Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri > Scrisoare deschisă către un premier înfrânt de Facebook

Scrisoare deschisă către un premier înfrânt de Facebook

Ramona Strugariu este juristă ca profesie, are un master în drept european, este manager al mai multor proiecte în justiție, educație și integrare socială … Deci nu e chiar oarecine, pe lângă faptul că, după cum se poate vedea din poza atașată, este o femeie frumoasă mai este și școlită şi deşteaptă după cum îşi poate da seama oricine citeşte articolul ei de mai jos.

Actualmente Ramona Strugariu lucrează la departamentul lingvistic al Consiliului Britanic.

Articolul Ramonei, de fapt, o scrisoare deschisă către premierul Ponta, care poate fi citit mai jos, este o fericită combinaţie de dulcegăreală ironică fină specifică femeilor sigure pe calităţile lor şi pe o educaţie solidă  şi nişte reproşuri dure, adevărate lovituri pentru premierul Ponta căruia îi este adresat. Bascularea paradoxală, între acel Dragă Victor Ponta şi scuiparea pur şi simplu, în faţă, a caracteristicilor urâte a lui Ponta, mincinos, făţărnicie, inconsecvenţă, aroganţă, lipsă de profesionalism, dorinţă de parvenire etc, ne deemonstrează că autoarea are un talent cu care ori te naşti ori nu îl ai.

Articolul este un adevărat rechizitoriu la adresa cuiva prea plin de sine ca să înţeleagă faptul că este doar un parvenit cocoţat acolo unde este nu prin calităţile personale ci prin folosirea unor mijloace nu tocmai ortodoxe. Un rechizitoriu la adresa cuiva capabil să calce pe cadavre pentru a se mai căţăra un pic pe scara socială, a cuiva care, odată ajuns într-un anumit loc, profitând de un oarece instinct de hienă, îşi detectează posibilii adversari şi îi înlătură fără nici un pic de jenă,  caracteristici care l-au adus în postura de preşedinte al PSD şi premier, dar care, până la urmă îl vor zdrobi.

Cel puţin faptul că articolul începe cu „Dragă Victor Ponta, îţi scriu aceste rânduri pentru că…” continuă cu  „Cum să nu te admir ?” şi se încheie aproape brutal ca şi cum o amantă i-ar da de înţeles amantului însurat că a venit vremea să o lase în pace, dar numai după ce lasă pe masă o sumă din  care să plătească electricitatea consumată în nopţile cu năbădăi: „Mai rămâi? Dacă până acum nu te-ai grăbit, ce rost ar avea să iei acum vreo hotărâre pripită? Mai rămâi măcar până când se soluţionează dosarul votului din diaspora” ar trebui să fie un motiv suficient pentru a trezi interesul…

Lectură plăcută !

Ramona Strugariu

GÂNDUL MEU: Dragă Victor Ponta, nu-ţi dau 10 euro, dar îţi dau altceva

 

Dragă Victor Ponta, îţi scriu aceste rânduri pentru că, după ce m-a indignat indiferenţa ta, m-a înfuriat incompetenţa ta, m-a adus în pragul râsului amestecat cu plânsul ipocrizia ta, sunt acum pe punctul de a-ţi mărturisi că aproape ţi-ai câştigat o admiratoare. Mi-am propus să tac, la început, dar când am văzut că toţi oamenii aceştia, care refuză să înţeleagă adevărul spuselor tale, te atacă în mod nedrept şi nu-ţi înţeleg raţionamentul, m-am gândit că cineva, până la urmă, te-ar putea apăra.

Cum să nu te admir ? Tu eşti simbolul renaşterii păsării Phoenix din propria-i cenuşă. Tu,  dintre toţi reprezentanţii demni ai scenei politice româneşti, eşti cel care, în calitate de prim-ministru al României, a reuşit, într-un timp record, să mintă cel mai mult (fără niciun fel de consecinţe juridice sau de orice altă natură). Tu, cu o hotărâre de nestrămutat, ai vrut să ne fii Vodă, adică mai mult decât preşedinte. Sloganul campaniei tale ar fi trebuit să fie Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu. Tu eşti primul candidat din istoria României care ne-a aruncat în vâltoarea campaniei electorale de pe un stadion, de acolo, de unde bate inima ţării cel mai tare. Nici acum n-am aflat dacă a fost sau nu cu bani de la contribuţia pe care spectatorii de pe stadioane, în general, sau cei care te urmăresc mereu cu sufletul la gură, o plătesc la stat.

Tu eşti omul care, înfrânt şi sabotat într-un mod josnic, de către nişte forţe oculte precum facebook, diaspora şi americanii, ai spus, cu capul plecat, că recunoşti că ai greşit, deşi nu ştii exact cum şi unde, şi că îţi mai trebuie puţin timp ca să analizezi ce ai de învăţat din aceste greşeli. Pe urmă, în timp ce te gândeai, ai pus la punct, încet, încet, toate problemele care te măcinau. Cu fapte: votul electronic şi de la distanţă?  O utopie, nu acum, că nu avem timp, specialişti, know how. S-a amânat. Doctoratul? Nu mai poate reprezenta la nesfârşit o dilemă, îl revocăm (unde-i ordonanţa de urgenţă pentru calitatea de avocat ?) Resurse noi la bugetul de stat pentru găurile din campania electorală ? Unde-i loc de dublă impozitare, nu-i tocmeală. Diaspora are şi bani de dat, nu numai gura mare.

Dragă Victor, niciodată, nimănui, nu i-ar fi trecut prin cap o soluţie mai elegantă. Ar fi echivalentul uni gest istoric. Nobil. Să săruţi mâna care te-a trădat. Eu te susţin. Mă gândeam să încep să plătesc chiar de mâine, aşa cum am plătit contribuţiile, pentru mine şi pentru alţii, cât am stat în România, cu o conştiinciozitate pe care prietenii partidului tău, ăia cu multe milioane fraudă fiscală la dosare, ar fi considerat-o de o prostie înduioşătoare. Dar pe urmă m-am întrebat, de ce, Victor, are bugetul de stat nevoie de banii unor golani, când lucrurile nu au mers niciodată mai bine?

Tu spui aşa:

”Suntem într-o situaţie foarte bună pe care trebuie să o întărim. Tot ceea ce am realizat în anii trecuţi trebuie să păstrăm şi în 2015: creştere economică, locuri de muncă, deficit mai mic şi investiţii străine mai multe”

Asta spui în condiţiile în care, de pildă, ai  tăiat bugetul pentru investiţii. Ca să plăteşti pensii, s-a argumentat. Acum noi, dacă trimitem banii ăia, întreb şi eu, se duc la pensii ? Bunica mea, care are pe lună cam jumătate din cât îi trebuie ca să-şi cumpere reţeta, rezolvă problema asta ? Ar fi excepţional, pentru toate bunicile din România, cărora nu le-ar mai trebui nici un sfanţ din diaspora pentru medicamente.

Atunci poate că banii noştri s-ar potrivi la spitale. Poate că în loc de seringi infestate s-ar achiziţiona niscaiva consumabile şi  instrumentar medical (am eu o prietenă pe care cu două ore înainte de operaţie au trimis-o să-şi cumpere bisturiu şi pansamente), sau ceva mobilier,  n-ar mai sta câte doi (am văzut odată şi trei) într-un pat. Dar dacă te gândeşti mai mult, omului, în general, îi e urât singur şi îi prinde bine un pic de tovărăşie, mai ales când e bolnav, aşa că în loc să-i dai o mână de ajutor, s-ar putea să-i pricinuieşti un rău mai mare. Mai mare chiar şi decât bacteriile cu care pleacă acasă de la spital şi pe care nu le avea când s-a internat.

Atunci la drumuri. Dar unde să mai încapă şi banii noştri peste banii deja investiţi ? N-ai tăiat tu panglica pentru ditamai autostrada ? Ce dacă s-a crăpat ? Acolo, spre culmea dealului, s-ar putea forma, în timp, un lac de acumulare. Ai fi singurul prim-ministru din lume care a reuşit să inaugureze un proiect pilot pe infrastructură bazat pe miracole ale naturii.

Aşa că mai bine la şcoli. Numai că mi-am amintit că fiecare copil din România are o tabletă conectată la internet, conform declaraţiilor tale. Era digitală şi-a făcut simţită prezenţa până în cele mai îndepărtate colţuri de ţară, în fiecare sătuc, acolo unde tinerii (care se pregătesc temeinic pentru cadrul economic competitiv pe care tu şi membrii guvernului tău l-aţi creat, astfel încât să nu mai dezerteze în diaspora), toţi, până la unul, stau în iernile lungi lângă sobele încălzite cu lemne şi învaţă abecedarul pe wikipedia.

Prin urmare, n-are rost să dăm bani. Nu-i folosesc nimănui, sunt în exces. M-am gândit, totuşi, să vin cu o propunere care ar putea împăca dorinţa ta, justificată, de a ne aduce aportul la fondul social care va scoate România din criză. Ştii că s-au purtat numeroase discuţii în legătură cu o posibilă acţiune civilă, în justiţie, a diasporei, după votul din 2, respectiv 16 noiembrie, în care să se solicite despăgubiri pentru cei care au fost umiliţi ore întregi în ploaie şi frig – atât de mare le-a fost dorinţa de a nu te vedea preşedinte. Ne-am tot gândit, ne-am sfătuit şi am ajuns la concluzia că ar fi chiar o ruşine să cerem bani, când noi am stat acolo de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, cu un scop foarte precis. Că ar fi de-a dreptul ridicol să plătească statul român despăgubiri unor oameni a căror singură speranţă, până la capăt, a fost să scoată ţara de pe mâna ta. Dar poate că n-am gândit constructiv. Nici acum nu-i târziu să ne hotărâm. Dacă tot ne vrei contribuabili la bugetul de stat, responsabili şi aproape de ţară, hai să facem în felul următor: noi cerem nu 10 – e foarte puţin – ci 100 de euro pentru fiecare om care a îndurat rea-voinţa, cinismul şi aroganţa ta. Pe cei pe care i-ai adus în genunchi, cu sprayuri paralizante, pe cei care s-au deplasat sute de kilometri, îi întrebăm dacă e de ajuns, poate că vor chiar mai mult. Banii să fie plătiţi de către cei direct responsabili, din buzunarele proprii, aşa cum ar fi moral şi firesc. Să nu-mi spui că ne împiedicăm de cadrul legislativ, pentru că până şi aici poţi face ceva, dai repede o ordonanţă de urgenţă, precum cea pe care ţi-ai făcut-o cadou de Crăciun, şi s-a rezolvat. Vezi tu cum vine treaba cu legea organică şi ordinea lor, nu-i o problemă. Pe urmă noi, încolonat şi cuminte, precum tot contribuabilul, donăm, în urma procesului, toţi banii ăştia la buget. Poate la contribuţiile sociale, poate la DNA, undeva unde ştim că sunt folosiţi pentru cetăţenii acestui stat de drept pe care tu îl iubeşti şi noi l-am uitat. E destul de fairplay? Facem aşa?

Da, Victor Ponta, poate că eşti de admirat. Pentru perseverenţa şi ambiţia ta de a batjocori până la capăt. Pentru arta de a minţi. Pentru marşul cadenţat, fără ezitări, peste voinţa celor care nu te-au vrut până la lacrimi şi cărora le râzi în nas. Pentru faptul că încă eşti prim-ministru.

Mai rămâi? Dacă până acum nu te-ai grăbit, ce rost ar avea să iei acum vreo hotărâre pripită? Mai rămâi măcar până când se soluţionează dosarul votului din diaspora.

Autor: Ramona Strugariu

Sursa: gandul.info

Data publicării: 31.01.2015

P.S. Acest articol scrisoare deschisă nu este primul publicat de Ramona Strugariu.

Cu ocazia Zilei Naţionale a României, în cadrul unui articol publicat la 01.12.2014 de Alina Matis în gandul.info intitulat: „România, draga mea: N-am ieşit în stradă ca să te luăm înapoi. Noi am stat precum nebunii în ploaie şi frig ca să ne iei tu înapoi”, apare o scrisoare deschisă publicată de frumoasa brunetă pe contul său de Facebook  intitulată „La mulţi ani, România!”.

Articolul Alinei Matis poate fi văzut integral, inclusiv scrisoarea Ramonei Strugariu poate fi văzut aici .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: