Prima pagină > Presă > Pretenţia unora de a le compensa statul pierderile date de evoluţia francului elveţian, o mare nesimţire

Pretenţia unora de a le compensa statul pierderile date de evoluţia francului elveţian, o mare nesimţire

Văd că s-a creat o adevărată isterie legat de liberalizarea francului elveţian faţă de euro, deci, implicit şi faţă de leu.

150.000 de români care aveau luate credinte în această monedă vor avea se suferit deoarece ei vor trebui acum să returneze mmai mulţi bani decât dacă această liberalizare nu s-ar fi produs.

Francul elveţian a fost menţinut artificial la o anumită valoare scăzută, astfel că, dacă într-o ţară ca România luai un astfel de împrumut te alegeai cu un beneficiu frumuşel. Asta o ştiau unii mai avizaţi… mulţi din ei sunt vârfurile de lance a celor care propun măsuri de compensare din partea statului român, pe şleau spus, de la buget ar trebui să li se compenseze … pierderea.

Dacă în Elveţia francul nu era menţinut la acea valoare, ar fi eforut natural şi ar fi ajuns cam la aceeaşi valoare, deci nu putem vorbi de o pierdere reală. Adică, poate, dacă ai considerat că tragi o ţeapă împrumutându-te în aceasă monedă, da, ai perdut ce urma să câştigi în virtutea acestei ţepe.

Nesimţirea vine din faptul că cei care au luat astfel de împrumuturi nici măcar nu sunt nişte oameni cu venituri mititele… dimpotrivă…

Sincer cred că e o formă de nesimţire simpla emitere a unor astfel de pretenţii …

Pe evz.ro Andreea Udrea  scrie:

Trebuie Statul să intervină în situația francului elvețian? Ponta speculează electoral

Andreea UdreaDupă ce a pierdut alegerile prezidențiale, premierul Victor Ponta se străduiește zilnic să ne arate că și-a înțeles lecția, că nu mai este la fel de arogant, că e atent la problemele românilor. Ieri, după isteria creată privind creșterea bruscă a francului elvețian în raport cu euro și leul, Victor Ponta nu a ratat oportunitatea de a încerca să puncteze electoral și i-a cerut ministrului Finanțelor, Darius Vâlcov, să discute cu oficialii BNR despre această situație și să găsească soluții.

Deși pot înțelege că este vorba despre o strategie de imagine care are drept public-țintă electoratul de stânga, PSD, cred că pe termen lung astfel de abordări populiste sunt nocive. Potrivit celor mai recente date, aproximativ 5% dintre români au credite în franci elvețieni. Se justifică o intervenție a statului pentru a ajuta 150.000 de români aflați în această situație? Nu. Pentru că peste vreo 2, 3 luni, poate și românii care au credite în euro sau într-o altă monedă vor solicita intervenția statului, nemulțumiți că le-au crescut ratele lunare. În această situație, deci, dacă Guvernul intervine în sprijinul celor care au contractat credite în franci elvețieni ne trezim în fața unui precedent periculos.

Nu în ultimul rând, cu riscul de a fi considerată cinică, redau o declarație a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, din septembrie 2014, pe această temă, cu care sunt total de acord: „Acolo e vorba de un contract încheiat între două părți în conștiență totală. Și cel care a dat creditul și cel care l-a luat, cred eu că au fost în stare de conștiență când au semnat”.

  1. 18 Ianuarie 2015 la 13:13

    E al naibii de simplu şi plăcut să poţi da pentru tine dar nu de la tine…

  2. 19 Ianuarie 2015 la 18:43

    Extrem de interesant în povestea aceasta este că propunerea de preluare a costurilor vine de la persoane pentru care prognozele pe curs nu sunt o enigmă.
    Ba mai mult, sunt oameni care ei înşişi au sume mari împrumutate mai ales după ce moneda eleveţiană a fost „legată” de euro.
    Oricine vedea un grafic cu evoluţia cursului franc elevţian – leu putea observa cu creţerea francului se „îndulcea” brusc pliinduse pe cursul euro-leu care avea o creştere mai puţin rapidă.
    Evident, diferenţa dintre modul în care ar fi crescut francul şi cel în care se întâmpla după legare însemna, proiectat în bani, o sumă care creştea.
    Cineva descria povestea cam aşa, Te duci la un chioşc de unde cumperi toate lozurile. Dacă sunt câştigătoare, iei banii şi trăieşti fericit, dacă nu, ieşi în stradă, te dai lovit şi te apuci să spui că e omeneşte ca trecătorii să fie solidari ci tine,că aşa e omeneşte,că draci, că laci.
    Dintre toţi, cineva sare să te ajute… spune că „da, trebuie să fim oameni şi să îl ajutăm” .. chestia ciudăţică este că cel care se arată atâtde uman cu tine este cineva care a „băgat” şi el bani în povestea asta, altruismul afişat nefiind decât o chesitie a dracului de interesată.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: