Hârbul Geoană despre oala spartă Dragnea ….

Să mă ierte Dumnezeu, dar să zici despre şeful mafioţilor din PSD că este cel mai slab lider al PSD din ultimii 25 de ani când tu te plângeai să ai perdut alegerile din cauză că ţi-a tras una în personalitate cu flacăra violet Traian Băsescu este o adevărată blasfemie …

Mircea Geoană: Liviu Dragnea este cel mai slab lider pe care l-a avut PSD-ul în ultimii 25 de ani, iar Ponta are probleme de caracter

Încă resimţindu-se după atacul cu flacăra violet, Mircea Geoană continuă să bată câmpii cu graţie

Fostul lider PSD, actualul preşedinte PSRO, Mircea Geoană şi-a prezentat opiniile și poziția față de problemele politice majore din România în cadrul emisiunii „Dosar de politician”, moderată de jurnalistul de investigații Silviu Mănăstire.

Declarațiile au fost făcute duminică seara de către Mircea Geoană, potrivit psnews.ro.

Despre retragerea lui Ilie Sârbu, Geoană a declarat: „Ştiţi cum e la armată? În momentele importante ale bătăliei e cineva specializat care dă semnalul pentru retragere, un trompet: Scapă cine poate! Trompetul este în cazul acesta Ilie Sârbu. Plecarea lui organizată este un îndemn pentru restul familiei să procedeze într-un mod similar. Constat că se închide un ciclu de politică, se închide o buclă. El decide să iasă cu fruntea sus, preferând să nu treacă prin ultimele etape ale acestei situaţii. Este o retragere organizată, ordonată. Se repliază pe o poziţie laterală politicului central şi cred că într-un fel este un prevăzător al garniturii care l-a reprezentat pe Victor Ponta”.

Despre Congresul din 2010: În 2010 a fost un congres organizat democratic. Acum că domnul Sebi a băgat camere de vederi în secţiile de vedere ale psdistilor, e un lucru pe care-l discutăm mai târziu.

Analiza alegerile prezidenţiale nici acum nu s-a produs la PSD. Această lipsă de dialog şi democraţie, pentru mine este un lucru preocupant.

Despre relaţia cu Liviu Dragnea: Când trădezi pe cineva, poţi fi siguri că vei sfârşi prin a fi trădat. Eu sunt un profund democrat, cred în vot, în democraţie. Ce am încercat să fac la PSD, a fost să descentralizez decizia şi să democratizez partidul. Am introdus elemente de democraţie autentică.
Dragnea în mod evident (m-a trădat), fără urmă de îndoială. Am ezitat să folosesc o armă – ideea de a avea liste blocate. Eu dacă aş fi acceptat un proces nedemocratic, eram azi lider la partid.

Are o anumită calitatea politică pe care nimieni nu o contestă. Exită şi o a treia tabăra în PSD, aceea a tăcuţilor, care sunt lucizi. Marea masă pentru care sunt în PSD şi de aceea am avut curajul să fac o alternativă, inclusiv pentru cei de acolo. Partidul nu merge într-o direcţie fericită. Este o limită peste care nu poţi să treci. Liviu Dragnea a depăşit gradul de competenţă şi a intrat în sfera liderului naţional. Este cel mai slab lider pe care l-a avut PSD-ul în ultimii 25 de ani. Mă refer inclusiv la faptul că a venit de la PD. Inclusiv faptul care vine dintr-un partid cu care suntem într-o rivalitate istorică care continuă astăzi în stânga şi dreapta. Este o soluţie proastă pentru PSD şi care ne încurajează pe noi care am cosntruit o varainta de stânga să mergem înainte.

Despre Victor Ponta: Comatica de abilităţi a lui Ponta era mai dezvoltată decât a lui Dragnea. Ca dovadă că s-a şi strecurat cu multă abilitate prin problemele cu care s-a confruntat.  La Ponta sunt alte probleme, de caracter. El are calităţi politice mult mai bune decât Dragnea. Ponta are calităţi pentru politică, are probleme la modul în care vede politica, de superficialitate. Într-o ţară care era mai spre vestul Europei, de la plagiat, pleca acasă.

Despre situaţia din PSD: Cred că Dragnea încearcă să se facă util în sistem cu „s ”mic. Încearcă să-şi consolideze o imagine de lider responsabil, matur. Are o comunicare mai consensualistă. Dar nimeni nu-şi face o iluzie că o înţelegere cu Dragnea e o înţelegere de durată. Este extrem de clar că totul este bine şi frumos până când se pierde puterea.

Despre boala la PSD: Boala la PSD este lipsa de ideologie şi lipsa de democraţie internă.

Despre rolul lui Gabriel Oprea şi cum a obţinut puterea: S-a făcut util stăpânirii. Prima stăpânire care a avut nevoie de un vehicul de acest gen a fost Traian Băsescu. Domnul Oprea a creat un partid care a avut scopul să aducă mai mulţi parlamentari pentru a putea să creeze o majoritate.

Despre alegerea lui Mihai Fifor în fruntea grupului senatorial al PSD.  Pe cine interesează cine e lider PSD la Senat? Dragnea îşi impune piesă cu piesă oamenii lui. Nu are nici o relevanţă pentru modul în care PSD rezolva problemele oamenilor. În clipa de faţă am văzut filmul ăsta şi nu-mi place ce văd.

Despre problemele lui Dragnea cu justiţia şi cât de mult afectează partidul conducerea de către un om cu probleme de integritate: Acum câţiva ani în Rromania umbla vorba: fură, dar face ceva şi pentru noi. Dar de când a început justiţia să arate sumele colosale care se fură şi cel mai necăjit face o legătură directă între viaţa lui de mizerie şi bogăţia şi hoţia de un nivel pe care nu-l ştiau. Intoleranţa la corupţie poate să conducă la un filtru electoral mai puţin permisibil pentru cine va merge în Parlament. Dacă vrem să facem politică în anii care vin, trebuie să ţinem cont că românul de astăzi este tot mai furios între hoţie şi dezvoltarea ţării. Românii s-au lămurit că între viaţa lor şi nivelul de corupţie şi incompetenţa există o legătură directă.

Despre Codul Fiscal şi ipoteza lansată de Silviu Mănăstire conform căreia ar exista un blat politic între PSD şi PNL în aşteptarea alegerilor din 2016: Dacă ipoteza dvs e reală, nu ştiu, am observat un consens suspect între cele două tabere. Dar nu e prima dată când se întâmplă asta, poate să fie şi pragmatism politic. În clipa de faţă nu ne mai putem permite luxul să perpetuăm un sistem politic şi social care este profund greşit. Atunci când avem un ciclu economic pozitiv, dacă vă uitaţi la efectele distribuirii avuţiei naţionale către populaţie. Ce am reuşit să strângem s-a dus la o mâna de oameni, corporaţii şi foarte puţin s-a dus către populaţie.
În criză economică pe care am traversat-o, s-a întâmplat exact opusul. Toată greutatea ajustării s-a pus pe cetăţenii simpli. Atunci când ai în faţă un Cod Fiscal trebuie să te gândeşti la efectele lui.
Acest Cod Fical este exclusiv de dreapta. Este totalmente anormal ca nici o măsură să nu aibă vreun element minim de favorizare a salariatului şi a muncii.

Tot ce era deductibilitate pentru salariaţi de 5,5% pentru CAS şi acum se plăteşte 16% şi pentru suma respectivă.

În proporţie de peste 80 % relansarea fiscală de care se tot vorbeşte este luat din buzunarul românilor. Acest Cod Fiscal serveşte marilor corporaţii.

Un patron român plăteşte mai mult cu 68% la impozite decât un investitor care are o firma aici în România? Aici este problema pe care eu o critic la modul principial. Ai ocazia ca partid de stânga să faci ceva pentru oamenii pe care îi reprezinţi. Trebuie să supraalimentăm capitalul românesc şi asta nu s-a făcut în noul Cod Fiscal.

Autor:  Radu Andreea

Data publicării: 30 august 2015

Sursa: evz.ro

Aflând că urmează a fi dat afară din închisoare, Dan Voiculescu a intrat în greva foamei în semn de protest

O veste urmează să zgudie mass media mioritică: Dan Voiculescu este în greva foamei (…bine, unii spun că e doar la cură de slăbire pentru că un varan gras ca un porc e cam dizgraţios)

Pe surse aflăm că Voiculescu a intrat în greva foamei, revuzând să mai mănânce în semn de protest extrem.

A aflat că cei din conducerea închisorii ar vrea să îl dea afară din puşcărie ca pe ultimul borfaş taman pe el … ditamai personalitatea.

Respectivele surse au declarat:

„Este inadmisibil ce i se întâmplă domnului profesor (Voiculescu n.a.). După ce a reuşit să se obişnuiască îm regimul de detenţie, după ce a investit bani grei ca să îşi facă operaţii estetice pentru a plăcea colegilor investint multe mii de euro, să fie dat afară aşa, ca ultimul borfaş este inacceptabil. 

Păi se poate compara dumnealui care a dosit milioanele lui Ceauşescu, milioanele Ministerului Agriculturii şi multe alze milioane de care DNA nici nu a auzit să aibă soarta unui amărât care a furat o găină?

Şi pentru ce motiv? Că e devenit prea băşinos din cauză că stă prea mult la duş? Că cei de la Antena 3 tot fac presiuni.. Păi cine dracu ia în seamă ce spun ăia acolo? Pentru atâta lucru să dai afară omul din  puşcărie? Asta e curată barbarie.” – a mai declarat sursa citată care a preferat să îşi păstreze anonimatul deoarece nu vrea să piardă ocazia să mai realizuaze emisiunea „În gura presei”… acum are copil şi trebuie să îi asigure un viitor luminos…

Tot pe surse aflăm că d.Voiculescu a trecut la o ofensivă furibundă împotriva conducerii puşcăriei. I-a agresat cu zeci de mii de euro, lucru confirmat şi de un  gardian. În poza de mai sus este fotografiat după ce tocmai a primit un telefon de la directorul închisorii. 

„Din câte am auzit – mărturiseşte Gelu Cocoşel, gardianul care a asaistat la discuţia telefonică – domnul Voiculescu i-a promis Directoruluio că dacă aranjează să rămână aici cel puţin pe durata celor zece ani cât are la mandat îl angajează la Antena3 cu un salariu mai mare decât al lui Gâdea” ...

Vom reveni cu detalii îndată ce le vom avea …

 

 

 

RAMONA STRUGARIU: „Nu moare PSD…”

Nu moare PSD, nu vă mai grăbiţi să-i cântaţi prohodul 

Ba aş îndrăzni să spun că învie, e în plină resurecţie, îşi scutură oasele, ca după o lungă beţie şi se pregăteşte cu toate motoarele pentru drumul cel nou. Care e tot croit prin porumb şi bătut de roata de căruţă din amestec de glod şi prundiş, aşa cum le-au păstrat primarii timp de douăzeci şi, dar acest aspect nu este câtuşi de puţin relevant pentru interesele de partid.

Interesele de partid spun în mod răspicat, în acest moment, că fără un mecanism solid de reciclare, pus în funcţiune cât mai repede şi extins până la firul ierbii, până la ultimele comune din fundul ţării, PSD pierde, într-o manieră inacceptabilă şi dezonorantă  pentru ce poate această structură politică, următoarele alegeri. Mai grav decât atât, eject în opoziţie s-ar putea să însemne o vecinătate acidă cu M10 şi alte structuri politice care se ridică suficient de mult între timp încât să intre în Parlament. O perspectivă mai mult decât sumbră pentru finanţiştii din spatele cortinelor populist-demagogice, care până nu demult se ştiau stăpânii inelelor.

Astfel că măsuri radicale s-au impus:

Pe Ponta nu noi l-am dat jos, oricât de tare ne-om fi învolburat şi străduit. Tot ei l-au vidanjat. El este unul dintre puţinele exemplare care nu prezintă conţinut reciclabil;  trist până şi pentru standardele PSD.

Primarii care au priză la public, adică, în comunicatele oficiale, „stau bine în sondaje”, pot candida la locale fără niciun fel de probleme, chiar dacă au dosare penale sau orice alte neînţelegeri „minore” cu legea (generate, fără îndoială, de lipsa de comunicare intra şi inter-instituţională).

Dragnea este o stea în plină ascensiune, omul a cărui capacitate de comunicare telepatică dincolo de limitările existenţei lumeşti a reuşit până la urmă să-l aducă acolo unde se cuvine să fie, pe locul strămoşilor săi votanţi. Fie. Dacă face mai bine decât Ponta ce face, până la urmă nici nu mai are importanţă dacă e de pe vii sau de pe morţi, vorba bunicului meu, Dumnezeu să-l ierte.

Dar nu asta e problema. Greu de crezut, dar adevărat, nu aceasta e cea mai mare problemă cu care se confruntă România în momentul de faţă, oricât de dureros şi de descurajant ar suna. După 25 de ani de pseudo-post-comunism, vă vine să credeţi, sau nu, lucrurile stau, de fapt, în felul acesta: oameni ca Oprea şi Tăriceanu sunt în prime-time. Partidele lor au a ajuns, într-un interval de timp incredibil de scurt, speranţa de guvernare; forţa motrice capabilă să redreseze coaliţii care vor continua în aceeaşi logică a PSD, asigurându-i posteritatea: blatul, furtul, lipsa de transparenţă, minciuna. Şi mai tragic, toate aceste lucruri se întâmplă sub oblăduirea PNL, o structură scindată, frecvent contradictorie în declaraţii şi luări de poziţie, care în ultima vreme pare curtată de Antena 3 şi alţi campioni ai libertăţii de exprimare. Ce înseamnă noul PNL? Cine sunt oamenii noi? Unde au început legăturile între ceea ce se doreşte o alternativă puternică şi transparentă la guvernare şi ceea ce a reprezentat, în mod constant, o placă turnantă a dezinformării, manipulării mediatice şi lipsei de profesionalism?

Legea cu privire la alegerile locale în care primarii vor fi votaţi din primul tur este un exemplu. Lipsa totală de interes cu care a fost tratată în Parlament problema votului prin corespondenţă este un alt exemplu. Blatul penibil pentru salariile demnitarilor şi pensiile speciale, în condiţiile în care fantoma grexitului pluteşte, încă, prin Europa, nu mai are nevoie de nici un comentariu. Piesele de rezistenţă fac rocade sinistre – a se vedea Ilie Sarbu, din Senat direct la Curtea de Conturi.

Delegările şi nominalizările se fac pe aceleaşi criterii. Să luăm un caz recent: Eugen Lucan, reprezentant din partea ONG-urilor din România la Comitetul Economic şi Social, susţine că pe locurile societăţii civile la CESE, Guvernul a comis cel puţin trei ilegalităţi: nu a respectat procesul de delegare a membrilor din CES România pentru CESE; a numit doi reprezentanţi de la patronate, care nu au nici în clin, nici în mânecă, de a face cu societatea civilă – pe Marius  Opran, preşedinte UGIR, al cărui trecut în materie de business şi schimburi comerciale merită atent investigat, şi pe Mihai Ivaşcu, secretar general COMPIROM, director al unui patronat din construcţii, cu funcţie în Camera de Comerţ; se pare că nici documentele de nominalizare nu sunt de găsit. Aceştia sunt oameni care ajung la Bruxelles. Acestea par a fi procedurile prin care sunt selecţionaţi. Situaţia a fost semnalată Comisiei Europene şi a ajuns chiar zilele trecute pe masa lui Catherine Day. Despre aceste lucruri nu am văzut şi nu am auzit însă niciun cuvânt de la purtătorii de stindard şi liderii de audienţă ai canalelor de informare.

Nu, nu vă minţiţi şi nu vă pregătiţi pentru marşuri triste, cu iz funerar, pentru că PSD nu moare. Felul în care continuă să se întâmple lucrurile nu poate însemna decât că cearşafurile lor zdrenţuite vor flutura la nesfârşit peste culpa comună de a-i fi votat, pe ei şi pe cei asemenea lor, la un moment dat. Peste indiferenţa cu care i-am tolerat. Peste ce ne pregătim să alegem, pentru că nu avem nici acum de unde, după 25 de ani de pseudo-democraţie. Pentru că nu se poate alege între un nasture fără palton şi un hoit reciclat. Dacă vrem oameni noi, ce-i de îngropat chiar trebuie să meargă la groapă, iar paltonul trebuie tricotat, de la zero, bucată cu bucată.

Autor: Ramona Strugariu

Sursa: gandul.info

Vanghelie vrea să revină ca şef de partid… (dacă scapă de puşcărie)

Drăguţă, pozitivă, luminoasă, spontană, spirituală şi mai ales, întotdeauna cu „cuvintele la ea” Emma Zeicescu  jurnalista Realităţii TV ne aduce zilnic   un strrop de lumină şi bucurie în emisiunea „Oameni şi fapte”.

Ei, dar, drăguţa de ea are şi un site: emmazeicescu.ro ... cu tot felul de chetii interesante şi frumoase … parcă auzi ciripit de păsărici când intri acolo.

Pe 28 August, adică azi a publicat un articol în stare să şocheze toţi fanii almanahelor (adică a celie care reuşesc cumva să citească aproape toată prima copertă a aunor almanahe după care pică leşinaţi de efort.

Cică Marian Vanghelie s-a plictisit şi vrea să se facă iar şef de partid… E drept că deocamdată e o problemă că Vanghelie, primarul suspendat al sectorului 5 bucureştean, e ţinut la popreală de coana justiţia.

Dar nu doar Marian Vanghelie ar vrea să revină în politică ci şi alţii …

EXCLUSIV – Vanghelie se întoarce șef de partid

Marian Vanghelie

Primarul suspendat al Sectorului 5, Marian Vanghelie, pare că s-a plictisit acasă, departe de politica mare şi de primăria care l-a consacrat, datorită “comisioanelor” de care e acuzat că s-a bucurat. Arestul la domiciliu l-a ajutat pe Vanghelie să-şi pună la punct planul de revenire în forţă în politică, dar nu la PSD, aşa cum unii se aşteptau, odată cu debarcarea lui Victor Ponta.

Dorinţa lui Marian Vanghelie este de a-şi înfiinţa, în perioada imediat următoare, propriul partid, care să se numească Partidul Social-Democrat Independent (PSDI). Deşi suspendat de la primăria pe care a condus-o patru mandate consecutiv, Vanghelie îşi doreşte să candideze din nou, la alegerile din 2016, convins fiind că nu va întâmpina niciun obstacol într-o nouă bătălie electorală. Nici faptul că PSD îl pregăteşte asiduu pe deputatul Cristian Rizea pentru primăria de la 5 nu pare să-l sperie pe Vanghelie. “Va spulbera tot dacă intră în cursă, tot sectorul e cu el”, au declarat, pentru Jurnaliștii, surse apropiate lui Vanghelie.

În arest la domiciliu

Deocamdată însă, Marian Vanghelie trebuie să-şi rezolve problemele din Instanţă. După 4 luni de arest preventiv, primarul suspendat a fost plasat în arest la domiciliu. Încercările de a schimba măsura cu cea a controlului judiciar nu au avut success. Vanghelie e acuzat de săvârșirea a nouă infracțiuni de luare de mită și abuz în serviciu și șapte infracțiuni de spălare de bani. Potrivit DNA, în perioada 2006 — 2014, Marian Vanghelie, în calitate de primar al sectorului 5 din București, a solicitat și primit de la Marin Dumitru foloase materiale necuvenite în cuantum de aproximativ 30.403.000 de euro (reprezentând un „comision” de 20% din încasări).

Și alții vor să revină triumfal

Moda politicienilor cu dosare grele în instanţă, dar care vor să ceară din nou votul românilor nu e o noutate. Elena Udrea a declarat că aşteaptă începerea sesiunii parlamentare, pentru că are lucruri de făcut. „O să mă întorc, sunt lucruri de făcut în Parlament. Cu toată imaginea terfelită, Parlamentul a fost ales de cei care au mers la vot să le reprezinte interesele şi să legifereze. (…) Am promis reglementarea situaţiei arestului preventiv şi a condiţiilor celor aflaţi în arest…”, a anunţat Udrea.

Şi fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, a declarat recent, vorbind despre Partidul Mişcarea Populară, că „probabil”, din toamnă, nu va fi „numai partenerul” reprezentanţilor formaţiunii, ci se va înscrie în acest partid.

Pentru conformitate, articolul poate fi văzut pe:

emmazeicescu.ro

jurnalistii.ro

Se află România sub dictatura SRI?

A ajuns SRI să se implice şi să controleze tot ce se întâmplă în  toate domeniile, Justiţia, Politica, Economia etc, fiind câmpuri tactice pentru acesta?

O fi  România un fel de dictatură în care dictatorul se numeşte SRI?

Cred că una din scenele care ne-au devenit mai familiare decât este normal este aceea de a vedea politicieni importanţi în cătuşe.

De asemenea, absolut întâmplător, din dosarele unor astfel de politiciani „răsuflă” una sau alta, astfel încât în opinia publică să apară anumite concluzii la care justiţia va trbui să ajungă, creându-se astfel o presiune formidabilă asupra celor meniţi să judece.

Şi pantru ca nu cumva să fie oameni care nu înţeleg din acele comunicări de detalii din dosare, la televiziunile de ştiri se desfăşoară adevărate procese. Cine e un pic atent ca înţelege din primele cinci minute ale emisiunii respective care sunt concluziile.

Dacă aceste concluzii diferă în funcţie de televiziunea la care se desfăşoară emisiunea respectivă avem ceva ce pare comun… firul desfăurării emisiunilor. Toate par scrise de aceeaşi mână.

Interesant este că deşi justiţiei nu îi foloseşte deloc acea avalanşă de lucruri „scăpate” din dosare, aceasta pare a se simţi bine cu acele cătuşe de la articulaţii celebre, ţinând să transmită parcă, „ia uite cât sunt de puternică”. Doar că, şi aici apare o problemă. Pe mine m-a uimit întotdeauna senzaţia că lucrurile sunt forţate… cam ca şi cum un slăbănog îşi tot flexează muşchii …

Nu demult, generalului SRI Dumitru Dumbravă a declarat că justiţia este un câmp tactic pentru SRI.

Declaraţia ar fi trebuit să stârnească o adevărată furtună pentru că atunci când un serviciu secret are drept câmp tactic justiţia şi un om extrem de important din cadrul respectivului serviciu o recunoaşte în public se duce dracului puterea judecătorească.

Din modul în care CSM protestează pare că justiţia este cu bocancul SRI pe gât… singura chestie pe care o poate face fiind să se plângă cu jumătate de gură atfel riscând să moară sufocată… Păi în orice stat dictatorial, una din caracteristicile comune este tocmai implicarea serviciilor secrete în justiţie. Şi nu numai, şi în politică, şi în economie …

Atunci când a fost arestată Elena Udrea a începutr să vorbească de implicări nu tocmai OK ale generalului SRI Coldea.

Deși s-a încerct ridiculizarea doamnei Udrea pe mai multe paliere, totuşi generalul a trebuit să se ducă să dea socoteală în faţa Comisiei Parlamentare pentru Supraveghere a SRI. Aşa e legea.

Acea audiere a fost de un ridicol inimaginabil… Ceva de genul: „Bă ai făcut aia?” „Nu” „Deci domnul e nevinovat”.

Cam la fel s-a făcut şi când cu pozele de la Paris… A fost întrebat SRI dacă le-a făcut, acesta negat şi gata. Nici u  fel de alrfel de cercetări.

Aveai senzaţia că cei din Comisia Parlamentară pentru Supraveghere a SRI stăteai drepţi în faţa generalului.

Poate chiar asta se şi întâmpla, sunt curios câţi din cei din respectiva comisie erau ofiţeri sub acoperire. Cineva zicea că ar fi mai simplu să întrebăm câţi din ei nu sunt ofiţeri acoperiţi.  Sunt mai puţini.

Felul în care acea comisie se comporta nu duce la o concluzie extrem de urâtă. Politicul este sub controlul SRI. Şi nu numai politicul ci şi alte zone ale vieţii sociale de la noi.

Ba se vorbeşte şi de un control pe care l-ar avea asupra actualului Preşedinte cei de la SRI. Şi nu se când a fost ales ci cu mult înainte. SRI( i-ar fi netezit calea spre Cotroceni.

Aşa s-ar putea explica foarte simplu faptul că deşi PNL avea în statut ca anumite funcţii din conducere să necesite o vechime de ani de zile în partid, Iohannis a fost practic adus din afară şi „plantat” direct în vârf, în funcţia de vicepreşedinte.

Dar aceasta e altă poveste.

Practic duhoarea şi umbra de ghiaţă a SRI se simte cam peste tot ca ceva aflat cumva în planul doi de unde trage sforile.

Revenind la relaţia dintre Justiţie şi SRI, de mai multe ori în activitatea CSM apăreau momente în care părea a ieşi din modul obişnuit de funcţionare şi adpota câte o chestie care nu prea se aliniază la modul obişnuit de funcţionare.

– Generalul Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice a SRI, declara, într-un interviu, că instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii … şi totuşi, nimeni nu se oripilază

– CSM a decis că declaraţia generalului Dumbravă nu a afectat independenţa Justiţiei, etc.

– SRI pare a fi ajuns să facă jocuri la nivel de decizie în  Guvern, ba chiar la  de decizii prim-ministeriale, la nivel de Guvern.

 – SRI a ajuns să influenţeze decizii în CSM, în Justiţie, în Parlament, la vârful CSAT şi la nivel de Preşedinţie?

Umbra SRI

În ultimii zece ani, s-a investit mult în creşterea forţei şi a performanţei serviciilor de informaţii – ceea ce e bine. Ce nu e bine este că avem un control civil al lor mult prea slab, aproape inexistent, în raport cu forţa dobândită de acestea – SRI pare că are deja influenţă asupra tuturor celor trei puteri ale statului şi, în plus, asupra Preşedinţiei.

Melania Cincea

Informaţia privind reconfirmarea în funcţia de subsecretar al Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă al MAI a lui Rareş Văduva, de către premierul interimar Gabriel Oprea, a trecut aproape neobservată. Mi se pare necesară o privire mai atentă. Şi nu doar din perspectiva faptului că această numire a fost prima decizie semnată de dl Oprea, ca premier interimar. O decizie ce poate fi şi întâmplare, chiar dacă generează întrebări de genul: De ce prima? şi De ce nu mai suporta amânare? Altul este, însă, aspectul care merită atenţie: dl Văduva a ajuns în staff-ul DIPI de la SRI, unde a lucrat în ultimii opt ani, inclusiv pe funcţii de conducere. În decembrie 2014, la câteva zile după pierderea alegerilor, premierul Victor Ponta l-a “desemnat să asigure îndeplinirea atribuţiilor de subsecretar de stat” la serviciul de informaţii al MAI. Pe care în decembrie 2012, dl Ponta îl trecuse din coordonarea ministrului de Interne în cea unui secretar de stat şi a doi subsecretari de stat, numiţi şi eliberaţi din funcţie de către premier. Iar dl Văduva nu e singurul ofiţer din SRI adus la vârful structurii de infomaţii a Internelor. Şi directorul DIPI, Gheorghe Nicolae, provine din SRI, de unde a plecat după aproape 20 de ani de carieră şi unde a avut şi funcţii de conducere. Acesta fusese adus la DIPI tot în 2014, în martie, ca subsecretar, în iulie a fost “desemnat să asigure conducerea DIPI”, iar în noiembrie, luna prezidenţialelor, numit în funcţie.

De ce a fost nevoie de doi oameni din SRI la conducerea serviciului de informaţii al MAI? Mai ales că sunt oameni din rândul ofiţerilor. Nu au existat la DIPI  oameni pretabili să ocupe funcţiile de conducere? Nu a avut dl Ponta încredere în niciunul? Sau i-au fost impuse aceste numiri? De către cine şi cu ce scop?

Să privim puţin şi spre raporturile – neoficiale – ale SRI cu Justiţia, despre care s-a vorbit în ultimul timp. Întâi, spre o declaraţie făcută nu demult de directorul Direcţiei Juridice a SRI, generalul Daniel Dumbravă: “(…) instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii”. La solicitarea unor asociaţii de magistraţi care, acuzând încălcarea independenţei Justiţiei, au cerut CSM să solicite SRI clarificări care să indice cadrul legal ce permite SRI să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a unei cauze, în ce constă acest interes şi ce control se exercită asupra sa, CSM a anunţat că nu a fost afectată independenţa Justiţiei. Asta, deşi astfel de declaraţii duc spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii, care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea.

Apoi, să privim la reacţia CSAT după afirmaţia fostului preşedinte Traian Băsescu, potrivit căruia, până în 2004, au existat magistraţi acoperiţi ceea ce, fiind ilegal, i-a făcut şantajabili. Solicitat de CSM să aibă o reacţie, CSAT tace. În prima şedinţă care a succedat sesizarea CSM, din 9 iunie, problema nu a fost adusă în discuţie – rezultă din ordinea de zi, anunţată de Preşedinţie. Deşi, cu câteva zile înainte, şeful statului, Klaus Iohannis – care este şi preşedintele CSAT şi căruia legea îi conferă acces la orice tip de informaţie, din momentul validării mandatului prezidenţial – declara, public, că susţine demersul de deconspirare a ofiţerilor acoperiţi din Justiţie. Ce se poate înţelege de aici? Că, deşi dl Iohannis s-a arătat interesat, nu a pus pe ordinea de zi a şedinţei CSAT această problemă? Sau că nu are suficientă autoritate în faţa conducerii SRI a cărui activitate o coordonează, via CSAT, şi pe al cărui director l-a nominalizat? Că SRI influenţează decizii la nivel de CSAT, de Preşedinţie?

Parlamentul este cel care ar putea controla o posibilă tentaţie a SRI de a avea influenţă asupra cât mai multor zone. Dar controlul parlamentar se face doar de jure. Ca dovezi recente, lipsa de reacţie în situaţiile amintite mai sus şi atitudinea în scandalul Bica, izbucnit în noiembrie 2014. Fostul procuror-şef al DIICOT a fost numit în funcţie, deşi SRI avusese informaţii că asupra Alinei Bica planau sus­piciuni de implicare într-un dosar de mare corupţie. Nu l-a informat pe şeful statului, care a făcut numirea în funcţie, pe motiv că nu a cerut informaţii: “Dacă cerea, primea”, explica membru al Comisiei de Control al SRI, Daniel Savu, fost ofiţer SRI. Ce dovedeşte asta? Neprofesionalism? Sau legături cu sistemul ale unor membri ai Comisiei de control, situaţie care inversează rolurile?

A ajuns, deci, SRI să facă jocuri la nivel de decizii prim-ministeriale, la nivel de Guvern?  Să influenţeze decizii în CSM, în Justiţie, în Parlament, la vârful CSAT şi la nivel de Preşedinţie?

Dl Klaus Iohannis, ca şef de stat într-un regim democratic, ca preşedinte al CSAT, care asigură coordonarea SRI, ar trebui să ţină cont de faptul că acest serviciu de informaţii, performant şi reformat cum a ajuns, este doar o instituţie-pilon în arhitectura de securitate a statului, nu una de control asupra altora. Şi ar mai trebui să ţină cont de faptul că un serviciu de informaţii prea puternic, scăpat de sub control, devine periculos pentru democraţie. Asta, nu înainte de a se întreba cine şi ce urmăreşte prin aceste jocuri?

Autor:  Melania CINCEA

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 16 iulie 2015

Înălbitor CSM 

CSM pare să-şi asume rolul de înălbitor. Pentru a transforma griul în alb. Alb imaculat. O atitudine care, în faţa unor evidenţe, nu face decât să adâncească suspiciunile în privinţa raporturilor – neoficiale – ale SRI cu Justiţia.

Melania Cincea

Plenul CSM a respins cererile asociaţiilor de magistraţi care vizau pe de o parte revocarea hotărârii potrivit căreia afirmaţia generalului SRI Dumitru Dumbravă – cea cu instanţele de judecată transformate în câmp tactic al serviciilor de informaţii – nu a afectat independenţa Justiţiei, iar pe de alta, desecretizarea informaţiilor transmise de SRI către CSM, ca răspuns la exact această problemă. Prin ceea ce face acum, CSM pare să-şi asume rolul de înălbitor. Să „developăm” filmul evenimentelor:

Aprilie 2015: Generalul Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice a SRI, declara, într-un interviu, că instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii: “(…) dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv, am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze. Această manieră de lucru, în care suntem angrenaţi alături de procurori, poliţişti, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare, a scos la iveală punctual şi aspecte care ţin de corupţia sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate.”

Mai 2015: Acuzând încălcarea independenţei Justiţiei, câteva asociaţii de magistraţi au cerut CSM să solicite SRI clarificări care să indice cadrul legal ce permite acestui serviciu să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a unei cauze, în ce constă acest interes şi ce control se exercită asupra sa.

Iunie 2015: CSM a decis că această declaraţie a generalului Dumbravă nu a afectat independenţa Justiţiei. Asta, deşi astfel de afirmaţii duc spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii, care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea – în desfăşurarea unui proces judiciar, SRI are, de jure, un rol limitat la sprijinul tehnic acordat în faza de urmărire penală, un rol care se încheie în momentul sesizării instanţei de judecată – şi spre ideea încălcării independenţei Justiţiei. Mai mult, CSM a refuzat cererea asociaţiilor de magistraţi de a le comunica datele transmise de SRI, ca răspuns la solicitarea Inspecţiei Judiciare, pe motiv că… ar conţine date confidenţiale.

Iulie 2015: Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, Asociaţia Magistraţilor din România şi Asociaţia Procurorilor din România au cerut revocarea hotărârii CSM potrivit căreia afirmaţiile generalului SRI Dumitru Dumbravă nu au afectat independenţa Justiţiei, motivând că CSM şi-a fundamentat hotărârea pe note secrete, fapt văzut ca „o încălcare a însăşi noţiunii de independenţă a Justiţiei”. Şi au mai cerut desecretizarea informaţiilor transmise de SRI către CSM, ca răspuns la întrebări pe care ele însele le ridicaseră.

August 2015: Plenul CSM a respins, în şedinţa din 25 august, cererile asociaţiilor de magistraţi care, cum spuneam, vizau pe de o parte revocarea hotărârii potrivit căreia afirmaţiile generalului Dumbravă nu au afectat independenţa Justiţiei, iar pe de alta, desecretizarea informaţiilor transmise de SRI către CSM, ca răspuns la întrebări ale aceloraşi asociaţii de magistraţi.

Prin ceea ce face acum, CSM pare să-şi asume rolul de înălbitor. Pentru a transforma griul în alb. Alb imaculat. O astfel de atitudine, în faţa unei evidenţe, nu face, însă, decât să adâncească suspiciunile. Care este evidenţa despre care amintesc? De fapt, sunt două.

Prima e însăşi afirmaţia d-lui Dumbravă. Care, în acel interviu, nu s-a referit strict la corupţia judiciară, aşa cum susţine CSM, ci şi la corupţia judiciară. Un „şi” care face ca argumentul CSM să se clatine. Şi, oricum, nu ar sta în pcioare nici dacă admitem că reprezentantul SRI ar fi făcut trimitere doar la corupţia judiciară. Legea nu-i permite SRI să rămână în câmpul tactic şi să-şi menţină interesul sau atenţia până la soluţionarea definitivă a unei cauze penale. De jure, are un rol important, dar limitat în lupta anticorupţie, un rol care se rezumă la sprijinul tehnic acordat în faza de urmărire penală şi care se încheie în momentul sesizării instanţei de judecată. 

A doua evidenţă e falsa invocare, în context, a secretizării corespondenţei. Ce drepturi suplimentare are un judecător membru al CSM faţă de un judecător de la o instanţă din ţară? De când şi în baza cărei legi primii au acces la informaţii interzise celorlalţi? În urma unei decizii luate chiar de CSM, judecătorii şi procurorii nu au nevoie de certificat ORNISS pentru a avea acces la informaţii clasificate, accesul lor fiind garantat de Legea 182/2002, sub condiţia numirii şi a depunerii jurământului. Cu alte cuvinte, de ce nota SRI către Inspecţia Judiciară a CSM a fost clasificată ca fiind „secret de serviciu” şi de ce CSM nu numai că acceptă această situaţie, dar o şi prezintă ca pe un argument indestructibil?

O astfel de atitudine, în faţa unor evidenţe, nu face decât să adâncească suspiciunile în privinţa raporturilor – neoficiale – ale SRI cu Justiţia.

Autor:  Melania CINCEA

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 27 august 2015

Citeşte şi:

Umbra SRI 

A devenit SRI necontrolabil? 

Duplicitate la vârful CSM

Judecător Dana Gîrbovan, fost preşedinte al UNJR: „Regulile luptei anticorupţie trebuie respectate, pentru a nu o discredita şi arunca în derizoriu”

Ceva ce scapă…

Laura Chiriac doreşte să parvină folosind calea bătătorită de Gabriela Firea

Laura Chiriac a hotărât să parvină urmând calea deschisă de Gabriela Firea. Bravo ei …

Întrebarea care se pune este când se vor porni zvonurile despre aventuri galante cu Tăriceanu şi când  va apărea ştirea că este gravidă. La Firea cam aşa a fost.

Sper că acum nu va mai sări ca neprihănita să dezmintă cum a făcut altădată cu povesetea cu avansurile pe care se spunea că i le-ar fi făcut Dominique Strauss-Kahn.

Laura Chiriac

Iată că nici nu i s-a uscat bine cerneala pe cererea de intrare în partidul li Tăriceanu că Laura Chiriac ajunge consilier de stat al premierului Victor Ponta, cu atribuţii în domeniul politicilor sociale, prim-ministrul semnând o decizie în acest sens.

Biroul de Presă al Guvernului a emnis un comunicat în care se spune: „Primul-ministru Victor Ponta a semnat decizia privind acordarea calităţii de Consilier de Stat al Primului-ministru doamnei Laura Corina Basoc (Chiriac), cu atribuţii în domeniul politicilor sociale. Laura Chiriac are o vastă experienţă în mass-media din România, lucrând pentru Radio France International, AFP, Realitatea TV sau România TV”.

„Consider această – a declarat Laura Chiriac, potrivit comunicatului – numire o onoare şi o oportunitate de a face ceva pentru societatea în care trăim. Am adus întotdeauna în atenţia publică lucrurile care nu funcţioneaza aşa cum ar trebui, iar acum m-am hotărât să mă implic activ şi direct pentru a le schimba”, a declarat Laura Chiriac, potrivit comunicatului.

Decizia premierului va intra în vigoare oadă cu publicarea în Monitorul Oficial.

Laura Chiriac este membră ALDE (partidul lui Tăriceanu), formaţiunea politică anunţând, în 15 iulie, înscrierea ei în partid. ALDE preciza că Laura Chiriac va răspunde de politicile sociale, precum şi de relaţiile internaţionale ale partidului.

Acuma ce poţi să zici? Să îi fie Laurei Chiriac cu noroc că nu prea a avut parte până acum.

Ţi se făcea şi milă de ea când vedeai cât de tristă era când a aflat despre curvarul ăla umflat  de Dominique Strauss-Kahn s-a dat la camerista aia cu faţă de epoca de piatră şi la ea nu deşi nătărăul a avut ocazia.

Amintesc că pe vremea când Laura mănca rahat cu polonicul pe la Realitatea TV punându-şi talia de viespe în pericol, apăruse scandalul cu Dominique Strauss-Kahn care ar fi încercat să se dea la camerista de la hotelul newyorkez unde stătea.

Atunci au apărut tot felul de poveşti care spuneau fie că Laura Chiriac ar fi avut o aventură cu bagabontul, fie că ăla ar fi încercat să se dea la ea fermecat de irezistibilii săi nuri.

Evident, cuminţică, Laura a dezminţit vehement într-un articol publicat la data de 18 Mai 2011 pe realitatea.net

„N-am folosit niciodată – zicea Laura Chiriac – cuvântul „avans” în ideea că Dominique Strauss-Kahn mi-ar fi făcut vreun avans. Niciodată n-am spus că m-a sedus, am spus că nu face economie de seducţie în general, în relaţiile lui cu jurnaliştii, o spune toată lumea”, după ce presa tabloidă a preluat declaraţiile acesteia referitoare la şeful FMI, Dominique Strauss-Kahn, despre o oparecare agresiune sexuală căreia i-ar fi fost victimă.

„Nu s-a întâmplat nimic picant, din păcate pentru presa tabloidă din România. A fost o conferinţă la Bucureşti pe o temă pe care nu mi-o amintesc. Un dineu după aceea în care am vorbit mult despre orientul apropiat. Dominique Strauss-Kahn este evreu şi a trecut iudaismul pe lista de puncte sensibile. Foarte amabil, foarte civilizat, un context strict profesional. M-a invitat de câteva ori, pentru că am încercat să mă retrag, mi-a spus în franceză „mais vous partez pas”, adică „dar nu plecaţi”. Am mai rămas, am mai vorbit, ne-am luat la revedere. Seducător în sensul francez al cuvântului, care n-are nicio legătură cu accepţiunea română. Simţul replicii, amabilitate, curtoazie. Curtoazie nu înseamnă neapărat că e curtezan”, a completat jurnalista tristră că a pierdut probabil o asemenea şansă dew a fi devenit celebră.

„În contexte profesionale, dar nefiind în faţa camerelor de luat vederi, limbajul este colocvial, nu era un limbaj scorţos”, a spus Laura Chiriac, zâmbind unui gând şi completând că năbădăiosul fost şef al  FMI stăpâneşte foarte bine arta conversaţiei.

Jurnalista a spus că n-ar fi vorbit în presă despre întâlnirea cu Strauss-Kahn, dacă, în România, oamenii n-ar fi început să vorbească despre Dominique Strauss-Kahn „ca despre un cimpanzeu, ca despre o maimuţă”.

„Interviul pe care l-am dat, care se referă strict la cadrul profesional, este o experienţă trăită, despre un om absolut amabil, pentru că voiam să arăt şi o altă latură”, a completat Laura Chiriac.

Evident  că Laura Chiriac are dreptul să aibă câte  fantezii şi cu oricine doreşte.

Nu avem cum să nu recunoaştem că este o femeie deşteaptă şi ştie de la cine trebuie să înveţe.

Cred că tiparul după care s-a orientat e perfect: Gabriela Firea.

Acum aştept două lucruri, să vedem când apar primele ştiri despre oarece întâlniri … galante cu noul ei şef, Tăriceanu, dar şi când va ieşi în presă şi va anunţa că e gravidă … Gabriela Vrânceanu Firea cam aşa a făcut.

Oricum, i-aş ura mult succes … acum va avea ocazia să mănânce mult mai mult rahat decât înainte … numa’ să nu se îngraşe.  

În PSD a venit Apocalipsa … „tata socru pa şi pu …” …”Epoca Ponta – game over …”

Ilie Sârbu

Ilie Sârbu, „tata socru” cum este numit dumnealui deoarece este tatăl Dacianei Ponta, soţia premierului se pare că ar urma să renunţe la fincţia de şef al senatorilor PSD.

O decizie în acest sens ar urma  a fi luată în cadrul şedinţei parlamentarilor social-democraţi la care va participa şi Liviu Dragnea,  preşedintele interimar al partidului, şi care este programată pentru duminică, au precizat surse informate din PSD.

 Potrivit surselor respective, în partid au existat discuţii cu privire la intenţia lui Ilie Sârbu de a se retrage din funcţia de lider al grupului PSD din Senat.

 Au fost avansate şi propuneri pentru înlocuirea lui Sârbu, printre candidaţii cu şanse figurând Mihai Fifor, preşedintele Comisiei pentru transporturi şi energi, care a fost propus şi pentru postul de ministru al Transporturilor, în locul demisionarului Ioan Rus, însă nominalizarea sa a fost respinsă de preşedintele Klaus Iohannis, în iulie.

Au mai fost propuşi şi Constantin Mitu, preşedinte al Comisiei de muncă, dar şi fostul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu. Un alt nume luat în calcul a fost cel al lui Ioan Chelaru, care, cel mai probabil, va rămâne  vicepreşedinte al Senatului.

Surse din PSD susţin că şi senatorul Nicoale Şerban ar fi vrut să îşi depună candidatura pentru şefia grupului.

La începutul sesiunii parlamentare ordinare, fiecare grup parlamentar îşi alege liderul, viceliderii şi secretarii, dar şi reprezentanţii în Biroul Permanent al fiecărei Camere. Singurii care sunt aleşi pentru un mandat de patru ani sunt preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului.

Există zvonuri care spun că retragerea lui Sârbu ar avea legătură cu nişte declaraţii nu tocmai măgulitoare  pe care acesta le-ar fi făcut la adresa lui Liviu Dragnea. (În PSD unele declaraţii se plătesc extrem de scump)

Sârbu, ar fi spus cu dispreţ în urmă cu mai bine de o lună că  că Liviu Dragnea nu este în măsură să conteste interimatul Rovanei Plumb, precizând că acesta deţine doar calitatea de membru de partid.

“Dragnea nu are nicio calitate în partid ca să ceară organizarea unui congres sau să nu fie de acord cu interimatul Rovanei. Domnul Dragnea nu apare în statut, nu avem vreun articol, ceva clar, nu are nicio funcţie. Dacă mergem după statut şi eu sunt important că am fost socrul preşedintelui”, ar fi declarat textual Ilie Sârbu.

Liderul grupului parlamentar PSD din Senat a mai afirmat atunci şi că  nu e nevoie de organizarea unui Comitet Executiv. „Nu are sens CEx, BPN-ul a stabilit. Întotdeauna vor fi păreri, cel care decide este BPN-ul. Sunt unii care spun că Rovana nu e potrivită, sunt opinii. În afară de opinia cu domnul Dragnea nu am auzit altele. Congresul este stabilit de Consiliul Naţional”, a susţinut atunci Sârbu.

Ilie Sârbu a mai  făcut astfel referire la faptul că, după condamnarea sa, cu suspendare, în Dosarul Fraudă la Referendum, Liviu Dragnea a demisionat din guvern şi din funcţia de preşedinte executiv al partidului, fiind desemnat însă coordonator politic, deşi această funcţie nu există în statut.

Deh, declaraţiile costă …

Un lucru e clar, lui Pnota ia venit nota de plată pe linie de partid şi se pare că e destul de încărcată…  Sau, alfel spus, Epoca Ponta game over …

Alina Gorghiu: „Alegerile ANTICIPATE ar fi cea mai sănătoasă soluţie”

Alina Gorghiu

Copreşedintele PNL, Alina Gorghiu, a vorbit despre principalele evenimente de pe scena politică. Gorghiu a spus că, în situaţia în care Victor Ponta nu va mai fi premier, cea mai bună soluţie ar fi aceea a alegerilor anticipate.

“Ideea anticipatelor mie nu mi-a ieşit din minte. Ar fi cea mai sănătoasă. Ponta ştie că este finalul de epocă şi, din păcate, sunt blocate lucrurile. Se întâmplă un transfer de putere în PSD. Victor Ponta nu înţelege că nu mai e factor de decizie în PSD. Dacă am face anticipate, am face alegeri pe noua lege. Mi-aş dori o resetare politică. Alegerile anticipate ar fi cea mai sănătoasă soluţie. Este necesar să punem punct. Preşedintele are un guvern ostil. Mi-ar plăcea un guvern al Partidului Naţional Liberal. Aş prefera în guvern minoritar”, a spus Alina Gorghiu la Digi 24.

Liderul PNL a vorbit şi despre noul Cod Fiscal. Alina Gorghiu salută faptul că vor alte negocieri pe tema Codului Fiscal.
“Am răspuns favorabil cu solicitarea lui Liviu Dragnea din partea PSD. Acest cod Fiscal nu trebuie să aibă o etichetă, Victor Ponta sau PSD. Obiectivul nostru de a avea un Cod Fiscal pentru următorii 10 ani. Vom fi cu toţii acolo. Avem aceeaşi dorinţă de a pune capăt unei situaţii mai puţin plăcute. A venit momentul să punem punct acestei bătălii politice”, a mai spus Alina Gorghiu.

Autor: Valentin Pîrcălabu

Sursa: evz.ro

CAZUL RARINCA – ASURZITOAREA TĂCERE A JUSTIŢIEI

Mai ţine oare cineva minte o reclamă în care se spunea „Dormi liniştit, FNI lucrează pentru tine” .. Aşa a fost, îl linişte FNI a lucrat, la adăpostul liniştii s-a furat de s-a rupt…

Ion Iliescu cerea linişte, astfel ticăloşii care au trecut odată cu el peste pragul lui ’89 au putut să îşi întindă în voie tentaculele care sufocă li acum amârâta asta de ţară în aşa hal încât te şi miri cum de mai reuşeşte să respire din când în când…

Când Justiţia face linişte e şi mai grav … sub acoperământul liniştii se pot ascunde lucruri extrem de grave … se pot ascunde adevăruri, pot fi găsite vin inexistente …

Tăcere contrariantă

Intrarea CSM in silenzio stampa când, într-un dosar, pe aceleaşi probe deci, două instanţe au pronunţat sentinţe diametral opuse, una de condamnare, iar cea de a doua de achitare, nu ajută Justiţia. Dimpotrivă.

Melania Cincea

Dosarul „Rarinca”, unul dintre cele mai mediatizate cazuri din Justiţie, din ultima vreme – dat fiind faptul că actul de şantaj judecat o vizase pe doamna Livia Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –, ridică semne de întrebare. În privinţa cărora nu s-au dat lămuriri, deşi se impuneau. După o perioadă maxim permisă de arest preventiv a inculpatei Mariana Rarinca, de şase luni, a urmat o condamnare a ei, în primă instanţă, la închisoare cu suspendare, pronunţată de Tribunalul Bucureşti. Apoi, o achitare, prin sentinţă definitivă şi irevocabilă, dispusă de Curtea de Apel Bucureşti. Ulterior, în mod excepţional, a urmat o cerere din partea DNA, pentru anularea deciziei de achitare şi o cerere ca această contestaţie să fie judecată în regim de urgenţă. Ceea ce s-a şi întâmplat. Zilele trecute, Curtea de Apel Bucureşti a decis rejudecarea dosarului „Rarinca”.

În acest timp, unii oameni politici au încercat, previzibil de altfel, să folosească acest caz pe post de armă politică în războiul lor cu Justiţia. Tot previzibil, CSM era de aşteptat să se pronunţe. Şi s-a pronunţat, doar că a făcut-o dintr-un singur unghi de abordare, deşi contextul l-ar fi obligat să o facă din două perspective.

CSM s-a pronunţat numai în privinţa „imixtiunii în cariera a doi magistraţi”, asta după ce preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, confiscase subiectul, îl politizase la maximum în favoarea prietenilor politici intraţi în malaxorul Justiţiei, şi-i ceruse preşedintelui Klaus Iohannis, în mod aberant şi neconstituţional, demiterea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu, şi a procurorului general al DNA, Codruţa Kovesi. „Astfel de afirmaţii au drept consecinţă subminarea autorităţii sistemului judiciar, cu consecinţe extrem de grave la adresa statului de drept, mai ales când aceste afirmaţii sunt făcute de către preşedintele Senatului României care, conform legii, deţine a doua demnitate în stat. Plenul Consiliului a apreciat că afirmaţiile din scrisoarea menţionată, lansate în spaţiul public de către persoane prezumate a fi bine informate şi conştiente de consecinţele declaraţiilor lor, preluate de mass-media, reprezintă o deformare a realităţilor de fapt, de natură să inducă  ideea unei funcţionări anormale şi incorecte a sistemului judiciar, producând astfel un puternic impact negativ asupra credibilităţii sistemului judiciar, cu consecinţa afectării independenţei acestuia”, a stabilit CSM.

Totuşi, nu s-a aflat ca CSM să fi cerut Inspecţiei Judiciare să verifice modul în care într-un dosar, pe aceleaşi probe deci, două instanţe pronunţă două sentinţe diametral opuse: una de condamnare, iar cea de a doua, definitiva, de achitare. Să vadă la care dintre instanţe a fost un scurt-circuit. Şi să stabilească dacă în cazul sentinţei eronate, a fost vorba despre o eroare judiciară, despre interpretarea eronată a legii, despre presiuni asupra magistraţilor, despre sincope legislative, despre resentimentele unor magistraţi la adresa altora ori despre orice alt motiv. Iar apoi să ia măsuri, aşa cum cere legea în astfel de cazuri, şi să le facă publice.

Deşi sunt câteva luni de la pronunţarea sentinţei definitive şi irevocabile, CSM a intrat, din acest punct de vedere, in silenzio stampa. E o tăcere care, minimalizând o posibilă eroare sau un potenţial abuz – indiferent despre care dintre sentinţe e vorba –, nici nu ajută Justiţia, nici nu întăreşte încrederea justiţiabilului în corectitudinea acesteia. Dimpotrivă. Generează suspiciuni. Pentru că pare o tăcere complice.

Autor: Melania CINCEA

Sursa: timpolis.ro

Cică Iohannis are 60% încredere după ce a acceptat triplarea salariului şi apoi a dispărut … Nu pot să cred aşa ceva

Cică Iohannis ar avea acum 60%  la încredere… să îmi fie cu iertare, dar nu pot să pun botul la aşa ceva.

După ce e de acord ca salariul să îi crească de trei ori apoi dispare ca măgarul în ceaţă, nu am cum să cred că mai are peste 40, hai, cu bunăvoinţă 45%.

Deltfel sondajul este făcut de Avangarde, institutul condus de Marius Pieleanu şi asta spune tot …

ADEVĂRUL DESPRE PROCENTELE PREȘEDINTELUI. Un nou sondaj confirmă ceea ce am anunțat: Din iunie până în august, Klaus Iohannis A PIERDUT 13 procente din ÎNCREDEREA românilor.

Un nou sondaj, realizat de Avangarde, institutul condus de cunoscutul sociolog Marius Pieleanu, confirmă scăderea în sondaje a președintelui României, Klaus Iohannis, cu un procent care ar trebui să dea de gândit echipei de la Palatul Cotroceni. Strategiile adoptate până în acest moment nu dau rezultatele scontate și ne prezintă un președinte absent, confuz în pozițiile publice și care nu reușește să-și definească începutul de mandat.

Am anunțat în urmă cu 48 de ore că am intrat în posesia rezultatelor unui sondaj care arată o prăbușire în sondaje a președintelui României Klaus Iohannis. Potrivit datelor acestuia, vorbeam despre o scădere masivă la capitolul încrederea românilor, respectiv 10 procente. Ceea ce reprezintă enorm pentru un interval de o lună, iunie-august. Mai spuneam atunci că un alt institut de sondare, are cifre care încep cu 4. Mă refeream la 49 la sută, nu la 40 la sută, așa cum s-au grăbit unii să creadă. Peste acest subiect s-a așternut tăcerea, majoritatea oamenilor din presă preferând să dea atenție unor subiecte colaterale, fiecare după interesul politic pe care-l reprezintă. Iată însă că a mai apărut încă un sondaj care confirmă ceea ce am scris.

Marius Pieleanu, conducătorul institutului de sondare Avangarde, mi-a confirmat într-o scurtă discuție telefonică că are la dispoziție rezultatele unei cercetări care arată că încrederea în președintele Klaus Iohannis a ajuns la 60 la sută. Ceea ce poate părea mult, numai că așa cum spuneam și în cursul zilei de vineri, diferența între cifrele înregistrate în luna iunie și cele din luna august arată că președintele României a pierdut 13 procente la capitolul încredere. Potrivit măsurătorilor Avangarde, în luna februarie Klaus Iohannis avea 75 la sută încredere, în luna aprilie 76 la sută, în luna iunie 73 la sută, iar în luna august înregistra 60 la sută. O diferență de 13 procente! Eu anunțam doar 10 puncte procentuale, ca să vorbesc ca finanțiștii…

Trebuie să mai explic un lucru: există mai multe metode de măsurare a încrederii. Unele institute o fac din totalul populației, altele se raportează doar la cei care vin sigur la vot. Și în aceast ultim caz există mai multe metode de identificare a procentului celor care vin la vot. Cu alte cuvinte, veți găsi procente diferite ale încrederii, cu variații mari, de la 60 la 49 la sută, cum este cazul acum la Klaus Iohannis. Nici un institut de sondare a opiniei publice nu încearcă să păcălească! Au metode diferite de măsurare. De aceea trebuie să vedeți evoluția acestui factor de-a lungul unei perioade de timp pentru a vedea creșterea sau descreșterea lui. Cu alte cuvinte nu are rost să compari rezultatele Avangarde cu cele ale CSCI, ci trebuie să vezi cum evoluează încrederea în Klaus Iohannis în cadrul aceluiași institut.

Autor: Dan Andronic

Sursa

Domnişo’ica Go’ghiu se pare că ar nevoie de lecitină … Prea a devenit uitucă …

Domnişo’icii Go’ghinu nu îi place şi pace, populismul premierului grec demisionat, Alexis Tsipras. Cică ar trebui să ne intre la tărtăcuţă că populismul poate distruge o ţară. Are dreptate, ce poţi să zici?

Şi tot la fel de nociv i se pare şi populismul lui Victor Ponta … are şi aici dreptate …

Ce nu mi se pare în regulă este că ea, domnişorica în discuţie, deşi e tinerică şi fâşneaţă, pare a avea grave puseuri de amnezie.

Îmi amintesc că la ultimele alegeri parlamentare sau de la referendumul pentru demiterea lui Băsescu, nu o deranja deloc populismul lui Ponta, al PSD şi al PNL care erau părţi ale  USL … 

Deh, poate un picuţ de lecitină i-ar face bine din toate punctele de vedere … (nu că aşa şi-ar aminti măcar numărul dacă nu şi numele  foştilor săi iubiţi din PNL .. vorbeşte lumea că ar cam fi, nu că asta ar fi ceva rău .. decât să umble tot ‘nervată mai bine să .. socializeze cu colegii … Nu degeaba zicea, probabil, colegul ei Ludovic Orban, că în politică doamnele urcă scara ierarhică mai uşor dacă folosesc ca trambulină patul şefului) 

Scrie Carmen Vintilă pe evz.ro,  aşa:

Alina Gorghiu: Lecţia grecească e aceea că populismul poate prăbuşi o ţară

Copreşedintele PNL Alina Gorghiu a susținut că demisia Guvernului Tsipras reprezintă o nouă problemă pentru Atena, și a subliniat că prudența rămâne în continuare esențială pentru România.

„Demisia guvernului Tsipras de la Atena reprezintă o nouă problemă pentru o ţară aflată de multă vreme într-o situaţie foarte dificilă. Inclusiv din acest motiv prudenţa şi responsabilitatea rămân în continuare esenţiale pentru România. Cel mai important lucru este să nu ne facem rău cu mâna noastră, intrând – prin cheltuieli nesăbuite – în deficite bugetare de genul celor care au dus Grecia aproape de faliment”, a scris Alina Gorghiu pe Facebook.

Ea spune că nu poate „accepta cinismul lui Victor Ponta de a planta bombe cu ceas, setate să explodeze în economie după ce acesta nu va mai fi premier”.

„Lecţia grecească e aceea că populismul poate prăbuşi o ţară, iar premierul Ponta acţionează exact după această reţetă a iluziilor vândute oamenilor”, a mai susținut liderul PNL.

Aseară, premierul Alexis Tsipras a apărut în fața microfoanelor instalate la Centrul de conferințe Zapio, în ținuta clasică – fără cravată la cămașa albă, descheiată la gât – și a anunțat că va depune președintelui demisia sa și a guvernului și va organiza alegeri parlamentare anticipate.

Autor: Carmen Vintilă

Sursa: evz.ro

Un guvern condus de un mitoman nu poate fi făcut decât din mincinoşi …

Oare când minţea Guverul Ponta? Când se lăuda cu o creştere de se oftica Europa de invidie astfel că triplarea salariului Preşedintelui, a Premierului şi a încă unor înlţi funcţionari aşa, ca să nu meargă în vacanţă fără salarii mărite sau când zice că nu are bani şi pentru profesori şi poliţişti?

În urmă cu nu prea mult timp aflam stupefiat că nemții, suedezii și alți europeni erau lăsați crăcănați de creșterea economică a României şi de creşterea fără precedent a încasărilor  aşa că era normal să crească veniturile bugetarilor.

Cică pentru a repara ceea ce au stricat tripleta Băsescu, Udrea, Boc.

E drept, mai promiseseră marea cu sarea în campania electorală, promiseseră că se vor deschide şcolile şi spitalele că bugetarii daţi afară vor fiu reangajaţi, că veniturile se vor reface.

Spitale şi şcoli nu s-au redeschis şi nuci bugetarii nu au fost reangajaţi nici în ziua de azi… Refacerea veniturilor?

Atunci când aflam de acea evoluţie uimitoare a României se creşteau salariile piloţilor de avion… cică făcea parte dintr-un plan mai larg.

Care a fost următorul pas? Au crescut de trei ori salariile Preşedintelui, Premierului şi a încă nişte zeci de megagranguri care oricum nu o duceau prea rău.

S-a trecut apoi la mult mediatizata creştere a salariilor din spănătate. OK, asta era necesară, dar oare nu a fost făcută doar pentru a astupa gura celor care ziceau că nu e corectă creşterea veniturilor celor din politică? După vacanţă, am înţeles, că ar urma creşterea tot de vreo tri ori a salariilor parlamentarilor.

Ciudat este că celor din sănătate li s-a promis o creştere în trei trepte. Prima de la 1octombrie 2015, ultima ar urma să fie prin 2017.

Cât valorează cuvântul Guvernului mitomanului Ponta? Cam atâta cât valorează şi cuvântul premierului legat de demisia sa din funcţia de premier în cazul în care împotriva sa s-ar porni o cercetare penală… Cercetarea s-a pornit .. demisia? Nu-i…

Ba mai mult, între Guvern şi cei din învăţământ există în vigoare un acord care ar trebui să crească progresiv  veniturile din acest domeniu. Li s-a dat prima tranşă de mărire apoi acel acord a fost uitat. Profesorii ameninţând iar cu îngheţarea anului şcolar dacă guvernul nu îşi respectă semnătura.

Cică nu sunt bani deoarece la medică mărirea ar fi susţinută de economiile datorate cardului de sănătate… Interesant, adică dacă acum când cardul funcţionează şi nu prea avem astfel de economii, oare cum or fi când acesta ar ajunge chiar să funcţioneze?

Au ceru şi poliţiştii mărirea lefurilor… degeaba .. nu sunt bani …

Aş putea pune pariu că la toamnă, când vor reveni parlamentarii iar se vor găsi bani .. şi pentru ei şi pentru primari …

Pentru restul, nu … cât de mari or fi fost acele economii dacă acum câteva zile a fost o minicriză a unor medicamente pentru copii cu cancer .. nu se găseau bani pentru continuarea importurilor.

„Atunci când a fost vorba despre măririle la profesori, pe care le primesc anul asta, medicii nu au fost contra. Acum, când avem posibilitatea, prin economii în sistem, cred că aşa este corect faţă de medici. În rest, toată lumea îşi doreşte un salariu mai mare. Deocamdată se poate doar pentru medici. Azi, cu banii pe care îi avem putem să majorăm pentru medici, aşa cum anul trecut am făcut pentru profesori. Când se poate, se poate”, a arătat premierul.

Deci Guvernul semnează acorduri pe care apoi le îndeplineşte sau nu…

Întreb iar, unde o fi creşterea aceea incredibilă a încasărilor? Te pomeneşti că or fi existat doar în capul  premierului .. sau să fie vorba de altceva, mult mai complicat? Şi anume  ştiind că oricum nu mai are mult, face promisiuni exagerate pe care ar trebui să le îndeplinească următorul guvern?

Ciudat este că dacă nu au banii ci care se laudă, de ce oare mai propun relaxarea financiară?

Ponta mai spunea că „Putem de la 1 octombrie să aplicăm o creştere de 25% la salariul actual pentru tot personalul din sistemul medical”,mai precizând că vor beneficia de aceste majorări aproximativ 181.000 de persoane în reţeaua Ministerului Sănătăţii şi autorităţilor publice locale şi peste 13.000 de persoane din ministerele care au reţea proprie de sănătate. Premierul a mai spus că impactul bugetar anual al acestor majorări salariale este în jurul sumei de 1,7 miliarde lei.

Oare de ce îmi pare că nu e vorba doar de vorbe voale, lipsite de consistenţă?

HALUCINANT, ÎN ROMÂNIA SE FACE JUSTIŢIE ÎN INTERS PERSONAL : Judecătoarea Risantea Gagescu (cea care a achitat-o pe Mariana Rarinca) a cerut nerespectarea Codului de Procedură Penală pentru a-şi salva cariera

HALUCINANT !!!

Desprinsă parcă din filmele cu proşti, Judecătoarea Risantea Gagescu (cea care a achitat-o pe Mariana Rarinca), pentru a nu-i fi pusă în pericol cariera a cerit nerespectarea Codului de Procedură Penală …

Risantea Găgescu

Nu odată am auzit de faptul că atunci când un judecător analizează probele după care dă o sentinţă se detaşează de orice alteceva …

Aşa o fi, dar nu la noi.

În România se pare că în Justiţie se poartă mici războaie în care prevalează răzbunările de ţoape de mahala dintre cuconetul purtător, din păcate, de robă, interesele care le privesc cariera de magistrat.

Șefa ÎCCJ, Livia Stanciu

S-a ajuns la situaţii de-a dreptul halucinante.

Se pare că judecătorul din dosarul „Rarinca” nu a ezitat să încerce să îşi apere sentinţa definitivă de achitare cerând nici mai mult, nici mai puţin decât nerespectarea Codului de Procedură Penală.

Fără a ţine cont că era sub observaţia directă a Consiliului Superior al Magistraturii s-a desfășurat, luni, la Curtea de Apel București s-a petrecut o adevărată aberaţie pentru lumea considerată civilizată, un judecător a vrut să fie  audiată ca parte într-o cale extraordinară de atac pentru a-și apăra propria hotărâre judecătorească.

Mariana Rarinca

Culmea nebuniei s-a atins când judecătoarea şi-a permis să ceară nerespectarea Codului de Procedură Penală!

Instanţa Curții de Apel București, formată din judecătorii  George Matei (președinte) şi Anamaria Trancă a judecat contestația în anulare formulată de DNA împotriva achitării în cazul “Rarinca – șantajarea președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție”. Absolut incredibil a constatat că la dosar a fost incluse nişte note înaintate de avocatul judecătoarei Risantea Găgescu, Cornel Liviu Popescu.

Ei bine, judecătoarea Risatea Găgescu este tocmai judecătoarea care a pronunţat achitarea împotriva căreia se exercită această cale de atac.

Alături de judecătorul Damian Dolache , Judecătoarea Risantea Găgescu a făcut parte din completul care a exprimat achitarea Marianei Rarinca. Magistratul și-a expus punctul de vedere în dosarul penal pe care l-a judecat  prin motivarea achitării, așa cum prevede procedura.

Madam Găgescu însă a considerat că este desupra legii şi a vrut să participe la judecarea contestaţiei în anulare.

În acest sens prin avocatul menţionat mai sus a înaintat nişte note prin  care, vezi Doamne,  ar fi intenţionat să îşi apere cariera de magistrat.

Desprinsă parcă din filmele cu proşti, cucoana a argunentat că dacă ar fi fost desfiinţată sentinţa dată de ea ar fi putut fi sancţionată de CSM pentru incompatibilitatea de a judeca dosarul “Rarinca”.

Judecătoarea Găgescu a cerut prin avocat nici mai mult nici mai puţin decât nerespectarea Codului de Procedură Penală care prevede că într-o contestaţie în anulare părţile din proces sunt doar inculpatul, persoana vătămată ( în cazul nostru Mariana Rarinca şi Livia Stanciu, preşedinta ÎCCJ) şi procurorul de şedinţă.

Motivul pentru care madam Găgescu a cerut prin avocat să nu se respecte  Codul de Procedură Penală pare desprins din cineştie ce roman grotesc: “Legiuitorul este, uneori, prost!”.

Avocatul judecătoarei a făcut trimitere la Art.8 al Convenției Europene de Apărare a Drepturilor Omului, încercând să inducă ideea că dacă legislația internă nu prevede ca judecătorul să fie parte intr-un proces penal, în care s-a pronunțat, pentru a-și apăra un drept (cariera profesională probabil),  trebuie respectată legislația europeană, care are prioritate.

Judecătorul George Matei (președintele instanței), le-a explicat avocatului si judecătoarei  Găgescu, prezentă şi dânsa în sală, că în legislaţia românească există căi administrative prin care îşi poate apăra cariera, obligaţia de la care nici un magistrat nu poate face rabat fiind aceea de respectare necondiţionată a Codul de Procedură Penală.

Cererea judecătoarei Găgescu find respinsă de instanţă.

Persoane cu o puternică pregătire în domeniu au spus referitor la acest caz că magistrații trebuie să fie MODELE de respectare a legislației:

“ Este halucinant ca un judecător să ceară nerespectarea Codului de Procedură Penală. Pot presupune că acest judecător, cu grad de Curte de Apel, unde se pronunță hotărâri definitive, care CREDE că prevederile Codurilor Penale sunt facultative sau aplicabile în funcție de cine știe ce împrejurări, a dat sentințe definitive si executorii! Mă gândesc cu GROAZĂ ce hotărâri definitive ar fi putut pronunța un astfel de judecător”.

Inspecţia Judiciară a anunţat că Inspecția NU se poate pronunța într-un caz ce poate face obiectul cercetării disciplinare.

Un jurnalist a întrebat-o pe madam Găgescu în baza căror texte de lege  a înaintat notele scrise în judecarea contestației în anulare în cazul “Rarinca”.

Judecătoarea a spus că îşi rezervă dreptul să tacă.

Jurnalistul a insistat îprecizând că nu o întreabă în calitate de judecător ci ca persoană care doreşte să fie considerată parte din contestaţie lucru care a iritat-o pe madam Găgescu,  avocatul acesteia ameninţând că va depune o plângere pentru hărţuire deşi reporterul a spus că nu a dorit decât să respecte deontologia profesională , „audiatur et altera pars”, principiul ascultării celeilalte părţi.

Instanța a admis contestația în anulare a DNA si a decis rejudecarea apelului în dosarul „Șantaj la președinta Înaltei Curți”, primul termen de judecată a fost fixat pentru vineri. Apelul va fi rejudecat de o altă instanță de judecată.

Pe scurt despre cazul „Rarinca”

După ce mai multe instanţe au admis arestarea preventivă a Marianei Rarinca, Tribunalul București a CONDAMNAT-O la trei ani închisoare cu suspendare.

Instanța Curții de Apel, formată din Damian Dolache și Risantea Găgescu au ACHITAT-O. Procurorii de la  DNA au făcut contestație în anulare a deciziei de achitare a Marianei Rarinca, contestaţie admisă.

Procurorii DNA reclamau că judecătoarea Risantea Găgescu, din completul care a pronunţat decizia de achitare, nu a fost imparţială.

Argumentul de forţă al procurorilor fiins interviul susţinut de ea în urmă cu doi ani în faţa membrilor CSM de magistratul care îşi dorea să promoveze la Înalta Curte.

Procurorii DNA au citat, în acea solicitare, discuţia purtată cu Livia Stanciu pe o chestiune de drept:

 

DIALOGUL DINTRE LIVIA STANCIU – RISANTEA GĂGESCU

Livia Stanciu: Ce înţelegeţi prin eroare judiciară, doamnă…

Risantea Găgescu : Când există o eroare judiciară.

Livia Stanciu: Da, asta vă întrebam: ce înţelegeţi prin eroare judiciară dvs.? Ca să înţeleg şi eu.

Risantea Găgescu : Mă scuzaţi, nu m-am referit la calea extraordinară de atac. Să văd că probele din dosar conduc spre achitare. Poate m-am exprimat eu greşit.

Livia Stanciu: Sau invers.

Risantea Găgescu : Sau invers – condamnările. Deci este singura… dar foarte rar, cred că sunt situaţiile foarte rare. Numai atunci aş face opinie separată.

Prin achitarea pronunţată în dosarul „Mariana Rarinca vs Livia Stanciu”, judecătoarea Găgescu a dorit să îi arate preşedintei ÎCCJ ce înseamnă aia „eroare judiciară”.

P.S. Dacă astfel de judecători cu comportament de ţoape care pun cariera deasupra a orice, împart dreptatea în România înseamnă că ţara asta că ţara aceasta are o mare problemă …

Prin modul în care creşte salariile şi scade taxele oare Guvernul Ponta încearcă plasarea unei bombe cu efect întârziat pentru guvernul următor?

Prin modul în care Guvernul Ponta măreşte salariile şi scade taxele, pare a încerca două lucruri.

Pe de o parte, creşterea „indicelui nesimţirii” (raportul dintre salariul bugetar maxim şi cel mediu), pe de altă parte, plasarea unei adevărate bombe cu efect întrârziat şi devastator pentru guvernul următor care va avea e ales, ori lasă ţara să ajungă în situaţia Greciei, ori va aplica iar măsuri dure de austeritate. 

*.*.*.*.*

Mărtirisesc că demult nu a existat un subiect care să îmi provoace o scârbă atât de intensă.

Deși se pune că românii sunt o nație de empatici cu înțelegere față de greutățile altora vedem un cinism, o aroganță, o nesimţire și un egoism (personal și de grup dacă mi se permite formularea) de-a dreptul sinistre.

După ce am văzut cum au crescut aproape la urgenţă de vreo trei ori salariile nesimţiţilor de la vârful piramidei bugetare, exact cei care au pâinea şi cuţitul în mână în cea ce priveşte nivelul de trai din România, vedem cum diferite categorii, profitând de faptul că dacă iasă în stradă şi pot induce o oarecare emoţie îşi rotunjesc veniturile aproape şantajând Guvernul, complet dezinteresaţi de ceilalţi.

Precizez că am un mare respect faţă de cei implicaţi în sănătate şi că sunt foarte de acord că merită venituri mai mari.

Mi-ar plăcea tare mult să văd cam ce faţă ar face un medic din Germania, din Marea Britanie, din ţările nordice care ar afla că statul relgementază şpaga cerând chiar impozitarea ei… deci făcându-se complice cu persoana care acceptă. Cred că ar beli pupila şi ar zice uimiţi ceva de genul: „Cum să se dea bani? Oamenii plătesc asigurări de sănătate iar noi suntem plătiţi pentru ceea ce facem”. E drept, acolo sunt plătiţi după cum merită, dar şi pacienţii lor au venituri care răsplătresc cinstit munca pe care o fac.

Legat de nesimţire, legat de negocierile pentru creşterea salariilor din Sănătate, azi aş categorisi că s-au aflat în top cei de la Guvern, iar că negociatorii din partea celor din sănătate fie sunt imbecili, fie sunt interesaţi prin metode .. specifice  .. (oare de ce înclin spre a doua variantă, ehe, câtor lideri sindicali nu li s-a asigurat un viitor luminos în politică pentru a fi de acord cu anumite lucruri nu tocmai cinstite … exemple câte vrei …).

Când se întâmplă asta? Taman când e vorba de introducerea unui nou cod fiscal.

Cum adică? Accepţi cu veselie creşterea cu 75% după unii, dublarea după alţii a veniturilor din Sănătate într-o perioadă de doi ani după ce, înainte de vacanţa parlamentară s-a adpotat cât ai bate din degete creşterea DE TREI ORI  a salarilor celor mai granguri  dintre granguri, urmată se creşterea brucă şi mai consistentă decât la cei din  sănătate şi a ţicălarilor angajaţi pe la Parlament şi Guvern, valul de creşteri instant şi consistent urmând a continua după vacanţă cu alte categorii de politicieni.

Legat de aceste negocieri pentru creşterea salariilor din sănătate ceea ce deranjează enorm este motivaţia scuipată în public de tot felul de oameni. Dă bine să vorbeşti de rolul vital al acestora în societate. OK, de acord că Sănătatea, medicii în speţă au o misiune esenţialmente de primă importanţă şi e necesar să existe venituri decente.

A pune însă această categorie (lucru valabil şi pentru cei din justiţie) undeva într-o zonă destinată zeilor e totuşi un pic cam mult.

Mă întreb cam cum s-ar simţi respectivii dacă amărâtul ăla de măturător nu ar mătura strada sau dacă cel care operează vidanja nu le-ar curăţa bine canalul … dacă profesorii nu şi-ar face datoria deloc cam cum ar reuşi să se învârtă într-o lume de indivizi tâmpiţi şi analfabeţi … Sau dacă brutarul nu ar  copace bine pâinea, electricianul nu ar repara cum trebuie reţeaua electrică, mecnicul auto nu le-ar repara maşinile … Oare ar mai avea importanţă că ei se cred atât de speciali?

Acei oameni trebuie şi ei să mănânce, să se îmbrace, să îşi crească progeniturile.

Se pare că restul nu sunt decât nişte platforme pe care ei îşi exercită meseria fie vindecâd bolile fie băgându-i la bulău…

Politicienii, magistraţii, medicii (şi aş băga în categoria asta şi pe piloţii de avion, chiar şi pe cei care se pierd cu aeroplan cu tot ca măgarii în ceaţă) se consideră superiori şi cu o inteligenţă mult suprioară restului.

Astăzi au fost în primplan cei din sănătate, deci mă voi opri un pic asupra lor.

Mă întrebam câţi din cei care comunicau la ce înţelegere s-a ajuns ar fi în stare să treacă examenul de capacitate (care se dă la terminarea clasei a opta).

Unii spuneau fericiţi că salariile din sănătate vor creşte în doi ani în trei etape cu câte 25%, deci 75% în total. Alţii, la fel de mândrii de ei, vorbeau de dublarea salariilor.

Interesant este că prima etapă ar fi la 1 octombrie 2015. A doua etapă prin aprilie 2015 iar ultima în 2017, adică atunci când acest guvern va deveni probabil o sinistră amintire.

Păi ia să vedem. În primul rând finanţele sunt un domeniu mult mai exact chiur decât farmacia. Să considerăm de bună afirmaţia cu creşterea în trei etape a câte 25% şi salariul de dinainte de prima mărire drept o pâine, aşa, ca să priceapă până şi un  medic ori un guvernat cu inteligenţă medie.

Să facem un mic calcul, simplu pentru un absolvent de 8 clase care îşi ia Capacitatea.

Aşa, de dragul exctităţii după prima creştere salariul ca fi salariul de acum plus un sfert. Deci 1,25xS  dacă notăm cu S salariul de acum.

După cea de a doua creştere vom avea salariul de după a prima creştere plus un sfert din acesta. Deci   1,25xS + 0,3125xS  ceea ce înseamnă 1,5625xS … (0,3125 reprezintă un sfet din 1,25).

Aplicând acelaşi sistem şi salariului de după a doua creştere vom avea 1,953125xS … adică, la final, creşterea va fi de aproximativ 95% … deci nici o creştere cu 75% dici chiar o dublare…

Dacă ne mai apucăm să aplicăm şi inflaţia şi cursul leului medici s-ar putea trezi că puterea lor de cumpărare a crescut destul de puţin.

Totuşi, rămâne chestiunea morală…

Dacă atunci când e vorba de creşterea veniturilor politicienilor vorbim de o creştere instant de trei ori a veniturilor, la medici de 1,95 ori.

Ei, dar partea şi mai lipsită de bunsimţ este dacă ne uităm la baza piramidei.

Aceştia ar urma să beneficieze de o creştere de 10-15% cu totul. Interesant, nu?

Şi culmea coincidenţei, probabil până la alegeri sunb un motiv sau altul această creştere s-ar amâna iar în campania electorală PSD ar spune că măreşte salariile dar o poate face doar dacă e votat. Bineînţeles că se vor uita până atunci creşterile categoriilor favorizate.

Şi aici intervine marea şmecherie.

Se tot vorbeşte de o lege unică a salarizării. Adică să se ia un salariu de referinţă (într-o vreme era salariul unei secretare) căruia i se aplică un coeficient mai mare sau mai mic în funcţie de poziţia în pramida salariilor bugetate.

Să ne amintim de povestea cu dreptul câştigat care nu mai poate fi pierdut. Astfel salariile care ar trebui să scadă nu vor scădea  ci vor rămâne acolo, eventual nebeneficiind de anumite actualizări date de inflaţie. Adică un fel de nimic.

Ei, dar toate aceste creşteri în contextul unei creşteri reale infime a economiei, având în vedere că pentru obţinerea acestor bani se poate recurge la trei metode.

– Creşterea deficitului. Adică exact ceea ce s-a urmărit a se corecta şi a se ţine sub control cu măsurile de austeritate. Creşterea li peste anumite limite trebuind să ducă la noi măsuri de austeritate.

– Devalorizarea monedei. Metodă folosită din plin în anii 90 când vedeam preţurile crescând non stop.

– Creşterea fiscalităţii prin introducera de noi taxe direct au mascat şi creşterea unora deja existente.

Şi asta indiferent ce guvern va veni după următoarele alegeri. Politicienii se vor certa de faţadă ca la uşa cortului, dar nota de plată o va achita prostimea ca de obicei.

Dacă suntem pe primul loc în Europa la indicele nesimţirii (raportul dintre salariul bugetar maxim şi cel mediu) 8,7, Bulgaria, o ţară sensibil egală României la capitolul sărăcie, are şi ea un ”indice al nesimţirii” destul de ridicat şi se plasează pe locul secund: preşedintele bulgar câştigă lunar 2.950 de euro, iar premierul 2.280 euro, însemnând 6,8 şi respective 5,2 salarii medii pe economie. Podiumul este încheiat de Ungaria, unde premierul Viktor Orban câştigă 4.910 euro, echivalentul a 6,2 salarii medii pe economie. Grecia, o ţară aflată în colaps financiar, nu stă rău din punctual de vedere al demnitarilor. Premierul Tsipras are un venit lunar de 7.123 de euro, adică 5,6 salarii medii pe economie.

Iată cum arată acest indice în câteva ţări Europene.

Există voci care spun că acest indice ar putea ajunge la 18. Repet, e vorba de raportul dintre maxim şi mediu … cât o fi cel dintre salariul maxim şi cel minim? Dumnezeu cu mila…

P.S. Pun iar întrebarea pe care o pun de ceva vreme. S-or mai găsi oare destui imbecili care să se ducă la vot ca să legitimeze o clasă politică egoistă, autistă, autosuficientă şi pusă doar pe îmbogăţire?

Mugur Isărescu, cheia în enigma dispartiţiei conturilor lui Ceauşescu?

Mugur Isărescu

Unul din personajele extrem de interesante ale României de post ’90 este Mugur Isărescu, de fapt Mugurel Constantin Isarescu.

Este interesant nu doar prin faptul că este unul din personajele cu cea mai mare longevitate într-o funcţie de maximă importantă, aceea de Guvernator al Băncii Naţionale.

Isărescu este extrem de interesant datorită trecutului său.

Oficial, până la sfârşitul lui ’89, Mugur isărescu şi-a desăvârşit pregătirea în domeniul financiar-bancar.

În 1971 a absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti cu specializarea Relatii Economice Internationale, în perioada 1971-1990, a fost cercetator la Institutul de Economie Mondiala (IEM), un fel de extensie a Securităţii unde a lucrat alături de Eugen Dijmărescu, în prezent viceguvernator al BNR şi de Napoleon Pop. După 1975 Isărescu a fost şi cadru didactic universitar la ASE Bucureşti.

Eugen Dijmărescu

Poate şi mai interesant decât legătura lui Guvernatorului BNR cu Eugen Dijmărescu şi  Napoleon Pop este că şi el şi-a plătit „tributul” de pupincurism faţă de Nicolae Ceauşescu necesar pentru a se evidenţia în faţa conducerii superioare de partid si de stat publicând cu mult respect în „Era Socialistă” din August 1986:

 “Este larg cunoscută şi apreciată în rândurile opiniei publice de peste hotare concepţia tovarâşului Nicolae Ceausescu privind necesitatea obiectivă a reducerii uriaşelor cheltuieli militare, ce constituie baza materiala a cursei înarmarilor si cerinta stringenta a demararii procesului dezarmării, având în prim-plan dezarmarea nucleara…” .

„Era socialistă” era o publicaţie în care ceea ce apărea, apărea pe bază de ordin şi aprobarea directă a şefului secţiei de propagandă a CC al PCR.

Napoleon Pop

În 5 februarie1986 Isărescu publica în Scânteia, oficiosul Partidului: “Un rol preponderent in deteriorarea situatiei economice si financiare a tarilor in curs de dezvoltare l-a avut politica dobanzilor inalte practicate de tarile occidentale, in special de SUA, incepand cu 1979”, iar în numărul din 11 februarie 1986, Isărescu semna un noi artocol în „Scânteia” în care semnala din nou răul produs ţarilor în curs de dezvoltare de catre imperialişti, concluzionand: “Sint date si fapte care releva realismul aprecierilor din cuvintarea tovarasului Nicolae Ceausescu, potrivit carora inrautatirea considerabila a situatiei economice a tarilor in curs de dezvoltare este tocmai rezultatul politicii deliberate de exploatare si asuprire promovate de marile monopoluri”.

Astfel că se explică de ce Isărescu a fost trimis în misiune în SUA.

În 1990 Mugur Isărescu este trimis de MAE la Ambasada României din Washington unde ocupă funcţia de secretrar II, care era de fapt un grad diplomatic acordat ofiţerilor sub acoperire cu condiţia de a avea vârsta minimă cerută.

Când la o ambasadă venea un personaj nou cu funcţia de secretar II, angajaţii MAE “clipeau semnificativ din ochi” conform unui diplomat cu vechime, ceea ce era, de facto, o adevărată desconspirare a lui.

Extrem de ciudată este secretomania care pluteşte asupra activităţii lui Mugur Isărescu din această perioadă mai ales că el nu ere pregătire diplomatică, teoretic o condiţie necesară pentru a ocupa acel fotoliu, ciudăţenia devnind şi mai pregnantă dacă ne gândim că la revenirea în ţară a fost numit guvernator al  BNR şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al acesteia. Ocuparea Funcţiei de Guvernator al BNR presupune o vechime de ani de zile în BNR, vechime pe care Isărecu nu o avea, astfel că în mods logic ne putem întreba ce alte „merite” o fi având, ce misiune importantă o fi îndeplinit?

Stranietatea în ceea ce priveşte traiectoria prfesională a lui Mugur Isărescu include şi însărcinarea de a conduce “Comisia guvernamentala pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre Nicolae Ceausescu si colaboratorii sai”.

Să fi avut oare Isărescu delicata misiune de a „pune batista pe ţambal” în ceea ce priveşte scandalul care stătea să izbucnească legat de  deturnarea de fonduri care oricum dădea destulă bătaie de cap noului regim politic de la Bucureşti?

Înaintea lui Isăprescu, această comisie a fost condusă de Ion Anghel care a fost trimis ca ambasador în Olanda. (Pentru a-i lăsa locul din conducerea acelei comisii lui Isărescu?). Ion Anghel a avut o colaborare de 25 de ani cu DIE/CIE, deci era din gaşcă. Anghel a mai stat în Cipru şi a participat la înfiinţarea firmai „Crescent” …

Anghel, fiind juris şi nu finanţist se pare că a fost necesară numirea la conducere a cuiva  situat într-o înaltă poziţie instituţională care să aibă o specializare de finanţist pentru a se putea tranşa chestiunea conturilor.

Isărescu nefiind familiarizat cu activitatea AVS, concluzia care se impune ar fi că el trebuia să îndeplinească ordinele cu privire la îngroparea anchetei.

Este de notorietate faptul că acea comisie condusă de Isărescu a reuşit să nu ajungă la nici un fel de concluzii concrete, misterul din jurul fondurilor deturnate de apropiaţii lui Ceauşescu adâncindu-se.

Totuşi, comisia condusă de Isărescu a reuşit ceva, şi anume să consemneze unele aspecte despre persoanele bănuie a fi implicate în deturnarea de fonduri în discuţie.

Una dintre concluziile comisiei, confirmata de documente, a fost urmatoarea: “Din verificarile efectuate pana in prezent de experti din Romania si din strainatate, rezulta ca firma “Crescent” si reprezentanta acesteia ar fi avut o pozitie privilegiata intre anii 1984 si 1989 si a realizat importante beneficii din activitatea comerciala cu firme romanesti si, in special, cu ICE Dunarea (firma a Securitatii – n.n.), existand indicii privind utilizarea conturilor acestei firme pentru deturnarea unor fonduri valutare”.

Este de notorietate faptul că Mugur Isărescu frecfenta acelaşi cerc de prieteni cu unul din cele mai sinistre personaje din istoria României: Dan Voiculescu, şi el absolvent al ASE, cerc de prieteni (mai coresct spus, gaşcă) în care se regăsesc Gabriela Crainiceanu (nora fostului presedinte al BRCE, un fost protector al lui Isarescu), Dumitru Goiciu (fost ofiter CIE) si Mihai Croitoru (fost ofiter CIE si sef de cabinet al ministrului comertului exterior si al cooperarii economice internationale).

Legătura dintre ei ar fi fost făcută de cumnatul lui Isărescu, Mihai Croitoru, care ar fi fost bun amic cu unul din pripietarii de faţadă ai “Crescent Commercial & Maritimme” Ltd., John Edgington.

Croitoru, retras în 1978 de la Ambasada României din Londra, a revenit în diplomatie în ianuarie 1990, când a fost numit prim-colaborator (ministru – consilier) al ambasadorului Virgil Constantinescu, iar în 1994 a fost numit ambasador la Oslo.

În 1992 Isărescu participă la crearea grupului “Un viitor pentru Romania”, grup care punea la un loc oameni care constriseră vestitul grup „Trocadero” sau care proveneau din ADIRI sau Institutul de Economie Mondiala.

După cum spune Iosif Boda, grupul UVPR a apărut „În contextul în care FSN se rupea ca partid, în primăvara anului 1992”.

Din grup mai făceau parte Vasile Secares, Vladimir Pasti, Mugur Isarescu, Adrian Nastase, Adrian Severin, Victor Babiuc, Ioan Mircea Pascu, Liviu Muresan, Dan Mircea Popescu, Cornel Codita, Dorel Sandor etc.

Cojnform lui Boda grupul a devenit “un fel de placa turnanta de inalnire a unei anumite categorii de intelectuali de orientari diferite”, transformandu-se, apoi, sub conducerea lui Vasile Secares, in fundatia GUVPR.

După 1990 Mugur Isărescu s-a bucurat de salarii realmente ameţitoare pentru un bugetar din România, de sute de milioane de lei vechi lunar. Căştiga sute de milioane de la BNR, sute de milioane de la Academia Română şi zeci de milioane de la ASE … lunar.

Mugur Isărescu deţinea (Cf articolului lui Dan Badea „Micile secrete ale lui Mugur Isărescu” publicat pe siteul său danbadea.net şi apărut şi în revista BILANŢ nr. 10-11, august 2005, articol spre care la finalul acestui articol există un linc),  „1,44 miliarde lei, 16.952 dolari si 16.531 euro – in banci romanesti, bijuterii in valoare de 25.000 de euro, tablouri si icoane estimate la 20.000 de euro, vesela de argint de 4.000 de euro si o colectie numismatica evaluata la 15.000 de euro. In paralel, Isarescu avea de achitat, la BCR Leasing, doua credite de leasing auto contractate in 2002 si 2005 si care se ridica la 16.192 de euro, respectiv 45.646 de euro. Avea şi un autoturism marca Eagle din 1993 si o barca cu motor Delta, cumparata anul trecut.”

Confirm aceluiaşi articol, împreună cu soţia, Elena Isărescu, Mugur Isărescu mai era propietarul „a doua terenuri intravilane situate in Gruiu-Ilfov. Cele doua terenuri au o suprafata de 14.610,9 mp si o valoare totala de impozitare de 792.000 lei. Locuintele sunt reprezentate de un apartament cu o suprafata de 192 mp, din 1992, situat in strada Aurel Vlaicu din Bucuresti si evaluat la 1,8 miliarde lei, o vila situata in Gruiu-Ilfov, cu o suprafata de 260 mp si o valoare de 4,9 miliarde lei, precum si o casa de vacanta de 85 mp, evaluata la 300 milioane lei si situata in Dragasani-Valcea. Apartamentul din Bucuresti detinut de Mugur Isarescu a fost inclus in celebrul raport “Apartamentul” al fostului sef al corpului de control al primului-ministru, Valerian Stan. Isarescu era vizat pentru ca, in 1990, i se repartizase abuziv, din fondul de stat, un apartament de sapte camere pentru doar trei persoane si, in plus, in 1992, acesta primise aprobarea sa-l cumpere la un pret modic.

Mugur Isarescu a infiintat, in 2003, societatea Mar SRL cu sediul in str. Traian din Dragasani-Valcea, o firma cu profil agricol. In decembrie 2004, administratorul acestei firme era chiar Mugur Isarescu, el figurand, atunci, la Registrul comertului, ca unic asociat al societatii. Dupa acea data, guvernatorul Bancii Nationale a renuntat la functia de administrator, dar si la un pachet de 30% din partile sociale ale firmei pe care le-a cedat sotiei sale, conform declaratiei de avere a oficialului BNR.”- cf articolului lui Dan Badea

În 2003, Isărescu înfiinţează la Drăgăşani-Vâlcea societarea Mar SRL cu sediul în Strada Traian din localitate, având ca profil de activitate agricultura.

Administrator era trecut chiar Isărescu personal figurând la registrul agricol ca acţionar unic.

În 2004 renunţă la calitatea de administrator dar şi la un pachet de 30% din părţile sociale ale firmei, acestea fiind cedate soţiei sale..

Din ciudăţeniile legate de Mugur Isărescu ar fi şi  implicarea tatalui (octogenar) al Guvernatorului, în afaceri cu Heinrich Schorsch.

În 1992 Constantin Isărescu, tatăl Guvernatorului BNR, a participat la înfiinţarea societăţii HCS Comptrans SRL cu sediul la Ramnicu-Valcea.

Este o societate pe acţiuni unde au participaţiuni Constantin Isarescu (15%), Corneliu Barbu (34%) si HCS Romtrade SRL (51%), care apartinea omului de afaceri german Heinrich Schorsch.

În 1993 firma a fost implicată într-un scandal mediatic deoarece a constrit o benzinărie pe un teren obţinut abuziv.

A atras atenţia asocierea dintre tatăl Guvernatorului şi miliardarul neamţ Heinrich Schorsch, direct implicat în afaceri de zeci de milioane de dolari cu BNR.

Conform Curţii de Conturi a României, miliardarul neamţ Heinrich Schorsch, patronul firmei Handels Contur Schorsch (HCS) GmbH din Germania,  a devenit asociat al lui Constantin Isărescu după ce a fost favorizat de către Givernatorul BNR în detrimentul unor firme româneşti, astfel s-au făcut importuri de 24.1 mărci germane pentru baterea de monedă.

Printr-o altă firmă, HCS Romtrade SRL, cea care controla societatea unde C. Isărescu era acţionar, miliardarul neamţ a controlalt şi intermedierea de autoturisme pentru BNR.

De asemenea, se spune in raportul Curtii de Conturi, “prin HCS – Germania s-au achizitionat din import mijloace de transport valori care nu corespund normelor proprii de securitate pentru transport valori si au consumuri ridicate de carburanti, cum este cazul a sase autodube blindate tip GMC de 3,5 tone si una de tip Ford de 3,5 tone. Retine atentia ca achizitionarea acestor mijloace de transport si a inca trei autodube de tip Volkswagen de 0,5 tone, precum si a unui autoturism de tip Opel Vectra s-a facut in 1991 si fara ca aceste importuri sa fie aprobate de catre Consiliul de administratie al bancii, asa cum prevede legea”. Ulterior, in 1996, Heinrich Schorsch a participat la infiintarea Bancii Comerciale West Bank SA, societate la care detinea atunci, impreuna cu sotia, 10% din capitalul social.

…………………………………………………..

Citiţi şi:

Micile secrete ale lui Mugur Isărescu

(Autor: Dan Badea; Sursa: danbadea.net )

Când Medvedev pupă Republica Moldova în Starleţ, aceasta dă frumos din codiţă

Se pare că Republica Moldova de când are un Starleţ în frunte doreşte să revină la status qvo-ul din 2012.

Într-o discuţie telefonică  între premierul rus Dmitri Medvedev şi noul premier moldovean, Valeriu Streleț, a apărut propunerea de a se relua „cât mai curând posibil a activităţii Comisiei interguvernamentale moldo-ruse pentru colaborare economică, ultima şedinţă a căreia a avut loc în anul 2012.”

Deci, cum ar veni,  Republica Moldova mai visează că este posibil să sugă şi de la Europa şi de la Federaţia Rusă. 

Poate la dreapta de Prut nu se ştie zicerea conform căreia mielul vrea să sugă de la două oi moare flămând.

A băli la binefaceriule venite din Europa şi a da frumos din coadă când te mângâie pe scăfârlie Moscova este politica cea mai neinspirată pe care o poate face statul moldovean.

Poate ar trebui să îi amintească lui Starleţ cineva cât de frumos făcea Ucraina în faţa Rusiei şi cum aceasta, permiţând rămânerea Flotei Mării Negre a Rusiei contra  unui preţ mic la gaz, a făcut exact ce dorea Moscova. Când a început povestea crimeeană, respectiva flotă a drăngănit un pic din arme şi armata ucraineană s-a scăpat în izmene.

Să fie oare această discuţie începutul sfârşitului drumului Moldovei spre Europa?

Discuție telefonică dintre Streleț și Medvedev. Ce au stabilit oficialii 

Valriu Starleţ – Dmitri Medvedev

Premierul Valeriu Streleț a avut astăzi o discuție telefonică cu omologul său de la Moscova, Dmitri Medvedev. Șeful Guvernului rus l-a felicitat pe Valeriu Streleţ cu ocazia învestirii în funcţia de Prim-ministru al Republicii Moldova.

Mai mult, cei doi au discutat subiectele de actualitate de pe agenda relaţiilor bilaterale moldo-ruse, pledând pentru promovarea de mai departe a dialogului politic între cele două ţări, dezvoltarea cooperării în domeniul comercial-economic, energetic şi cel umanitar, informează UNIMEDIA.

De asemenea, cei doi şefi de guvern s-au pronunţat pentru reluarea cât mai curând posibil a activităţii Comisiei interguvernamentale moldo-ruse pentru colaborare economică, ultima şedinţă a căreia a avut loc în anul 2012.

Un subiect aparte al discuţiei l-a constituit problematica reglementării conflictului transnistrean, fiind remarcată necesitatea revigorării procesului de negocieri şi întreprinderii unor acţiuni concrete menite să contribuie la consolidarea încrederii dintre Chişinău şi Tiraspol. Premierul Valeriu Streleţ a pledat pentru finalizarea procesului de retragere a forţelor militare şi muniţiilor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova.

Premierul moldovean l-a invitat pe omologul său rus să întreprindă o vizită în Republica Moldova.

Sursa articolului: unimedia.info

MITING DE PROTEST: Organizaţia Fetelor Nemăritate din Vaslui (O.F.N.V) cere ca tinerii violatori să nu fie condamnaţi. Vor şi ele să se mărite.

Organizaţia Fetelor Nemăritate din Vaslui (O.F.N.V) a organizat un miting de susţinere pentru tinerii violatori vasluieni cerând explicit ca aceştia să nu fie condamnaţi.

Domnişoara Niculina Anesătulei,  preşedinta O.F.N.V. a declarat că mitingul a fost organizat pentru susţinerea violatorilor deoarece o eventuală condamnare a acestora va avea consecinţe incalculabile. Nici o fată cuminte din Vaslui nu se va mai putea mărita.

„Noi nu dorim sa faşim rău la nimi, da’ dacâ pi baieţi îi condamnă aşşiesta fa fi un ezemplu rău.

La noi iasti obişeiul ca baieţii să ste şi să be la crâşmă şi după şe ieu la cap fetili îi pândeşte şi li iasî în faţî intâplator. Baieţî faşi şe faşi baieţî şi fetili rămâni gravidi. Apoi să duşi la poliţie şî sa împacâ dacă macar unu o ie di nevastî. Aşa îi di pi vremea lu’ Ştefan şel Mari. 

Amu dijaba îi mai pândeşti fetili pi baieţ, şî digaba li mai iasî în faţî întâmplător. Baieţî prifieră să să „rizolvi sânguri la tauletă şi fetili ramâni tristi şî nimaritati”.

La miting a participat şi o delegaţie a Magyar Ifjúsági Szervezet Székelyföld (M.I.S.S.), Organizaţia Tinerelor Unguroaice din Ţinutul Secuiesc.

Domnişoara  Nagysegg Ildiko,  reprezentanta delegaţiei secuieşti,  a declarat că o condamnare a tinerilor violatori vasluieni ar fi un atac murdar la fiinţa minorităţii maghiare din România.

„Noi, tinerele secuiele din Ţinutul Secuiesc – a declarat domnişoara Nagysegg – suntem tare tare supărate rău.

Cum credeţi vou romanii că face noi poporul mare? 

Fetele secuiele cheamă băieţii ungurule şi dai la ei  Csirkehúsleves, Húsleves, Kürtőskalács şi mult mult Szilvapálinka şi Körtepálinka… Şi ungurule bea şi mâncă şi bea şi mâncă şi iar bea…

Atunci fetele plimbă prin faţă la ei sexy de înebuneşti ungurule şi sare pe ele…  şi tot aşa până fata rămâne gravidă … şi aşa face la popor maghiar să fie mare mare…

Dacă ei sparie acuma, cum mai lămureşte fetele la ei să bea  Szilvapálinka şi Körtepálinka şi iar Szilvapálinka şi Körtepálinka? Nu mai poţi. Şi dacă nu faci la ei beţi, fetele nu mai ai cum să faci  copil care trebe lu patria?

Deaia noi crede că asta atac la naţia lui ungurule, secuiule şi a lui maghiarule este …”

După ce şi-a terminat declaraţia, domnişoara Nagysegg Ildiko, a scos o damigeană cu Szilvapálinka şi şi una cu  Körtepálinka (Pălincă de prune şi pălincă de pere) şi a servit pe toată lumea pentru a se suda relaţiile dintre Organizaţia Femeilor Nemăritate din Vaslui şi  Magyar Ifjúsági Szervezet Székelyföld şi au jurat ca atunci când naţionala României are meci în Ungaria să se ducă şi ele şi să trige Hai România când se întâlnesc cu galeria formaţiei maghiare care lev vor aplica o corecţie cum doar ungurii ştiu. Astfel după meci, indiferent de rezultat fetele vor reveni fericite în România.

Victor Ponta consideră că electoratul său e format din retardaţi

Se pare că Victor Ponta este extrem de convins că electoratul său este format din retardaţi.

Altfel nu are cum, pe de o parte să spună că el şi gaşca de la putere sunt acolo din voinţa electoratului, guvernarea este una extrem de performantă, deci ar trebui să câştige uşor la nişte alegeri anticipate, pe de altă parte arată că se teme  de anticipate ca de foc.. de teamă că pierd accesul la caşcaval…

Doar nişte retardaţi pot pune botul la aşa ceva …

Am înțeles că Victor Ponta și-a prezentat demisia dar liderii coaliției de guvernare nu au fost de acord … ţîţîţî …
„Nu știu cât mai stau în fruntea Guvernului, nu sunt prezicător. Voi rezista atâta timp cât coaliția mă sprijină, niciun minut mai mult”, a spus el încercând să dea o notă de modestie şi dramatism chestiunii… vezi Doamne fără el nu se poate, el e Cel Unic, Cel Deneînlocuit, Cel Predestinat…
„Discuţia nu a fost aşa…m-am dus eu la domnul Dragnea, Gabi Oprea, Daniel Constantin şi Călin Popescu Tăriceanu şi le-am zis: ‘vă rog eu frumos, ţineţi-mă prim-ministru’. Dimpotrivă, le-am zis: ‘ştiţi, am plecat de la partid, poate ar fi momentul să plec şi din funcţia de prim-ministru că m-am cam săturat de anumite lucruri strict personale’. Ei sunt cei care mi-au zis: ‘domn’e, stai aşa că nu pleci de la Guvern, aşa cum te-ai supărat, dintr-o locuinţă, gândeşte-te la implicaţii’ (…) Şi le-am spus: ‘domn’e, poate e mai bine, poate găsim o soluţie, vorbim cu preşedintele Iohannis şi punem un prim-ministru tot de la noi’. Dar liderii coaliţiei mi-au spus: ‘am pornit pe un drum, avem nişte lucruri de făcut, hai să le ducem la bun sfârşit”, a explicat Ponta, potrivit Stiripesurse.ro.
„Eu le-am spus că poate e mai bine, să vorbească și cu președintele Klaus Iohannis, poate punem un premier tot de la noi. Ei au zis că am plecat pe un drum împreună, rămânem împreună. Iohannis nu are pe nimeni în partea ailaltă, nu poți să guvernezi țara cu toți…Ca să vă spun direct, PNL nu are pe nimeni. Nu poţi să guvernezi ţara cu toţi Predoii. I-am văzut, ştim cine a guvernat, sunt aceiaşi oameni. Poate până la anul, în toamnă, găsesc unii mai buni şi atunci poate decid oamenii la vot altfel.”, a spus Victor Ponta la o emisiune televizată.
Ce-i drept, o demisia a lui Ponta din funcţia de Premier înseamnă indiscutabil, pentru oricine mai are minţile intacte, pierderea de cărte PSD şi restul fanigliei politice de la Putere exact pierderea puterii.
Preşedintele Iohannis pur şi simplu nu poate desemna vreun membru al unuia din partidele care formează actuala coaliţie de guvernare. Pur şi simplu ar da apă la moara celor care bănuiesc o conspiraţie între el şi PSD, conspiraţie care ar veni din protocolul de creare ar USL care de mai multe ori, în momentele esenţiale, s-a făcut simţită.
Asta ar însemna pur şi simplu izolarea lui la Cotroceni şi demnostrarea faptului că nu e decât o marionetă a PSD (şi există berechet argumente în acest sens).
Conform Constituţiei Preşedintele este obligat să desemneze un Premier doar dacă acesta provine dintr-un partid care, în urma alegerilor deţine cel puţin 50% din locuri (majoritate absolută). O majoritate relativă nu îl obligă la desemnarea cuiva. Trebuie doar să se consulte cu partidele reprezentate în Parlament şi .. pa şi pu .. la revedere.
Dacă majoritatea este deţinută de o alianţă fie ea şi confinţită la tribunal nu contează deoarece o alianţă se poate sparge oricând. S-a dovedit de nenumărate ori.
Desemnarea unui Premier care să nu provină de la alianţa de guvernare care are majoritatea parlamentară, în ideea că aceasta nu s-ar sparge pentru a se realiza o altă majoritate, ar putea duce la refuzarea din partea Parlamentului a propunerii. Ar desemna apoi un alt candidat pentru funcţia de premier care, fie ar fi acceptat fie în cazul unui nou refuz îi oferă Preşedintelui exact ceea ce zice că doreşte pe unde apucă … ajungerea la alegeri parlamentare anticipate.
Chiar şi cele mai optimiste pentru PSD sondaje arată o înfrângere zdrobitoare a PSD.
Ce mi se pare interesant este că modul în care zice Ponta că au decurs lucrurile cu tentativa lui dse demisie are o uriaşă doză de ridicol. Ba mai mult, Ponta arată iar că îşi consideră susţinătorii nişte imbecili care, dacă se adună câte patru-cinci ajung la o sumă a IQ-urilor similară cu IQ-ul umei oi a lui Gigi Becali.
Să mă explic.
De nenumărate ori Ponta spunea că că actuala configuraţie parlamentară este urmare a ultimelor alegeri parlamentare. OK, să zicem că o fi aşa o fi aşa deşi eu nu-mi amintesc ca la alegrei să fi participat PSD de capul lui … eu îmi amintesc că a particopat în una din cele mai sinistre şi ridicole alianţe pe care le-a cunoscut istoria mioritică.
Pe de altă parte, de câte ori are ocazia, atât Ponta cât şi ceilalţi membri ai famigliei politice de la putere spun că o guvernare atât de bună şi performantă ca cea a Guvernelor succesive Ponta nu a mai fost în spaţiul carpato, danubiano, vasluiano, pontic.
Păi, dacă ar fi aşa, PSD&gaşca ar fi votaţi ca la balamuc de ar muri de invidie până şi Ion Iliescu, votat cândva cu 80 şi ceva la sută … (Bine, de rezultatul acesta am auzit cu vreo săptămână înainte de alegeri, dar atunci nu aveam un DNA care să îi strângă de ouă cu uşa ca să spună cum dracu de au fost românii atât de pro Iliescu perceput ca un continuator al PCR, partid atât de înjurat şi detestat la acea vreme … dar asta e altă poveste).
Cei logic ar fi ca nu doar Ponta&co să nu se teamă de alegeri anticipate ci, dimpotrivă, USL e în stare de aproape orice pentru a rămâne la putere, făcând tot ce poate să câştige cât mai mult la alegerile locale pentru a putea controla alegerile parlamentare deşi liderul de acum al PSD,Liviu Dragnea e cu un picior în puşcărie tocmai pentru fraude electorale. Că veni vorba, dacă am fi avut o justiţie necoruptă Dragnea era demult în puşcărie împreună cu alţii cel puţin câteva zeci de foşti uselişti în acel dosar.
Ei, cu toate astea ce vedem? Ponta zice că: „Şi le-am spus: ‘domn’e, poate e mai bine, poate găsim o soluţie, vorbim cu preşedintele Iohannis şi punem un prim-ministru tot de la noi’.”
Trebuia oare o recunoaştere mai clară a faptului că PSD este într-o adevărată prăbuşire la intenţia de vot deşi face tot ce poate să mituiască electoratul cu măriri de salariu care evident nu vor putea fi susţinute şi la care, probabil, se va renunţa imediat după alegerile parlementare sau se va eroda creşterea prin creşterea de taxe sau mărirea unora deja existente.
Treaba este că oricât ar fi mărit salriile celor cărora li s-au mărit, PSD-iştii înţeleg că degeaba se strofoacă .. la nivel de electorat cei şpăgiţi de gaşca de la putere sunt un grup relativ mic cu un număr de voturi care aproape nu contează. Nici măcar numărul de morţi care vor vota nu va putea fi atins.
Sunt convins că mitomanul Ponta a observat că este complet anapoda, dar probabil se bazează pe faptul că…

La mulţi ani, Maria !

Cu ocazia Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, tuturor celor care poartă numele Maria sau nume derivat din acesta le urez să aibă parte de  sănătate, bucurii şi de tot binele din lume alături de cei dragi: 

La Moscova pe führerul-ţar Putin tremură nădragii … s-a răstit la el Daniel Constantin …

Motto:

1. Fericiţi sunt cei săraci cu duhul pentru că nu îşi dau seama că sunt săraci cu duhul …
2. Fără tichie de mărgăritar prostia este ceva  banal …

La modul cel mai sincer sper că Vladimir Putin führerul-ţar moscovit nu doar că nu s-a sinucis, dar nici măcar nu a încercat să emigreze înspăimântat în Republica Congelată Antarctica. De spaimă …

O fi dumnealui Putin un tip dat dracului, dar e şi simpatic în felul lui dacă îţi place genul.

Să te îngrozeşti nu alta. Daniel Constantin, acest Muscle Man dâmboviţean, Ministru al Agriculturii şi absolvent de zootehnie care nu a reuşit încă să deosebească boul de vacă dar va reuşi dacă mai prinde vreo două mandate de făcut avioane de hârtie la ministerul unde l-a implantat Dan Voiculescu în speranţa că îi salvează cele vreo 60 de milioane de euro furate, m-a înspăimântat cu ferocitatea şi curajul lui.

Probabil pentru că se plictisea s-a apucat să scrie reclamaţii către directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Jose Graziano da Silva, în care s-a probunţat ferm (mamă ce mişto sună) pentru eforturile  comune de a opri Rusia să distrugă produsele alimentare, aflate sub embargo, considerând, totodată, că acestea ar trebui distribuite persoanelor afectate de foamete și sărăcie, din întreaga lume. 

Acum câteva zile, führerul-ţar Putin a dat un decret prin care alimentele supuse embargoului impus de Occident sunt distruse, în loc să fie donate săracilor.

„Cred – zice dumnealui Daniel Constantin în reclamaţia sa –  că decretul emis de președintele Federației Rusiei privind distrugerea produselor alimentare este incompatibilă cu angajamentele acestei țări asumate ca membru al FAO. Aceste angajamente includ punerea în practică a rezoluțiilor Conferinței FAO dedicată ‘Reducerii risipei alimentare’, care a avut loc în România, în aprilie 2014„.

„Cred că este de datoria noastră să analizăm urgent posibilitatea ca produsele alimentare care fac obiectul acestui decret să fie distribuite persoanelor afectate de foamete și sărăcie din întreaga lume”, a mai spus Constantin.

Ce poţi să zici? Ţi-l imaginezi pe putin fie luând o foaie şi începând să îşi scrie demisia fie râzând isteric după ce a reuşit să afle de pe Google cine e păduchele care îl muşcă de bucile lui oţelite de karatist fanatic.

Nu vreau să zic că nu e păcat de alimentele respective şi în loc să le distrugă fie să le pună la fermentat ca să facă oarece vodcă de pufoaică, fie să le returneze …

E interesant de aflat  dacă lui Daniel Constantin i-a transmis cineva că este ministru al agriculturii. Dacă da, şi mai interesant ar fi să aflăm dacă ştie că are dreptul să îi pese de ce fac ruşii abia după ce află cam cum stă agricultura pe care o păstoreşte, teoretic vorbind.

Mă întreb că, dacă dumnealui Constantin tot nu a aflat cum se deosebeşte boul de vacă, măcar ştie că pentru a trăi, plantele cum ar fi grâul, porumbul şi alte alea au nevoie de apă? … multă apă. Iar când aceasta lipseşte se numeşte că e secetă.

Or când e secetă, recoltele nu prea vor fi demne de acest nume, plantele respective uscându-se pur şi simplu…

Despre seceta aceasta se ştia de prin primăvară … nu-mi amintesc ca cel mai agricultor dintre zootehnişti şi cel mai zootehnist dintre agricultori să fi ieşit vreodată la tv şi să spună cam ce plan are pentru combaterea secetei.

Ca să fim totuşi corecţi totuşi, cred că trebuie să amintim că un oarecare demers a făcut el imediat după ce şi-a aşezat poponeaţa în fotoliul de ministru. A făcut un acord cu Biserica Ortodoxă Română.

OK … am văzut acum vreo două trei săptămâni că nişte preoţi au primit circulară să facă slujbe pentru ploaie, dar deoarece preoţii mioritici sunt cam dedaţi la păcatele lumeşti şi sunt conduşi de un patriarh pe umerii căruia încă se văd urmele epoleţilor de Securitate, cred că Dumnezeu nu prea i-a luat în seamă.

Sper că dacă o fi vreodată, prin absurd, să se întâlnească Daniel Constantin cu führerul-ţar Putin, rusului să nu îi vină să tragă vre-un vânt. Nu cred că al nostru Daniel ar simţi aceeaşi fericire ca atunci când se băşea Varanul care l-a făcut ministru… cred că ar fi cam greu de dezlipit de pe pereţi …