoficiale se ştie că Alina Dorghiu a ajuns subiect de cercetare penală într-un dosar alături de Mihai Ghervase, Zeno Sustac, Claudiu Ignat, Anca Elisabeta Ciucă – Preşedintele Consiliului de Mediere, Raluca Anton – Şef serviciu şi Ioana Bara – Consilier Juridic.

Despre ce este vorba … prin 2009, patroinul unei şcoli de formare a mediatorilor a eliberat mai multe diplome, pentru Alina Gorghiu, Zeno Sustac şi Claudiu Ignat, fără ca aceştia să fi participat la cursuri.

Potrivit sursei pomenie, Claudiu Ignat era şi ca formator la respectivele cursuri, la care figura şi ca învăţăcel. Respectivele diplome urmau să fie folosite de către cei doi mediatori şi de deputata liberală pentru a accede la alegerile pentru Consiliul de Mediere, forul care se ocupă de formarea mediatorilor şi de reprezentarea acestora.

Despre frumuşica actuală preşedintă liberală, ziarul „Curentul“ arăta că domnuşorica Gorghiu era direct interesată de un astfel de loc în Consiliu, deoarece ea însăşi era la acea oră directoarea unei şcoli de formare a mediatorilor şi astfel ar fi putut obţine anumite beneficii.

Sursa citată mai vorbea şi de alte persoane care s-ar fi aflat în cercetare în acelaşi dosar: Anca Elisabeta Ciucă, Raluca Anton şi Ioana Bara pentru săvårşirea infracţiunilor de omisiunea sesizării organelor judiciare şi favorizarea infractorului în ceea ce-i priveşte pe cei mai sus menţionaţi.

Despre cele trei doamne se spune că ar fi ştiut de diplomele mediatorilor obţinute pe sub mână şi cu toate acestea nu au făcut nimic în acest sens, deşi erau autorizate şi deşi Alinuţa nu a obţinut postul mult dorit în Consiliu, fapta de fals şi cea de uz de fals au fost săvårşite, motiv pentru care procurorii investighează acum acest caz.

Deoparece Alinei Gorghiu nu  Alinei Gorghiu nu i se aplicau prevederile răspunderii ministeriale, aceasta nefiind membră a Guvernului, urmărirea penală se poate desfăşura fără un eventual acord al Parlamentului.

Evident, pentru că nu se putea să rămână cu onoarea nereperată de acuzaţiile care i se aduceau, domnişorica deputat Alina Gorghiu a declarat extrem de înţepată că  „sezizarea Parchetului a fost făcută de Tudor Tatu, care este un campion al plângerilor penale împotriva mediatorilor“. De altfel, din cauza acestui comportament, Tudor Tatu a fost exclus, acum câteva luni, din meseria de mediator, după cum a precizat Gorghiu. Aceasta a adăugat că majoritatea plângerilor depuse de Tatu au fost soluţionate cu NUP. Totodată, deputatul a explicat că va lăsa Parchetul să-şi facă treaba, şi după ce dosarul se va soluţiona va face o plângere penală împotriva lui Tatu pentru denunţ calomnios.

Singura întrebare care îmi vine acum în cap ar fi cam cât de mult a contat  faptul că are dosar penal atunci când Klaus Iohannis a împis-o spre conducerea partidului… şi dacă a contat în ce fel a contat?

Să fie vorba oare, ca de obicei, de faptul că astfel, în cazul în care domnişoricii îi veneau idei de a o lua prin arătură sau de faptul că cei care se aseamănă se adună? Nu pentru că Iohannis ar fi la fel de frumuşel cum era Alinuţa la acea vreme cu la faptul că în trecutul ambilor există umbre de care probabil se cam tem…

Pentru conformitate, citiţi articolul la care m-am referit:

„Parchetul General: Alina Gorghiu este cercetată penal pentru fals şi uz de fals”.

Scris de: Mihaela Dobrescu, Nicolae Bucur

Sursa: curentul.info

Categorii:Presă Etichete:,

Rău am ajuns dacă Preşedintele e mândru că a reuşit să îi facă pe politicieni să accepte ceva aflat în acorduri deja semnate şi parafate de România …

12 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Iohannis, Udrea

Preşedintele Klaus Iohannis este foarte mândru pentru faptul că  după primele consultări cu partidele parlamentare din mandat, că a propus pentru prima dată în 25 de ani de la Revoluţie, încheierea unui acord asumat de întreg spectrul politic, pentru domeniul Apărării şi că a obţinul consensul în acest sens.

Preşedintele a anunţat că a încheiat primele consultări cu partidele parlamentare de la preluarea mandatului său de preşedinte, arătând că a considerat ca necesar ca prima temă pe care să o supună dezbaterii să fie cea a ”consensului politic pentru asigurarea unei finaţări corecte a Armatei, respectiv bugetul Apărării”.

”Europa şi NATO trebuie să facă faţă celei mai mari provocări de securitate de la închierea Războiului Rece. Pentru prima dată, un stat apelează la forţă pentru a redesena graniţele. Toate aceste lucruri grave se întâmplă lângă frontiera noastră şi nu pot fi ignorate”, a spus Iohannis.

Acesta a mai  a arătat că, deşi suntem membru al NATO, ”lucrul acesta nu înseamnă că trebuie să stăm şi să aşteptăm ca alţii să ne asigure securitatea, plătind din bugetete ţărilor proprii, pentru noi”.

”Avem datoria să tratăm cu maturitate situaţia din regiune şi să arătăm că suntem o naţiune responsabilă”, a mai afirmat Preşedintele, adăugând că a considerat necesar să se asigure finanţarea necesară Armatei române, pentru a putea beneficia de fondurile necesare pentru pregătire şi pentru înzestrare cu tehnică modernă.

”Am chemat astăzi partidele la consultări pentru a le propune pentru prima dată, în 25 de ani de la Revoluţie, încheierea unui acord asumat de întregul spectru politic, pentru domeniul Apărării”, a afirmat şeful statului, precizând că ”a obţinut consensul necesar pentru ca bugetul alocat Apărării să atingă nivelul de 2% din PIB în 2017”.

Klaus Iohannis a afirmat că, mai mult, a propus ca acest nivel să fie considerat un nivel minim, care să fie păstrat pentru cel puţin zece ani, pe perioada 2017-2027.

La râdul său Elena Udrea, preşedintele PMP zice că este „o exagerare” şi nu reprezintă „o înţelegere istorică”.

„Nu este niciun moment istoric, este de fapt o formalizare a unei înţelegeri care exista între PSD, PC, PNL, UDMR şi UNPR încă din 2013, când s-a decis ca bugetul apărării să fie de 1,38% în 2013, de 1,4% în 2014, de 1,7% în 2015”, a precizat Elena Udrea, sublinind că că pentru 2016 era deja preconizat 2% pentru bugetul apărării.

Elena Udrea spune că, dacă PMP a fi fost invitat la consultările de la Cotroceni şi a avut două solicitări:

– preşedintele să ceară Avocatului Poporului contestarea la CC a ordonanţei prin care Victor Ponta „îşi permite să-şi retragă plagiatul fără nicio consecinţă” şi

– PMP a cerut demisia lui Victor Ponta din funcţia de premier, adică, altfel spus, Preşedintele iohannis să îi ceară explicte demisia Premierului Ponta

„Legat de faptul că PMP nu a fost invitat la aceste consultări, motivaţia că n-ar fi partid ajuns în Parlament în alegeri e un pretext, pentru că, dacă acesta ar fi fost argumentul după care au fost invitate partidele la Cotroceni în prima consultare cu noul preşedinte, atunci ar fi trebuit invitat USL şi PDL„.

Udrea aţinut să sublinieze  că şi-a îndemnat alegătorii din prezidenţiale, în jur de 500.000, să voteze împotriva lui Victor Ponta şi în beneficiul lui Klaus Iohannis.

„Parlamentarii PMP, prin votul lor în Parlament, pot face diferenţa de la guvernarea PSD la o guvernare PNL, dacă s-ar dori înlocuirea guvernului Ponta de către partidul domnului Iohannis”, a blonda preşedintă a PMP.

Motivul pentru care PMP nu a fost invitat la Cotroceni, presupune Elena Udrea, este că Preşedintele Iohannis „înţelege colaborarea cu partidele politice în sensul în care discută doar cu cei care sunt de acord cu dânsul, cei care au alte puncte de vedere, care îşi permit să fie critici, nu sunt bineveniţi la consultări”.

O fi în mintea unora Elena Udrea o gâsculiţă blondă, cred că trebuie să recunoască şi ei că dacă are dreptate, are…

Eu stau şi mă întreb legat de marea mândrie a lui Iohannis, chiar atât de rău a ajuns ţara asta încât, după ce am semnat un acord internaţional care a contribuit la intrarea în anumite structuri, mai trebuie să ne întâlnim şi să negociam dacă aplicăm ceea ce am semnat?

Să mă ierte Dumnezeu, dar simplu fapt că aceasta a fost un subiect de discuţie în loc ca, din start, să fie o chestie bătută în cuie atunci când se comite bugetul, i se pare că a avut mare dreptate ăla care a spus că e frumoasă România, dar, din păcate locuită…

Păi ce draq de încredere să mai aibă străinii care semnează cu noi acorduri dacă, după ce le semnăm, noi ne adunăm şi începem să vedem dacă e necesar să şi aplicăm ce am semnat…

Ce poţi să zici? Fiecare popor îşi are exact conducerea pe care o merită.

Dacă cineva îmi spune că aceasta e o treabă nemţească, îl rog să îmi permită să îl declar imbecil …

Ce ar fi răspuns Daniela Crudu dacă interviul ar fi avut loc?

11 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

        Multă lume şi-ar dori un interviu cu Daniela Crudu acum după marea ei revenire pe post de scăunistă la emisiunea lui Capatos, un interviu în care să exprime nişte perle din experienţa ei de viaţă.

        Interviul nu apare, probabil jurnaliştii temându-se de ce i-ar putea ieşi din gură.

        Astfel să facem un efort şi să ne imaginăm două întrebări şi două răspunsuri din acest interviu.

        REPORTERUL:

– Daniela, ce părere ai de femeile care beau şi se îmbată?

        DANIELA CRUDU:

– Toate femeile ar trebui să se facă muci odată pe lună şi să fie mahmure trei zile pentru ca atunci când vin bărbaţii beţisă nu îi certe în timpul mahmurelii. Mahmureala e oricum o mare pedeapsă pentru ei şi a face scandal înseamnă a fi sadică.

        REPORTERUL:

– Nutriţioniştii recomandă peştele ca să ne menţinem talia. Ţie îţi place peştele?

        DANIELA CRUDU:

– Mie nu îmi place peştele. Mă bate…

:::::::::::::::::::::

UPDATE

Întrebare: De ce Cruduţa nu sufere când e mahmură?

Răspuns: Pentru că nici o vieţuitoare nu sufere când este în starea sa naturală.

Daniela Crudu

Categorii:Amuzant, Pamflet Etichete:,

Je ne suis pas Charlie … Excusez-moi … je ne suis pas assez hypocrite

11 ianuarie 2015 4 comentarii

Legat de atentatul de la redacţia  Charlie hebdo consider că este vorba de o crimă abominabilă care nu trebuie să se mai repete, ceea ce s-a întâmplat arată unde duce extremismul de orice fel, în cazul în discuţie, extremismul religios.

Sunt stupefiat, nu atât de amploarea   pe care au luat-o reacţiile la acest atentat, cât despre faptul că se leagă aceste atentate într-o aşa măsură de dreptul la liberă exprimare.

Văd că oameni politici importanţi, presa, o mare mulţime de oameni îşi exprimă extrem de indignaţi, oprobiul faţă de încălcarea dreptului la liberă exprimare, drept fundamental în democraţie.

În virtutea respectivului drept, precum şi a dreptului de a avea propria viziune asupra a cea ce e întâmplă, mă consider îndreptăţit  să spun:

 „Eu nu sunt Charlie pentru că nu sunt destul de ipocrit”

Je ne suis pas CHARLIE

A reduce totul la încercarea atentatorilor de a le băga celor de la publicaţia  Charlie hebdo pumnul în gură mi se pare un lucru cel puţin la fel de sinistru ca şi atentatul însuşi sau ca şi acel anunţ al Preşedintelui  SUA când zicea că Iraq-ul trebuie pus cu botul pe labe pentru că are arme chimice care pun în pericol siguranţa poporului american…

Eu n-am văzut nici până azi o armă chimică găsită în Irak şi nu cred că cineva a văzut cineva măcar una de sămânţă. Văd însă un puternic interes al SUA faţă de petrolul de acolo, mai precis, faţă de controlul asupra lui, văd cum din vistieria umplută de poporul american s-au scurs mii de miliarde de dolari, fără ca acesta să reacţioneze. 

Probabil acum urmează să asistăm la crearea unei puternice forţe care va încerca să zdrobească ISIS … evident, bălind cu gândul  controlului asupra petrolului din subsol.

Nu am fost, nu sunt şi nu voi fi niciodată de acord cu terorismul. Aşa că nici nu se pune problema să aprob în vreun fel acest atentat sau oricare altul. Detest însă, cu toată fiinţa mea, manipularea de orice fel.

De asemenea nu îmi permit să fiu destul de arogant încât să fac o analiză aprofundată a motivelor care au dus la atentatul de la  Charlie hebdo.

Nici pe departe nu pot să cred că înainte de publicarea acelor caricaturi de care se tot vorbeşte era totul frumos şi cu floricele.

Nu, acele rahaturi de caricaturi, prost realizate din punct de vedere artistic şi tehnic şi cu un mesaj care pare a se adresa fie unor retardaţi, fie unora nu prea duşi pe la şcoală, nu sunt o chestiune care trebuie ruptă din context.

E doar încă o etapă a unui război de uzură care durează de secole, un război care este expresia ciocnirii a două civilizaţii.

Fie că ne place sau ba, istoria omenirii mai consemnează şi alte ciocniri ale civilizaţiilor. Una din aceste ciocniri a fost, spre exemplu, ciocnirea dintre civilizaţia europeană  cea băştinaşă din America, ciocnire care a dus la anihilarea celei de-a doua.

Mai putem aminti şi ciocnirile  dintre civilizaţia europeană şi celelalte civilizaţii întâlnite de coloniştii europeni fie prin Asia, Africa, Australia ori cineştie ce insule mai mult sau mai puţin îndepărtate.

Orice sistem religios are propietatea de a modela după chipul şi asemănarea sa societatea care la generat sau unde ajunge dominant. 

Fără prea mari eforturi putem observa că Islamul este o religie cu o jumătate de mileniu mai tânără decât Creştinismul.

Ne oripilăm când vedem extremişti musulmani care ucid în numele Islamului, ne îngrozim la gândul că numitul Stat Islamic, de fapt ceea ce s-ar numi Califatul, o forţă suprastatală care ar adunda toate forţele din lumea islamică la un loc.

Am  văzut decapitări, vedem cum se doreşte aplicarea stricto sensu a Şariei.

Șaria (în arabă:شريعة – Shari’a) este denumirea unei legislații socotită islamică şi este insprată pe de-o parte din prescrierile Coranului, conform tradiției istorice (sunită sau șiită) și în cadrul acestei tradiții, conformă tradițiilor juridice majoritare ale fiecărei țări (pentru sunism malechită, șarifită, hanafită sau oahabită iar pentru șiism alevită, alauită, isnașarită, druză, ibadită, ismaelită sauzaidită);  pe de altă parte din Sunna (tradiție inspirată din povestirile despre viața profetului Mahomet și a tovarășilor săi, povestiri denumite Hadith). Șaria se constituie în secolele VII și VIII e.n., odată cu extinderea califatului Omeiad, primul stat islamic din lume.

Poate nu ar fi cazul să ne oripilăm, totuşi, prea tare de modul de manifestare a Islamului. Cam aceleaşi tendinţe expansioniste le manivesta şi Creştinismul. 

Cu ce au fost mai bune Cruciadele care încercat aducerea teritoriului Ţării Sfinte sub control european? Cu ce au mai buni fost mult adulaţii nobili pe care îi vedem în tablouri îmbrăcaţi în armură şi declaraţi eroi pentru felul în care au luptat la cruciade faţă de cei pe care azi îi numim terorişti? Au ucis mult mai mulţi oameni vinovaţi doar de faptul că nu erau creştini decât nemusulmani ucid teroriştii de  ieri, de azi şi foarte probabil de mâine…

Cu ce este mai rea Şaria decât ceea ce făcea tribunalul religios numit Inchiziţie. Aceasta inventa vrăjitoare apoi, într-un spectacol care azi ne-ar părea absolut grotesc numit proces, le ucidea prin ardere pe rug. Groaznică şi spectaculoasă moarte. Mult mai groaznică şi mai spectaculoasă decât decapitările care ne îngrozesc.

Le cerem musulmanilor să se comporte civilizat, adică după nişte norme pe care noi le considerăm bune uitând că atunci când Creştismul avea vârsta Islamului ne comportm în esenţă la fel.

Islamul încă nu a zdrobit o civilizaţie, Creştinismul a anihilat orice urmă a civilizaţiei Maia găsite în America fără a avea nici cea mai mică jenă.

Ne lăudam cu superioritatea noastră, deci trebuie să ne impunem valorile, aşa cum făcea în antichitate Imperiul Roman, cel care a impus Europei valorile sale, valori pe care nici măcar nu le-a generat, acestea fiind de fapt luate grosso modo de la greci. uităm însă că de exemplu cifrele pe care le folosim sunt cifre arabe.

Poate nu ar trebui să mai  încercăm să ne impunem valorile noastre nu doar la noi acasă ci peste tot unde ajungem. Or fi  bune valorile democraţiei … nu zic … sunt urmarea unor procese lungi şi de multe ori dureroase.

Nici valorile islamului nu au apărut peste noapte … are şi Islamul valorile lui seculare.

Cât despre faptul că  atentatul  de are am vorbit este scos din context, ca să revin la ciocnirea dintre Islam şi Creştinism, la războiul dintre lumile generate de fiecare, cred că ar trebui să ne amintim  de Imperiul Otoman şi de multele ciocniri pe care noi  şi alte ţări creştine le-am avut cu ei. Şi Imperiul Otoman dorea să impună valorile Islamului.

Nu se poate vorbi de faptul că atentatele (cel de la Charlie hebdo, cel asupra Gemenilor New York-ezi, cel din Bulgaria de acum câţiva ani  sau altele) au ca ţintă doar blocarea libertăţii de exprimare. 

Aşa cum s-a lovit în sensibilităţile lor ei, la rândul lor au lovit nu odată în sensibilităţile noastre. Şi ai au publicat caricaturi în presa de acolo care jigneau Creştinismul. Au jignit America arzându-i drapelul şi spunând tot felul de porcării despre Preşedinţii Americi  indiferent cum se numeau.

 Nu pot să mă declar Charlie pentru că se comite o mare porcărie scoţând în evidenţă doar problema libertăţii de exprimare.

Nu pot să mă declar Charlie atâta timp cât, am pe platforma Facebook, care se vrea un simbol al libertăţii de exprimare, un cont blocat pentru că în paranoia lui, cuiva i s-a părut că ceea ce am distribuit încălca grav regulamentul şi administratorii platformei pur şi simplu nu au creat un mod în care să explici despre ce este vorba, cam cum făcea Inchiziţia, dacă cineva te acuza de ceva, te ardeau pe rug fără a te putea apăra cu adevărat.

Nu pot să mă declar Charlie, pentru că nu sunt destul de ipocrit ca să văd paiul din ochiul altuia şi să nu văd paiul din ochiul meu.

Chiar dacă nu mă pot declara Charlie, nu am cum să fiu de acord cu crimele la care se dedau teroriştii şi să nu doresc din tot sufletul ca cei car le-au făcut să fie pedepsiţi la un loc cu cei care i-au manipulat şi i-au determinat să ucidă. 

Da.. asta e în esenţă … nu pot să mă declar Charlie, pentru că nu sunt destul de ipocrit …

%d blogeri au apreciat: