Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri, Nesimțire, Politicăraie - Partide - Politicieni > CĂLIN POPESCU TĂRICEANU, liberalul roşu, este dovada vie că cei care, de dragul parvenirii, o fac pe nărodul, chiar devin nărozi

CĂLIN POPESCU TĂRICEANU, liberalul roşu, este dovada vie că cei care, de dragul parvenirii, o fac pe nărodul, chiar devin nărozi

În loc de motto:

 La Călin Popescu Tăriceanu prea multe blonde, setea prea mare de putere, compromisul nesimţit de dragul parvenirii, în viaţa omului duc la imbecilizare prin distrugerea creierului, glanda respectivă devenind, în timp, din glanda gândirii, sursă de hrană pentru mătreaţă.

Călin Popescu Tăriceanu

Individ total lipsit de de un simț elementar al ridicolului, dar cu o sete nemărginită de putere, de-a lungul carierei sale politice Călin Popescu Tăriceanu a fost întotdeauna dispăus la compromis de cea mai joasă speţă.

Pentru a parveni nu a avut niciodată vreo reţinere în a „face frumos” pentru a pălea unora sau altora care l-ar putea propulsa un pic mai sus, iar odată ajuns acolo,  a fost dispus la orice compromis pentru a se menţine.

Inapt în a se autoevalua cu obiectivitate pe sine şi situaţia în care se găseşte, Tăriceanu a făcut întotdeauna compromisul necesar pe moment complet dezinteresat de urmările faptelor sale.

Marionetă prin definiţie, Tăriceanu a dovedit şi în cazul Şova extrem de util stăpânilor cărora li s-a pus la dispoziţie.

Se spune că cine face prea mult pe nărodul sfârşeşte prin a deveni nărod. La Tăriceanu deja s-a întâmplat, asta  dacă nu cumva el a fost nărod din naştere.

Există un principiu peste care nu se poate trece. Orice lege, regulă sau regulament care nu se înscrie în cadrul constituţional este nulă de facto şi trebuie armonizată.

Tăriceanu şi nici un alt senator nu a avut niciun fel de problemă în ceea ce priveşte existenţa articolului care depăşea limitele constituţiei şi care spunea că aprobarea pentru arestarea unui senator se poate da cu votul majorităţii senatorilor şi nu doar a celor prezenţi cum prevede regulamentul Senatului.

Explicaţia pentru introducerea acestei prevederi fiind că s-a încercat exact evitarea unor situaţii în care votul să fie manipulat prin neprezentarea unora.

Făcând pe prostu’ Tăriceanu nu a avut nici o jenă di a mina neînţelegerea, când se vorbea de constituţionalitatea acelui articol, el o ţinea pe a lui, cică Senatul ar fi suveran… uimitor, nu?

Ei bine această suveranitate, în mintea lui de slugoi pus pe parvenire, trece chiar şi peste Constituţie, legea supremă care are rolul de a defini o ţară prin trasarea limitelor desfăşurării jocului.

Aflat la dezbaterile Comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituției, Tăriceanu mimând nărozia congenitală a declarat:

 „Parlamentul începe să împartă suveranitatea în privința misiunii sale legiuitoare cu Curtea Constituțională. Această împărțire de suveranitate o acceptăm ca atare sau încercăm să o corectăm și să lăsăm Parlamentul singura instituție legiuitoare din România. Observam de curând, săptămâna trecută, CCR ia decizii care sunt obligatorii pentru Parlament, e un lucru nu știu dacă chiar inedit, dar aproape inedit”.

Spre finsalul şedinţei respectivei comisii, ca şi cum nu ar fi fost destul de ridicol, Tăriceanu a considerat că trebuie să spună:

„După cum vedeți, Parlamentul nu mai este singura putere în stat legiuitoare, ci facem acest lucru de o anumită bucată de vreme împreună cu Curtea Constituțională, care legiferează la rândul ei în paralel cu Parlamentul. Nu am spus că CCR nu ar trebui să aibă un control de constituționalitate, dar am această obiecțiune și acest punct de vedere pe care îl ridic în dezbaterea publică, cu tot respectul pentru rolul Curții Constituționale. Însă cred că din onestitate nu pot să nu fac acest lucru, cred că e o chestiune care nu este observată numai de mine, ci și de alți probabil oameni politici și specialiști în drept constituțional”,

Întrebat la finalul ședinței Comisiei ce a dorit să transmită, Tăriceanu a arătat că Parlamentul nu mai este singura putere legiuitoare în stat.

„După cum vedeți, Parlamentul nu mai este singura putere în stat legiuitoare, ci facem acest lucru de o anumită bucată de vreme împreună cu Curtea Constituțională, care legiferează la rândul ei în paralel cu Parlamentul. Nu am spus că CCR nu ar trebui să aibă un control de constituționalitate, dar am această obiecțiune și acest punct de vedere pe care îl ridic în dezbaterea publică, cu tot respectul pentru rolul Curții Constituționale. Însă cred că din onestitate nu pot să nu fac acest lucru, cred că e o chestiune care nu este observată numai de mine, ci și de alți probabil oameni politici și specialiști în drept constituțional”.

Adică preşedintele Senatului recunoaşte calitatea Curţii Constituţionale în a exercita controlul de constituţionalitate, dar asta nu s-ar aplica Senatului şi legiferării exercitate de acesta.

Din câte ştiam această activitate a Senatului, cea de a legifera, este specificată exact în Constituţie… dacă o scoatem de acolo Senatul ar deveni un fel de SRL unde o sumă de penali se odihnesc şi trag vânturi între două mânării menite să le aducă şi mai mulţi bani în conturi şi să îi protejeze.

Pe lângă nerozia care pare a face ravagii tot mai mari în mintea şi viitorul  politic al lui Tăriceanu, se pare că aceasta este însoţită şi de o nesimţire fără limite.

Șeful Senatului nu s-a sfiit să îi critice și pe procurorii DNA, care îi ceruseră să transmită documente despre Dan Șova și alți senatori față de care au existat cereri de urmărire penală, reținere și arestare preventivă. Adică, pur şi simplu, el consideră că este dincolo de limitele bunului simţ  ca cineva să îl scoată din starea de vegetare de care şi-ar el dori să aibă parte.

Procurorii anticorupție au trimis miercuri încă  două cereri separate la Senat. Una este pentru senatorul PSD Dan Șova, iar cealaltă se referă la ceilalți parlamentarii pentru care procurorii au făcut cereri de urmărire penală, reținere sau arestare preventivă în perioada 2014-2015.

Tăriceanu a calificat drept „inedită” cererea DNA, dar a spus că aceasta nu va întâmpina „opreliști”.

P.S. 1 … Să zicem că în Senat există o mulţime (pentru că sunt mulţi) de lepre care îl ţin pe Tăriceanu în funcţia cea mai înaltă pentru că, prin teatrul absurdului prestat de acesta, îi apără îngreunând mersul Justiţiei. Oare de ce puţimea (pentru că sunt puţini) de senatori care sunt cinstiţi (hehehe … da, ştiu că e o afirmaţie naivă) nu stau cu pancarta de gât în greva foamei ca să arate că ei nu au nevoie de astrfel de susţinere?

Oare asta nu s-o datora faptului că oricare din senatorii ( parlamentari ) mioritici, indiferent de partidul de la care provin, pot fi acuzaţi de fapte de corupţie? De exemplu, oare se tem că dacă i-ar veni ANI dorinţa să ştie cum şi-au finanţat campaniile electorale în care au făcut cheltuieli de nababi, nu ar putea să justifice banii cheltuiţi până la capăt?

Cu sau fără legătură, oare vreunul din cei care se zbat să îşi salve colegii de „agresiunea” Justiţiei în timp ce îşi pregătesc pensii şi tot felul de nebunii care să lefacă voaţa un şi mai dolce farniente, şcolile, spitale şi armata sunt subfinanţate, extrem de mulţi bni ajungând în cuntutile lor, ale aleşilor pe căi extre de dubioase? Oare se întreabă de ce mulţi români trebuie să renunţe la o aspirină pentru a mânca o eugenie? … la altfel de delicatese ar fi cam greu să se gândească cei mai mulţi români…

Oare se întreabă domnii şi doamnele parlamentari de ce românii preferă să plece în străinătate unde să presteze munci pe care băştinaşii nu doresc să le facă, pe nişte salarii considerate acolo ridicole ?

Oare nu se tem ei, parlamentarii care înţeleg termenul de „aleşi” ca fiind „cetăţeni de rasă superioară” că într-o zi poporul se va sătura de jalnicul spectacol de căcănărie, minciună şi dispreţ afişate cu ostentaţie va împinge „turma” la gesturi necugetate (oare?) care îi va mătura cu întreg neamul lor ca pe nişte gunoaie?

Oare nu se teme Tăriceanu că această atitudine îl va împinge pe unu care îl va recunoaşte în trafic să între cu maşina în el de nu va mai rămâne di  el nici rahat de analiză iar din Hurley-ul cu care se tot dă mare nu vor mai rămâne nici măcar bujiile?

Oare clasa asta politică este atât de imbecilă încât să nu realizeze că într-o zi la alegeri nu se va mai prezenta nimeni lăsându-i astfel în imposibilitatea de a se mai legitima cu sintagma „aleşii poporului”?

P.S.2 … Dacă cineva din aporopierea lui Tăriceanu se întîmplă să citească aici, l-aş ruga să îi transmită ceva.

  1. Prea multe blonde, setea prea mare de putere, compromisul nesimţit de dragul parvenirii în viaţa omului duc la imbecilizare prin distrugerea creierului, glanda respectivă devenind, în timp, din glanda gândirii, sursă de hrană pentru mătreaţă cum e în cazul dumnealui.
  2. Cine face prea mult pe nărodul riscă să rămână aşa …
  1. moshu49
    22 Aprilie 2015 la 6:31

    despre acest personaj mi-a rămas întipărită zicerea sarcastică a regretatului Dan Amedeo Lazarescu, tatăl vitreg, care cu umor amar mărturisea:
    „Orice părinte îşi doreşte să aibă copii frumoşi şi deştepţi. Al meu este doar frumos”.
    iară vîrsta nu iartă, amplifică… 😦

    • 22 Aprilie 2015 la 18:13

      „vîrsta nu iartă, amplifică… ” … mare adevăr grăit-ai Moshule…
      Mie mi-a rămas în cap o scenă… când urca scările de la Guvern şi se ducea să se ploconească în faţa lui Ponta.
      Atunci mi-am amintit de povestea cu 322.
      De fapt, de momentul în care Dinu Patriciu ieşea cu lacrimi în ochi, extrem de iritat de la DNA (cred că se numea PNA atunci).
      A doua zi pe siteul Elenei Udrea apăruse o discuţie legată de asta.
      Cum uneori seara intra şi Nuţi a intrat în seara acelei zile ca să bage băţul în gard. (Ştiam că e ea pentru că se exprima extrem de corect prin comparaţie cu Mădălina, administratoarea care o mai comitea cu dezacordurile … brunetă, deh 😀 )
      Scria Udrea că Ghiciţi cu cine şi-a băut Răzgândeanu (ghici cui îi zicea aşa :D) .. Cu Patriciu.”
      După câteva minute revin şi explică, Tăriceanu a PRIMIT ORDIN SĂ O DEA AFARĂ PE MACOVEI (M.Macovei era ministru la Justiţie).
      Tăriceanu a început atunci demersurile pentru eliminatrea M.Macovei, Băsescu s-a opus ferm. Urmarea: Criza Palatelor, eliminarea PDL din Guvern şi aducerea în loc (pe şest) a PSD ceea ce a însenat startul de facto al creeri USL …

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: