Prima pagină > Politicăraie - Partide - Politicieni > VARUJAN VOSGANIAN, penalul nejudecabil, despre noua revoluţie …

VARUJAN VOSGANIAN, penalul nejudecabil, despre noua revoluţie …

Varujan Vosganian, politicianul cu şapca în gură, penalul nejudecabil, scrie:

Varujan Vosganian

Despre revoluţia care se petrece sub ochii noştri

Există voci care, cu o anumita exaltare, salută ceea ce se petrece acum în România ca pe o nouă revoluţie.

Într-o exprimare simplă, o revoluţie are loc atunci când unii care nu au mai fost iau locul altora care au tot fost. Aşa s-a întâmplat cu Revoluţia franceză când Robespierre şi Babeuf au umplut de sânge străzile Parisului şi corsicanul a luat, locul, în cele din urmă, Bourbonilor pe scaunul imperial (chiar dacă, la urma urmei, trecerea de la rege la împărat nu e chiar sensul unei revoluţii burgheze). Aşa s-a întâmplat şi cu Revoluţia bolşevică, atunci când Lenin şi, apoi, Stalin, au luat, cu asupra de măsură, locul ţarilor.

Noi nu am prea avut, în România contemporană, vocaţia revoluţiilor. După al doilea război mondial am făcut import de revoluţie pe tancurile sovietice. Revoluţia din 1989 a fost, într-adevăr, o revoluţie anticomunistă. Dar a fost, în acelaşi timp, şi o revoluţie procomunistă.  Cu alte cuvinte, comuniştii buni au luat locul comuniştilor răi. Ori asta nu prea seamănă cu o revoluţie. Adevăratele revoluţii burgheze nu au fost cele în care burghezii buni au luat locul burghezilor răi. O revoluţie anticomunistă e atunci când anticomuniştii iau locul comuniştilor. La noi, în cel mai bun caz.  s-a petrecut, dacă se poate spune aşa, o revoluţie bolşevică pe dos, în care menşevicii au luat locul bolşevicilor.  Dar cred că şi acesta e un elogiu nemeritat pentru cei care, sub pretextul salvării naţionale, s-au cocoţat pe martiriul tinerilor din decembrie 1989.

Acceptând această ipoteză potrivit căreia orice revoluţie presupune înlocuirea celor care au tot fost cu cei care n-au mai fost, să vedem dacă ceea ce se petrece acum are vreun patos revoluţionar. În anul 2012 am asistat la cele mai ample mişcări populare de după decembrie 1989. Două Guverne succesive au fost înlăturate, unul prin demisie, altul prin demitere. Pe un enorm val de simpatie populară, s-a instaurat un nou Guvern, format din celelalte două mari partide ale României. Din motive care încep să fie tot mai evidente, mult-iubita coaliţie s-a destrămat. Partidul huiduit în 2012 a devenit simbol al noii revoluţii.

Niciodată în istorie o revoluţie nu s-a mai făcut cu cei care au mai fost. Eventual o restauraţie, dar asta e cu totul altceva.

Cum în această revoluţie care se petrece sub ochii noştri nu pare să fie vorba nici de oameni noi, nici de reguli noi, nici de metode noi, tare mi-e teamă că nu avem parte de o revoluţie, ci de o răfuială. Şi, dacă din punct de vedere calendaristic, lucrurile merg înainte, din punct de vedere comportamental suntem tot în lăuntrul celor douăzeci de ani prevestiţi de Silviu Brucan.

Sursa: vosganian.ro

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: