Prima pagină > Caragiale reload, Presă > SIMONA CATRINA-ROMAN, critică generaţia care vine uitând că aceasta e aşa cum a crescut-o generaţia sa

SIMONA CATRINA-ROMAN, critică generaţia care vine uitând că aceasta e aşa cum a crescut-o generaţia sa

În loc de Motto:

Cu ceva vreme în urmă am asistat la o discuţie între o bunică şi un nepot care se plângea că îl dor picioarele.

Femeia îi spunea cum, atunci când era şi ea copil se ducea vreo cinci kilometrii pe jos, prin zăpadă sau noroi până la şcoală.

Copilul, cu o logică imbatabilă, o întreabă de ce nu lua autobuzul. „Pentru că la noi în sat nu erau autobuze…” „Păi vezi? Dacă era l-ai fi luat”  – răspunde copilul bunicii fără a-i mai da drept la replică …

* * * * * 

Simona Catrina - RomanSIMONA CATRINA-ROMAN, din păcate, folosind un titlu de o brutalitate demnă de o cauză mai bună: Jumătatea scurtă a prostiei lungi” publică pe contul său de Facebook și în ziarul Libertatea un delicios editorial în care  se adresează cetăţenului generic mioritic, cum ar veni  fostul domn Goe şi devenit Mitică.

Adică un fel de pisoi frumuşel şi drăgălaş ca la naştere, devenit viţel prostănac atunci când era cam pe când ajunge pe la piciorul broaştei cum zicea măria sa Creangă şi bou sadea când ajunge ’nalt ca coniferu’.

Simona Catrina-Roman, cu experienţa femeii care nu a trecut prin viaţă ca raţa prin apă observă că grotescul ilogic pare un fel de normal numit cool de generaţia ce vrea să-şi ia societatea în primire de la tastatura computerului, vorbeşte în felul său de eternul conflict dintre generaţii şi constată că acesta nu vine de la părerile savante despre sex ci moda.

Interesant mi se pare că autoarea îşi pune nişte întrebări legate de generaţia ce vine … Se întreabă cum vor putea ei, cei noi să le explice progeniturilor că nu e bine să iasă dun casă ca nişte damblagiţi, (ca nişte oameni „ pe care testează ăştia medicamente noi (şi constată că, fie şi după un tratament pe termen scurt, au urmări catastrofale”).

Cu ochiul necruţător al unei soacre, mamă de băiat, în devenire Simona Catrina-Roman zice că a văzut  „…zilele trecute, pe stradă, o fată pieptănată ca o legătură de mărar. Şi asta n-ar fi fost nimic, dar ciuful era colorat tot ca o legătură de mărar.” Concluzionând cu o brutal de fină ironie „ Câtă armonie!”.

La final evident, găseşte şi vinovatul … Televiziunile. Acestea „ contribuţia lor marcantă la propagarea cretinismului vestimentar în rândul maselor. Acolo, pe micul şi tolomacul ecran, orice ţoapă cu fustă colorată ca o scrumbie (şi scurtă tot cât un peşte bleg) devine un sex-simbol, o expresie scrisă cu liniuţă, din care tineretul din ziua de azi – adică ăla care ne va îngriji pe noi în ziua de mâine (vai de fundul nostru!) – înţelege numai jumătatea mai scurtă.”

Ce pare a nu observa jurnalista este că la televiziunile de care pomeneşte lucrează tot nişte persoane care se autodenumesc jurnalişti precum şi faptul că exact Libertatea, fie că vorbim de formatul electronic, fie de cel print este una din publicaţiile unde orice paraşută este considerată vedetă pentru simplul fapt că i-au publicat poza cu extreem de multă piele sau pentru că nişte aşazişi paparazzi le-au fotografiat în diferite poziţii evident ingrate şi, tot evident, regizate fie pentru a li se vedea oarece chestii de obicei nu prea văzute de Sfântul Soare, fie mergând alături de cineva pe stradă şi vorbind în realitate de ceea ce ar vrea să cumpere, comentariul asociat imaginii sau imaginilor făcând adevărate acrobaţii logice prin care să demonstreze că cei doi au o relaţie. Aceasta putând însemna că s-au împăcat deşi nu se certaseră vreodată, fie că ambii îşi înşeală  partenerii care nu sunt de faţă.

Acea întrebare a Simonei Catrina-Roman, legat de acea întrebare despre cum cei cărora li se adresează, cred că şi-ar fi găsit răspunsul şi nu mai era nevoie să se strice dumneaei la maniqură, dacă s-ar gândi cum i-au explicat părinţii ei, generaţia nebunei „flower power”, la alţii evident, ai noştrii doar sperau că vor avea şi ei odată libertatea de a putea să bage haşis şi marihuana ca la balamuc apoi să şi-o tragă ca bezmeticii şi să facă nişte copii cărora să le explice că nu e bine să se drogheze că le creşte păr în palmă şi fac progenituri bâlbâite… 

Ce să mai zic? A uitat se pare că şi ea când era la vârsta adolescenţei îşi oripila părinţii cu bluze strâmte şi subţiri prin care, ca din greşală, trebuiau să i se vază sfârcurile care creşteau şi deveneau tot mai obraznice ori minifustele care erau deasul de lungi ca să nu i se vază chiloţei tetra doar pentru că o încurca dacă afla mă-sa cea cu concepţii  … „retrograde”.

Da, se pare că a uitat că moda care dă acum conflictul dintre generaţii dădea şi atunci un conflict asemănător…

Uită că dacă s-ar fi dus la discotecă îmbrăcată ca mama ei la aceeaşi vârstă sau că băieţii cu veneau la costum şi cravată cu se ducea la ceaiurile dansante (unde se bea orice în afară de ceai 😀 ) ori la balurile de sâmbătă seara generaţia de dinainte …

Da, oamenii uită… doar conflictul dintre generaţii are cam aceleaşi coordonate.. sunt aceeaşi piesă doar actorii sunt alţii…

Ce mai uită Simona Catrina-Roman? Că generaţia care vine este aşa cum generaţia sa a educat-o să fie …

Cred articolul scris de Simona Catrina-Roman merită citit fiind, după părerea mea, deconectant, dar extrem de folositor putând trezi în capul cititorului întrebări şi îndemnul la o autoevaluare înainte de a da cu bolovanul în generaţia care vine doar pentru că în loc să îşi piardă vremea, tâmpind în modul în care o făcea generaţia anterioară preferă să se tâmpească în faţa computerului.

Jumătatea scurtă a prostiei lungi

Degeaba te-a făcut maică-ta suficient de frumos cât să nu plângă taică-tu chiar în hohote şi suficient de deştept ca să nu înghiţi şi biberonul laolaltă cu laptele din sticlă, dacă tu alegi să zdreleşti totul mai târziu, cu fiecare an care trece.

Când eşti mic şi pros… ăăă… şi drăguţ, ai voie orice, mă-ta mare te îmbracă după cum crede ea de cuviinţă şi după cum presupune că arăţi mai drăgălaş (chiar dacă se înşală la un mod deprimant, deoarece, la etatea dumneaei este, cum să vă spun eu mai delicat, deosebit de chioară): ca pe domnul Goe – în mariner dungat – sau, mă rog, ca pe o broască mai mare. Sau ca pe un crocodil mai mic.

Nu-i nimic, totul trece. În câţiva ani, tu reuşeşti să strici tot dichisul şi alegi să fii în pas cu o modă înţeleasă numai de tine şi de puşcăriaşii americani – adică eşti echipat de parcă ai pierdut un pariu. Nimic nu-i mai simplu şi mai reconfortant pentru tine, ca adolescent, decât să te sluţeşti ca un gibon dat cu gel.

În acest fel, rezolvi mai multe chestiuni simultan: o enervezi pe mă-ta şi devii popular în gaşca elevilor care vin la şcoală (dacă vin) în blugi din ăia cu fundul fleşcăit până la genunchi, de-ai zice că au ascuns acolo patru kile de mălai. Se poartă acum, de exemplu, adidaşii descheiaţi la şireturi şi cu limba pe-afară, ca nişte căţei cărora le-ai luat stacana cu apă de sub bot. Se mai poartă şepcile cu cozorocul întors la spate, astfel că din faţă arăţi ca un vierme ieşit din măr, iar ceafa ta are jgheab.

Cum îi explici tu odraslei tale că ar fi de preferat să nu iasă din casă ca un om pe care testează ăştia medicamente noi (şi constată că, fie şi după un tratament pe termen scurt, au urmări catastrofale)? Cred că nu părerile savante despre sex separă generaţiile, ci moda. Când tata poartă cravată, mama poartă pantofi cu toc, iar tu porţi un belciug în nas, armonia familiei tinde să sucombe, după o lungă şi grea suferinţă. Am văzut, zilele trecute, pe stradă, o fată pieptănată ca o legătură de mărar. Şi asta n-ar fi fost nimic, dar ciuful era colorat tot ca o legătură de mărar. Câtă armonie! Problema e alta.

Dacă nu ne lăsăm copiii să se îmbrace ca nişte idioţi, rezultă că suntem nişte hodorogi care au pretenţia să-i trimită la cursuri ca pe nişte Mariuşi Chicoşi Rostogani, asta admiţând că odraslele noastre ştiu cine era ăla – un pedagog de şcoală nouă şi de haine vechi, da-i-ar Dumnezeu faimă eternă lui Caragiale, că prea le-a nimerit! Dar preferaţii mei sunt, de departe, blugii rupţi în genunchi. Legenda spune că un bou… ăsta… un om a visat într-o noapte că nişte pantaloni cu cracii ciuguliţi de raţe sunt mult mai practici şi mai de bun gust decât nişte nădragi cu burlanele întregi. Şi aşa a lansat pantalonii din care, atunci când te aşezi pe ceva, îţi ies nişte rotule stupide ca nişte chifle.

Televiziunile au contribuţia lor marcantă la propagarea cretinismului vestimentar în rândul maselor. Acolo, pe micul şi tolomacul ecran, orice ţoapă cu fustă colorată ca o scrumbie (şi scurtă tot cât un peşte bleg) devine un sex-simbol, o expresie scrisă cu liniuţă, din care tineretul din ziua de azi – adică ăla care ne va îngriji pe noi în ziua de mâine (vai de fundul nostru!) -, înţelege numai jumătatea mai scurtă.

Autor: Simona Catrina-Roman

Sursa: Libertatea.ro

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: