Prima pagină > Uncategorized > Ponta, ucigând PSD reuşeşte în sfârşit să ucidă PCR … cu 25 de ani mai târziu decât trebuia

Ponta, ucigând PSD reuşeşte în sfârşit să ucidă PCR … cu 25 de ani mai târziu decât trebuia

PSD - PCR

Cred că dacă ar fi să găsim un eveniment cu adânci reverberații în politica românească, acesta ar fi recunaoșterea din partea PSD că este un partid penal controlat discreționar de penali.

Pare desprins din filmele cu proști a înlocui un penal potențial cu unul gata condamnat, fie chiar și în primă instanță.

Iliescu - NăstaseDacă în lumea politică s-ar mai cunoaște termenul de rușine, aș zice că este cea mai rușinoasă mișcare politică de la noi de după 89 .. dar pentru că nu se cunoaşte, nu am să zic. Politicinii au şoriciul prea gros pe obraz ca să le mai crape la o adică.

Legat de această rocadă, înlocuirea lui Ponta cu Dragnea de la conducerea PSD se adună oarece întrebări.

Acolo sus, la vârf, li se rupe de această mişcare, ba char consideră că punându-l şef maxim pe cel mai penal dintre penali li se face un act de dreptate. În fond ei sunt cei care controlează partidul.
Întrebarea este dacă în PSD la nivel de asfalt există votaci şi alţii decât cei care votează nu gândesc.

Cumva, din afară ceea ce se întâmplă în PSD legat de cvasitotala neîndeplinire a promisiunilor electorale coloac peste pupăză a picat şi povestea aceasta care în orice ţară sănătoasă la cap ar fi însemnat o adevărată sinucidere politică.

Practic se vede cumva o predare de ştafetă extre de dubioasă. E drept, PSd nu prea ar fi avut alternatice deoarece Pnota a vut mare grijă să îşi …  beleascăeventualii contracandidaţi.

Suprimarea sitematică a meritelor şi valorilor,  marginalizarea exagerată şi sufocarea a oricărui puseu reformator a cam băgat PSd într-o fundătură din care îi va fi greu să iasă.

PSD pare a fi încercat să promoveze doar ceea ce e rău şi urât, devenind un fel de mijloc de a-i pune iar în scenă pe Ion Iliescu şi pe ceilalţi escroci şi devalizatori ai naţiei.

Scopul de bază pare a fi nu doar crearea unui cadru în care excrocii care controlează PSD se pot mişca precum raţa în apă, dar pare că partidul este citit pe promovarea nonvalorilor şi pe procurarea de cât mai multă putere şi protecţue pentru megaescrocii de la centru sau di teritoriu ai PSD, precum şi alimentarea şi întărirea unei mafii de partid menţinute şi hrănite de un clienteralism exprimat parcă tot mai pe faţă ca un fel de calitate extrem de apreciată.

Acum un sfert de veac aveam un  partid unde spiritul clientelar era motorul şi forţa reală care împingea lucrurile înainte creând un fel de nobilime roşie intangibilă şi selectă numită Nomenclatură.

Acum asta pare a renaşte în forţă în PSD.

Ion Iliescu a jonglat cu cei care veneau din fostul PSd şi din Securitate reuşind să îi „parcheze”  pe toţi pe la diferite partide.

Iliescu, oscilând periculos între un colectivism ultranaţionalist şi comunism perestroikist, pe şaua revoluţiei, a promovat în beneficiul „foştilor”, pentru o clipă, din anale, trecutul gangsteresc, totalitar, doar pentru ca PCR să-şi reiţească hâdul chip sub denumirea şmecheroasă de FSN.

Dacă „F” din FSN a devenit aproape natural „P”-ul din PSD, PRM ori PDSR, din partea cu SN (salvare naţională) nu a mai răms nimic. Vedem cum în tot mai multe domenii apar roadele „democraţiei originale” a lui Iliescu, asta chioar dacă ţara s-a înfrundat a dracului de adânc în mineriade, antireformă, extremism, corupţie şi izolare internaţională, menţineze într-o zonă gri şi ceţoasă a Europei.

Se pare că românii sunt mult mai masochişti decât par la prima vedere. Toţi se plâng că o duc rău, dar nu ezită să ceară „minţiţi-ne frumos şi noi vă credem dacă na daşi şi nouă o şpagă simbolică şi de promiteţi lapte şi miere”.

După ce PCR-ul altoit cu genă securistică şi-a lipit pe furnte firma de social-democraţie, evident nedevenind aşa după standardele social-democraţiei aşa cum e înţelasă în Europa PSD o ia tot mai des prin arătură. Cred că s-a dovedit din plin că din gloabă nu poţi face cal de curse şi nici din curvă trotuaristă nu poţi face călugăriţă fecioară.

Pur şi simplu nu se poate.

Social-democraţia românească a avut o tradiţe extrem de solidă, Titel Petrescu fiind un personaj de mare forţă şi cu nişte principii extrtem de solide şi sănătoase.

 A încerca lipirea de social-democraţie pe un partid de sorginte  comunist-bolşevicoidă  e cam ca şi cum ai pune eticheta de Mercedes pe un Trabant salvat de la casare.

Reeta nu e tocmai nouă… s-a aplicat chiar în interiorul partidelor comunistela schimbările care aduceau în faţă linia a doua, cei din linia I fiind eliminaţi extre de brutal (Vezi cazul lui Geoană).

Cine mai ştie un picuţ de istorie îşi poate aminti prigoana devastatoare declanşată de Gh.Gh.Dej împotriva social-democraţilor demni şi principialişti.

Nu puţini social-democraţi ceritabili s-au trezit arestaţi, torturaţi, ucişi de regimurile comuniste de la Bucureşti.

În perioada Înghesuielii din 89 o mulţime de naivi sperau că vor asista la un fel de reconciliere şi totul se va resteta luându-se de la zero, foştii activişti, sperau ei,  îşi vor pube cenuşă în cap, iar PCR-ul rebotezat se va moderniza pentru a se adapta noilor realităţi. Cu speranţa au rămas.

PSD-ul post decembrist nu doar că nu şi-a cerut iertare dar a căutat chiar să se răzbune şi mai rău pe cei care au refuzat să moară prin  puşcăriile comuniste, vechi lideri social democraţi care mai trăiau s-au lăsat ademeniţi şi cumpăraţi pe doi lei  vânzând dreptul la purtarea acestei denumirii cumpărate, postcomuniştii au obţinut şansa unei nemeritate legitimităţi interne şi internaţionale, amplificată de aderarea PSD la Partidul Socialiştilor Europeni.

Preţul acestor manevre în termeni politici şi de memorie naţională, e al dracului de mare, social-democraţia fiind transormată într-o pensionară de bordel hărtănită şi umilită . Greu de conceput cinism mai abject, ori de imaginat sfidare mai infectă a unei morale minime, a adevărului şi a dreptăţii, decât deghizarea PCR în partidul martirilor social-democraţi, cărora le-au putrezit oasele în gulagul românesc.

Amăgirea şi ademenirea nu s-a oprit la atâta.

Translatarea partidului de la Ion Iliescu la Năstase precum şi amantlâcul dintre PSD şi făţarnicul PNL au alimentat speranţe deşarte şi nerealiste, de treptată culisare spre  euroatlantism.

A venit Victor Ponta. Plagiator, mitoman, neruşinat şi cinic acesta a reuşit să pună utopiile în ramă şi să le ascundă prin sertare unde ar urma să se prăfuiască.

Este cel puţin uimitor cum ipocritul şi oportunistul Ponta, în ciuda menţinerii la Guvernare a reuşit performanţa de a pierde din mână partidul  … cu toate astea rămâne la putere.Cred că este o anomalie… vremelnică. În PSD cutuma era „Cine piedre pleacă temporar şi dacă ecuminte va fi revitalizat de partid” … şi totuşi, deşi a pierdut lamentabil Ponta a fost menţinut  sus, semn că cei care ţin sforile marionetei Pnota, care mai de care mai penali,  sunt prea puternici în partid.

 Ponta e înţeles, el nu are alternative… rămâne marioneta care este şi a fost sau se aruncă în lada de gunoi a Istoriei.  Este clar, cred, că prim ministrul stă cocoţat la cârmă într-un echilibru tot mai precar, salvat fiind, pasager, de clientela din reţelele speriate de perspectiva unei schimbări prea bruşte la butoane. Aşa se face că i s-a dat generalului Oprea un mandat „stabilizator”, dar fatalmente trecător.

În paridele tip comunistoid schimbările se fac pe ascuns, la ceast de seară în spatele unor uşi capitonate. aproape invariabil, pe baza unor hotărâri netransparente şi eronate din spatele cărora nu răzbate nici un sunet. Fruntaşi care se cred infailibili, dar, neparvenind meritocratic, sunt, dimpotrivă, conform naturii partidelor lor, nişte escroci nu întotdeauna îndemânatici, gafeuri şi mari perdanţi. Mai toţi sfârşesc jalnic, aşa e natural.

Inculparea premierului lamentabil înfrânt  la alegeri prezidenţiale ce ar fi trebuit să fie doar  un marş triumfalist pentru un PSD credibil, a dat, în fine, găştilor rivale, care mai de care mai penale, cu Dragnea-Zgonea, ori cu Dâncu în frunte, prilejul de a-şi atinge ţelul de a acapara puterea în partid. Ocazia îndelung plămădită şi aşteptată de a se răfui pe şest cu grupul Năstase, Ponta-Ilie Sârbu-Rovana Plumb.

Guruul infailibil, Ion Iliescu, serviciile nu l-au mai vrut pe Ponta în postura de avatar al partidului şi li s-a permis rebelilor să îl debarce.

Ş idacă îl debarcă pe Ponta ce rezolvă? El nu este răul din PSD cu imaginea şi interfaţa dintre acest rău şi restul lumii… Partidul va agoniza o, şi dacă nu va înţelege care e tratamentul de care are nevoie va  sfârşi, prin condamnări penale, cu un „p” extrem de mic, în izolare implacabilă, în deriziune şi în discreditare. Ultima-i va provoca, inexorabil, moartea năprasnică. Iar exitul va avea loc prin vot. Va fi o mare surpziză momentul în care acest partid de 30-40% va intra în colaps murind năuc, uimit de faptul că a venit inevitabilul sfârşit.

Acela va si momentul în care Comunismul va deceda definitiv în spaţul carpato-dunăreano-pontic.

Păcat nu ca fi, oricul prin PSD, PCR-ul a trăit cu un sfert de veac mai mult decât trebuia …

Categorii:Uncategorized Etichete:, , , ,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: