Mugur Isărescu, cheia în enigma dispartiţiei conturilor lui Ceauşescu?

Mugur Isărescu

Unul din personajele extrem de interesante ale României de post ’90 este Mugur Isărescu, de fapt Mugurel Constantin Isarescu.

Este interesant nu doar prin faptul că este unul din personajele cu cea mai mare longevitate într-o funcţie de maximă importantă, aceea de Guvernator al Băncii Naţionale.

Isărescu este extrem de interesant datorită trecutului său.

Oficial, până la sfârşitul lui ’89, Mugur isărescu şi-a desăvârşit pregătirea în domeniul financiar-bancar.

În 1971 a absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti cu specializarea Relatii Economice Internationale, în perioada 1971-1990, a fost cercetator la Institutul de Economie Mondiala (IEM), un fel de extensie a Securităţii unde a lucrat alături de Eugen Dijmărescu, în prezent viceguvernator al BNR şi de Napoleon Pop. După 1975 Isărescu a fost şi cadru didactic universitar la ASE Bucureşti.

Eugen Dijmărescu

Poate şi mai interesant decât legătura lui Guvernatorului BNR cu Eugen Dijmărescu şi  Napoleon Pop este că şi el şi-a plătit „tributul” de pupincurism faţă de Nicolae Ceauşescu necesar pentru a se evidenţia în faţa conducerii superioare de partid si de stat publicând cu mult respect în „Era Socialistă” din August 1986:

 “Este larg cunoscută şi apreciată în rândurile opiniei publice de peste hotare concepţia tovarâşului Nicolae Ceausescu privind necesitatea obiectivă a reducerii uriaşelor cheltuieli militare, ce constituie baza materiala a cursei înarmarilor si cerinta stringenta a demararii procesului dezarmării, având în prim-plan dezarmarea nucleara…” .

„Era socialistă” era o publicaţie în care ceea ce apărea, apărea pe bază de ordin şi aprobarea directă a şefului secţiei de propagandă a CC al PCR.

Napoleon Pop

În 5 februarie1986 Isărescu publica în Scânteia, oficiosul Partidului: “Un rol preponderent in deteriorarea situatiei economice si financiare a tarilor in curs de dezvoltare l-a avut politica dobanzilor inalte practicate de tarile occidentale, in special de SUA, incepand cu 1979”, iar în numărul din 11 februarie 1986, Isărescu semna un noi artocol în „Scânteia” în care semnala din nou răul produs ţarilor în curs de dezvoltare de catre imperialişti, concluzionand: “Sint date si fapte care releva realismul aprecierilor din cuvintarea tovarasului Nicolae Ceausescu, potrivit carora inrautatirea considerabila a situatiei economice a tarilor in curs de dezvoltare este tocmai rezultatul politicii deliberate de exploatare si asuprire promovate de marile monopoluri”.

Astfel că se explică de ce Isărescu a fost trimis în misiune în SUA.

În 1990 Mugur Isărescu este trimis de MAE la Ambasada României din Washington unde ocupă funcţia de secretrar II, care era de fapt un grad diplomatic acordat ofiţerilor sub acoperire cu condiţia de a avea vârsta minimă cerută.

Când la o ambasadă venea un personaj nou cu funcţia de secretar II, angajaţii MAE “clipeau semnificativ din ochi” conform unui diplomat cu vechime, ceea ce era, de facto, o adevărată desconspirare a lui.

Extrem de ciudată este secretomania care pluteşte asupra activităţii lui Mugur Isărescu din această perioadă mai ales că el nu ere pregătire diplomatică, teoretic o condiţie necesară pentru a ocupa acel fotoliu, ciudăţenia devnind şi mai pregnantă dacă ne gândim că la revenirea în ţară a fost numit guvernator al  BNR şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al acesteia. Ocuparea Funcţiei de Guvernator al BNR presupune o vechime de ani de zile în BNR, vechime pe care Isărecu nu o avea, astfel că în mods logic ne putem întreba ce alte „merite” o fi având, ce misiune importantă o fi îndeplinit?

Stranietatea în ceea ce priveşte traiectoria prfesională a lui Mugur Isărescu include şi însărcinarea de a conduce “Comisia guvernamentala pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre Nicolae Ceausescu si colaboratorii sai”.

Să fi avut oare Isărescu delicata misiune de a „pune batista pe ţambal” în ceea ce priveşte scandalul care stătea să izbucnească legat de  deturnarea de fonduri care oricum dădea destulă bătaie de cap noului regim politic de la Bucureşti?

Înaintea lui Isăprescu, această comisie a fost condusă de Ion Anghel care a fost trimis ca ambasador în Olanda. (Pentru a-i lăsa locul din conducerea acelei comisii lui Isărescu?). Ion Anghel a avut o colaborare de 25 de ani cu DIE/CIE, deci era din gaşcă. Anghel a mai stat în Cipru şi a participat la înfiinţarea firmai „Crescent” …

Anghel, fiind juris şi nu finanţist se pare că a fost necesară numirea la conducere a cuiva  situat într-o înaltă poziţie instituţională care să aibă o specializare de finanţist pentru a se putea tranşa chestiunea conturilor.

Isărescu nefiind familiarizat cu activitatea AVS, concluzia care se impune ar fi că el trebuia să îndeplinească ordinele cu privire la îngroparea anchetei.

Este de notorietate faptul că acea comisie condusă de Isărescu a reuşit să nu ajungă la nici un fel de concluzii concrete, misterul din jurul fondurilor deturnate de apropiaţii lui Ceauşescu adâncindu-se.

Totuşi, comisia condusă de Isărescu a reuşit ceva, şi anume să consemneze unele aspecte despre persoanele bănuie a fi implicate în deturnarea de fonduri în discuţie.

Una dintre concluziile comisiei, confirmata de documente, a fost urmatoarea: “Din verificarile efectuate pana in prezent de experti din Romania si din strainatate, rezulta ca firma “Crescent” si reprezentanta acesteia ar fi avut o pozitie privilegiata intre anii 1984 si 1989 si a realizat importante beneficii din activitatea comerciala cu firme romanesti si, in special, cu ICE Dunarea (firma a Securitatii – n.n.), existand indicii privind utilizarea conturilor acestei firme pentru deturnarea unor fonduri valutare”.

Este de notorietate faptul că Mugur Isărescu frecfenta acelaşi cerc de prieteni cu unul din cele mai sinistre personaje din istoria României: Dan Voiculescu, şi el absolvent al ASE, cerc de prieteni (mai coresct spus, gaşcă) în care se regăsesc Gabriela Crainiceanu (nora fostului presedinte al BRCE, un fost protector al lui Isarescu), Dumitru Goiciu (fost ofiter CIE) si Mihai Croitoru (fost ofiter CIE si sef de cabinet al ministrului comertului exterior si al cooperarii economice internationale).

Legătura dintre ei ar fi fost făcută de cumnatul lui Isărescu, Mihai Croitoru, care ar fi fost bun amic cu unul din pripietarii de faţadă ai “Crescent Commercial & Maritimme” Ltd., John Edgington.

Croitoru, retras în 1978 de la Ambasada României din Londra, a revenit în diplomatie în ianuarie 1990, când a fost numit prim-colaborator (ministru – consilier) al ambasadorului Virgil Constantinescu, iar în 1994 a fost numit ambasador la Oslo.

În 1992 Isărescu participă la crearea grupului “Un viitor pentru Romania”, grup care punea la un loc oameni care constriseră vestitul grup „Trocadero” sau care proveneau din ADIRI sau Institutul de Economie Mondiala.

După cum spune Iosif Boda, grupul UVPR a apărut „În contextul în care FSN se rupea ca partid, în primăvara anului 1992”.

Din grup mai făceau parte Vasile Secares, Vladimir Pasti, Mugur Isarescu, Adrian Nastase, Adrian Severin, Victor Babiuc, Ioan Mircea Pascu, Liviu Muresan, Dan Mircea Popescu, Cornel Codita, Dorel Sandor etc.

Cojnform lui Boda grupul a devenit “un fel de placa turnanta de inalnire a unei anumite categorii de intelectuali de orientari diferite”, transformandu-se, apoi, sub conducerea lui Vasile Secares, in fundatia GUVPR.

După 1990 Mugur Isărescu s-a bucurat de salarii realmente ameţitoare pentru un bugetar din România, de sute de milioane de lei vechi lunar. Căştiga sute de milioane de la BNR, sute de milioane de la Academia Română şi zeci de milioane de la ASE … lunar.

Mugur Isărescu deţinea (Cf articolului lui Dan Badea „Micile secrete ale lui Mugur Isărescu” publicat pe siteul său danbadea.net şi apărut şi în revista BILANŢ nr. 10-11, august 2005, articol spre care la finalul acestui articol există un linc),  „1,44 miliarde lei, 16.952 dolari si 16.531 euro – in banci romanesti, bijuterii in valoare de 25.000 de euro, tablouri si icoane estimate la 20.000 de euro, vesela de argint de 4.000 de euro si o colectie numismatica evaluata la 15.000 de euro. In paralel, Isarescu avea de achitat, la BCR Leasing, doua credite de leasing auto contractate in 2002 si 2005 si care se ridica la 16.192 de euro, respectiv 45.646 de euro. Avea şi un autoturism marca Eagle din 1993 si o barca cu motor Delta, cumparata anul trecut.”

Confirm aceluiaşi articol, împreună cu soţia, Elena Isărescu, Mugur Isărescu mai era propietarul „a doua terenuri intravilane situate in Gruiu-Ilfov. Cele doua terenuri au o suprafata de 14.610,9 mp si o valoare totala de impozitare de 792.000 lei. Locuintele sunt reprezentate de un apartament cu o suprafata de 192 mp, din 1992, situat in strada Aurel Vlaicu din Bucuresti si evaluat la 1,8 miliarde lei, o vila situata in Gruiu-Ilfov, cu o suprafata de 260 mp si o valoare de 4,9 miliarde lei, precum si o casa de vacanta de 85 mp, evaluata la 300 milioane lei si situata in Dragasani-Valcea. Apartamentul din Bucuresti detinut de Mugur Isarescu a fost inclus in celebrul raport “Apartamentul” al fostului sef al corpului de control al primului-ministru, Valerian Stan. Isarescu era vizat pentru ca, in 1990, i se repartizase abuziv, din fondul de stat, un apartament de sapte camere pentru doar trei persoane si, in plus, in 1992, acesta primise aprobarea sa-l cumpere la un pret modic.

Mugur Isarescu a infiintat, in 2003, societatea Mar SRL cu sediul in str. Traian din Dragasani-Valcea, o firma cu profil agricol. In decembrie 2004, administratorul acestei firme era chiar Mugur Isarescu, el figurand, atunci, la Registrul comertului, ca unic asociat al societatii. Dupa acea data, guvernatorul Bancii Nationale a renuntat la functia de administrator, dar si la un pachet de 30% din partile sociale ale firmei pe care le-a cedat sotiei sale, conform declaratiei de avere a oficialului BNR.”- cf articolului lui Dan Badea

În 2003, Isărescu înfiinţează la Drăgăşani-Vâlcea societarea Mar SRL cu sediul în Strada Traian din localitate, având ca profil de activitate agricultura.

Administrator era trecut chiar Isărescu personal figurând la registrul agricol ca acţionar unic.

În 2004 renunţă la calitatea de administrator dar şi la un pachet de 30% din părţile sociale ale firmei, acestea fiind cedate soţiei sale..

Din ciudăţeniile legate de Mugur Isărescu ar fi şi  implicarea tatalui (octogenar) al Guvernatorului, în afaceri cu Heinrich Schorsch.

În 1992 Constantin Isărescu, tatăl Guvernatorului BNR, a participat la înfiinţarea societăţii HCS Comptrans SRL cu sediul la Ramnicu-Valcea.

Este o societate pe acţiuni unde au participaţiuni Constantin Isarescu (15%), Corneliu Barbu (34%) si HCS Romtrade SRL (51%), care apartinea omului de afaceri german Heinrich Schorsch.

În 1993 firma a fost implicată într-un scandal mediatic deoarece a constrit o benzinărie pe un teren obţinut abuziv.

A atras atenţia asocierea dintre tatăl Guvernatorului şi miliardarul neamţ Heinrich Schorsch, direct implicat în afaceri de zeci de milioane de dolari cu BNR.

Conform Curţii de Conturi a României, miliardarul neamţ Heinrich Schorsch, patronul firmei Handels Contur Schorsch (HCS) GmbH din Germania,  a devenit asociat al lui Constantin Isărescu după ce a fost favorizat de către Givernatorul BNR în detrimentul unor firme româneşti, astfel s-au făcut importuri de 24.1 mărci germane pentru baterea de monedă.

Printr-o altă firmă, HCS Romtrade SRL, cea care controla societatea unde C. Isărescu era acţionar, miliardarul neamţ a controlalt şi intermedierea de autoturisme pentru BNR.

De asemenea, se spune in raportul Curtii de Conturi, “prin HCS – Germania s-au achizitionat din import mijloace de transport valori care nu corespund normelor proprii de securitate pentru transport valori si au consumuri ridicate de carburanti, cum este cazul a sase autodube blindate tip GMC de 3,5 tone si una de tip Ford de 3,5 tone. Retine atentia ca achizitionarea acestor mijloace de transport si a inca trei autodube de tip Volkswagen de 0,5 tone, precum si a unui autoturism de tip Opel Vectra s-a facut in 1991 si fara ca aceste importuri sa fie aprobate de catre Consiliul de administratie al bancii, asa cum prevede legea”. Ulterior, in 1996, Heinrich Schorsch a participat la infiintarea Bancii Comerciale West Bank SA, societate la care detinea atunci, impreuna cu sotia, 10% din capitalul social.

…………………………………………………..

Citiţi şi:

Micile secrete ale lui Mugur Isărescu

(Autor: Dan Badea; Sursa: danbadea.net )