Prima pagină > Abuz, Ilegal - Imoral - Indecent, Politicăraie - Partide - Politicieni > Imunitatea politicienilor mioritici este folosită neconstituţional, fie ca scut, fie ca armă, după cum dictează interesul

Imunitatea politicienilor mioritici este folosită neconstituţional, fie ca scut, fie ca armă, după cum dictează interesul

Imunitatea  politicienilor este logică atâta timp cât ea acoperă declaraţiile făcute de aceştia.

Când această limită este depăşită şi se ajunge la imunitate pentru cazuri care vizează, de exemplu, corupţia (vezi cazuri ca al lui Victor Ponta, Varujan Vosganian, Dan Şova etc) deja avem o problemă deoarece sunt atacate Constituţia şi Democraţia în general prin încălcarea unui principiu fundamental, acela care se referă la egalitatea în faţa legii, devine ilegal, ba chiar şi imoral dacă ne gândim că nişte oameni îi arogă privilegii pe care nu le au doar pentru că aşa vrea muşchiul lor.

Acest principiu este clar prevăzut în Constituţia României în vigoare la  Art. 16 EGALITATEA ÎN DREPTURI,  care spune:

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Când vedem cum cohorte întregi de politicieni se ascund ilegal şi abuziv după imunitatea pe care le-o oferă calitatea de parlamentar sau cea de ministru pentru a nu răspunde în faţa legii pentru faptele lor, acuzaţii care vizează acte grave de corupţie, dar vedem cum fostul preşedinte al ţării, Traian Băsescu este purtat pe la DNA pentru o afirmaţie politică parcă nu e deloc în regulă.

Amintesc că în  aprilie 2014, Traian Băsescu spunea despre Gabriela Firea, la ora aceea membru al Comisiei de anchetă „Nana”, care cerceta situaţia terenurilor pe care familia Băsescu le are în comuna Nana:

 „Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa de ce se întâmplă pe moşia soţului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele”.

Această declaraţie a fost interpretată de Gabriela Firea drept şantaj şi l-a acţionat în justiţie. 

Situaţia este de-a dreptul ridicolă dacă privim câteva aspecte.

Gabriela Firea este fostă angajată a, actualmente, puşcăriaşului Dan Voiculescu, este fina lui Gigi Becali, alt cal breaz în jurul căruia încă se mai simte duhoarea celulei de puşcărie.

În ce constă şantajul respectiv? În faptul că fostul Preşedinte al României ar fi putut trimite DNA-ul să îi cerceteze soţul?

Păi, din câte ştiu, o sesizare la DNA o poate face oricine. Sau o fi vrând să insinueze faptul că DNA-ul era la cheremul Preşedintelui? Wow … şi asta o recunoaşte chiar Justiţiţia acceptând să în cerceteze pe Băsescu? Ciudat rău …

Să zicem că se referă totuşi la un eventual denunţ. Să zicem de asemenea că DNA-ul se duce şi îl cercetează pe soţul Gabrielei Firea… Dacă nu are ilegalităţi comise, oare de ce ar putea să se teamă?

Oare prin acel denunţ, Gabriela Firea nu recunoaşte  indirect  faptul că soţul ei e cam la fel de penal pe cât se zvoneşte? Exact acest denunţ trebuia să facă să sune în capul vreunui procuror o alarmă şi să se declanşeze o cercetare.

Nimeni nimic? Oare de ce?

Pare suntem deplasaţi dacă ne întrebăm care o fi motivul pentru care nu s-a declanşat o cercetare? Nu dăm nume, dar amr ptea fi oare vorba de anumite legături de rudenie şi prietenie duc spre Premierul Ponta? Nu e puţin lucru ca DNA-ul să „facă frumos” în faţa cuiva pentru a da bine în faţa celui mai mitoman premier din istoria României… Ceva pute rău de tot.

Şi mai este un aspect extrem de interesant în povestea aceasta. Avocatul care o reprezintă pe Firea… Lucian Bolcaş, avocatul alungat până şi de Vadim Tudor, care de la o vreme stă mai toată ziua pe la Antena 3, televiziunea aflată la cheremul puşcăriaşului Dan Voiculescu.

Şi totuşi, revenind la imunitate, nu demult au fost apăraţi în faţa justiţiei pentrufapte grave cei doi păcălici ai politicii mioritice, Ponta şi Şova … şi nu pentru orice… pentru fapte pe care orice manual de drepr din lume le categiriseşte drept fapte de corupţie. Iar Băsescu a fost cercetat  din cauza unei declaraţii pentru şantaj?

E atât de ridicolă situaţia încât până şi procuror a înţeles că se face de râs şi a schimbat încadrarea de la şantaj la ameninţare…

Oare cât de procuror trebue să fii la cap petru a nu sesiza un detaliu. şi anume că la acea vreme Băsescu era preşedinte şi nu cred că există un preşedinte atât de dus cu pluta încât să amenţinţe explicit la tv pe cineva, mai ales pe o cutră atât de cunoscută cum e Firea? Avea la dispoziţie tot felul de mijloace şi ar fi putut să o facă direct, fără implicarea mass-media …

Oare de ce povestea aceasta, pare a avea o nuanţă comună cu  povestea cu fratele fostului preşedinte şi ţiganii unde un al avocat care îşi face veacul mai mult pe la România TV (televiziunea controlată discreţionar de un alt penal, Sebastain Ghiţă) şi Antena3, sau povesteacu arestarea Elenei Udrea în timp ce un alt personaj implicat în dosar (un tenismen) care deşi a recunoscut că a pus mâna pe mulţi bani a dat declaraţia cerută (sau dictată?) de un  procuror lucru care l-a scos de sub urmărire putând să se bucure de banii obţinuţi ilega? Totul pare pur şi simplu regizat de undeva de sus de tot. Ciudat, nu?

O bună analiză face şi Melania Cincea pe siteul timpolis.ro.

Melania Cincea

Imunitatea, interpretată în funcţie de mofturi şi interese

 

În timp ce neconstituţionala imunitate pentru fapte de corupţie, de care abuzează parlamentarii, e tolerată, constituţionala imunitate pentru declaraţii politice, de care, de drept, beneficia şi fostul preşedinte Traian Băsescu, nu numai că e ignorată, dar e şi pusă sub urmărire penală.

După aproape opt luni de anchetă, procurorii de la Parchetul General nu numai că nu au găsit elemente în plus în dosarul în care fostul şef al statului, Traian Băsescu, este acuzat de şantaj, de către senatorul PSD Gabriela Firea, dar nu au identificat nici dovezi care să susţină încadrarea iniţială, cea de şantaj. Infracţiune definită de Noul Cod Penal ca fiind „constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul (…)” sau ca „ameninţare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia”. Aşa că declaraţia fostului preşedinte Traian Băsescu la adresa Gabrielei Firea este considerată acum ca fiind ameninţare. Infracţiune inferioară, ca şi gravitate, şantajului, definită în Noul Cod Penal ca fiind „fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere”.

Chiar şi aşa, este greu de înţeles raţionamentul legal pentru care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a redeschis acest dosar – ca un detaliu de culoare, a făcut-o în 30 decembrie 2014, când, în general, în parchete se lucrează doar pe speţe de ultimă oră şi care nu suportă amânare. Dosar –  unul din cele 12 redeschise de Parchetul General pe numele lui Traian Băsescu – plecat de la o declaraţie făcută de fostul şef al statului, în aprilie 2014, la adresa d-nei Firea, membru al Comisiei de anchetă „Nana”, care cerceta situaţia terenurilor pe care familia Băsescu le are în comuna Nana: „Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa de ce se întâmplă pe moşia soţului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele”. O declaraţie pe care Gabriela Firea a catalogat-o drept şantaj şi a sesizat Parchetul General. Acesteia i-au ţinut, atunci, isonul 176 de parlamentari ai Puterii, printre care Victor Ponta, Valeriu Zgonea, Liviu Dragnea şi Ilie Sârbu, cu toţii semnând un denunţ de şantaj la adresa lui Traian Băsescu. Dl fost procuror Ponta chiar plusa, anunţând că a fost primul care a semnat plângerea penală.

Ce a urmat se ştie. Procurorii au pus în mişcare urmărirea penală pe numele d-lui Băsescu, suspendată ulterior pe motiv că preşedintele avea imunitate. D-na Firea nu a cedat şi a sesizat ÎCCJ, privind această decizie a procurorilor de suspendare a urmăririi penale. Cererea d-nei Firea a fostrespinsă, însă, de instanţa supremă ca inadmisibilă. În paralel a anunţat şi CCR. Care şi ea, în noiembrie 2014, a decis că suspendarea urmăririi penale a şefului statului, pe motive de imunitate, este constituţională. Cu toate acestea, după încheierea mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu, Parchetul General a redeschis dosarul. Cu spuneam, cu câteva ore înainte de Revelionul 2014.

De ce afirm că e greu de înţeles raţionamentul legal al redeschiderii acestui dosar şi al punerii în mişcare a urmăririi penale? Pentru că art. 84 din Constituţie spune clar: „Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător”. Cu alte cuvinte, un şef de stat nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Adică, nici Traian Băsescu, pentru aceste declaraţii făcute la adresa unui parlamentar. Şi, totuşi, iată că se poate. Ajungându-se, astfel, în situaţia ca legea fundamentală a ţării să fie citită şi interpretată în funcţie de mofturile, de interesele celui care face lectura. Iar instituţii ale statului de drept să se lase târâte în acest joc.

Asta în timp ce nimeni din Justiţie, nici oficialii Parchetului General nu au luat atitudine faţă de ducerea la absurd a noţiunii de imunitate în cazul parlamentarilor cercetaţi penal, şi nu pentru declaraţii politice, aşa cum se întâmplă în cazul fostului preşedinte, ci pentru fapte de corupţie. De ani de zile, sub ochii Justiuţiei, în Parlament se face voit confuzia între imunitate şi impunitate, lor, parlamentarilor, permiţându-li-se să se fofileze când vine vorba să răspundă în faţa legii. Lor li se permite să pună regulamentele celor două Camere, pe care tot ei le-au făcut, mai presus de Constituţie şi să invoce falsa, în context, imunitate. Deşi, cum spuneam, în Constituţie imunitatea vizează doar opiniile exprimate în timpul mandatului, nicidecum posibile fapte de corupţie. Deşi în Constituţie nu se spune niciunde că Parlamentul este cel care judecă. Nici că are răspunderea începerii urmăririi penale. Nici că Parlamentul trebuie să ancheteze el însuşi o faptă aflată în atenţia procurorilor. Cu toate acestea, majoritatea îşi permit să ignore Legea fundamentală şi să abuzeze de imunitate.

Concluzionând, în timp ce neconstituţionala imunitate pentru fapte de corupţie, de care abuzează parlamentarii, e tolerată, constituţionala imunitate pentru declaraţii politice, de care, de drept, beneficia şi fostul preşedinte Traian Băsescu, nu numai că e ignorată, dar e şi pusă sub urmărire penală.

Autor: Melania Cincea

Sursa: timpolis.ro

Publicat: 2 septembrie 2015

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: