Arhiva

Archive for octombrie 2015

Crima de la Clubul „Colectiv” …

31 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Au avut o singură vină. Erau tineri şi doreau să se distreze cu exuberanţa tinereţi. Atât!

Din cauza indolenţei, a lipsei de respect faţă de siguranţa celorlalţi şi a unei dorinţe nemăsurate de a face bani cu orice preţ a unora ei au murit mult prea tineri.

Dumnezeu să-i odihnească !

 Dumnezeu să-i odihnească

Erau tineri cu poftă de viaţă. Doreau doar să se distreze la Clubul „Colectiv” cu toată exuberanţa tinereţii lor.

Aveau visuri, credeau că au viaţa înainte.

Unii au murit, alţii vor avea sechele pentru perioade lungi sau chiar pentru toată viaţa.

Buretele folosit ca fonoizolaţie şi o sursă de foc este o adevărată bombă incendiară.

O încăpere cu o singură uşă utilizabilă, fonoizolată cu burete şi fără siteme pentru stingerea automată a incendiilor deoarece patronilor nu le pasă decât de banii lor şi deloc de siguranţa celorlalţi, în care se folosesc artificii, tixită cu sute de oameni, poate foarte uşor să să fie definită ca o cameră de execuţie.

Acolo pot ucide focul, monoxidul de carbon, panica, imposibilitatea de a ieşi în timp util.

Ceea ce s-a întâmplat la Clubul „Colectiv” a fost crima.

O crimă de care se fac vinovaţi, patronii, administratorii, cei care au lăsat să funcţioneze locul fără a avea autorizaţiile necesare, cei care trebuiau să controleze ce se întâmplă acolo şi să vadă dacă totul e în regulă.

Toţi trebuie condamnaţi fără întârziere pentru crimă deoarece indolenţa, lipsa de responsabilitate faţă de viaţa celor care veneau la clubul respectiv şi dorinţa de a face bani cu orice preţ investind cât mai puţin, au ucis.

Această prezentare necesită JavaScript.

Foarte tare … Mihaela Nedelcu Luncan vrea „coloană oficială” şi protecţia SPP ca ştabii. Şi legea e de partea sa…

30 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Foarte tare…

Vocea Transilvaniei spune că o arădeancă stabilită la Bucureşti, membră a partidului  M10 i-a cerut în scris Preşedintelui Klaus Iohannis şi Consiliului Suprem de Apărare a Țării o coloană oficială.

Mihaela Nedelcu LuncanE vorba de doamna Mihaela Nedelcu Luncan, originară din Arad şi stabilită la Buxcureşti care a adresat o solicitare Consiliului Suprem de Apărare a Țării și președintelui României să primească o coloană oficială.

Ca o avea sau nu o doză de umor toată povestea aceasta nu comentăm, interesant este că doamna Luncan, interpretând legea într-un sens şlarg are de partea sa legea. Rămâne totuşi de văzut dacă este întreptăţită să primească protecţie de la SPP şi o coloană oficială (cu antemergător).

Interesant este că, într-o anumită măsură, interpretând într-un sens larg legislația, Mihaela Nedelcu Luncan ar putea părea îndreptățită să primească protecție SPP și coloană oficială.

Vocea Transilvaniei publică integral solicitarea doamnei Luncan, așa cum a postat-o pe contul dânsei de Facebook:

„Către: Consiliul Suprem de Apărare a Țării
Ref: Cerere protecție SPP și coloană oficială
Stimate domnule Președinte,
Am citit cu încântare recentele modificări aduse Legii nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază.
Având în vedere că:
● traficul în București este unul de natură a-mi incomoda activitățile curente și urgente de bun cetățean;
● nu există nicio diferență legală între un președinte de partid politic parlamentar (care poate beneficia potrivit modificărilor aduse legii de protecția SPP) și un simplu cetățean.
Astfel,
● având în vedere faptul că a fost modificat art. 14 alin. (4) al Legii nr. 191/1998 astfel încât ”Cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Serviciul de Protecţie şi Pază poate asigura protecţie unor demnitari şi foşti demnitari, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (2), precum şi altor persoane, la cererea acestora.”
● având în vedere faptul că aceeași lege prevede că SPP ”organizează şi coordonează, pe timpul misiunilor de protecţie şi pază, activitatea tuturor forţelor participante din cadrul instituţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1).” (adică art. 4 alin. (1) ”Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, Serviciul de Protecţie şi Pază colaborează cu Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, cu celelalte ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale.”)
● având în vedere faptul că Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice prevede la Art. 223 alin. (1) că ”Poliţia rutieră asigură însoţirea coloanelor oficiale cu echipaje specializate potrivit competenţei.”
și, mai ales, având în vedere prevederile art. 16 alin. (1) din Constituția României, conform căruia – ”Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”,
vă solicit, domnule Președinte, să aprobați includerea pe ordinea de zi a următoarei ședințe a CSAT a prezentei cereri de a beneficia de protecția Serviciului de Protecție și Pază, inclusiv prin posibilitatea de a beneficia de o coloană oficială.

Cu deosebită considerație,
Mihaela LUNCAN

Comentariu, Blue:

Drept să spun, în prima fază, m-am distrat copios, dar, analizând un pic povestea am ajuns la concluzie că arădeanca are dreptate.

Constituţia României în vigoare la articolul 16 aliniatul (1) spune cât se poate de explicit:„Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

Cu alte cuvinte, toţi cetăţernii româniei pot beneficia în mod egal de prevederile legii.

Extinzând cumva, putem toţi să derem protecţia Parlamentului dacă se doreşte de exemplu anchetarea noastră. În fond şi noi şi miniştrii şi parlamentarii suntem cetăţeni ai acestei ţări şi orice imunitate induce o formă de discriminare inacceptabilă, orice lege care prvede aşa ceva este neconstituţională deoarece încalcă egalitatea în faţa lgii dacă anumite categorii prevăd filtre suplimentare de protecţie.

Se spune ă se doreşte evitarea abuzurilor. Mă întreb, cine îl va proteja pe nenea Vasile de la Cuca Măcăii dacă unui procuror i se pune pata pe el?

Nici măcar nu va afla nimeni despe povestea lui.. televiziunile şi ziarele nu vor reacţiona în nici un fel .. poate la fapt divers scris cu litere mărunte undeva între nişte relame cu gagici care îţi distrag atenţia ar pomeni ceve …

Oare de ce trebuie să fie unii mai egali decât alţii? Sau, oare de ce domnul sau doamna importantu se îşi poate face loc prin viermuiala de mitici cu antemergător cu girofare şi doamna Luncan nu?

Doar pentru că nu e destul de penală să fie în vârful piramidei politice? Pentru asta au murit oare tinerii în Decembrie 89?

Nu cred… 

DUPĂ 25 DE ANI – CRIME IERTATE, DAR NU UITATE, PENTRU LINIŞTEA ASASINILOR …

29 octombrie 2015 Lasă un comentariu

În loc de motto, cu tot cinismul:

„Tovarăşe Asasin, pentru acest popor şi pentru cei din jurul matale eşti doar o mumie care are senzaţia că mai trăieşte pentru că, din timp în timp, mai împute aerul …   Dumnezeu să te ierte, noi nu putem …”

(Noi cei care regretăm că nu ai fost aliniat la zid lângă

Dictator şi Sinistră de Crăciunul însângerat al lui ’89)

* * * * *

Gata, s-a prescris … asasinii din Decembrie 1989 nu mai sunt asasini. Dosarele au stat la prăfuit prin funduri de sertare până s-au prescris… Asta înseamnă oare  că următorii au murit de gâlci?

Din „Cartea Morților”, Fundația Academia Civică, București, 2013:

– Petre Astafei,  silvicultor,  22 de ani, asasinat  pe 24 decembrie 1989,

– Corina Roşca, 26 de ani, asasintă pe 23 decembrie 1989,

– Ewinger Slobodanca, 21 ani, ucisă la 17 decembrie 1989, Timișoara,

– Alexandru Radu Ionescu, 17 ani, ucis la 21/22 decembrie 1989, București,

– Octavian Burcioaică, 13 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Sabin Agache, 33 ani, ucis la 23 decembrie 1989, Brașov.

– Ștefan Silviu Mincă, 14 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Emil Duhnea, 39 ani, ucis la 22 decembrie 1989, București.

– Ana Ghidănac, 54 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Ariadna Carp, 29 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Lucrețiu Mihai Gîtlan, 19 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Nicolae Vlase, 19 ani, ucis la 22 decembrie 1989, Brașov,

Nu tovarăşe ASASIN … nu au murit de gâlci şi nici pentru că erau nişte imbecili care s-au împuşcat între ei.  Au murit pentru că trăieşti tu … din păcate. Dacă te vei duce pe la mormintele lor într-o noapte liniştită vei auzi o întrebare ca o litanie: „Pe noi cine ne-a ucis?”.

Sau poate tu vei auzi: „De ce ne-ai ucis?” .. probabil de aceea nu vei avea niciodată curajul să treci pe acolo nici măcar cu coloana cu antemergător.

 Acum nu mai poţi fi nici măcar cercetat pentru că s-au prescris faptele. Sar asta nu are nici o importanță. Istoria te-a etichetat deja. Eşti ASASIN …

Poate faptul că acei tineri nu pot să se odihnească pentru că nu îşi ştiu asasinii face parte din  nota de plată pe care acest popor o are de achit pentru  ce a făcut … sau mai bine zis, nu a făcut acum un sfert de veac de Crăciun.

Nota de plată pentru că, la Crăciunul lui ’89, în loc să fii împreună cu ceilalţi asasini, aliniat frumos, cu mâinile la spate şi ochii legaţi ca toţi laşii în faţa morţii, alături de Nicolae şi Elena Ceauşescu lângă zidul de la Târgovişte…

Oare cum ar fi arătat ţara asta dacă la zidul de la Târgovişte ar fi fost aliniaţi Dictatorul, Sinistra şi Asasinul&co?

Altfel pentru că nu am mai fi avut un discurs care începea cu:„Dragi tovarăşi, Dictatorul a întinat nobilele idealuri ale comunismului…” şi nici o „democraţie originală” care ne-a blocat drumul spre o democraţie reală.

Ion Iliescu

 

ISTORIA NU IARTĂ, CERE ACHITAREA NOTELOR DE PLATĂ

 Istoria pare a fi un fel de râu care curge implacabil de la niște izvoare înceţoşate de negura timpului spre … Undeva. Nu ştie nimeni ce şi cum este acel Undeva, din timp în timp apar nişte profeţi, clarvăzători, analişti sau cum s-or autodefini cei care încearcă să creioneze viitorul.

Au apărut în fiecare epocă, partea ciudată fiind că ei iau în considerare unele întâmplări ale trecutului şi prezentului şi în funcţie de ele încearcă să construiască o prognoză, o viziune, o amintire despre viitor. De obicei ei nu pot spune decât foarte apriximativ ce va fi mâine, dar ştiu cu exactitate ce va fi peste o mie de ani.

Nu ştiu câţi se întreabă, atunci când stau faţă în faţă cu astfel de personagii, cum se explică faptul că lunea pe care o vedeau, să zicem, anticii, că ar urma să fie la unul sau două milenii după ei nu prea seamănă cu ceea ce s-a şi întâmplat. Nimeni nu a inaginat în antichitate ideea de electricitate, de motor, de unde radio, de cuptor cu microunde, de navă cosmică, de telefon ş.a.m.d., de alte detalii care au schimbat fundamental faţa lumii.

Da, aici e superşmecheria care face ca viitorul să fie cu atât mai diferit de cel prezis cu cât e mai îndepărtat şi detaliile care vor schimba lumeamai multe.

A existat o Romă care se credea ernă, a existat un Reich despre care se spunea că va dăinui o mie de ani, au existat multe care păreau eterne dar care s-au prăbuşit şi au lăsat în cel mai bun caz nişte ruine sau mişte legende care seamănmă tot mai puţin cu ceea ce au fost cândva.

Legat de acest implacabil râu care curge exact cum doreşte şi care se numeşte Istorie are perioade de calm când totul pare a fi atins serenitatea lucrului, bu sau rău, dar stabil, în echilibru.  Brusc apar tot felul de cascade sau cataracte care par a face râul să înnebunească şi să lase observatorul cu gura căscată de surpriza neînţelegerii.

Istoria, acest fabulos râu pare a înebuni şi a se învolbura inexplicabil dacă nu iei în  seamă energiile acumulate picătură cu picături care fac ca în momentele de învolburare nebunia să fie cu atât mai mare cu cât timpul de acumulare e mai mare. Energia dată de tensiunile acumulate e cu atât mai mare cu cât timpul de acumulare e mai mare. Astfel se explică percepţia de nebunie şi nenormalitate a războaielor, a revoluţiilor, a răsturnărilor de situaţie dar mai ales uimitor pare spectaculosul lor uimitor şi fascinant.

Cred că nimic nu e mai adevărat decât faptul că orice desfăşurare prezentă se poate explica la detaliu prin miriade de mici detalii ale trecutului.

Fie că vorbim de uimitoarea prestaţie a DNA care populează Beciul Domnesc cu tot felul de gulere albe sau vuitoane, fie că vorbim de gaşca -politico economică ce zdrobeşte gâtul norodului hăbăuc de la  greutăţile pe care le înfruntă zilnic, de mania unora de a epata aroganţi plimbându-se cu coloana cu giroifar sau de lipsa de reacţie reală la inundaţii sau alte calamităţi detaliile care le-au generat şi le generează le găsim undeva în trecut.

Putem vedea că, pe lângă izbucnirile care sunt suma diferitelor detalii ale trecutului, Istoria mai are o propietate implacabilă şi indiscutabilă. Aceea de a ne prezenta nota de plată la un moment dat.

Putem uneori să încercăm să amânăm achitatea notei cu iluzia că scăpăm de răspundere, putem să ne eschivăm, să cere scuze, să dăm vina pe alţii, să ne asumăm merite… degeaba, de achitarea notei nu scăpăm nici dacă ajungel la loc cu multă linişte şi verdeaţă, chiar şi atunci plătim prin eticheta care se lipeşte pe imaginea pe care o lăsăm lumii.

Avem exemple berechet … şi la nivel mic, personal şi la nivel de naţie.

LOVILUŢIA UITUCILOR

Un sfert de veac Ion Iliescu şi gaşca lui  au tot  încercat  să aducă uitarea peste balamucul Loviluţiei din 89…

Să uităm faptul că au murit atunci oameni şi mai tineri şi mai puţin tineri. Sau dacă nu am uitat văd că nu se serveşte o chestie de-a dreptul sinistră.

Se spunea, la nivel de ironie, că atunci, în acel nebun şi sângeros decembrie, cei care au murim au murit ca proştii pentru că nu au făcut decât să legitimeze puterea nou venită care de fapt era aceeaşi putere dar un picuţ cosmetizată.

Oamenii par a fi uitat atunci că Ion Iliescu era din lista scurtă a PCR, din nomenclatura înaltră a partidului … nu era puţin lucru să fii ceea ce acum se numeşte baron local şi încă ceva. Primsecretarul de partid  pe  judeţ avea la degetul mic monstruoasa Securitate. Păreau a fu uitat, dacă au ştiut vreodată şi faptul că s-a şcolit la Moscova, or asta era posibil DOAR FIIND ÎN GRAŢIILE KGB şi …de ce nu? … GRU …

Este absolut uimitor că oamenii iau de bună ceea ce li se serveşte cu neruşinare precum fânul în ieslea bovinelor şi nu reacţionează … Nici o reacţie la sinistrul cinism cu care li se spune că atunci oamenii au murit pentru că erau stresaţi şi trăgeau unii în alţii ca apucaţii.

Oare nimeni nu mai ştie cum eram înebuniţi de absconşii terorişti arabi, superspecialişti în ucidere,  pregătiţi să lupte până la moarte, sălbatici,  asevărate maşinării setate de regimul  lui Ceauşescu să o protejeze, antrenaţi prin  baze care mai de care mai secrete situate neapărat undeva prin locuri nepopulate, de obicei în creierii munţilor  unde se trăgeau de budigăi cu capra neagră şi cu ursul?

Oare nimeni nu îşi aminteşte că modul în care primeam atunci manipularea era altul decât cel de acum pentru că altul ne era bagajul educaţional şi informativ de care aveam parte, că zvonistica lucra ca un acid care se insinua în creiere dând viaţă monstrului fără chip … frica? o frică puternică, profundă, aproape materială, dominatoare.

CA  O LITANIE, din mormintele frumos aliniate ,se aude încă: „PE NOI CINE NE-A UCIS?”

Trecem pe lângă câte un cimitir şi vedem nişte morminte la fel, frumos aliniate, dar nu ne mai întrebăm cine i-a ucis pe cei ce zac acolo şi nici cine şi de ce ne opreşte acum  să aflăm… ba, uneori privirea ne este atrasă de cineştie ce maşină aspectuoasă ori vreo gagică nenăscută la vremea când mureau cei de sub grelele pietre şi trecem mai departe întrebându-ne unde să ne ducem în concediu, sau cineştie ce banalitate cotidiană. Uităm că în locul maşinii aceleia acum un sfert de veac vedeam doar Dacii, o mare de dacii de toate culorile, iar în locul gagicii spectaculos de sexos şi viu îmbrcată şi scump coafată, vedeam alte gagici, poate nu mai puţin  fumoase dar mult mai cenuşii ca aspect general, mai triste şi mai atente la imaginea periferică, poate cineva o urmărea cu atenţie şi atunci era o problemă … uităm că şi maşina şi fata le putem vedea tocmai mulţumită libertăţii pe care  ne-a adus-o moartea acelor din mormintele frumos aliniate.

Uităm … şi peste uitarea specific omenească, mai nou sa sprapune flegma cinismului asasinilor care au decretat că gata, nu se mai cercetează cine sunt criminalii … s-a prescris.

Cum dracu să se prescrie? Morţii din mormintele frumos aliniate au murit cumva de gâlci sau gripă porcină şi nu „intoxicaţi” cu plumbii plecaţi din armele ţinute de unii care după asasinat au ajuns politicieni, ori oameni de afaceri, indivizi care după ce i-au ucis pe acei tineri timp de un sfert de veac l-au tâlhărit şi familiile?

PRESCRIERE PENTRU LINIŞTEA ASASINULUI

Indiferent cât de mult tuş, câtă muncă, câtă hârtie s-au cheltuit pentru tipărirea de cărţi şi articole, cât de mulţi şlugarnici limbrici  ai Sinistrului Mincinos Asasin, pe Ion Iliescu implacabila Istorie a lipit eticheta: ASASIN

Asasin pentru crimele lui Decembrie 89, asasin pentru crimele mineriadelor, asasin pentru blocarea acestul amărât popor de a putea şi el să se înscrie, cu demnitate, între popoarele civilizate, europene, continuând să se zbenguiască în apele tulburi în care pescuiau şi pescuiesc tâlharii care acum se plâng că la Beciul Domnesc nu au condiţii minimale cu care au fost învăţaţi … Tâlharii care, în megabordelul politic numit Parlament, jignind chiar ideea de parlamentarism, se amaninţă cu sugestii de genul „Dacă nu mă apăraţi împotriva justiţiei cădeţi şi voi pentru că vă dau în gât. Pe toţi” .. şi toţi se îngrozesc ştiind că sunt vinovaţi.

Tălhari care de un sfert de veac sunt tot timpul  aleşi ameţind electoratul cu campanii  de nababi, campanii pe care le plăteau cu bani furaţi tocmai din buzunarul electoratului căruia i se dă impresia că e beneficiar al mitei electorale…

Culmea e că, după alegeri, deşi averea pesonală nu a suferit daune, se consideră întreptăţiţi, pentru sa-şi recupera cheltuielile, să fure şi mai mult, să vândă pur şi simplu contracte plătite de la Buget; contracte care nu vor duce la un final, contractul respectiv, cel mult cu denumirea schimbată urmând a fi vândut iar după o vreme.

Indiferent cât de mult se enervează Iliescu atunci când e întrebat de rolul său real în Loviluţia din Decembrie sau în mineriada din ’90, indiferent cât de fals amabil zâmbea cândva în afişele unde zicea că e cu poporul, da, exact cu poporul căruia îi scipa în faţă că el e sărac şi cinstit cu toate că la mână avea un ceas de superclasă pe care respectivul popor  avea nevoie de cinci ani de mers la serviciu pentru a-l  cumpăra,  indiferent cât de unsuros şi împuţit a bolşevic ne-a jignit de multz ori cu fandoselile lui de social democrat, jignind chiar esenţa social democraţiei Ion, Iliescu a fost rămâne un ASASIN.

E asasin pentru că şi-a permis ca în 89 când mureau cei din mormintele frumos aliniate el venea şi se instala cu nesimţire  în fruntea ţării …E asasin  pentru că atunci când printre gloaneţe tinerii strigau „Jos Comunismul” el îşi începea discursul prim cu:

„Dragi tovarăşi, dictatorul a întinat nobilele ideamuri ale Comunismului …”

E asasin pentru că el, comunistul fără leac îşi permitea să se ducă şi să mimeze tristeţea la fiecare aniversare a eroilor revoluţiei…

 E asasin pentru că şi-a permis să vorbească despre „democraţia originală” care a dus la o clasă politică formată din  tâlhari  care se apără unul pe altul împotriva justiţiei, cei care nu au ajuns încă la beci fiind lşiberi doar pentru că DNA nu i-a cercetat….

E asain pentru că a înfometat acet amărât popor care nu e putut să îşi creeze şi el bunăstare europeană pentru că sunt prea bogaţi tâlharii generaţi de acea „democraţie originală”…

E asasin  pentru că acei eroi care au sperat că vor face din ţara asta o ţară normală, europeană, sunt făcuţi tâmăpiţi care şi-au tras singuri, unul altuia gloanţe în cap…

E asasin pentru că în spitale mor oameni, pentru că din şcoli iasă analfabeţi, pentru că gunoaiele puiai „democraţiei originale” se plimbă protejaţi  cu coloane  făcute din poliţiştii care mor ca miliţienii căzând în gropi cu motocicleta scumpă cu tot…

E asasin pentru că a publicat cărţi mincinoase şi manipulatorii în care adebărul de platinat, siliconat şi prezentat ca fată mare …

E asasin nu pentru că o spun eu ci pentru că aşa spun:

Petre Astafei, Corina Roșca– Petre Astafei,  silvicultor,  22 de ani, asasinat  pe 24 decembrie 1989,

– Corina Roşca, 26 de ani, asasintă pe 23 deecembrie 1989,

– Ewinger Slobodanca, 21 ani, ucisă la 17 decembrie 1989, Timișoara,

– Alexandru Radu Ionescu, 17 ani, ucis la 21/22 decembrie 1989, București,

– Octavian Burcioaică, 13 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Sabin Agache, 33 ani, ucis la 23 decembrie 1989, Brașov.

– Ștefan Silviu Mincă, 14 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Emil Duhnea, 39 ani, ucis la 22 decembrie 1989, București.

– Ana Ghidănac, 54 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Ariadna Carp, 29 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Lucrețiu Mihai Gîtlan, 19 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Nicolae Vlase, 19 ani, ucis la 22 decembrie 1989, Brașov,

 şi mulţi alţii enumeraţi în „Cartea Morților”, Fundația Academia Civică, București, 2013 … tineri de care Parchetul,  în autismul său, nu a auzit şi declară cu nesimţire, prescrise acele crime  …

Nici să ne întrebăm cine i-a ucis nu mai avem dreptul ?

Sau, dacă bănuim cine are mâinele pătate cu sângele lor, nu mai avem dreptul să ne întrebăm cum au reuşit să devină  atât de bogaţi acei asasini în cei 25 de ani scurşi de la Crimele din Decembrie? Oare nu tocmai jefuind familiile victimelor lor?

DEMOCRAŢIA ORIGINALĂ SINISTRĂ ŞI RIDICOLĂ

Poate putem să ne întrebăm cum a reuşit democraţia lui originală producă un premier care deja a executat  două mandate la puşcărie, un altul fiind în drum spre puşcărie fiind judecat penal pentru fapte de corupţie, un guvern în care e mai uşor să îi enumeri pe cei care nu au probleme cu justiţia, o clasă politică de tâlhari, un  patronat de carton  îmbogăţit din tâlhării, o adunătură de tâlhari care îşi plimbă târfele cu antemergător după care le bagă în parlament?

Cum s-a reuşit oare ca după 25 de ani să avem doar nişte cioturi de drumuri mai aranjate cărora le spunem cu emfază, autostrăzi, cum tâlharii democraţiei originale au băgat la fier vechi o industrie care, deşi nu foarte performantă, exista totuşi, un minerit înfloritor cândva, o agricultură care la un moment dat iriga milioane de hectare s-a uscat pur şi simplu în vara care a trecut …

Da tovarăşe Iliescu, indiferent ce zici, sau cât de mult te enervezi, eşti ce eşti: ASASINUL ROMÂNIEI. Mai sinistru chiar decât orice alt ucigaş în serie pentru că ai avut tupeul să te legitimezi şi să te caţeri pe cadavrele lor până sus de tot, atât de sus încât ai tupeul să te consideri, deşi eşti ateu/adeu, deificat…

HALUCINANT:

Democraţia originală a Asasinului a reuşit să genereze lucruri remarcabile de trecut în Cartea Recordurilor.

Absolut incrdibil este că, deşi acum mii de ani dacii se îmbogăţeau extrăgând aur şi argint, ungurii şi austriecii îşi construiau capitalele cu aur mioritic, în perioada de după „Dragi tovarăşi Dictatorul … blablabla” România a reuşit să facă industria aurului, nerentabilă.

Înainte de 1990 în România, deşi era un picuţ de criză de locuinţe, se construiau o grămadă  de blocuri, acum nu mai pot fi nici măcar zugrăvite.

Înainte de 1990 se îmbolnăveau oamenii de frig în apartamente pentru că nu se dădea căldură, acum se îmbolnăvesc de frig pentru că nu pot plăti căldura.

Înainte de 1990 oamenii mâncau salam cu soia, beau cafea cu năut, răbdau pentru că erau goale almentările şi măcelăriile. Acum sunt pline dar oamenii nu pot cumpăra mare lucru pentru că deşi avem preţuri europene avem venituri de care europenii spun  că sunt imposibile .. da imposibile, în Grecia, ţară în faliment, pensiile şi ajutoarele de şomaj sunt mai mari decât salariile de la noi.

Înainte de 1990 învăţământul românesc, aşa cu  era el, promova totuşi valori cu sistemul de examene în care te diceaci cu pixul şi cunoştiinţele şi reuşeai dacă ştiai, după, dacă eşti fiul lui domnu’ Cutare intrii la facultate pentru că eşti fiul lui domnu’ Cutare şi în liceu chiar dacă eşti  bâtă şi habar n-ai unde e liceul ai note bune.

Acel învăţământ reuşea să asigure manuale care puteau fi folosite, acum trebuie să cumperi manuale din care înveţi de Andreea Esca sau de Mădăpina Ghenea dar nu ştii exact au fost  şi ce-au făcut  Ştefan cel Mare şi Mihai Vitreazul sau nu eşti foarte convins la ce formaţie a jucat Albert Einstein.

Un învăţământ în care, la prima oră zici Tatăl Nostru după care înveţi cum se plimba Eva ca paraşuta în curu gol până a dat în patima merelor după care vine ora la care înveţi de Big Bang şi de Teoria Evoluţionistă de umblii mai năuc decât capra care nu ştie dacă e poziţie sau animal…

ASASINUL&CO TREBUIAU ALINIAŢI ÎN 89 LA ZIDUL DE LA TÂRGOVIŞTE ALĂTURI DE DICTATOR ŞI SINISTRĂ

Da tovarăşe Asasin, toate astea şi multe altele există din cauza democraţiei originale pe care ai generat-o şi ai promovat-o împreună cu o adunătură de tâlhari care împreună cu care trebuia să stai aliniat împreună cu Nicolae şi Elena Ceauşescu, Dictatorul şi Sinistra istoriei mioritice…

Pentru că nu a făcut-o  şi încă pare a nu înţelege eroarea istorică acest popor va avea de achitat o notă de plată uriaşă a cărei dobânzi cresc exponenţial … probabil că indiferent dacă vreodată acest popor va fi primit în Schengen, în realitate tot va fi considerat din zona gri. Până va băga la cap, apoi va şti cum să se reseteze şi să redevină demn … Dacă nu cumva, pâbă atun ci acest popor va deveni unul mic, insignifiant …

P.S. Pt cititor dacă se va nimeri ca vreunul  să ajungă până aici. Mulţumesc pentru timpul acrdat şi scuze pentru lungimea textului. Aşa a fost să fie. Textul iniţial a fost dublu… 🙂

Ion Iliescu .

 

ANDREI PLEŞU: ” … ar fi nedrept să spunem că, în afară de Noica şi de ce era în jurul lui, cultura românească era, cum a spus odată Ioan Petru Culianu şi nu am fost de acord cu el, o Siberie. ”

27 octombrie 2015 Lasă un comentariu

   Atunci când o talentată jurnalistă cum este Melania Cincea, cu mare respect față de cititorii săi și față de menirea ei ca jurnalist, intervievează o personalitate de talia lui Andrei Pleșu, nu poate să iasă decât un interviu remarcabil.

Andrei Pleșu

Andrei Pleşu: „Sunt exasperat de modul în care arată şcoala românească”

Melania CinceaCând, din postura de jurnalist, îl ai ca intervievat pe Andrei Pleşu, e dificil să te opreşti doar asupra câtorva teme de discuţie. Pentru că Andrei Pleşu electrizează cititorul, (tele)spectatorul, scriind şi vorbind despre teme profunde, abordate prin prismă filosofică, cu aceeaşi lejeritate cu care realizează, cu un umor tonic, contagios, veritabile radiografii ale societăţii româneşti.

Am luat ca puncte de reper ale discuţiei pe care am avut-o dialogurile cu Gabriel Liiceanu, proiectele sale viitoare, frumuseţile uitate ale vieţii, pe care şi le permite acum sau după care încă tânjeşte, prezenţa îngerilor în viaţa sa, a noastră, dar şi vieţuirea într-un timp incult şi agresiv, reversul succesului de public ori atacurile verbale de care are încă parte, prin raportarea sa, ca intelectual public, la fostul preşedinte Traian Băsescu.

***

Deşi am avut scrupulul de a nu monopoliza pe termen indefinit scena, am continuat să primim reproşul că am încălecat samavolnic ambianţa culturală”

Domnule Andrei Pleşu, Humanitas a anunţat lansarea, luna viitoare, a Dialogurilor de duminică. O introducere în categoriile vieții. Care va reuni cele 18 dialoguri pe care le-aţi avut cu domnul Gabriel Liiceanu, în emisiunea „50 de minute cu Pleșu și Liiceanu”. De ce aţi renunţat la ea?

Adevărul e că puteam continua, nu am avut niciun fel de oprelişti. A fost dorinţa noastră să nu mergem mai departe pentru că, sincer vorbind, o prestaţie săptămânală de aproape o oră, pe teme destul de grele, a sfârşit, după câteva luni, prin a ne obosi. Ne-am gândit că e bună o pauză. De altfel, acoperisem deja un repertoriu destul de cuprinzător de subiecte şi ne-am spus că se impune „o haltă de ajustare”.

În plus, sunt de părere că nu e bine să te eternizezi pe „micul ecran”. Până la urmă, lucrurile se banalizează, intră într-un fel de rutină şi cred că nu şade bine să devii un „meniu” obligatoriu, o voce „indispensabilă”. Amuzant este că, deşi am avut scrupulul de a nu monopoliza pe termen indefinit scena, am continuat să primim reproşul că am încălecat samavolnic ambianţa culturală, că suntem băieţii răi care nu-i lasă pe tineri să se manifeste, că suntem conservatori, reacţionari, retrograzi şi, mai ales, exclusivişti: vrem să fim peste tot, vrem să evacuăm orice urmă de creativitate care nu ne aparţine. Pe scurt, nu ne iubim decât pe noi.

A te iubi pe tine însuţi nu e neapărat rău. Dimpotrivă – aşa ne învaţă discursurile de dezvoltare personală…

Mie personal nu prea îmi iese. Părerea mea despre mine este, sincer vorbind şi fără cochetării, modestă. Numai eu ştiu tot ce trebuie ştiut despre mine. Nu am motive să fiu euforic.

Lăsând la o parte cârcotelile unuia sau ale altuia, articolele dumneavoastră şi ale domnului Liiceanu fac un număr record de accesări, unele devin chiar virale. La fel, apariţiile dumneavoastră la televizor au o mare priză. Deci, sunteţi ceruţi de public.

Şi pe noi ne bucură să vedem că există încă un ecou al prezenţei noastre, dar dorinţa noastră nu este să umplem scena. Am fi bucuroşi să vedem apărând o nouă generaţie de tineri de valoare, iar noi să putem să ne asociem succesului lor. De altfel, această generaţie nouă există deja, numai că cei care sunt mai zgomotoşi şi mai resentimentari nu sunt şi cei mai performanţi.

 

„Ideea că noi suntem un fel de apariţii colaterale în drumul public al lui Traian Băsescu e jenantă”


Aţi fost, de nenumărate ori, ţinta unor atacuri verbale violente, care includ o gamă largă de imprecaţii. Ceea ce, deduc, înseamnă că reprezentaţi un pericol. Pentru ce sau pentru cine?

Vă spun sincer că nici eu nu ştiu şi nu înţeleg. Nu suntem angajaţi politic şi nu avem iniţiativa unor răfuieli agresive cu alţii. De regulă, alţii declanşează ofensiva. Ceea ce ni se reproşează este că suntem băsişti, ceea ce e ridicol. Şi, de altfel, nedemocratic. De ce ar deveni cap de acuzare o opţiune politică? Pe de altă parte, ideea că ne-am risipit, halucinaţi, în ample texte „omagiale”, că am defilat braţ la braţ cu preşedintele Băsescu, că am fost „curtea” lui fidelă şi patetică e o fumigenă. În plus, cred că toţi trei (Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu – n.a.) am fost inventaţi înainte de Traian Băsescu şi sper să supravieţuim carierei lui politice. Ideea că noi suntem un fel de apariţii colaterale în drumul public al lui Traian Băsescu e jenantă.

Vă mărturisesc, fără să dau nume, că am întrebat odată un tânăr prieten care era şi el, tangenţial, implicat într-un grup de bombănitori, cu ce am reuşit să-l enervăm atât. Mi-a spus foarte cinstit şi l-am apreciat pentru asta: „Domnule Pleşu, mă oftic. Dacă domnul Patapievici sau domnul Liiceanu face o conferinţă, se umple sala. Dacă o fac eu, vin 15 inşi.” I-am spus: „Îmi pare rău, dar nu e vina noastră. Fă ceva care să atragă lumea. Nu se poate să te superi pe partenerul de viaţă publică, dacă ţie nu-ţi iese formula.”. Şi apoi succesul de public nu e, neapărat, o garanţie de posteritate. Există inşi hiperdotaţi în meseria lor, care n-au dimensiune histrionică, n-au vocaţia comunicării la rampă. Asta nu le micşorează valoarea. Nu e igienic să vrei ce nu-ţi stă în fire.

Cunosc personal oameni de primă mână, oameni de mare anvergură, cum este, de exemplu, Andrei Cornea, care n-au, după părerea mea, aureola publică pe care ar merita să o aibă. Andrei Cornea este un om extrem de bine pregătit, e şi un excelent gazetar, un excelent filolog, un mare traducător – acum a scris şi un roman remarcabil. Este un fenomen. Ei, cu toate acestea, nu are tipul de „carismă” care să-l aducă în atenţia publicului larg, aşa cum ar merita. Aici intră în joc destine, naturi, amprente stilistice care nu pot fi „regizate” din afară. Şi, oricum, idolatrizarea unui succes conjunctural nu e decât o proastă investire a orgoliului.

 

„Atmosfera din şcolile noastre formează un fel de băieţi veseli care trăiesc la suprafaţă, în mod euforic”


Referindu-se la Constantin Noica, domnul Horia Roman Patapievici afirma, la un moment dat, că, „într-un timp incult şi agresiv, Noica a practicat o sihăstrie a culturii”. Trăim şi noi acum, sub alte forme, un timp incult şi agresiv. La ce antidot ar trebui să recurgem?

O uşoară corectură: ar fi nedrept să spunem că, în afară de Noica şi de ce era în jurul lui, cultura românească era, cum a spus odată Ioan Petru Culianu – şi nu am fost de acord cu el –, o Siberie. Nu, au existat şi atunci mari poeţi, mari scriitori, mari artişti. Dacă a existat o anumită tensiune, era una între literaţi şi filosofi – filosofii nu le acordau destulă atenţie literaţilor, iar aceştia simţeau că ceilalţi au, uneori, un tip de ecou care le ştirbeşte lor nimbul public. Am avut însă mulţi oameni de cultură care au „rezistat” miraculos nu pentru că regimul era tolerant, ci împotriva regimului, adică au rezistat tenace restricţiilor, limitelor, presiunilor.

Revenind la întrebare, acum, lucrurile sunt altfel colorate. Nu am decât un răspuns: ambianţa „incultă şi agresivă” are ca sursă lipsa educaţiei. Eu sunt exasperat de modul în care arată şcoala românească, începând de la cursul primar şi terminând cu facultatea, dar mai ales şcoala generală. Pentru mine, acolo este explicaţia derapajelor noastre sociale şi culturale şi acolo ar putea fi soluţia. Dar îmi pare rău să o spun, atmosfera din şcolile noastre, atât cât o pot eu percepe, incluzându-i şi pe profesori – care, sigur, au salarii mici, nu au prestigiul pe care l-ar merita – este o atmosferă care nu formează oameni întregi, oameni cu deprinderi culturale, ci formează un fel de băieţi veseli care trăiesc la suprafaţă, în mod euforic. Sunt, e adevărat, şi excepţii. Cunosc tineri excepţionali, dar meritul e mai mult al lor, al eforturilor lor, al opţiunilor lor intime decât al mediului care i-a format.

CV Andrei Pleşu

Andrei Pleşu s-a născut în 1948, la Bucureşti.

A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Secţia de istoria şi teoria artei. A obţinut doctoratul în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza Sentimentul naturii în cultura europeană.

Lector universitar (1980 – 1982) la Academia de Arte Plastice, Bucureşti, unde a predat cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti.

Profesor universitar de filozofie a religiilor, la Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991 – 1997).

Este fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei Noua Europă, rector  al Colegiului Noua Europă (1994 – 2014), membru al World Academy of Art and Science şi al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, dr. phil. honoris causa al Universităţii „Albert Ludwig”, din Freiburg im Breisgau şi al Universităţii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur.

Scrieri: „Călătorie în lumea formelor”, Meridiane, 1974; „Pitoresc şi melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană,” Univers, 1980, Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; „Ochiul şi lucrurile”, Meridiane, 1986; „Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului”, Cartea Românească, 1988, Humanitas, 1994 (trad.: franceză, germană, suedeză, maghiară, slovacă); „Jurnalul de la Tescani”, Humanitas, 1993 (trad.: germană, maghiară); „Limba păsărilor”, Humanitas, 1994; „Chipuri şi măşti ale tranziţiei”, Humanitas, 1996, Eliten – Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin – New York, 2001; „Despre îngeri”, Humanitas, 2003 (trad.: franceză, maghiară, germană, engleză, polonă); „Obscenitatea publică”, Humanitas, 2004; „Comèdii la Porţile Orientului”, Humanitas, 2005; „Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri”, Humanitas, 2006; „Note, stări, zile”, Humanitas, 2010; „Despre frumuseţea uitată a vieţii”, Humanitas, 2011; „Faţă către faţă”, Humanitas, 2011; „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste”, Humanitas, 2012; „Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări şi răspunsuri”, Humanitas, 2013; „O idee care ne suceşte minţile” (în colaborare cu Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici, Humanitas, 2014; numeroase studii şi articole în reviste româneşti şi străine.

Sursă CV: Editura Humanitas

„Atunci când îmi «iese» un text, mă bucur, dar nu mă simt responsabil că-mi iese”

Comèdii la porţile Orientului este un volum în care surprindeţi în radiografii clare România „fără fard, cea dezbrăcată de sclipici şi livrată cu toate scrântelile, ezitările, boacănele, excesele şi abdicările ei postdecembriste”. Sunt aproape zece ani de la editarea sa. Nu v-aţi gândit la o ediţie adăugită, ca să întregiţi tabloul acestor ani?

E drept că am scris şi după 2004, câte două articole pe săptămână – ceea ce, mărturisesc, mă cam epuizează şi, din păcate, îmi lasă puţin timp pentru proiectele proprii. Editura mi-a propus să continuăm şi nu am decât să fac, împreună cu ei, o selecţie a acestor texte. Am, însă, o mică rezervă. Una vanitoasă. Printre reproşurile care mi se aduc îl regăsesc şi pe acela că scot, preponderent, cărţi de articole. Pe de altă parte, asta-i situaţia, există şi cariera de publicist.

Dar sunt eseuri – excepţionale şi ca fond, şi ca formă – care se recitesc cu plăcere după ani de la publicarea iniţială. În plus, nu toată lumea le-a parcurs atunci şi mai sunt noile generaţii care nu aveau cum să le citească la vremea lor. Şi care, dacă sunt interesate, îşi pot forma mai simplu o opinie faţă de ceea ce a fost, citind eseuri adunate într-o carte, decât colindând arhive ori navigând în imensitatea internetului.

Sunt bucuros de perspectiva asta şi va trebui să trec peste vanitate şi să fac ceea ce mi s-a dat să fac. Trebuie să vă spun, apropo de imaginea mea despre mine, că, atunci când îmi „iese” un text, mă bucur, dar nu mă simt responsabil că-mi iese. Unui om care are anumite dexterităţi îi ies anumite lucruri. Dar nu e meritul lui. Cum nu e meritul unei femei frumoase că e frumoasă. Dacă începi să faci din asemenea reuşită un început de statuie, eşti prost situat şi-ţi pierzi talentul.

„Omul este o fiinţă de interval”

Sunteţi la o reeditare a tratatului dumneavoastră de angelologie, Despre îngeri. Cum s-a născut interesul pentru acest subiect?

S-a născut înainte de 1989, pe vremea când eram la Tescani şi când, în mod paradoxal, m-am simţit foarte liber – eram izolat, nu-mi suna telefonul – şi puteam să-mi văd de lucrurile care îmi plăceau, fără să am, atunci, nicio perspectivă asupra viitorului şi asupra acestei cărţi. Nu-mi puteam imagina, la vremea respectivă, că voi putea publica o carte despre îngeri.

Punctul de pornire a fost o temă pe care o aveam mai dinainte, una din temele dominante ale metabolismului meu intelectual: tema intervalului. Eu cred că omul este o fiinţă de interval, cred că etica este o disciplină a intervalului – cum te situezi într-un spaţiu care e mereu în mişcare. Aşa că mi-am pus problema aceasta şi în privinţa îngerilor. Mi-am spus că noi lucrăm, de obicei, „la două capete”, oamenii de o parte, Dumnezeu, de partea cealaltă. Or, între aceste capete, există un interval – cel puţin aşa ne spune teologia –, există lumea îngerilor. O lume care face „naveta”: ia rugăciunile oamenilor şi le duce către Dumnezeu, ia gândurile divine şi le distribuie către oameni. Îngerii sunt nişte comunicatori, nişte transmiţători, nişte ambasadori. Pentru că Angelos asta înseamnă: ambasador, trimis.

Deci, m-a preocupat ce fac fiinţele astea intermediare, care e zona lor, cu ce se  ocupă, cum arată. Pe reflecţiile astea, am pornit cercetarea.

Scrieţi, în acest volum, că „s-a spus mereu că îngerii sunt «dublul» ceresc al omului. Suntem mereu însoţiţi de «modelul» nostru, de portretul nostru îmbunătăţit.”. Dumneavoastră i-aţi simţit prezenţa?

Răspunsul e nu. Nu în mod evident. Am ghinionul să fiu preocupat de domenii care nu-mi fac niciun semn, nu-mi dau niciun brânci. Sau există şi varianta că mi se fac asemenea semne, iar eu nu le percep ca atare sau nu le înţeleg.

Cred că prezenţa dublului ceresc nu e o prezenţă de tip „camaraderesc”, în sensul curent: nu stă cu tine la masă, nu merge cu tine la plimbare – este o prezenţă discretă, dar permanentă şi bănuiesc că multe din lucrurile care ni se întâmplă sunt „sub control”. Adică, depind de instanţe care încearcă să armonizeze şi să determine anumite evoluţii. Iar eu mă las manipulat…

De altfel, majoritatea dintre noi nu percepem prezenţa acestui dublu ceresc, cum îl numiţi. De ce credeţi că suntem opaci?

Pe măsură ce trece timpul, suntem tot mai opaci la lucrurile care nu se văd. Apoi, pentru că binele, spre deosebire de rău, e mult mai discret. Răul e „spectaculos”. Adică, se întâmplă să simţi că e un drăcuşor prin preajmă, dar un înger, mai puţin. De ce? Pentru că îngerul, ca şi Creatorul lui, nu vrea să abuzeze de libertatea noastră. Răul te invadează, te confiscă. Îngerul vrea să participi în mod liber la opţiunile şi la viaţa ta. Din cauza asta, intervenţia lui nu este agresivă, spectaculoasă. Îmi pot imagina că, atunci când procedăm greşit, el suferă împreună cu noi, e trist când vede în ce hal suntem, cum ne purtăm. Dar contez pe faptul că, la Judecata de Apoi, ne va ţine partea…

„Există un fel de vampirizare care, ca ambalaj, seamănă a preţuire”


„Dacă îţi acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă şi nepătimaşă, vei găsi destule argumente să te bucuri”,
scrieţi în volumul Despre frumuseţea uitată a vieţii. De ce frumuseţi uitate ale vieţii vă bucuraţi acum?

Am crezut că, pe măsură ce mă retrag, voi fi mai liber. Anul trecut m-am şi pensionat de la institutul unde lucram şi m-am gândit: gata, începe viaţa! Ei, nu. Toată lumea se gândeşte că sunt, în sfârşit, liber şi pot fi abordat.

Mă plâng mereu – deşi, probabil, e şi vina mea – că există un fel de vampirizare care, ca ambalaj, seamănă a preţuire, dar care, la bază, e de multe ori, mult mai meschină. M-a sunat, de exemplu, cineva de la Sindicatul benzinarilor şi mi-a spus că fac o petrecere, întrebându-mă dacă nu aş vrea să vin eu să le-o deschid. Sau m-a sunat o doamnă care s-a recomandat: „Sunt cutare, nu aveţi cum să mă cunoaşteţi, sunt persoană fizică. Am un bun prieten care vă citeşte şi, peste două săptămâni, o să fie ziua lui. Îi oferim o masă şi m-am gândit să veniţi şi dumneavoastră, să-i facem o surpriză.”

Deci, ideea este că eşti utilizabil, că eşti un fel de ingredient „picant”. Nimeni nu se gândeşte dacă ai timp, energie sau, pur şi simplu, chef pentru asemenea „prestaţii”, dacă nu ai şi tu proiecte personale, pe care ai dreptul să le împlineşti. Rezultatul e că gâfâi. Nu pot livra non-stop.

Mă bucur, însă, de unele întâlniri cu prietenii. Prietenia e o dimensiune uitată a vieţii, din păcate. Apoi, mi s-a întâmplat să mă bucur de câţiva tineri pe care îi văd evoluând. Îmi place să mă gândesc la unele întrebări pe care le am de ani de zile şi la care, probabil, nu o să am răspuns, dar a cădea pe gânduri e, în sine, o plăcere. În rest, sunt încă în stare să mă bucur de un vin bun, de o prezenţă agreabilă, feminină dacă se poate, dar nu sunt un vicios, cred, şi nici un mare consumator.

Ceea ce însă îmi lipseşte în mod acut este sentimentul libertăţii proprii. E, de altfel, o boală generalizată, vorba cea mai frecventă în convorbirile noastre fiind „Sunt ocupat”. Am uitat cu toţii că a fi ocupat înseamnă a nu fi liber, a trăi exact atât cât ţi se dă de trăit, Or, asta e ucigător şi pentru minte, şi pentru suflet, şi pentru sănătate. Eu sunt ocupat, încă sunt prea ocupat. Aş vrea să nu mai fiu aşa ocupat, să nu mai fiu „ghişeu”.

Pentru a mă încuraja, Horia Patapievici mi-a semnalat, la un moment dat, un pasaj foarte amuzant din Isaiah Berlin: „Mă simt, uneori, intelectualul-taxi”. Pe mine, atitudinea asta mă irită.

Doamnei care m-a invitat pe post de Florin Salam, la petrecerea prietenului, i-am spus: „Nu vă daţi seama că stric petrecerea? Nimeni nu o să se mai simtă bine, când apar eu proţap acolo, la masă. Ei nu mă ştiu. Eu nu-i ştiu. Faceţi un deserviciu tuturor.” Şi doamna a început să plângă. Nu înţelegea. Şi asta e o problemă. Raporturile între oameni s-au modificat atât de masiv, atât de mult s-a schimbat felul de a fi, ideea despre politeţe, despre maniere, încât unii nu înţeleg ce-ai cu ei dacă îi respingi. Nu mai există ideea că sunt lucruri care se fac şi lucruri care nu se fac. Acum, orice se face.

 

„Vreau să scriu o carte despre destin”

Care sunt proiectele la care lucraţi?

Am în cap o carte şi sper să reuşesc să fac ceva. O carte despre destin. Nu o gândesc ca pe o carte de tip tratat, am renunţat de mult să mai promit soluţii definitive – şi cred, de altfel, că cititorul de azi nu mai are timp să citească 300 – 400 de pagini, pe o anume temă. Deci, vreau să scriu o carte care să fie făcută din fragmente. Adică, vreau să citesc cât pot pe tema asta, să reflectez liber şi să fac comentarii. Şi pe urmă să adun aceste note, poate repartizate pe câteva rubrici mari, într-un volum, astfel încât cititorul să poată deschide cartea şi să o frunzărească, destins. Trebuie să admitem că şi modul de a citi s-a schimbat în ultimul timp, ca efect al internetului. Vreau să mă strecor printre breşele încă existente ale acestei „noutăţi” şi să ofer o carte încă „digerabilă”…

Autor:   

Articolul a fost publicat pe:

timpolis.ro

putereaacincea.ro

Data publicării pe ambele siteuri:

26 octombrie 2015

Generalul Oprea nu a putut opri la accident pentru că se ducea la petrecere şi avea în maşină pe ceneva cu care nu dorea să fie văzut?

26 octombrie 2015 2 comentarii

Poliţistul Bogdan Gingină a murit ca miliţianul căzând  într-o groapă cu motocicletă cu tot. Maşina care îl transporta Generalul izmenar, Gabriel Oprea, părăseşte coloana care îl proteja …

Avea oare dom’ General dreptul la acea coloană?

Da, dar numai dacă atunci când se duce la o petrecere însoţit de două gagici are acest drept. Cică se ducea la petrecerea unui general MAI care s-a născut pe 20 Octombrie.

În maşina lui Oprea mai era, după cum spun martorii o consilieră a dumnealui, Elena Ganea, cea care se ocupă de agenda Generalului, îi organizează întâlnirile şi îndeplineşte şi rolul neoficial de secretar general al UNPR.

Cea de a doua ar putea fi fie bruneta focoasă care se lupta lentru onoarea dumnealui pe Facebook, Alexandra Dobre, fie amanta sa, o anume Cristina Bădănoiu cunoscută ca „devoratoarea de bărbaţi”. Da, exact cea pentru care Mutu a lăsat-o pe Consuelo, şi care a mai trecut şi prin patul lui Remus Truică (împreună cu acesta şi Sami Mahmud au creat la un moment dat un veritabil triunghi amoros.

Citiţi povestea:Alexandra Dobre, Cristina Bădănoiu .

Deputatul Dan Cristian Popescu pune bomba, aprinde fitilul şi speră că aceasta va exploda.

Pe parcursul unei serii de postări efectuate pe contul său de Facebook, deputatul liberal , după ce îi cere demisia titularului de la Ministerul Afacerilor Interne, Gabriel Oprea în urma decesului poliţistului Bogdan Gingină, aruncă bomba.

Afirmă că Oprea nu era singur în maşină, sugerând că acesta ar fi motivul pentru care, în loc să oprească maşina care îl transporta me ministru ar fi accelerat.

Liberalul lanseaza acuzatia că în maşina lui Oprea ar mai fi fost două persoane, între care o  „ consilieră suspect de apropiata” 🙂 .

„Am informația că la momentul producerii accidentului, în mașina domnului Oprea se mai aflau două persoane, între care și o consilieră, se aude, suspect de apropiată!

Dar pentru a evita orice confuzie îl invit să ne spună public dacă este adevărat sau nu!” – scrie deputatul PNL  pe contul său de Facebook, deputatul liberal (vezi capturile foto cu postările deputatului)

La rândul său, siteul comisarul.ro  spune că ştie din două surse independente, dar informate că Oprea se ducea de fapt la o petrecere a unui general MAI născut pe 20 Octombrie.

„Două surse, independente una de alta, dar nu trei ca să fie ştire (aşa că rămânem în zona speculaţiilor) susţin că Gabriel Oprea se ducea la restaurantul Excelsior la petrecerea unui general MAI. Plauzibil. Potrivit CV-urilor postate pe site-ul Ministerului, unul dintre generalii MAI e născut pe 20 octombrie.”

Acelaşi site vorbeşte şi de nume a persoanelor care ar fi fost în maşină cu dom’ general izmenar Oprea.

Una ar fi fost consilieră a dumnealui, Elena Ganea, cea care se ocupă de agenda Generalului, îi organizează întâlnirile şi îndeplineşte şi rolul neoficial de secretar general al UNPR.

Cealaltă persoană este unul din motivele pentru care Generalul Interesului Naţional ar fi avut interesul să o ascundă vederii publicului. Amanta sa, Cristina Bădănoiu (I se spune „Devoratoarea de bărbaţi celebri”). Pentru ca cititorul să se edifice cât de cât  asupra … personalităţii mai mult decât năbădăioase a Cristinei la final sunt postate câteva titluri de articole sub care sunt lincurile spre siteurile care le găzduiesc.

Comisarul.ro citează şi din Caţavencii:

„Surse militare vorbesc despre o anume Cristina Bădănoiu, o prințesă educată la universitățile Fratelli și Bamboo. Generalul și-ar ține arma în rastelul acestei hetaire de Snagov și și-ar desfășura tragerile de noapte în poligoane deținute de apropiați. Armamentul și logistica la care apelează se zice că sînt puse la dispoziție tot de statul român, dama mergînd la coafor cu organele după ea. Escorta și coloana sînt, de altfel, ultima fiță în conversațiile pițipoancelor de București, care au început să ceară, în locul Vuitton-ului și al garsonierei, gardă SPP la discotecă, “Steaua României” cu cristale Swarovski, pensie de veterană de război și salve de tun la înmormîntare”, scriau Catavencii in luna septembrie.

Potrivit unor …  alte surse, zice siteul comisarul.ro , cea de a doua persoană care îl însoţea pe dom’ General ar fi fost o jună brunetă, Alexandra Dobre, 23 de anişori cu totul dar nuri cât pentru trei vieţi.

Năbădăioasa brunetă fiind nimeni alta decât  acea consilieră care se răţoia la cei care îşi permiteau să-l atace pe   dom’ General …

Captură foto cu postarea Alexandrei Dobre făcută pe contul brunetei

Captură foto cu postarea Alexandrei Dobre făcută pe contul brunetei

În continuare articolele  din care cititorul va putea să se dumirească cine este,  cam ce hram poartă şi prin ce paturi a „zburdat” Cristina Bădoiu, ca fluturele din floare în floare:

Cu posete si blanuri de zeci de mii de euro, fosta amanta a lui Remus Truica s-a „combinat” la Senat

cancan.ro

Imagini interzise minorilor! Seful sportului romanesc, filmat la 2.00 noaptea in timp ce se harjonea cu amanta!

cancan.ro

Triunghi amoros profitabil: Remus Truică – Cristina Bădănoiu – Sami Mahmud

revistaciao.ro

Faptele de armă ale generalului Oprea

catavencii.ro

Angajatii politic. Lista ROMATSA

profesionistromatsa.wordpress.com

Ea îi ţine de urât lui Mutu în România?

click.ro

Adrian Mutu isi face de cap cu o devoratoare de barbati celebri?

ele.ro

“Recidivista” Cristina Badanoiu si-a gasit un loc caldut. A fost director la Rapid, acum este sexy-consiliera de la Senat

ziarelive.ro

CINE ESTE PRESUPUSA AMANTĂ A LUI MUTU. REACŢIA ATACANTULUI

observatorulph.ro

UAU – ȘI TOTUȘI. Cu cine a „înlocuit-o” Adi Mutu pe Consuelo?!

mytex.ro

Alexandra Dobre, Cristina Bădănoiu

Alexandra Dobre, sexy consiliera de 23 lui Gabriel Oprea, nu mai conteneşte să îl apere şi să îl pupe sub coadă pe şeful ei

25 octombrie 2015 Lasă un comentariu
Alexandra Dobre

Alexandra Dobre între generali

Năbădăioasa Alexandra Dobre, bruneta cobsilieră personală de 23 de anişori a lu’ dom’ general Oprea sare cu „plămâni” săi bine dezvoltaţi în apărarea şefului său postând sâmbătă noaptea pe Facebook un mesaj în care spune că „e penibil să fie dată vina pe un om pentru un accident regretabil” şi le transmite celor care l-au criticat pe ministru să se documenteze „cât de mult ţine dânsul la cadrele din Poliţie”.

Ea se adresează celor care „au postat diverse articole referitoare la domnul ministru Oprea şi nefericitul accident rutier” scriind: 

„Atenţie! Pentru toţi aceia care am văzut că au postat diverse articole referitoare la domnul ministru Oprea şi nefericitul accident rutier…De câteva zile şi mai ales astăzi, văd pseudo-jurnalişti, printre care şi doamna Mândruţă, care încep să folosească cazul poliţistului mort în accidentul din Bucureşti în cel mai populist şi ieftin mod cu putinţă. Pe lângă pseudo/jurnalişti apar şi pseudo/avocaţi şi pseudo/analişti politici care îşi mai dau şi ei cu părerea că deh…De la colegii din opoziţie nu am aşteptări. Ei fac o politică măruntă pentru că asta îi caracterizează. Ce mă doare cel mai tare este să văd însă că oameni de bună credinţă şi prieteni au ajuns să creadă aceste lucruri. Într-adevăr cazul poliţistului decedat este unul real şi de regretat. Ministerul Afacerilor Interne a dat un comunicat de presă în acest sens şi cred că lucrurile trebuiau lămurite şi incheiate”, scrie consiliera personală a ministrului Afacerilor Interne.

Captură foto cu postarea Alexandrei Dobre făcută pe contul brunetei

Captură foto cu postarea Alexandrei Dobre făcută pe contul brunetei

Ea le atrage … puternic atenţia celor care l-au criticat pe Gabriel Oprea că ar trebui să se documenteze „referitor la cât de mult ţine dânsul la cadrele de poliţie şi armată şi cât de multe a făcut pentru fiecare dintre aceştia şi familiile lor”.

Alexandra Dobre„Cred că până la a arunca cu noroiul pe care l-aţi împroşcat în ultimele zile, ar trebui să vă mai documentaţi putin referitor la cât de mult ţine dânsul la cadrele de poliţie şi armată şi cât de multe a facut pentru fiecare dintre aceştia şi familiile lor. Lucrurile bune se vad cu ochiul liber şi vă spun sincer că astfel de oameni care să se lupte pentru interesele angajaţilor ar trebui să existe în toate instituţiile publice. (…) Ne place să speculăm pentru că nu avem cu ce să ne umplem timpul şi nu ştim să apreciem lucrurile bune pe care le fac puţinii oameni de caracter din România. Să fim serioşi. E penibil să dam vina pe un om pentru un accident regretabil, repet. Condoleanţe familiei şi succes românilor în a-şi schimba mentalitatea”, adaugă juna brunetă.

Poliţistul asigura deplasarea coloanei oficiale a ministrului Afacerilor Interne, Gabriel Oprea, însă informaţii despre această situaţie nu au fost comunicate de Ministerul Afacerilor Interne, fiind aflate mai întâi pe surse.

Abia după două zile de la accident, Poliţia Capitalei a transmis un comunicat oficial în care a confirmat că poliţistul de la Rutieră asigura deplasarea coloanei oficiale a vicepremierului Gabriel Oprea care, conform informaţiilor comunicate, participase la „o activitate în cadrul unei instituţii din domeniul securităţii şi ordinii publice”.

Reprezentanţi ai Poliţiei Capitalei spun despre coloana oficială a lui Gabriel Oprea, că era o coloană „de care demnitarul beneficia în condiţiile legii”, şi se deplasa cu o viteză adaptată la condiţiile meteo şi de trafic existente, pe traseul Băneasa – Piaţa Presei Libere – Arcul de Triumf – Piaţa Charles de Gaulle Piaţa Victoriei – bulevardul Uranus – strada Ştirbei Vodă. După accident, coloana oficială s-a oprit la faţa locului şi au fost dispuse măsuri pentru mobilizarea echipajelor medicale, susţinea Poliţia.

Martori care erau foarte aproape de locul accidentului de pe strada Ştirbei Vodă spun însă că maşina în care se afla ministrul Gabriel Oprea nu a catadixit să oprească şi şi-a continuat drumulliniştită, ba chiar mărind viteza. Deh, dom’ general nu se împiedică de astfel de detalii.

În cazul accidentului se fac cercetări într-un dosar deschis de procurorii Parchetului Tribunalului Bucureşti.

la rândul său Premierul Victor Ponta a refuzat să le răspundă jurnaliştilor, dacă ministrul Gabriel Oprea avea dreptul legal să folosească escorta Poliţiei Rutiere, inclusiv a motocicliştilor.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Codului Rutier, echipaje ale Poliţiei Rutieră asigură însoţirea coloanelor oficiale doar în cazul şefului statului, preşedintelui Senatului, preşedintelui Camerei Deputaţilor şi primului ministrului. Miniştrii pot beneficia de însoţire cu echipaje ale Poliţiei Rutiere doar „în situaţii deosebite, care impun deplasarea în regim de urgenţă”, conform prevederilor legale, scondiţioi care nu erau îndeplinite.

MELANIA CINCEA: „Nu înțeleg apoi cum un om al cărui nume a fost pomenit ca fiind implicat în evenimentele din Decembrie 1989, de partea celor care au tras, poate ajunge superiorul unor procurori care anchetează acele evenimente. Mă refer la Tiberiu Nițu … ”

24 octombrie 2015 2 comentarii

Melania Cincea nu înţelege:

„Nu înțeleg cum se poate dispune clasarea unui dosar care vizează omorârea câtorva sute de oameni…”

„Nu înțeleg cum se poate dispune clasarea unui dosar care vizează omorârea câtorva sute de oameni, în condițiile în care, din 2010, în România omorul este imprescriptibil. Nici cum Parchetul General poate trece peste o decizie a CEDO … „

„Nu înțeleg apoi cum un om al cărui nume a fost pomenit ca fiind implicat în evenimentele din Decembrie 1989, de partea celor care au tras, poate ajunge superiorul unor procurori care anchetează acele evenimente. Mă refer la Tiberiu Nițu… „

„Nu înțeleg de ce, de ani și ani de zile, CSM nu s-a autosesizat …”

„Nu înțeleg de ce, acum, Parchetul General a trecut sub tăcere numele procurorilor militari care au dispus clasarea dosarului …”

Chiar şi citind doar atât şi interesul pentru articolul frumoasei şi talentatei  jurnaliste bănăţence trebuie să fi trezit interesul. 

NU ÎNŢELEG

Sunt câteva lucruri privind clasarea dosarului Revoluției, pe care nu reușesc să le înțeleg.

Melania CinceaDosarul Revoluției, clasat ieri de Parchetul General, a vizat uciderea a 709 oameni, rănirea prin împușcare a 1.855, rănirea în alte împrejurări a 343 de persoane și reținerea a 924 de oameni, în timpul evenimentelor din Decembrie 1989. Este o decizie pe care o consider sfidătoare. Și care e însoțită, din punctul meu de vedere, de câteva semne de întrebare.

Nu înțeleg cum se poate dispune clasarea unui dosar care vizează omorârea câtorva sute de oameni, în condițiile în care, din 2010, în România omorul este imprescriptibil. Nici cum Parchetul General poate trece peste o decizie a CEDO, atâta vreme cât Convenția Europeană a Drepturilor Omului are prioritate în raport cu dreptul intern. Iar CEDO a stabilit, în 24 mai 2011 că omorurile comise în timpul Revoluției nu se prescriu, deci anchetele trebuie duse la final, stabilind că a fost încălcat art. 2 din Convenție, privind dreptul la viață,  prin ineficiența acestor anchete, tergiversate, fără motiv, ani și ani de zile.

Nu înțeleg apoi cum un om al cărui nume a fost pomenit ca fiind implicat în evenimentele din Decembrie 1989, de partea celor care au tras, poate ajunge superiorul unor procurori care anchetează acele evenimente. Mă refer la Tiberiu Nițu, numit, în aprilie 2013, procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Asta deși, în toamna lui 2012, în presă apărea informația că dl Niţu a clasase dosarele Revoluţiei. Iar în primăvara lui 2013, într-un interviu acordat ziare.com, generalul Dan Voinea readucea în spațiul public informația că, în Decembrie 1989, militar fiind, Tiberiu Nițu a deschis focul asupra mulţimii. O informație pe care însuși dl Nițu o confirma, într-un interviu pentru Adevărul, în 2010, declarând: „Era concepţia aia că se trage din casele din apropiere. Şi când s-a zis foc spre casele alea…, am executat foc! Eu, civilii de pe lângă mine care aveau arme, colegii mei, toată lumea. Am tras acolo, dar nu era nimeni. Atât. Alea au fost singurele momente, în noaptea de 22 spre 23 decembrie. De ce să mint? Aş putea să mint, dar n-am niciun interes să ascund. N-am făcut nimic nelegal, n-am împuşcat pe nimeni, n-am omorât pe nimeni. Cu ce sunt vinovat?” De ce s-a mai tras în noaptea de 22 spre 23 Decembrie 1989 și la ordinul cui? Regimul Ceaușescu fusese înlăturat,  iar soții Ceaușescu erau deja la cazarma de la Târgoviște, unde li se pregătea simulacrul de proces, finalizat în două zile, fără drept de recurs, prin executarea celor doi.

Și colateral, privind spre episodul numirii conducerii Ministerului Public, din primăvara lui 2013 – care încăierase Puterea cu Opoziția, oameni ai Puterii cu oameni ai Puterii, societate civilă și presă cu clasa politică – nu înțelegeam schimbarea de atitudine a fostului președinte Ion Iliescu față d-na Kövesi. În plin scandal pe tema numirii conducerii Ministerului Public, dl Iliescu declara că un om nu poate fi blamat pe viaţă pentru că a avut o funcţie. Asta, după ce, la Referendumul din iulie 2012, când Parchetul General intrase pe firul fraudelor puse la cale de Putere, o înfierase cu mânie proletară: “Nu credeam că, după Revoluţia din Decembrie 1989, îmi va fi dat să asist la asemenea manifestări de un primitivism feroce – procurori care dau năvală peste oameni în case, în mediul rural, pentru a-i chestiona dacă au fost la vot pentru Referendum. În ce lume trăim?!!! De unde au răsărit asemenea specimene, venite parcă din grote primitive? Dar, mai ales, cine i-a trimis într-o asemenea misiune? (…) Desigur, răspunderea revine conducerii Parchetului General, care a acţionat la comandă.”

Nu înțeleg de ce, de ani și ani de zile, CSM nu s-a autosesizat și nu a verificat ce scurt-circuite sunt în acest dosar, cine și cu ce scop le produce.

Nu înțeleg de ce, acum, Parchetul General a trecut sub tăcere numele procurorilor militari care au dispus clasarea dosarului. De ce nu-și asumă rezoluția, dacă e corectă?

Certitudinea este că România a fost singura ţară din Europa de Est în care schimbarea de regim din 1989 s-a lăsat cu răniţi și morți. Mii de răniți. Și 1.104 morţi. 162 până la căderea lui Nicolae Ceaușescu, în 22 Decembrie 1989, iar 942, după aceea, până în 27 Decembrie 1989. Cifre fără relevanță, însă, pentru procurorii care, de 25 de ani, au jucat un fel de leapșă cu dosarul Revoluției. Până în 23 octombrie 2015, când au decis să-i pună cruce.

Autor: 

Articol publicat pe siteurile:

timpolis.ro şi putereaacincea.ro

Data publicării (pe ambele siteuri):

24 octombrie 2015

Maria Grapini suspectată de producţie şi trafic de marihuana

23 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Serviciul antidrog al unei poliții sudamericane, scanând corespondența unei organizaţii care se ocupă cu proiducerea şi comercializarea marihuanei a făcut o descoperire zguduitoare.

Într-un plic erau trei fotografii (Foto 1, Foto 2 şi Foto 3) .

Pe dosul fotografiei cu femeia fericită  în lanul de cânepă scrie:

„Nu ie oameni mai fericiţi ca cei care se îmbucurează de rodurile muncii lor”.

Specialiştii serviciului mai sus pomenit, după o profundă analiză a pozelor şi a textului scris olograf de mână au concluzionat că nu poate fi vorba decât de o doamnă Maria Grapini din România, detaşată temporar cu serviciu’ la Bruxelles. 

Astfel că au trimis „mascaţii” să cerceteze şi să caute probe (Foto 4). Deocamdată nu au găsit nimic, dar cercetările continuă.

Se pare că respectivul serviciu antidrog este în eroare.

În una dn fotografii (Foto 2) se poate vedea că femeia respectivă poartă lenjerie albă, or doamna Grapini a noastră nu poartă lenjerie de această culoare, atunci când poartă, evident.

Putem dovedi asta cu forografiile din  pictorialele publicate de doamna în revista de monden L&B – Fashion (revista „Lady & Bitch – Fashion” – Foto 5, Foto 6, şi Foto 7).  Poze din revistele pentru adulţi nu putem publica aici.

Vom reveni cu detalii dacă le vom avea …

Foto 1

Foto 1

Foto 2

Foto 2

Foto 3

Foto 3

Foto 4

Foto 4

Foto 5

Foto 5

Foto 6

Foto 6

Foto 7

Foto 7

Râde

Categorii:Haioşenii, Pamflet Etichete:

Şi totuşi, cine se teme de Elena Udrea de trebuie iar cercetată în stare de arest?

22 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Elena UdreaTeoretic vorbind, atunci când cineva este anchetat pentru ceva anchetarea se face în stare de libertate.

Procurorii pot cere unele măsuri asiduratorii pentru ca cel anchetat să nu dispară, să nu poată influența martorii sau probele. Când cel anchetat prezintă un anumit pericol este cercetat în stare de arest.

Tot încerc să înțeleg de ce se cere iar arestarea preventivă a Elenei Udrea. Care ar putea fi pericolul în cazul anchetării sale în stare de libertate sau măcar în stare de arest la domiciliu?

Nu ştiu de ce am senzaţia că este vorba fie de  încercarea de a o opri să spună în public anumite lucruri, fie, şi mai grav, de a putea exercita asupra ei anumite presiuni, poate-poate o ceda şi o da şi ea nişte declaraţii despre … cineva 😉 care nu poate fi .. agăţat altfel chiar dacă i se deschid şi redeschid dosare ca la balamuc…

Din articolele de mai jos poate cineva o să priceapă de ce este necesară iar anchetarea Elenei Udrea în stare de arest … eu nu înţeleg…

DNA vrea retinerea Elenei Udrea intr-un nou dosar de coruptie. Udrea, acuzata ca a primit mita 3,8 milioane de euro intr-un contract legat de Hidroelectrica. Baiatul destept Bogdan Buzaianu, implicat in dosar alaturi de Radu Budeanu si Dan Andronic – surse

.

.

Ora 20:00 Dan Andronic, reactie la dosarul Udrea: Am explicat la DNA ceea era de explicat şi am predat absolut toate documentele solicitate de procurori.
Dan Andronic scrie in pozitia sa ca „Evenimentul zilei este implicat în „jefuirea” Hidroelectrica la fel de mult cât este România liberă implicată în „jefuirea” Astra, Realitatea TV – în „jefuirea” Petrom Service şi a bugetului de stat, Hotnews – în „jefuirea” banilor de la SIVECO şi Pro TV – în „contractarea” a 5 milioane de euro de la Ministerul Dezvoltării. Şi exemplele pot continua. În rest, am explicat la DNA ceea era de explicat şi am predat absolut toate documentele solicitate de procurori”.
Intrebarile adresate de HotNews.ro lui Dan Andronic nu aveau legatura cu „jefuirea” Hidroelectrica, ci cu implicarea sa in transferul actiunilor firmei Editura Evenimentul si Capital catre Elena Udrea, via Bogdan Buzaianu.
Ora 17.20:
Biroul Permanent al Camerei Deputatilor este convocat pentru miercuri dimineata la ora 09.30. Acesta va transmite cererea de arestare si referatul Comisiei Juridice si de Imunitati.  
Ora 17.00:
Ce se intampla procedural cu cererea de retinere a Elenei Udrea: De la DNA pleaca la Parchetul General, care o trimite la Ministrul Justitiei. Ministrul Justitiei este cel care transmite cererea, impreuna cu referatul, presedintelui Camerei Deputatilor. Acesta convoaca Biroul Permanent al Camerei, care trimite solicitarea Comisiei Juridice si de Imunitati. Comisia juridica trebuie sa dea un aviz. Udrea poate vorbi in fata comisiei, ea avand dreptul sa isi consulte dosarul impreuna cu avocatii. Deputatii voteaza apoi in plen incuviintarea arestarii. Cel mai probabil, Biroul Permanent va fi convocat miercuri dimineata.
Ora 15.51:
Elena Udrea denunta un abuz al DNA si sustine ca din 2005 este „intr-un conflict deschis” cu Bogdan Buzaianu si ca „din cauza acestei lupte pe care am dus-o cu dl Buzaianu si dl Patriciu a aparut sintagma baietii destepti din energie
Ora 15.49
: Elena Udrea a declarat la Digi 24 ca denuntul la DNA a fost facut de Ana Maria Topoliceanu (fosta sa prietena si sefa a Companiei de Investitii), iar omul de afaceri implicat e Bogdan Buzaianu.
Ora 15.47:
Surse judiciare au declarat pentru HotNews.ro ca ar fi implicati in acest dosar Bogdan Buzaianu (cel mai puternic „baiat destept” din energie, cel care avea contractul cu Hidroelectrica), Radu Budeanu (fostul patron al Cancan) si Dan Andronic, patronul Evenimentului Zilei. Dan Andronic nu a raspuns la apelurile reporterului HotNews.ro pana la acest moment.

––––––––––-
DNA cere Camerei Deputatilor sa incuviinteze retinerea si arestarea Elenei Udrea intr-un nou dosar de coruptie, potrivit unui comunicat al procurorilor. Dosarul are legatura cu vanzarea si renovarea unei vile din Eforie Sud, dar si cu primirea de mita intr-un contract intre Hidroelectrica si o firma privata. Potrivit DNA, Elena Udrea ar fi primit mita de la un om de afaceri 3,8 milioane de dolari, plus o creanta de 900.000 de euro pentru a asigura firmei controlate de omul de afaceri derularea, in continuare, a contractului bilateral de vanzare – cumparare de energie electrica cu SC Hidroelectrica SA.
Potrivit unor surse judiciare, creanta de 900.000 de euro era la firma care editeaza Evenimentul Zilei.
DNA sustine ca Udrea i-ar fi cerut acelui om de afaceri, in vara anului 2010, suma de 5 milioane de dolari pentru ca Hidroelectrica sa continue contractul de vanzare – cumparare de energie cu firma omului de afaceri. La inceputul anului 2012, Udrea a primit de la respectivul afacerist, printr-un intermediar, 3.800.000 USD, plus o creanță de 900.000 de euro pe care una din firmele controlate de omul de afaceri o deținea ca urmare a unui împrumut garantat cu pachetul de 90% din acțiunile la o societate comercială cu activitate în mass media, spune DNA.
DNA sustine ca, in anul 2011, pentru a ascunde beneficiarul real al creanţei de 900.000 de euro, primită cu titlu gratuit de la omul de afaceri, Udrea îi solicitase unei persoane să încheie un contract de novaţie cu schimbare de creditor pe o firmă a respectivei persoane. De asemenea, ulterior, pentru a ascunde că este beneficiarul real al pachetului de acţiuni la societatea cu activitate în mass media, i-a solicitat unei alte persoane să încheie actele aferente tranzacţiei în numele său şi să efectueze plăţile aferente prin creditarea societăţii, disimulând astfel provenienţa sumei de circa 700.000 de euro, aferentă plăţilor efectuate pentru societatea mass media şi ascunzând astfel că este adevăratul proprietar la creanţei ce a făcut obiectul novaţiei cu firma omului de afaceri de la care a primit creanţa.
Surse judiciare au declarat pentru HotNews.ro ca societatea comerciala cu activitate in mass-media este Evenimentul Zilei, iar persoana care a facilitat schema de disimulare a provenientei banilor ar fi Dan Andronic.
Pe langa faptele de coruptie legate de Hidroelectrica, DNA o mai acuza pe Elena Udrea si de luare de mita, trafic de influenta si fals in declaratii de avere in legatura cu cumpararea prin interpusi a unei vile din Eforie Sud. Potrivit procurorilor, Udrea a cumparat vila Sabarel (700 mp) prin firma
SC Romlit Spectrum SRL, firma la care actionar si administrator era omul sau de incredere, Tudor Breazu.


Citeste mai jos comunicatul DNA

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor conexe celor de corupție efectuează cercetare penală față de UDREA ELENA GABRIELA, în prezent deputat în Parlamentul României, care a îndeplinit, succesiv, în perioada decembrie 2008 – februarie 2012, funcţiile de ministru al Turismului, ministru interimar al Mediului şi ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, cu privire la săvârșirea următoarelor infracţiuni:
-luare de mită în formă continuată,
-trafic de influenţă în formă continuată,
– instigare la abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite pentru sine,
-efectuare de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia, ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile în virtutea funcţiei,
-spălare de bani în formă continuată,
-fals în declaraţii de avere în formă continuată (cu referire la declaraţiile de avere din perioada 2009 – 2012).
În ordonanța procurorilor se arată că, în cauză, există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă ce conturează următoarea stare de fapt:
A.Cu privire la infracţiunile de instigare la abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi fals în declaraţii de avere, fapte în legătură cu scoaterea activului „Vila Săbărel” din Eforie Sud (suprafaţă utilă de 700 mp) din patrimoniul SC Carmen Silva 2000 SA, vânzarea la un preţ sub valoarea de piaţă a terenului aferent imobilului (386 mp), lucrările de renovare la imobilul Vila Săbărel, cumpărarea şi intabularea activului Vila Săbărel şi a terenului aferent pe SC Romlit Spectrum SRL, pentru a ascunde beneficiarul real şi pentru a evita justificarea resurselor financiare.
– A solicitat vânzarea activului „Vila Săbărel” din Eforie Sud (achiziționată cu suma de 56.425 euro), prin metoda negocierii directe şi cu recunoaşterea unor investiţii în cuantum de aproximativ 7.284 euro ce nu fuseseră realizate, către SC Romlit Spectrum SRL – o societate controlată de o persoană din anturajul său, societate pe care a creditat-o prin intermediul unei rude, pentru achitarea sus menţionate, fără a declara împrumutul acordat societăţii sau cumpărarea activului prin interpuşi;
– L-a constrâns pe directorul general al SC Carmen Silva 2000 SA, prin intermediul reprezentantului SC Romlit Spectrum SRL, să încheie un act adiţional la contractul de vânzare – cumpărare a activului „Vila Săbărel”, în condiţii nelegale (respectiv cu încălcarea hotărârii AGA şi a condiţiilor stabilite pentru vânzare prin mandatul emis de minister în baza avizelor direcţiilor de specialitate), pentru a asigura SC Romlit Spectrum SRL trecerea în proprietate a imobilului; aceasta, deşi nu se efectuase plata banilor în termenul de 10 zile stabilit prin mandat de minister, fapt ce atrăgea desfiinţarea de drept a contractului, fără altă notificare şi fără intervenţia instanţei de judecată;
– Şi-a exercitat influenţa asupra primarului oraşului Eforie Sud pentru a obţine cumpărarea, de către SC Romlit Spectrum SRL, a terenului aferent Vilei Săbărel, prin negociere directă, la un preţ sub valoarea de piaţă (aproximativ 50% din valoarea pieţei);
– A pretins şi primit foloase necuvenite în cuantum de cca. 520.000 de lei, constând în contravaloarea lucrărilor de renovare a Vilei Săbărel şi a materialelor necesare, de la administratorul unei societăţii comerciale (societate ce avea în derulare mai multe contracte cu C.N.I. – Compania Naţională de Investiţii). Foloasele au fost primite pentru a asigura finanţarea necesară derulării contractelor pe care societatea le încheiase cu CNI SA. Aceasta, în condiţiile în care CNI SA funcţiona sub autoritatea Dezvoltării Regionale și Turismului, iar ministrul era ordonator principal de credite.
– A achiziţionat imobilul Vila Săbărel prin intermediul firmei SC Romlit Spectrum SRL pe care o controla şi căreia îi asigura fondurile aferente efectuării tranzacţiilor, prin creditarea firmei în numele asociatului declarat; astfel, a ascuns faptul că este beneficiarul real al imobilului „Vila Săbărel”, al terenului aferent şi al lucrărilor de renovare efectuate de o societate comercială favorizată; toate foloasele sus menţionate au fost primite în legătură cu exercitarea prerogativelor specifice funcţiei, în scopul disimulării proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând şi faptul că modalitatea de dobândire a imobilelor a fost nelegală.
– A încheiat tranzacţiile imobiliare având ca obiect Vila Săbărelu (cu o suprafaţă utilă de 700 mp) şi terenul aferent acesteia (386 mp) prin persoane interpuse, respectiv prin intermediul SC Romlit Spectrum SRL – societate pe care o controla şi căreia îi asigura finanţarea necesară, utilizând informaţii obţinute în exercitarea funcţiei.

B. Cu privire la pretinderea şi primirea unor foloase necuvenite pentru exercitarea influenţei în legătură cu derularea contractului de vânzare – cumpărare de energie dintre SC Hidroelectrica SA şi o societate comercială

– În vara anului 2010, în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului și membru la Guvernului şi de persoană cu funcție de conducere în cadrul unui partid politic, având influență asupra factorilor de decizie din cadrul Ministerului Economiei și ai SC Hidroelectrica SA, a pretins de la un om de afaceri, prin intermediar, suma de 5 milioane USD, pentru a asigura firmei controlate de omul de afaceri derularea, în continuare, a contractului bilateral de vânzare – cumpărare de energie electrică cu SC Hidroelectrica SA.
– Pentru a-și exercita influența asupra factorilor de decizie din Ministerul Economiei și a celor din cadrul SC Hidroelectrica SA, la începutul anului 2012, a primit de la acelaşi om de afaceri, prin intermediar, suma de 3.800.000 USD şi o creanță de 900.000 de euro pe care una din firmele controlate de omul de afaceri o deținea ca urmare a unui împrumut garantat cu pachetul de 90% din acțiunile la o societate comercială cu activitate în mass media.
– În anul 2011, pentru a ascunde beneficiarul real al creanţei de 900.000 de euro, primită cu titlu gratuit de la omul de afaceri, îi solicitase unei persoane să încheie un contract de novaţie cu schimbare de creditor pe o firmă a respectivei persoane. De asemenea, ulterior, pentru a ascunde că este beneficiarul real al pachetului de acţiuni la societatea cu activitate în mass media, i-a solicitat unei alte persoane să încheie actele aferente tranzacţiei în numele său şi să efectueze plăţile aferente prin creditarea societăţii, disimulând astfel provenienţa sumei de circa 700.000 de euro, aferentă plăţilor efectuate pentru societatea mass media şi ascunzând astfel că este adevăratul proprietar la creanţei ce a făcut obiectul novaţiei cu firma omului de afaceri de la care a primit creanţa.
Prin urmare, raportat la toate aspectele descrise mai sus, în conformitate cu prevederile legale și constituționale, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție – doamna Laura Codruța Kövesi a transmis procurorului general al P.I.C.C.J referatul cauzei, în vederea sesizării:
1. Camerei Deputaților, pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale față de UDREA ELENA GABRIELA, deputat în Parlamentul României, la data faptelor ministru în Guvernul României, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni săvârşite în exerciţiul funcţiei :
-luare de mită în formă continuată,
-trafic de influenţă în formă continuată,
– instigare la abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite pentru sine,
-efectuare de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia, ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile în virtutea funcţiei
-spălare de bani în formă continuată
-fals în declaraţii de avere în formă continuată (cu referire la declaraţiile de avere din perioada 2009 – 2012)
2. Ministrului Justiției, pentru a solicita Camerei Deputaților încuviințarea reţinerii şi arestării preventive a deputatului UDREA ELENA GABRIELA, ministru în Guvernul României, la data faptelor, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-luare de mită în formă continuată,
-trafic de influenţă în formă continuată,
-instigare la abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite pentru sine,
-efectuare de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia, ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile în virtutea funcţiei
-spălare de bani în formă continuată
Prezentele cereri intră sub incidența prevederilor Codului de Procedură Penală și ale Constituției României, prin urmare, persoana față de care s-a solicitat sesizarea pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale, respectiv încuviințarea reţinerii şi arestării preventive, beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Sursa: hotnews.ro

Data publicării: 20 octombrie 2015

Elena Udrea, dupa 7 ore de consultat dosarul in Parlament: „Dorin Cocos nu a facut denunt impotriva mea, singurul denunt, in cazul vilei de la Eforie, este al Anei Maria Topoliceanu/ Nu exista stenograme cu mine”

Elena Udrea a venit la Parlament vineri purtand o pereche de pantofi Louis Vuitton care au mici lacate pe calcai.

Elena Udrea a venit la Parlament vineri purtand o pereche de pantofi Louis Vuitton care au mici lacate pe calcai.

Elena Udrea a stat sapte ore la biroul Comisiei Juridice din Parlament pentru a isi consulta dosarul venit de la DNA, care are 1867 de pagini in sapte volume. Aceasta a declarat jurnalistilor ca ar fi avut ce sa le spuna procurorilor, daca ar fi fost chemata la declaratii. Ea a afirmat ca nu exista stenograme cu ea in dosar si ca Dorin Cocos nu a dat niciun denunt impotriva sa asa cum a fost speculat „la televizor”.

Declaratiile facute vineri de Elena Udrea jurnalistilor la plecarea din Parlament:

„In ceea ce priveste fapta legata de dl Buzaianu, cronologia este gresita asa cum o retin procurorii, este imprecisa, nu am inteles cand anume s-a facut pretinderea sumei si nici cand s-ar fi remis.

Am apucat sa vad ca toti cei care fac declaratii in dosar incearca sa se extraga cu totul din ceea ce ar putea fi acuzator. Daca as fi fost chemata sa dau declaratii, as fi lamurit cu siguranta procurorii cu privire la aceste aspecte cu privire la fapta legata de dl Buzaianu.

Am vazut speculatia de la televizor: Dorin Cocos nu a facut denunt impotriva mea, singurul denunt in celalalt caz, vila din Eforie, este al doamnei Ana Maria Topoliceanu. Exista si un denunt impotriva dansei.

Acolo nu am apucat sa vad toata speta, si acolo sunt evazive si imprecise conexiunile pe care le fac procurorii.

Nu exista stenograme cu mine, exista ceva legat tot doamna Topoliceanu dar nu pot sa va spun pentru ca sunt acte in dosar.

La mine este ca un deja-vu, cum sa o mai arestam pe Elena Udrea. Mai trec doua – trei luni si mai facem o noua arestare pentru Elena Udrea. Eu va intreb daca vi se pare normal sa facem a treia cerere de arestare, daca nu sunt pericol social in momentul acesta? Cum pot sa fiu pericol social de saptamana viitoare incolo in conditiile in care nu vorbim de o fapta presupus a fi savarsita asta-vara, ci acum vreo 5 – 6 ani?

Arestul preventiv este pentru a preveni ceva, este clar ca este o actiune care nu are nicio legatura cu o nevoie de a clarifica eventual niste lucruri ci cu dorinta de a o mai aresta inca o data pe Elena Udrea.

Acuzatiile nu sunt reale. Daca procurorii m-ar fi chemat sa ma intrebe inainte de a formula acele acuzatii as fi putut sa lamuresc foarte multe din lucrurile de acolo.

In acest dosar eu am lucruri de spus.”

Intrebata daca stia de existenta de vilei din Eforie, Udrea a raspuns: „Stiam de existenta ei”, fara insa a detalia in ce sens.

Udrea a stat la Comisie de la inceputul programului pana la final, la ora 16.30. Ea a declarat ca va veni si maine dimineata, pentru ca nu a terminat de citit tot dosarul. De la ora 11.30, Comisia Juridica se reuneste in sedinta pentru a da un raport pe cele trei cereri.

Vicepresedintele acestei comisii, Ciprian Nica (PSD), a explicat ca a inceput sa ii sune pe membrii comisiei pentru a se asigura ca vineri la ora 11.30, cand este programata sedinta, va exista cvorum. Udrea ar urma sa fie audiata de catre comisie.

De asemenea, el a explicat ca in comisie se va vota pentru trei cereri separate: intai, cererea de urmarire penala a fostului ministru, actual deputat, apoi cerera de retinere a deputatului si in final cererea de arestare preventiva pe numele sau.

Intrebat daca membrii comisiei vor avea timp suficient pentru studierea dosarului, Nica a raspuns: „Nu trebuie sa te complici foarte mult, trebuie sa citesti rechizitoriul Parchetului, referatul cercetarii si urmaririi penale si sa citesti primul dosar, dosarul de la mijloc si ultimul dosar, pentru ca se duc concluziile in ultimul dosar”.

Un fapt interesant este ca procurorii au gresit unul dintre prenumele deputatei, pe una dintre cereri, a declarat Nica: in loc „Udrea Elena Gabriela” este scris „Udrea Elena Mihaela”. Nica a afirmat ca nu ar trebui sa fie probleme sau contestatii in aceasta privinta, intrucat este vorba de „o persoana cu notorietate”.

De asemenea, Nica a subliniat faptul ca presa nu are voie pe culoarul pe care se afla salile Comisiei Juridice, fiind vorba de un dosar secretizat.

Votul in plen se va da cel mai probabil miercurea viitoare.

Autor: Iulia Rosca

Sursa: hotnews.ro

Publicat: 22 octombrie 2015

Surpriză pentru denunţătorii Elenei Udrea. Ce a decis instanţa după ce aceştia au cerut „procedură simplificată” ca să li se reducă pedepsele

.

.

Instanţa supremă a respins cererile formulate de Ştefan Lungu, Gheorghe Nastasia, Ana Maria Topoliceanu şi Dragoş Botoroagă de judecare în procedură simplificată, în dosarul „Gala Bute”, în urma căreia ar fi putut beneficia de reducerea cu o treime a pedepselor.

Cererile de judecare în procedură simplificată au fost formulate de Ştefan Lungu, Gheorghe Nastasia, Ana Maria Topoliceanu şi Dragoş Botoroagă la termenul din 16 octombrie. Aceştia au arătat în faţa instanţei că recunosc în totalitate faptele de care sunt acuzaţi în dosarul „Gala Bute” şi au dat declaraţii complete privind împrejurările în care s-au comis faptele de care sunt acuzaţi de către procurori.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, printr-o decizie dată miercuri, judecarea cauzei în procedură simplificată pentru Lungu, Nastasia, Topoliceanu şi Botoroagă.

Instanţa a respins şi cererea formulată de Societatea Naţională a Apelor Minerale de introducere în cauză a Federaţiei Române de Box, în calitate de parte responsabilă civilmente, precum şi cererea de intervenţie formulată de Gene Greb Bejan.

Judecătorii au admis însă cererile formulate de procurorii DNA şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, dispunând introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a firmei lui Rudel Obreja, SC Europlus Computers SRL, actualmente SC Euro Box Promotion SRL.

De asemenea, instanţa a dispus emiterea unei adrese către Autoritatea Naţională pentru Turism, care trebuie să clarifice aspectele legate de constituirea de parte civilă.

La termenul din 16 octombrie, completul de judecată de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a citit rechizitoriul din dosarul „Gala Bute” şi le-a adus la cunoştinţă inculpaţilor drepturile procesuale. Instanţa a arătat că dacă inculpaţii recunosc în totalitate faptele, limitele pedepsei închisorii se reduc cu o treime.

Fostul ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului Elena Udrea a arătat, în faţa instanţei, că înţelege acuzaţiile care îi sunt aduse de către procurori, alege calea procesului normal şi vrea să dea declaraţii în timpul judecăţii cauzei. Şi fostul preşedinte al Federaţiei Române de Box Rudel Obreja, Tudor Breazu şi fostul ministru Ion Ariton au arătat în faţa instanţei că vor să fie judecaţi în procedură normală.

Ştefan Lungu, fost consilier al Elenei Udrea, Gheorghe Nastasia, fost secretar general în MDRT, Ana Maria Topoliceanu, fost director al Companiei Naţionale de Investiţii, şi Dragoş Botoroagă au spus că vor să fie judecaţi prin procedură simplificată. Instanţa i-a audiat apoi, pe rând, pe Lungu, Nastasia, Botoroagă şi Topoliceanu.

Elena Udrea declara, înainte de începerea discuţiilor din proces, că se opune cererilor foştilor săi colaboratori de judecare în procedură simplificată în dosarul „Gala Bute”, pentru că dacă spun că au luat şpagă pentru ea, trebuie să îi stea alături la proces şi să demonstreze cum i-au dat banii.

Elena Udrea este sub control judiciar din 16 iunie, când instanţa supremă a decis înlocuirea măsurii arestului la domiciliu. Udrea a stat în arest la domiciliu din 7 mai până în 16 iunie. Din 25 februarie până în 30 aprilie, Udrea a fost încarcerată în Arestul central al Poliţiei Capitalei, apoi transferată la Penitenciarul Târgşor.

În 21 aprilie, Elena Udrea a fost trimisă în judecată, în dosarul „Gala Bute”, în care este acuzată de abuz în serviciu în legătură cu organizarea evenimentului omonim de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi respectiv de luare de mită în legătură cu finanţarea de către acelaşi minister a mai multor contracte.

Alături de Udrea, au fost trimişi în judecată fostul ministru Ion Ariton, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Box Rudel Obreja, Tudor Breazu, fostul consilier al Elenei Udrea, Ştefan Lungu, fostul secretar general în MDRT Gheorghe Nastasia, fostul director al Companiei Naţionale de Investiţii Ana Maria Topoliceanu şi Dragoş Botoroagă.

Potrivit DNA, între 2010 şi 2011, Elena Udrea şi fostul director al Companiei Naţionale de Investiţii Ana Maria Topoliceanu au primit aproximativ 300.000 de lei de la administratorul firmei Consmin SA, pentru a asigura plata la timp a lucrărilor executate de societatea menţionată în baza contractelor încheiate cu CNI.

Anchetatorii au mai stabilit că Ştefan Lungu, fostul consilier al Elenei Udrea la minister, îi dădea banii primiţi lui Tudor Breazu. Plăţile se făceau fie în numerar, fie prin intermediul societăţii Ekaton Consulting SRL, administrată de Breazu, în baza altor contracte fictive de consultanţă. În acest fel, s-ar fi realizat patru transferuri bancare în valoare totală de 209.762 de lei şi o plată în numerar de aproximativ 90.000 de lei.

În 2011, Udrea ar fi cerut şi primit, de la omul de afaceri Adrian Gărdean, foloase materiale în valoare de 10% din plăţile efectuate de minister pentru contractele de lucrări încheiate de SC Termogaz Company SA şi SC Kranz Eurocenter SRL, în schimbul garanţiei că finanţările vor fi aprobate la timp.

După trimiterea în judecată a dosarului, procurorii au dispus să continue cercetările faţă de Elena Udrea pentru infracţiunea de spălare de bani, fostul ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului fiind acuzată că a luat mită mai multe sume de bani, pe care le-ar fi transferat la PDL Bucureşti, sub aparenţa unor contracte de donaţie fictive, întocmite pentru a disimula originea infracţională a banilor.

Elena Udrea este urmărită penal şi în dosarul „Microsoft”, cauză în care a fost arestată preventiv din 11 februarie până în 17 februarie, când instanţa a înlocuit măsura cu arestul la domiciliu. Udrea a stat în arest la domiciliu până în 25 februarie, când a fost arestată preventiv în dosarul „Gala Bute”.

Într-un nou dosar, DNA a cerut, marţi, avizarea de către Camerea Deputaţilor a urmăririi penale, reţinerii şi arestării preventive a deputatului Elena Udrea, aceasta fiind acuzată de luare de mită, trafic de influenţă, spălare de bani, instigare la abuz în serviciu, fals în declaraţiile de avere din perioada 2009-2012, efectuare de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia, ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile în virtutea funcţiei.

Dosarul vizează vânzarea şi renovarea unei vile din Eforie Sud, dar şi un contract între Hidroelectrica şi o firma privată, pentru care Elena Udrea ar fi cerut aproximativ cinci milioane de dolari.

Potrivit DNA, Elena Udrea ar fi primit mită de la un om de afaceri 3,8 milioane de dolari şi o creanţă de 900.000 de euro pentru a asigura firmei controlate de acesta derularea, în continuare, a contractului bilateral de vanzare – cumparare de energie electrică cu SC Hidroelectrica SA.

Elena Udrea a susţinut că noul dosar penal este bazat pe denunţurile fostei şefe a CNI Ana Maria Topoliceanu.

Autori: Cătălin Lupăşteanu, Livia Ispas

Sursa: gandul.info

Data publicării: 22.10.2015

La mulţi ani, domnule Iliescu …

21 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Victimele din Loviluţie şi de la Mineriadă  tot întreabă ce mai faci, Domnule Iliescu …

Ei, eu şi mulţi alţii îţi transmitem:

La mulţi ani, domnule Iliescu!(Fără liberare condiţionată…)

Îţi urăm ca drumul fără întoarcere să înceapă cu un drum spte Beciul Domnesc în prima etapă şi spre Jilava în a doua …Ion Iliescu

Uni spun că ţi-au pregătit şi cazarea de lux …

Ion Iliescu .

 

 

Categorii:Pamflet Etichete:

AMINTIRI DIN VITOR cu Liviu Dragnea (… ptiu drace): În drum spre Beciul Domnesc

21 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Ptiu drace …

Liviu Dragnea

Pentru conformitate: 

Foto: Captură de pe: academiacatavencu.info

Categorii:Pamflet Etichete:,

Ştiaţi că Ana Bulai nu este fiica ci soţia lui Alfred Bulai?

19 octombrie 2015 Un comentariu

Ştiaţi că Ana Bulai nu este fiica ci soţia lui Alfred Bulai şi că acesta are un fiu  natural, Vlad Cosmin Bulai, rezultat în urma relației sale cu binecunoscuta ziaristă Dana Deac?

* * * * * * *

Ana şi Alfred Bulai

Ana şi Alfred Bulai

Îi cunoașteți. Apar aproape zilnic la televizor, când la Realitatea cuplului Elan-Vîntu, când la Antenele lui Felix și nu omit niciun prilej pentru a ne ține lecții de morală, de civism și chiar de comportament în societate, ca niște adevărați guru de talie națională, dacă nu mondială. Este vorba de tandemul Alfred Bulai-Ana Bulai, cea din urmă nefiind nicidecum fiica sociologului, așa cum cred cei mai mulți, tentați de diferența frapantă de vârstă, ci chiar consoarta domnului profesor, culeasă cu multă atenție din băncile facultății. Grijuliu nevoie mare cu tinerica soțioară, pe care a băgat-o nu doar pe gâtul românilor, cu de-a sila, prin intermediul televiziunilor prietene, ci și în tot soiul de comiții și comitete, profitând de poziția sa în învățământul universitar (trăiască sfântul nepotism!), Alfred Bulai a uitat  cu desăvârșire de fiul său natural, Vlad Cosmin Bulai, rezultat în urma relației sale cu binecunoscuta ziaristă Dana Deac. Pentru a-și obține drepturile, mai exact pensia de întreținere, Vlad Bulai a fost

Dana Deac

Dana Deac

obligat să-l dea pe tatăl său în judecată de nu mai puțin de trei ori, ultima dată chiar în 2011, vineri (20 ianuarie) fiind chiar pe rolul judecătoriei Sector 5 un nou termen în acest proces. O simplă trecere în revistă a proceselor în care Vlad Bulai l-a dat personal în judecată pe tatăl său, pentru a-și obține drepturile ce i se cuvin, demonstrează cu vârf și îndesat caracterul meschin și ipocrizia unui om cu pretenții de întâiul moralist al  neamului. Astfel, potrivit datelor oficiale, Vlad Bulai l-a dat în judecată pe tatăl său pentru pensia de întreținere în 2004, când avea 14 ani, semn că marele sociolog, proaspăt recăsătorit cu juna Ana, uitase cu desăvârșire de atribuțiile sale de părinte. 

Următorul proces a fost intentat în 2008, an în care Dana Deac, mama lui Vlad, se lupta din greu cu un cancer de sân, descoperit la sfârșitul anului 2007. Ce suflet de câine poți avea să-ți lași fiul fără pensie de întreținere tocmai când mama sa este grav bolnavă și are nevoie mai mult decât oricând atât de susținere morală cât și de sprijin material, având în vedere costurile deloc de neglijat ale tratamentului!

AB 1

Pe 15 decembrie 2008, instanța l-a obligat pe Alfred Bulai  „la plata în favoarea reclamantului a unei pensii de întreținere de 1200 RON lunar, începând cu data introducerii cererii: 05.09.2008 și până la finalizarea studiilor de către reclamant, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani“. Decizia instanței se pare că nu l-a impresionat câtuși de puțin pe cel obișnuit să țină doar lecții nu și să respecte legea, din moment ce anul 2011 i-a adus un nou proces lui Alfred Bulai, intentat de fiul său Vlad, tot pentru pensia de întreținere.

AB 2

În aceste condiții, nu-ți mai rămâne decât să te întrebi cât tupeu poate avea un om care pozează aproape zilnic în moralistul și prezicătorul neamului dar nu are bunul simț să-i asigure copilului său bruma de pensie alimentară stabilită de lege?

Bani în conturi și afaceri prospere

Să nu credeți cumva că Alfred Bulai este vreun sărăntoc care nu mai are bani pentru pensia alimentară a copilului său! În calitatea sa de prodecan al Facultății de științe politice din cadrul SNSPA, Alfred Bulai a încasat anual, potrivit declarației de avere postate pe site-ul oficial al instituției, nu mai puțin de 124.170 RON, adică vreo sută de milioane de lei vechi pe lună, sumă din care, după cum se vede, n-a putut să-i dea 12 milioane de lei vechi pe lună  și fiului său pentru a contribui la întreținerea acestuia.

AB 3

Ce-i drept, nevasta tânără cu cheltuială se ține și având în vedere faptul că Ana Bulai și-a schimbat radical, de trei ori într-un an, culoarea părului, presupunem că aceste schimbări s-au făcut la pachet cu tot cu garderobă. Și cum Ana Bulai nu a câștigat tot anul decât 23 860 RON, conform declarației de avere postate de soțul său, putem crede că grosul cheltuielilor a căzut în spinarea soțului pe care cu siguranță îl iubește până la ultimul leu.
De asemenea, pe lângă salariu, Alfred Bulai mai deține și câteva conturi frumușele din care nu a catadicsit să rupă vreun bănuț și pentru nevoile fiului său. Potrivit declarației de avere, Alfred Bulai are nu mai puțin de cinci conturi în lei și euro, însumând aproximativ 32 000 de euro.
Pe lângă salariu, sumele frumușele din conturi, casă și mașină nou cumpărată în 2011, Alfred Bulai este și un om de afaceri de succes, dacă ne gândim că firma sa AB Research Group , a reușit, cu doar doi angajați, să aibă un profit de 1,5 miliarde de lei vechi în 2010, an de criză economică severă. Ce-i drept, liberalii au avut mare grijă de conturile sale, pe care i le-au alimentat frecvent în schimbul unor studii, sondaje etc, realizate de specialistul Bulai&co.

Fără număr, fără număr, de la șeful ASG, Alfred Bulai

Probabil puțini își mai aduc aminte de faptul că Alfred Bulai, specialistul în toate de la televizor, a fost câțiva ani buni, în vremea guvernului Tăriceanu, șeful Agenției de Strategii Guverna­mentale, remarcându-se prin larghețea cu care a cheltuit banii publici pe campanii total inutile. Astfel, doar în 2008, an în care-l dădea în judecată și copilul său pentru pensia alimentară, Agenția condusă de Bulai a aruncat nu mai puțin de 8 milioane de euro pe două campanii menite să îmbunătățească imaginea românilor în Spania și Italia. Rezultatul actor campanii îl vedem până în zilele noastre, când românii se confruntă în continuare cu stereotipuri, cu imagine negativă etc. dar, din păcate, banii nu-i mai vedem pentru că domnul Bulai i-a dat cu generozitate, nu prin licitație ci prin dialog competitiv, unor firme cu simpatii liberale evidente. Specialist-sadea, Bulai nu a ratat nici el momentul. Astfel, în  schimbul a 1.000 de euro de căciulă,  liderii liberali au fost instruiți în 2006 chiar de  șeful Agenției pentru Strategii Guvernamentale,  pentru a-și profesionaliza mesajul politic. Proiectul era adresat unui număr de 25 de lideri PNL, obligați de conducerea partidului sa participe că doar, deh!, trebuiau alimentate și conturile lui Alfred Bulai. Potrivit memorandumului pe care l-au primit liderii PNL, Alfred Bulai a organizat trei seminarii cu tema: „Profesionalizarea mesajului politic al liderilor în spațiul public și în media“. Cum i-a ajutat pe liderii PNL profesionalizarea făcută de Bulai s-a văzut la alegerile din 2008, când liberalii au pierdut cu brio alegerile după ce au cheltuit zeci de milioane de euro în campania electorală.
După cum se vede, Alfred Bulai n-a fost și nu este vreun sărăntoc ce se confruntă cu probleme financiare deosebite ce-l determină să nu-i mai plătească pensie alimentară copilului său. Dimpotrivă. Sociologul cu aere de moralist al neamului trăiește nu bine ci chiar foarte bine dar, tupeul, lipsa de bun-simț și mai ales caracterul  îl determină să rămână surd la cererile fiului său, lăsându-i acestuia singura opțiune pentru a-și obține  drepturile ce i se cuvin: sala de judecată.

Autor: Mihaela Dobrescu

Sursa: curentul.info

Publicat: 22 ianuarie 2012

Congresul PSD, un congres la care s-au produs: între 2.687 şi 4.030 litrii de pipi, între 1.344 şi 2.015 litrii de flegme (pe care cei mai mulţi le-au înghiţit), între 2.015 şi 2.687 litrii de lichid gastric şi au tras între 18.800 şi 20.150 vânturi … în rest nimic interesant …

19 octombrie 2015 Lasă un comentariu

De obicei este foarte uşor să vorbeşti despre un congres cum a fost cel al PSD, există o mulţime de aspecte despre care se poate vorbi.

Mai greu e cu introducerea. Să vorbeşti în introducere despre confirmarea alegerii lui Dragnea la nişte alegeri unde nu i s-a permis nimănui altcuiva să candideze e penibil. 

Să deschizi articolul cu faptul că Sturzu e un imbecil care nu ştie că a spune că acela e un congres comunist când pesediştii de un sfert de veac spun că nu sunt, cineva spunând chiar că ei l-ai împuşcat pe Ceaşcă? Ar fi prea banal, toată lumea ştie că sturzu e imbecil.

Să spui că Ponta a plecat cu coada între genunchiul operat şi celălalt înainte de a se vota vicepreşedinţii pentru că pe lângă că e plagiator şi mincinos mai e şi ofticos? Şi asta e banal…

Sau să te miri constatând că mumia lui Ion Iliescu vorbeşte? Ei şi? Toate mumiile vorbesc uneori…

Şi cum îmi frământam io mintea iată că ochii îmi pică pe un articol din care aflu că un om matur produce cam 2-3 litrii de pipi pe zi … în medie, cam 1-1,5 l de salivă, 1,5-2 l de lichid gastric, şi „scapă” cam 14-15 vânturi chiar dacă nu îşi dă seama.

Aşa că, hai să trecem la matematică… 

Socotind că la Congres s-a stat ceva mai mult de o treime de zi, cei 4030 de participanţi au produs:

Între 2.687 şi 4.030 litrii de pipi, între 1.344 şi 2.015 litrii de flegme (pe care cei mai mulţi le-au înghiţit), între 2.o15 şi 2.687 litrii de lichid gastric şi au tras între 18.800 şi 20.150 vânturi …

Te şi îngrozeşti când te gândeşti cam cum puţea acolo…

La cât rahat au produs cei prezenţi … să-mi fie cu iertare, nu pot socoti, dar, în orice caz Antena 3 şi România TV pot mânca boiereşte un an de zile. Afirmaţia e adevărată chiar dacă vorbim de mâncare de rahat în sens figurativ.

Liviu Dragnea ...

 

A fost Congresul PSD … Nici nu știu dacă ar trebui numit Congresul nuștiu cât al PSD sau congresul nuștiucât al PCR.

Care ar fi asemănările? Mai multe… Cea de-a dreptul izbitoare: Triumfalismul. Poate ar trebui remarcat şi faptul că există multe persoane care, deşi a trecut un sfert de veac, erau în sală şi atunci când congresul se desfăşura „sub înaltul patronaj al” Împuşcatului” şi a „Sinistrei” şi sunt şi acum sub tot mai leşinata privire a mumiei lui Ion Iliescu sub al cărui înalt patronaj s-au desfăşurat Loviluţia din Decembrie, Împuşcarea de la Târgovişte, mineriadele.

Care ar fi diferenele? Sunt şi dinastea câteva. Maşinile, hainele reprezentanţilor, bijuteriile, bunăstarea în general, au fost expuse acum cu mai multă obstinaţie.

Triumfalismul victorios e şi el un pic altfel. Atunci se etalau cifre, realizări care de fapt nu prea aveau corespondent în realitate, dar măcar cineva îşi bătea capul ca cifrele să fie mai mari decât cele de la congresul anterior.

Acum se spune doar că totul a fost în ultima perioadă  incredibil de bune şi promite să devină mai bine.

Goliciunea din spatele poleielii realizărilor ar putea fi rezumată la marea realizare a acelei şosele numite „autostradă” dată în folosiunţă doar pemtru a se putea împopoţona ponta cu ea. A fost excepţională până când „domnii de la Bucureşti” au plecat, apoi s-a văzut că începe să crape sub propia greutate.

La fel de golite de sens au fost şi marile privatizări a OLTCHIM, a CFR…

Nu contează, guvernele lui Ponta au fost ceva ce nu am mai avut. Aici cam aşa e dacă ne gândim la recolta de plagiatori sau de penali pe care i-a dat.

Au fost şi multe pupături, pe vremea lui Împuşcatului Ceaşcă pupăturile se depuneau pe obraz, acum acolo unde nu te bate soarele. Marea Sfâşiere internă din partid a fost, de fapt, nu o luptă pentru putere ci o concurenţă pur democratică.

Transferul de putere dintre Plagiatorul Penal şi Condamnatul Baron fiind, cică un exerciţiu de democraţie şi nu o recunoaştere a ultimului măcel intern.

S-a stabilit noua echipă care va face partidului de la un brav partid continuator al PCR spre un grup infracţional tot mai organizat cu o conducere tot mai ermetică şi mai securizată.

Liviu Dragnea a fost confirmat ca El Lider Maximo sau Naş Suprem. Ca şi cum ar fi fost ales uitându-se că de fapot nici nu au fost alegeri, contracandidaţilor neprimiţânduli-se măcar să candideze.

El va fi secondat la conducere cum un căţel râios seconda căruţa cu covitir a oltenilor plecaţi în lume, de favoritul său  Valeriu Zgonea. Zgonea a câştigat funcţia de preşedinte executiv, cu 2582 de voturi, în faţa contracandidatului său, Constantin Niţă, care a obţinut doar 1123 de voturi.

Au fost stabiliţi şi cei 10 vicepreşedinţi bărbaţi: Andrei Dolineaschi (3439 voturi), Victor Negrescu (3162 voturi), Georgian Pop(3070 voturi), Ionuţ Vulpescu, groparul privatizării OLTCHIM (2994 voturi), Nicolae Bănicioiu-Groparul sistemului de sănătate (2983 voturi), Mihai Tudose (2827 voturi), Viorel Ştefan (2737 voturi), Gheorghe Şimon (2503 voturi), Gabriel Vlase (2436 voturi) şi Mihai Chirică (2339 voturi).

Mihai Fifor, a pierdut o funcţie de vicepreşedinte, cu 2222 de voturi. Au urmat, în ordine descrescătoare, Adrian Dobre, Constantin Niţă, Mihai Sturzu şi Cătălin Rădulescu.

Cele patru poziţii de vicepreşedinţi femei, prima clasată a fost Gabriela Firea, căreia i se spune aşa, pe numele soţului pe care l-a îngropat pe ascuns şi nu Pandele cum se numeşte ca nu cumva să îşi amintească DNA-ul de penalul ei soţ, cu 3122 de voturi, urmată de Lia Olguţa Vasilescu, „goluţa” Craiovei (3044 voturi), Ecaterina Andronescu, cercetată penal (2914 voturi) şi Doina Pană, madam „Fă” (1834 voturi).

 Au ratat intrarea în BPN Gabriela Creţu, febleţea lui iliescu şi Aurelia Fedorca.

La finalul Congresului, Liviu Dragnea le-a cerut noilor vicepreşedinţi să lase cariera personală „mult, mult în spate”, adică „aţi furat gata, acum faceţi o pauză, poate se calmează DNA şi ne lasă în pace”.

Măcelul liderilor promovaţi de Plagiatorul Penal l-a lovit pe Liderul TSD Mihai Sturzu, febleţea lui Ponta, dar şi pedeputatul Constantin Niţă şi Cătălin Rădulescu. Acştia au fost … marginalizaţi pierzând  alegerile pentru un post de vicepreşedinte PSD, în timp ce pentru funcţiile atribuite Organizaţiei de femei sunt date câştigătoare Gabriela Firea şi Lia Olguţa Vasilescu, potrivit unor surse social-democrate.

Iniţial, surse din PSD spuneau  că Mihai Fifor, liderul senatorilor PSD, şi Adrian Dobre sunt la limită în cursa pentru un post de vicepreşedinte, cu şanse mici totuşi. Ulterior s-a confirmat că cei doi au fost înlăturaţi şi ei.

Valeriu Zgonea Preşedintele Camerei Deputaţilor, a fost ales ca Preşedinte executiv ca răsplată pentru faptul că a renunţat la ambiţia de a-l contracandidat pe actualul nou Naş Suprem al organizaţiei mafiote în discuţie. El a primit casm 2600 de voturi, zdrobindu-şi contracandidatul Constantin Niţă, care a obţinut doar circa 1100 de voturi, potrivit unor surse social-democrate. Zgonea a obţinut acest rezultat, fiind susţinut public de Liviu Dragnea şi, evident de 40 de filiale PSD.

Pentru a nu se ’nerva prea tare, Constantin Niţă a fost lăsat să candideze şi pentru un post de vicepreşedinte, având şanse bune să obţină votul delegaţilor, având în vedere că avea  sprijinul conducerii centrale a PSD.

La Congres s-au înfăţişat 4030 de delegaţi, din totalul de 4500, cei care nu au făcut act de prezenţă probabil vor suporta nişte consecinţe care nu le vor plăcea. consecinţe

Comisia de numărare a voturilor a finalizat centralizarea rezultatelor pentru funcţia de preşedinte executiv, urmând să înceapă numărarea voturilor pentru funcţiile de vicepreşedinte.

Dragnea a încercat să dreagă busuiocul legat de declaraţiile sale despre Cominism şi mineriade ca să nu cumva să le moară „onorificul” în timpul dezbaterilor:

„Eu am cerut astăzi (duminică) iertare României şi românilor pentru faptul că partidul nostru nu a făcut acest gest până acum, acest gest de reculegere şi de a condamna cu ferimitate dicatura comunistă”, a declarat Liviu Dragnea înainte de a  vota.

Tot Dragnea a spus că preşedintele de onoare al PSD nu „poate fi asociat cu dictatura comunistă”. Evident, în mintea Baronului de Teleorman, Ion Ileiscu nu a făcut niciodată parte din Nomenclşatura comunistă, nu a fost desemnat de Ceauzşescu drept urmaş, nu a fost Primsecretar la Iaşi, nu a fost şcolit la Academia de Apă de Ploaie a KGB-ului moscovit … nimic

Are o valoare mare pentru că a fost făcut astăzi şi a fost făcut în plenul Congresului şi toţi delegaţii la Congres s-au ridicat în picioare şi au ţinut acel moment de reculegere pe care l-am cerut şi le mulţumesc. Domnul Ion Iliescu nu cred că poate fi asociat cu dictatura comunistă. Domnul Ion Iliescu a fost un disident în regimul trecut”, a arătat baronul de Teleorman cel consumator de Bombonică.

Întrebat direct dacă faptul că a vorbit pentru prima oară despre condamnarea mineriadelor reprezintă un atac indirect la adresa lui Ion Iliescu, Dragnea adpotat tactica Vanghelie care după ce sfălia beregata cuiva îl pupa în cur poate, poate nu moare respectivul de infart: „Nu am avut o declaraţie de atac, dimpotrivă, am avut o altfel de declaraţie, o solicitare, o iertare cerută României şi românilor„, subliniind că PSD nu este responsabil de ceea ce s-a întamplat la mineriade, adică nici uturoi n-a mâncat nici cavitea bucală nu îi pute…

Tot Dragnea, înainte de a vota a mai spus că liderul TSD Mihai Sturzu, candidat la funcţia de vicepreşedinte al social-democraţilor, nu va suferi nicio sancţiune pentru că a cerut invalidarea alegerii sale ca preşedinte PSD, evident, nu era să recunoască faptul că promiţătoarea carieră a cântăciosului e pe năsălie. De fapt deja Struszu a devenit cantitate neglijabilă, pur şi simplu neobservabil:

„Îmi pare rău că nu l-am văzut pentru că eram afară, mi-a spus cineva. Fiecare alege să-şi facă propria campanie aşa cum crede de cuviinţă”, a declarat noul Fuhrer-Naş al PSD.

Întrebat de jurnalişti dacă s-a simţit ofensat de declaraţiile lui Mihai Sturzu, Dragnea a replicat: „Nici măcar atât, din păcate”. Adică „ceea ce spune Sturzu nu mai  are nici o relevanţă în PSD”.

Legat de declaraţiile lui Constantin Niţă care a spus că Liviu Dragnea nu a făcut bine candidând singur pentru preşedinţia partidului, liderul PSD a spus că „fiecare şi-a făcut o strategie de campanie, care, în unele cazuri, a fost greşită.”, Dragnea a spus: „Am spus-o şi eu (faptul că nu erau necesare criteriile impuse pentru candidatura la şefia PSD, n.r), singura mea nedumerire este de ce a spus-o acum pentru că atunci când s-a hotărât în Comitetul Executiv acest lucru, domnul Costică Niţă a votat pentru acele criterii. N-a ţinut cont nici dumnealui, nici ceilalţi colegi de argumentele mele şi ale lui Victor Ponta care am votat împotrivă şi la primul CEx şi la al doilea CEx. Acum am înţeles, fiecare şi-a făcut o strategie de campanie, eu cred că au făcut o strategie de campanie greşită”.

Tot Dragnea s-a referit şi la Adrian Năstase la care priveşte cu respect ca de la infractor la infractor.  Despre acesta el spus că a avut foarte multă expertiză şi poate ajuta foarte mult, exprimând totodată speranţa ca în viitor fostul premier să contribuie la modernizarea partidului, dar şi în ceea ce priveşte doctrina şi ideologia pe care trebuie să le urmeze PSD.

„Adrian Năstase a avut foarte multă expertiză şi poate ajuta acest partid foarte mult”, a spus Dragnea, referindu-se probabil la faptul că experienţa lui Năstase îl pune în situaţia de a putea da sfaturi celor pe care DNA-ul urmează a-i caza la Beciul Domnesc.

Întrebat de jurnalişti dacă intenţionează să îi ceară revenirea în partid, actualul şef al PSD a spus că o să-l roage să ajute partidul, aici Dragnea pare a avea o problemă, probabil se teme de revitalizarea unor forţe care l-ar putea mătura.

„Nu pot să-i cer. Mă gândesc ca pe viitor să-l rog pe Adrian Năstase să ne ajute atât cât poate el, cu toată experienţa dumnealui, atât în ceea ce priveşte modernizarea partidului, cât şi în ceea ce priveşte doctrina şi ideologia partidului”, a precizat Liviu Dragnea.

Preşedintele PSD a mai spus că speră să vorbească cu acesta în perioada următoare: „Îmi pare rău că n-a fost Adrian Năstase aici. Sper să vorbim în perioada următoare”.

Şi Victor Ponta, pupilul politic al lui Năstase l-a invocat pe fostul lider al PSD, îndrumătorul de la doctoratul plagiat,  în discursul susţinut la Congresul PSD, afirmând că speră că îl urmăreşte la televizor şi că nu ar fi sperat că va ajunge să fie comparat cu Năstase pentru activitatea sa guvernamentală.

Şi Victor Ponta l-a invocat pe fostul lider PSD în discursul susţinut la Congresul PSD, afirmând că speră că îl urmăreşte la televizor şi că nu ar fi sperat că va ajunge să fie comparat cu Năstase pentru activitatea sa guvernamentală.

Se pare că Ponta nu a mai suportat măcelul şi a plecat, de la lucrările Congresului PSD, fără a fi votat pentru funcţiile de preşedintele executiv şi de vicepreşedinţi ai partidului, la pleare Ponta le-a transmis însă jurnaliştilor că se va întoarce …însă urnele au fost închise înainte de a reveni.

La fel, Victor Ponta a părăsit şi lucrările Comitetului Executiv Naţional din iulie, când lider interimar al partidului a fost ales Liviu Dragnea, fără să îşi exprime votul.

Ce a urmat?

Un adevărat concurs de tras limbi în cur şefului a baronilor din teritoriu pe care nu mai am stomacul de a-l comenta.

Dacă voi spune că s-au mai  exprimat lingăi ca Penalul şef al PSD Vrancea, Marian Oprişan, liderul TSD, Mihai Sturzu.

Nu pot să nu amintesc totuşi de o declaraţie a lui Oprişan: „Cum să fie PSD comunist? Noi, în frunte cu Iliescu, am dat jos regimul Ceauşescu” … I-auzi … eu ştiam că PSD a apărut mult mai târziu …

De remarcat că PSD se crede partid unic…

Au participat ambasadori ai unor ţări străine, a Republicii Chineze, Cehiei şi Greciei sunt prezenţi duminică, la Congresul PSD, dar şi liderul socialiştilor europeni, dar şi ai Comisiei Europene şi cancelariilor străine, precum ai SUA, Rusiei, Germaniei şi Marii Britanii.

Cu emfază, Andrei Dolineaschi, Secretarul general al PSD, a prezentat, în debutul Congresului PSD, lista invitaţilor străini la evenimentul social-democraţilor, fiind prezenţi şi trei ambasadori, respectiv ai Chinei, Cehiei şi Greciei. Alte ţări şi-au trimis reprezentanţi ai corpului diplomatic, cum este SUA, China, Rusia, Germania, Marea Britanie, Irlanda de Nord, Bulgaria, Cehia, Grecia şi Republica Moldova.

Au fost prezenţi şi  lideri ai partidelor social-democrate din Europa: preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni, Serghei Stanişev, preşedintele Partidului Socialist Bulgar, Mihail Mikov, preşedintele Partidului Democrat din Republica Moldova, Marian Lupu, şi Dumitru Diacov, preşedintele de onoare al Partidului Democrat din Republica Moldova, Jan Hamacek, vicepreşedinte al Partidului Social Democrat din Republica Cehă, Carina Ohlsson, preşedinta Organizaţiei de Femei a Partidului Social Democrat din Suedia şi Kostas Triantafyllos, secretar internaţional al Partidului Socialist PASOK din Grecia.

Gata că deja văd doar roşu în faţa ochilor de la atâta pesedism …

 

 

Cele zece porunci ale Sfântului preacuvios Dragnea, viitor sfânt martir, date pentru folosul cuvioşilor pesedişti şi a cuvioaselor pesedisde

19 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Liviu Dragnea     

      Cele zece porunci ale Sfântului preacuvios Dragnea, prin mila Domnului, fost Baron de Teleorman, actual Superbaron de PSD şi viitor sfânt martir la D.N.A. al credinţei seculare pesediste în Preasfânta Corupţie strămoşească, date întru bună îndreptate a preacuvioşilor pesedişti şi pesedisde.

  1. Eu sunt Superbaronul Tău; să nu ai alţi superbaroni în afară de mine.
  2. Să nu-ţi faci în faţa Partidului chip cioplit, nici alt chip mincinos şi să nu te închini lor. Partidul te iubeşte aşa penal cum eşti şi te urăşte dacă vrei să pari mai cinstit decât eşti.
  3. Să nu iei numele Superbronului tău în deşert şi să nu Îi huleşti numele Lui dacă bine vrei să-ţi fie.
  4. Adu-ţi aminte de Aniversarea Baronului Tău şi o cinsteşte cum se cuvine. Nu încerca să aduci daruri lumeşti şi deşarte. Banii sunt suficienţi.
  5. Cinsteşte pe protectorii tăi, pe şefii din Partid şi pe Superbaronul tău dacă vrei ca diavolii de la DNA să nu te calce şi să-ţi ia libertatea şi agoniseala făcută cu trudă.
  6. Să nu ucizi că te iau criminaliştii şi ăia nu te scapă nici Sfântul viitor martir al DNA, Liviu.
  7. Să nu fii desfrânat, să nu te lauzi cu agoniseala ta şi să nu o risipeşti. Doneaz-o Partidului şi vei dormi liniştit.
  8. Să nu furi de la colegii tăi din Partid, iar ce ai furat împarte cu ei şi ei vor împărţi cu tine şi împreună să daţi Partidului şi Superbaronului zeciuiala cuvenită şi bine o să îţi fie.
  9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva colegului tău de partid că va trebui să aduci dovezi, să nu ridici mărturie adevărată împotriva colegului tău de partrid că va face la fel şi Beciul Domnesc te paşte.
  10. Să nu pofteşti la scaunul Şefului Tău. Arată-i credinţă şi când va pleca de acasă şi te va lăsa în locul lui încuie uşa şi pune paznici credincioşi ţie ca să nu se poată întoarce.

* * * * * * * * * * * * * * * * *

Mai jos, Icoana făcătoare de minuni Sfântului preacuvios Dragnea, prin mila Domnului, fost Baron de Teleorman, actual Superbaron de PSD şi viitor sfânt martir la D.N.A. al credinţei seculare în Preasfânta Corupţie strămoşească.

Icoana este dată spre folosul pesediştilor ca să şi-o frece de ea teşchereaua pentru a avea noroc vârtos la banul gros şi pentru ca pesedisdele şi tinerele tesedisde să o poată duce în baie întru fericirea pupilei şi a degeţelului iar pesedisdele „trecute” să o poată rezema de peştele de pe televizor întru cuvioasă rugăciune.

Să fie cu noroc … Amin

Liviu Dragnea ..

RAMONA STRUGARIU: „Ruşine”

18 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Ramona Strugariu

Mi-a scris deunăzi o prietenă, care lucrează în instituţiile europene, să mă întrebe, foarte emoţionată, dacă ştiu cumva ceva de vizita preşedintelui României la Bruxelles, fiindcă ea îşi doreşte foarte mult să îl întâlnească. I-am răspuns că habar nu am şi că trebuie să fie doar un zvon, pentru că un preşedinte care îşi anunţă intenţia de a se întâlni cu români din instituţiile europene sau cu români, în general, mai ales când vine vorba despre cei care au stat ore întregi la coadă să îl voteze, o face cu toată responsabilitatea şi eleganţa necesară, aşa cum se cuvinte unui preşedinte.

N-a trecut mult timp şi am mai primit un telefon, de la un alt prieten, care mi-a spus, de-a dreptul: auzi, bagă-mă şi pe mine la întâlnirea cu Johannis, trebuie să îi spun nişte lucruri şi sper mult să îl cunosc, eu tot cu el şi în turul 1, sunt cam nedumerit ce şi cum.

Şi eu sunt la fel de nedumerită, domnule preşedinte. N-am putut să-l „bag” pe om la întâlnire, deşi spera să fac parte dintre organizatori, nici să-i dau informaţii cu privire la scopul vizitei dumneavoastră în urbea europeană, aşa că m-am apucat să caut, cu sârguinţă, un afiş, un anunţ, un email trimis instituţional, un mesaj pe o pagină de facebook, aşa cum ne copleşeau înainte de turul doi, un semn, cât de mic, al trecerii dumneavoastră pe aici.

Cu chiu, cu vai, am găsit o declaraţie a dumneavoastră, dinaintea plecării. Mă rog, ştirea era despre Siria şi despre Consiliul European, dar undeva, mic de tot, în josul paginii, la Alte puncte pe ordinea de zi, am aflat că ,,in aceasta seara voi avea o intalnire cu romanii din institutiile europene, cu inaltifunctionari in diferite institutii europene. Sunt oameni care lucreaza acolo, care cunosc problemele Romaniei si cred ca un astfel de contact este nu numai bun ci si important’’.

Cu cine v-aţi întâlnit, domnule preşedinte ? Un astfel de contact este bun şi important în egală măsură, numai că nimeni din instituţii cu care am vorbit, până acum, nu pare să fi ştiut despre intenţiile dumneavoastră. Unii au întrebat câte 40 de oameni din structuri diferite şi tot nu au descoperit cea mai fină urmă a trecerii dumneavoastră pe aici.

Aţi venit să discutaţi, poate, votul prin corespondenţă, cel care a fost lansat în eter semi-clandestin şi la care se mai pot face amendamente în regim de urgenţă până astăzi, aţi venit să ne întrebaţi cum putem contribui la confortul şi garanţia exercitării unui drept fundamental ? Sau doar să ne salutaţi ? Dacă aţi venit pentru consultări, e bine, pentru că ong-urile româneşti care au depus proiecte la Ministerul de externe pentru a organiza dezbateri pe tema votului prin corespondenţă, în diaspora, au fost ignorate cu indolenţă sau le-au fost respinse proiectele din motive ştiinţifico-fantastice.

Dacă aţi venit doar să ne salutaţi, suntem îngrijoraţi pentru dumneavoastră, pentru că nu ştim unde aţi nimerit. Dacă aţi nimerit pe la organizaţiile progresiste care dezbat pe forumuri, au site-uri albastre şi par a vă susţine entuziast, e nasol, pentru că în noaptea de 16 spre 17 noiembrie 2014 s-a schimbat culoarea site-ului, înainte era cu mult roşu şi promova activităţile tineretului PSD prin Europa. La schimb cu ceva finanţări. Ăia nu-s din instituţii decât cu numele.

Dacă aţi nimerit în mijlocul comunităţii româneşti bruxelleze, atunci e un miracol, pentru că nu v-a văzut nimeni. Toţi întrebau în stânga şi în dreapta, nici urmă de preşedinte, noroc că pe noi ne găsiţi uşor la o nevoie. De exemplu, pe 16 noiembrie am fost la Ambasadă vreo 7000. Poate că de data asta n-o fi fost o nevoie, nici o prioritate. Dar cred că toţi aceşti oameni ar fi meritat măcar un mulţumesc.

Am moderat zilele trecute lansarea volumului Miracolul din noiembrie, de Grigore Cartianu şi Laurenţiu Ciocăzanu. Este o carte despre cum s-a votat în 2 şi 16 noiembrie 2014. Se apropie aceste date şi mă trec fiori, încă, cu gândul la tot ce s-a întâmplat atunci. Noi nu avem, desigur, instrumentele dumneavoastră de difuzare a informaţiei, dar s-au găsit surprinzător de uşor şi de repede oameni interesaţi să vină la o astfel de dezbatere şi de lansare, un an mai târziu, să vorbească despre speranţele lor, despre dezamăgiri, aşteptări, o Românie mai bună, mai articulată în criteriile de selecţie şi în atitudinea faţă de liderii pe care şi-i promovează, o Românie responsabilă, care nu se strecoară pe uşa din dos a Europei aşa cum v-aţi strecurat dumneavoastră, tiptil, la o întâlnire-fantomă despre care nu a ştiut nimeni, dar aţi organizat-o, totuşi, ca să rămână bifată pe ordinea de zi.

E o ruşine, domnule preşedinte. E păcat pentru fiecare minut pe care l-am stat acolo. Eu nu le regret, pentru că votul meu, în turul doi, a fost un vot anti-Ponta, dar aţi dezamăgit oameni care au fost cu dumneavoastră de la început şi care vă tot aşteaptă să le daţi bineţe. Mi-ar fi plăcut să vă cunosc şi să vă întreb doar atât:

1. cum ne puteţi privi în ochi după un an în care nu s-a întâmplat aproape nimic cu cei care ne-au umilit şi absolut nimic cu legea votului prin corespondenţă?;

2. Cine v-a făcut lista de invitaţi pentru întâlnirea asta de la Bruxelles, domnul şef de cancelarie prezidenţială Mihalache? Pentru că, în acest caz, e o onoare pentru mine şi pentru mulţi alţii că nu ne-am aflat acolo. Dar poate că nu sunt răspunsuri pe care să le daţi oricui, ci numai înalţilor funcţionari. Aţi procedat elegant şi demn de un preşedinte.

Vă mulţumim. 

PENTRU CONFORMITATE:

Autor:  Ramona Strugariu

Sursa: gandul.info

Publicat: 15.10.2015

TUDOR CHIRILĂ: ,, Visul omenirii e un căcat ”

18 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Am avut deosebita onoare să găsesc pe blogul lui Tudor Chirilă un articol pe care l-aş categorisi de la excepţional în sus, un articol în care cred că autorul îşi pune mirat  întrebarea necristalizată „Când ne-am dezumanizat în halul ăsta?”

Nici nu ştiu dacă articolul este un act de revoltă a unui suflet plin de candoare şi de o sensibilitate rarisimă în lumea brutal de materialistă şi mânată de resorturile unui egoism dezumanizant, sau e vorba doar de o uimire năucitoare pentru revelaţia lipsei de empatie în care ne bălăcărim.

Tudor pare a-şi centra demersul pe drama unui inocent absolut, un copil prin la graniţa dintre lumi incompartibile care se refuză una pe alta şocant de explicit, pe de o parte o lume care se apără cu garduri de sârmă ghimpată şi  grăniceri cu chipuri de cauciuc, pe de altă parte o lume dezumanizată, manipulată în inepţia ei de de concepte religioase exacerbate de farisei ai religiei lor.

Şi mai e o lume, a celor care privim din spatele computerului ca la un film deranjaţi că nu vede bulina pentru „interzis minorilor” fără a ne întreba dacă nu cumva ar trebui să ematizăm cumva cu drama unor fugari din calea câinilor războiului, nişte fugari care, instinctiv aproape,  fug spre acolo unde li se pare că văd o rază de Soare unde să trăiască omeneşte.

Căutăm scuze mai mult sau mai puţin absurde, ne oripilăm atunci când un individ îl împuşcă pe leul Cecil în Africa ori când un altul îşi bate cu sălbăticie calul după ce şi-a dizolvat minţile în alcool de proastă calitate.

Cu un cinism de care nu credeam că suntem capabili nu ne pasă, însă, de drama multor mii de oameni care au plecat de acasă lăsând tot ce aveau pentru a-şi salva viaţa din ameninţată de tăvălugul unui război ilogic, purtat cu, pentru şi în numele unor  concepte de ev mediu întunecat.

Nu ne pasă că acele mulţimi sunt formate din oameni cae suferă, se bucură se întristează, urăsc şi iubesc ca şi noi.

Nu… de fapt nici nu cred că îi considerăm pe de-a-ntregul oameni care au şi ei dreptul să trăiască omeneşte. Sunt arabi, sunt musulmani, deci sunt altfel … ceva ce nu putem defini şi nici nu ne interesează, nu îi cunoaștem dar ne temem de ei …

Uităm că până acum un sfert de veac şi „de-ai noştrii” îşi riscau viaţa şi treceau frontiera. Uităm că pentru cei din vest „ai noştrii” veneau dintro lume cenuşie, comunistă şi puteau fi trimişi ai unor servicii secrete care să le amenţinţe lor bunăstarea.

Şi totuşi ei ne primeau …

De fapt ce dorim să apărăm? Un vis despre o lume a bunăstrării, ni se spune… Un vis care e doar frumos poleit, dar puturos în esenţă …

Un vis pe care îl visează un beţiv care,  pe o stradă obscură într-un oraș de povincie, se împleticește pe drumul spre casă sprijinindu-se de ulucile unui gard la baza căruia vomită.

 Şi asta pentru deoarece, cum spune Tudor Chirilă: „Visul omenirii e un căcat.”

Aş mai dori să spun un singur lucru.

Şi anume că, prin  contrast cu sensibilitatea de care musteşte articolul lui Tudor există o mare mulţime de răspunsuri scrise dând cu copita în tastatură, parcă, de nişte vite scăpate dintr-un grajd în care până acum s-au bălăcit în propriile fecale împuţite …

De fapt, cred că este posibil ca mulţi dintre noi nu să se fi dezumanizat ci să nu fi fost oameni niciodată …

Tudor Chirilă

Visul omenirii e un căcat 

Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume – atunci te oboseşte
Eterna alergare… ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi.
Mihai Eminescu – Împărat și proletar.
* * * * *

Un bărbat ține în brațe un copil în fața unui gard de sârmă ghimpată. Nu este singur, alți bărbați, femei, copii formează un grup de câteva zeci de persoane. Bărbatul ăsta, însă, are o corporalitate aparte. Parcă tremură, între momentele în care își mai saltă băiețelul ca să prindă o poziție mai comodă. Un tată pirpiriu. Obosit. Speriat. Și slab sau slăbit. Și ochii de vulpe surprinsă în bătaia farurilor caută iscoditori o soluție. Dincolo de gard sunt grănicerii bulgari. Sau macedoneni. Sau unguri. Sunt grănicerii. Și bărbatul ăsta care-și saltă copilul din ce în ce mai greu știe că n-are multe soluții. Dacă ar fi fost singur s-ar fi descurcat. Un salt disperat peste gard, un umăr în grămada care forțează intrarea în Europa. Noi privim la laptop. Și distribuim. Apoi schimbăm ferestrele și ne vedem de viață. Și avem probleme. Și problemele noastre sunt cele mai mari chiar dacă nu ne ținem copiii în brațe lângă garduri de sârmă ghimpată sau grăniceri cu chipuri de cauciuc. Avem probleme în universurile noastre mici. Suntem nefericiți că nu iubim cât am putea, nu găsim slujba ideală, salariul corect, înțelegere colegială, empatie. Lipsește empatia în România. Suntem nefericiți cu ratele noastre la bănci și blazările noastre familiale. Ne smiorcăim în capcanele pe care ni le-am organizat singuri și suntem dezamăgiți de cursurile de yoga. Au promis echilibru și ne-am luat țeapă. Plătim taxe cu ochii cârpiți de somn și suntem furați de politicieni pe care nu reușim să-i schimbăm. Statul e contra noastră. Sistemul e corupt și nimic nu se poate schimba. Ne-au intrat în sânge vorbele astea. Suntem fataliști și nefericiți. Vacanțele sunt obositoare, familiile gălăgioase, nu găsim liniște, grătarul nu mai e ce-a fost, e o obligație. Obligația de a fi bucuros. Fumăm iarbă. Iarba ne deprimă și asta ne dă speranță. Speranța că vom depăși starea asta de căcat. Am și uitat de unde vine starea asta. Mocirla călduță. Avem probleme. Suntem bolnavi într-un sistem bolnav și arată din ce în ce mai rău. Nu sunt orizonturi. Soarele răsare din spatele unor clădiri mizerabile. Cultura e la pământ. Reforma nu mai vine. Nici aia agrară, nici aia culturală. Cercurile sunt mai vicioase ca niciodată. Amantele nu-și mai fac datoria. Candoarea e futilă. Nici nu mai căutăm. Visele sunt prefabricate. Tebuie doar să le bagi în cuptor și să citești instrucțiunile. Suntem nefericiți planificat. Planificat e și eșecul. Avem probleme mari, create pe tiparul universurilor noastre mici. Universul meu, problema mea. Ca o manea cool. Dar e ceva fals în toată suferința asta atât de reală. E o notă disonantă care se înalță deasupra orchestrei. Avem probleme, dar EXISTĂ acoperiș deasupra capetelor noastre, în cele mai multe cazuri, seara, când ne întoarcem acasă. Și mai există vecinul mizerabil a cărui viață e posibil să meargă mai bine ca a noastră și asta ne dă putere. Și toti oamenii ăștia din jurul nostru care ne fac viața amară, cu care înotăm în rahatul ăsta mizerabil din care nu ne scoate nici Osho și nici Tolle, toți nemernicii ăștia, s-au născut aici și vorbesc aceeași limbă cu noi. Și acoperișul și vecinii și nemernicii sunt notele disonante care dau în vileag falsul nefericirilor noastre.

Știm asta pentru o secundă când deschidem laptopurile și ne uităm la bărbatul pirpiriu care-și ține în brațe băiețelul în fața gardului de sârmă ghimpată. Durerea lor e perfectă, e rotundă, cercul este închis pentru totdeauna. Disperarea nu e burgheză. Acoperișul nu există, nu mai sunt nici vecinii, nimeni nu mai vorbește aceeași limbă. Bărbatul cu ochi iscoditori de vulpe așteaptă o breșă în gardul de sârmă ghimpată, una prin care să-și strecoare copilul obosit și speriat și apoi să fugă cu el în brațe către lumea civilizată care comentează pe forumuri despre eșecul Europei. Mulți dintre bunicii noștri au cunoscut exodul și noi știm că și-au târât bătrânețile privind în gol, nu e cale de întoarcere, nu te mai vindeci niciodată când îți părăsești casa și părinții și totul. Știm asta despre bunicii noștri, dar asta e viața trebuie să închidem laptopurile și să ne jelim nefericirile. Copilul privește chipurile de cauciuc și vede bulanul plesnind ochii de vulpe. Nu l-a atins pe el, măcar atât, doar tata e lovit, dar tata zâmbește către mine, înseamnă că nu e chiar atât de rău, dacă tata zâmbește, unde o să dormim în noaptea asta, când o să dormim, iar m-am scăpat pe mine, ce bine că tata nu simte, o să miroasă în curând, mi-e foame, nu mai vreau să merg pe jos, niciodată n-aș mai merge atâta pe jos, mi-e dor de mama, n-am voie să întreb de mama, mama când vine tată, bine tata, tac, nu mai zic nimic. 

Europa deschide laptopurile și privește atinsă drama băiețelului de la gard, e frig noaptea în Ungaria sau Macedonia, dar laptopurile se închid, și noi avem problemele noastre, e ordine în suburbie, copiii și parcurile și utilitățile, serviciile sociale, doar n-o să ne trezim cu ăștia aici la noi pe verandă, nu? Europa e mare, cineva ar trebui să aibă grijă de ei, noi avem problemele noastre, am muncit mult pentru liniștea asta de după orele 22, în Elveția nu rulează motociclete noaptea, e dramatic, dar toți băiețeii ăștia fără mame, cu tați cu ochi de vulpe, ăștia nu se integrează și n-o să muncească și o să fure de la ai noștri, n-are nimeni nevoie de asta, un val de delincvenți.

La Anița Nandriș Cudla, țăranca din Bucovina, mă gândesc acum. La trenurile siberiene care au dus-o cu doi copii departe de casă. 20 de ani de coji de cartofi, barăci insalubre cu bârne lipsă și ger rusesc. Și luminile alea bolnave pe care nu le ștergi în veci. Și s-a întors Anița și nimic nu mai era cum a fost. Nici casa, nici amintirile, nimic. Și atunci unul din băieți se duce înapoi în Siberia, în năpastă, ca să muncească pentru o nouă casă. Anița a fost dintre noi și durerea ei zbiară din fiecare pagină. Neamul nostru nu e străin de deportare, dar nici natura noastră de uitare. Și uităm. Tata mi-a spus că bunicul nu s-a vindecat niciodată după ce au fugit din Basarabia. 

Am ajuns și noi să privim detașat refugiații. Printre picături, printre nefericirile noastre burgheze. Închidem laptopurile și ne declarăm de stânga sau de dreapta. Soluții la cafea. Poate că băiețelul a ajuns undeva în Germania sau poate e doar într-un lagăr în Austria. Alt gard, altă sârmă.Poate face pe el noaptea. Poate își visează casa. Sau poate e undeva mai bine. Nu știu cum să închei. Probabil am să închid și eu laptopul. Undeva într-un birou cu vedere panoramică niște siluete gârbovite încă (cred că) împart lumea. Pe o stradă obscură într-un oraș de povincie un bețiv se împleticește spre casă. Se sprijină de ulucile unui gard. Vomită. Visul omenirii e un căcat. 

Autor: Tudor Chirilă

Sursa:  tudorchirila.blogspot.ro

Data publicării: MIERCURI, 26 AUGUST 2015

P.S. Dacă se va întâmpla ca Tudor Chirilă să nimerească aici aș dori să îi transmit un mesaj:

Felicitări Tudore, au scris un articol care poate fi considerat un fel de balsam bun de pus pe rănile sufletului, răni făcute de urâțenia și răutatea lumii… Mulțumesc

Şanse mari pentru România la Lingerie Autumn Award 2015 de la New York

17 octombrie 2015 Lasă un comentariu

La prima participare, România are şanse mari la podium la Lingerie Autumn Award 2015 de la New York.

Oana Roman, Oana Lis

La mijlocul lunii Noiembrie, Fashion TV organizează la New York selectul Lingerie Autumn Award 2015, un adevărat campionat mondial da fashion pentru lenjerie de damă colaborare cu Victoria’s Secret. Pentru prima dată a fost invitată şi România.

Un adevărat şoc este numele celor două modele care ne vor reprezenta: Oana Roman şi Oana Lis. Este şocant doar dacă ne gândim cum ştim că arată, pe cele două ştiindu-le cam … plinuţe.

Greşit, greşit, greşit … după eforturi grozave  făcute de cele două fete, se pare că România va participa cu şanse mari la podium.

Întrebate cum au reuşit să ajungă să arate într-un fel care ar fi considerat cel puţin uimitor, ele au răspuns:

Oana Roman: „Eu am slăbit prin schimbarea dietei. De la cei patruzeci de mititei pe care îi mâncam pe zi acum mănânc optzeci. De fapt am fotografiat ultima farfurie cu mititei şi mănânc câte două poze pe zi”.

La rândul său, Oana Lis a declarat: „Eu îi datorez schimbarea de look lui Viorel (Lis, n.a.). De la o vreme când nu-şi mai găseşte pensia vine la sala de păcănele unde mă duc eu cu pensia lui şi mă trece la regimul de slăbire APB, apă paie şi bătaie. Altfel spus, mă bate până cer apă după care mă lasă pe un morman de paie de grău să îmi revin în simţiri”.

Cred că le putem ura fetelor doar un singur lucru: Mult succes!

Prin „Legea defăimării sociale” Liviu Dragnea defăimează lipind etichete defăimătoare pe diferite categorii

17 octombrie 2015 Lasă un comentariu

ANTESCRIPTUM

Dacă într-o societate trăiesc alături, fără nici un fel de probleme, oameni din diferite categorii diferenţiate din punct de vedere al unor caracteristici, fizice, intelectuale, de rasă, de culoare, de etnie, de religie, de sănătate, de sex etc, vii şi spui că se numeşte defăimare vorbirea despre anumite caracteristici ale acestor categorii, ceea ce faci înseamnă exact ceea ce vrei să pedepseşti.

Tocmai tu eşti cel care lipeşti etichete defăimătoare pe acele categorii…

Liviu Dragnea

Cu un pic înainte ca pușcărabilul Liviu Dragnea să ajungă, cea mai mare sculă din PSD  a comis una din marile aberații logice ale democrației mioritice: Legea defăimării sociale. Probabil va intra în istorie cu asta.

Definiția defăimării sociale ar fi:  „fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un anumit grup social”.

Absout halucinant, grupurile de persoane vizate a nu putea fi defăimate ar fi cele care aparţin categoriilor  „… de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiții culturale, apartenență politică, orientare sexuală, origine socială, avere, dizabilități, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA”.

Ciudat este că, automat, când mă gândesc la caracterul aberant al acestui proiect legislativ, din start am senzaţia că exact legea în sine face ca problemele celor în discuţie sunt băgate sub covor deoarece nu se va mai putea vorbi deloc de ele fără a pune persoanele respctive în aşazisele „situaţii de inferioritate”.

Pentru a aduce în atenţie problemele unor anumite categorii de oameni, nu ai cum să o faci fără a descrie lucrurile pe care aceste persoane nu le pot face, deci a a evidenţia faptul că dacă nu se rezolvă chestiunea X sau Y respectivii  se vor găsi în situaţii de inferioritate.

De exemplu un orb nu va putea şti ce culoare arată semaforul dacă nu va întreba pe cineva. Deci se va găsi într-o situaţie de inferioritate. Nu vei putea spune că e nevoie şi de avertizare sonoră fără a explica de ce, nu? Nu poţi să o faci deoarece trebuie să descrii situaţia de inferioritate în care se află persoana.

 Nu vei putea spune, de asemenea, că la acelaşi semafor o persoană nu va putea traversa dacă este în scaun cu rotile pentru că sunt borduri pe care nu le poate trece fiincă nu poate urca pe ele cu mijlocul lui de locomoţie, având necoie de o ramnpă.

Nu vei putea spune nici că aceeaşi persoană nu va putea intra în majoritatea magazinelor şi restaurantelor dacă nu cere ajutorul altora.  Pentru respectiva persoană orice fel de trepte fiind obstacole de netrecut. Deci va trebui să spui că persoana e pusă în situaţii pe care, dacă le descrii, descrii de fapt o situaţie în care acesta e în inferioritate faţă de majoritate.

Cum vei putea oare să vorbeşti despre problemele de integrare a cuiva infectat cu HIV/SIDA fără a vorbi de modul în care, din păcate, mulţi pur şi simplu se feresc de a avea de-a face cu oameni cu astfel de probleme? Cum vei putea vorbi despre necesitatea multilingvismului dacă nu vei descrie ce probleme de adaptare are cineva care a învăţat, să zicem, în ungureşte, până la nivel de liceu, lucru care îi crează un baraj lingvistic ce face imposibilă urmarea unei facultăţi în limba română indiferent cât de deştept e tânărul în cauză?

Sau, cum vei putea spune că de obicei la activităţile care necesită o forţă fizică deosebită, în general, femeilor nu li se portrivesc din  cauza constituţiei fizică naturală, acestea fiind, de obicei, mai firave decât la bărbaţi?

Poate ar trebui ca primul „lovit” de această lege să fie acel senator cel care a propus acea cruce din piaţa Universităţii, monument pentru comemorarea victimelor comunismului.

Adică o victimă a Comunismului poate fi considerată aşa doar dacă este creştină şi poate fi comemorat printr-o cruce-monument? Au existat şi victime de alte religii sau, pur şi simplu, atei/adei care nu ar mi putea fi comemoraţi de acest însemn eminamente creştin.

Sau respectivul politician o fi considerat crucea la fel cum o considerau romanii, instrument de tortură şi ucidere şi ucideau prin crucificare?

Bineînţeles că  penalului baron de Teleorman nu i-au trecut astfel de chestii prin cap.

El trebuia să găsească o modalitate de a împacheta interdicţia de se mai vorbi de el şi de ceilalţi mari tâlhari ai acestei ţării, deoarece o parte din electorat ar înţelege ce lepre a votat şi la alegerile ce or să vie se vor orienta spre alţii.

Cum parlametarii nu au timp de astfel de analize, ei fitrând totul prin filtrul interesului personal sau de grup.

 Probabil prima chestie care le-a venit în cap a fost că domnul sau doamna Cutărescu are probleme în justiţie deoarece la un moment dat, un  jurnalist a publicat ceva despre ei şi articolul a fost „rostogolit” şi aprofundat ajungând să devină dosar de cercetare penală.

Dacă nu se vorbea, mai întâi, în presă despre porcăriile lui Dan Voiculescu sau dacă Tolontan nu ar fi scris de Gala Bute şi nu ar fi făcut conexiunile cu Elena Udrea, acum aceştia ar fi fost nişte parlamentari ca oricare alţii …

Astfel, „Legea lui Dragnea”  a primit, pompieristic, avizele necesare, a trecut prin  Senat ca expresul de Budapesta prin halta de la Ploscoş ajungând la un pas de votarea en fanfare la Camera Deputaţilor, cameră decizională în acest caz.

Nimeni dintre politiciani nu pare a fi a încercat măcar o tentativă de a vedea cum este afectată libertatea de exprimare de această lege, iar dacă nu sunt capabili de astfel de analize, măcar să se fi interesat cam ce cred ceilalţi.

Este uimitor că marele … luptător martir pentru libertatea de exprimare nu a protestat (cam aşa, luptător martir pentru libertatea de exprimare”,   este prezentat Dan Voiculescu la Antena 3 unde se spune că acesta ar sta la puşcărie pentru a i se băga pumnul în gură şi nu pentru că a furat 60 de milioane de euro. Ce nu observă cei de la Antena 3 este că dacă această lege ajunge să se aplice draconic ar trebui ca zilnic cei care  fac acolo emisiuni vor trebui să vină cu mabi de acasă. Indiferent dacă vorbim de Mircea Badea, Dana Grecu, Mihai Gâdea, Alesandra Stoicescu, Mugur Ciuvcă, Adrian Ursu, Oana Stancu etc, dacă cineva ar şterge de pe înregistrărle cu ei orice defăinare ar rămâne întregistrările goale. De fapt dacă din  înregistrările tuturor televiziunilolor ţinând de Intact, inclusiv de la Meteo  şi emisiuni de divertisment ştergi orice defăimare nu cred că poţi aduma la un loc mai mult de o lună de emisie, iar dacă ar fi amendaţi toţi cei care au defăimat  cei 60 de milioane de euro furaţi de Varan nu ar ajuge nici pentru plata dobânzilor.)

Să se fi gândit tătucul acestei porcării legislative cam cât ar avea de plătit partidul lui doar pentru defăimările comise şi nedovedite cu ocaziea celei de-a doua suspendări la adresa lui Băsescu, Undrea, Boc sau a altora incluşi în categoria „băsişti”? Sincer nu prea cred.

Să se fi gândit dumnealor, senatorii, măcar o secundă aşa printre băşini, râzâieli şi sforăituri, la faptul că acastă lege pur şi simplu a fost aruncată direct la vot fără a fi publicat proiectul pe siteul Senatului şi fără a fi supusă unei dezbateri a societăţii civile? Mira-m-aş …

Cea mai bună dovadă este chiar reacţia absolut uimită şi revoltată a societăţii civile.

Care ar fi urmarea de prim moment? Creşterea abuzului şi interzicerea unui drept statuat în Constituţie: Libertatea de exprimare.

A lăsa asta la mâna Curţii Constituţionale cu toate că în Constituţie referirile la libertatea de exprimare sunt mai mult decât clare, este, în sine, un abuz şi nu unul de orice fel ci unul din cele mai grave. Sub robele de judecători ai CCR există oameni care au fost sau vor mai putea fi ţinta unor atacuri din presă şi din societatea civilă mai ales că fiecare ştie că are în şifoniar o grămadă de … cadavre.

Să ne amintim doar de Mona Pivniceru care se plimba în maşina lui Adrian Năstase exact când acesta era în ofensivă pentru o eliberare (abuzivă, după părerea mea) din puşcărie… Şi câte şi mai câte…

Să nu mergem mai departe decât actualul mandat legislativ în care Parlamentul s-a umflat ca un buboi infectat cu tot puroiul politic mioritic, dublăndu-şi volumul, vestitul „Beci Domnesc” gemând de suprapopulare, a găzduit o mulţime de aleşi ai neamului.

Despre oricare de acei politicieni NEDEMISIONAŢI sau de unii cum ar fi Dragnea, Ponta, Şova, Vosganian, Oprea, Zgonea sau alţii de prin toate partidele, presa electrinică şi print a făcut tot felul de dezvăluiri care, după eventuala intrare în vigoare a acestei legi, ar putea constitui suficiente motive pentru ca, cei care fac publice porcăriile penale oferind astfel DNA-ului un material extrem de abundent şi preţios pentru dosare de corupție  ale acelor virtuali infractori, să răspundă plătind amenzi realmente astronomice.

La vârful piramidei politice româneşti vedem cum au ajuns tot felul de plagiatori devoalaţi cu probe,  indivizi cu tot felul de studii, care mai de care mai suspecte, dar cu carenţe educaţionale de-ţi vine să vomiţi, persoane fără bunsimţ elementar şi pentru care a corupe, sau a se lăsa corupt, fiind esenţa motivelor lor intime de intrare în sistemul politic şi  cu o puternică dorinţă de parvenire.

Nu odată presa a adus în atenţie tot felul de patiseri, coafeze, șoferi, frizeri, lăcătuși, mecanici auto, chelneri, foşti miliţieni şi alţii asemenea, adevăraţi anafabeţi politici. Poate, parţial şi acesta să fi fost un motiv de inventare a unei astfel de anomalii juridice, o adevărată dovadă de primitivism de gândire, care are ca scop nemărturisit, dar evident, protecția partidelor și a găștilor politice aferente.

Societatea Civilă (de fapt, organizaţiile interesate în apărarea drepturilor omului), a scos la vedere ce este de fapt în spatele acestei legi  de rahat. S-a declarat împotriva unei asemenea legi  deoarece: „…definițiile privind «grupul social» și «defăimare socială» sunt vagi, imprevizibile și permit interpretări abuzive…”

Îi pasă oare iniţiatorului acestei legi şi celor care au sărit ca la incendiu să o aprobe că au reacţionat organizaţii ca Grupul de Dialog Social (GDS), Expert Forum sau Freedom House etc reunite în „Inițiativa pentru o justiție curată”?

Amenzile ar fi de-a dreptul uriaşe în cazul intrării în vigoare a acestei legi. Ai fi bun de plată cu până la 60.000 de lei chiar şi pentru afirmaţii făcute pe reţelele de socializare.

De asemenea, Societatea Academică Română (S.A.R.), Convenția Organizațiilor de Media, ActiveWatch, APADOR-CH şi alte O.N.G.-uri au făcut să curgă multă cerneală în demonstraţia lor care arată că „Legea lui Dragnea“ („Legea pumnului în gură” cum am numit-o) ingnoră (sau chiar încalcă) pasaje întregi cu prevederi deja existente în Codul Civil și în Codul Penal sau în legile antidiscriminare.

În documentul comparativ publicat se arată că, încă din expunerea de motive (prima poarte a legii), se reactivează de fapt segregarea socială şi se subliniază „…pe deplin sorgintea legii în filozofia totalitară național-comunistă din epoca Ceaușescu… responsabilitatea colectivă pentru încălcarea legii este un element caracteristic regimurilor totalitare“.

Au apărut acuzaţii cum că protestele împotriva acestei porcării judiciare ar indica dorinţa societăţii civile de a stimula comportamentele nedemne, vulgaritatea, bălăcăreala, jignirile, înjurăturile etc…  Absolut fals.

Cine aduce astfel de acuze de fapt doreşte doar de promovarea, folosind  orice mijloace, a intereselor personale şi de grup precum şi protejarea propiilor ilegalităţi sub acoperirea bunelor intenții.

Oare va reuşi Liviu Dragnea să devină un adevărat führer al PSD?

15 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Liviu DragneaSe pare că la PSD s-a cam terminat cu democraţia dictată de baronii din teritoriu. A venit vremea poziției de drepți în fața noului fuhrer al partidului (atunci când nu se stă în poziţia ghiocelului). 

Dragnea ştiind că prea multă putere pentru baronii din teritoriu înseamnă transformarea celor de la centru în simplii executanţi s-a gândit să schimbe paradigma de partid.

Nici nu i s-a uscat bine cerneala pe rezultatul votului unde Dragnea a concurat singur şi dacă PSD-iştii nu ar fi fost timoraţi, risca să iasă pe locul trei, că a hotărât să pună şaua pe baronii locali până nu i se urcă în cap.

S-a terminat cu obiceiul de a face lunea oeternele şedinţe în care miniştrilor li se arată ce au făcut şi li se explică ce a ieşit prin fitrul de partid, s-a terminat cu atotputernicia baronilor locali transformaţi în semizei.  Se pare că din semizei baronii locali vor deveni un fel de marionete cărora atunci când li se ordonă să sară nu doar că nu vor avea nimic de comentat dar vor întreba cât de sus şi de câte ori să sară.

Cumva, Dragnea venind la putere exact pe filiera micilor semizei stăpâni de feude locale cunoaşte extrem de bine mecanismele de funcţionare şi mai ales, puntele de forţă şi cele slabe ale acestui sistem. El ştie că dacă acum bate cu pumnul în masă şi le taie macaroana va reuşi să îi încalece, să facă din ei doar un fel de reprezentanţi ai săi. Practic să devină un fel de fuhrer în faţa căruia poţi să stai doar în poziţie de drepţi, sau în genunchi.

Dacă va acea forţa de a-şi duce la capăt ce a început, rămâne de văzut. Depinde doar dacă supunerea care i se arată este o supunere reală sau este doar momentul în care se stă în poziţia ghiocelului până trece urgia.

S-a mai întâmplat în PSD.

O victorie de fond pare a fi plecarea de la buget a lui Liviu Voinea de la buget. Cum-necum până acum lucrurile erau ţinute în frâu într-o austeritate care  nu prea cadrează cu felul de a fi a partidului, şi robinetele cheltuialilor par a se fi redeschis la maximum.

Austeritea de până acum oferea guvernelor un fel de scut a guvernelor împotriva satisfacerii poftei nesăţioase de bani a partidelor de guvernământ, practic oferea ariciul care nu lăsa partidele de guvernământ să îşi înfunde prea adânc mâna în teşchereaua bugetară.

Oameni ştiau că nu e de unde şi atunci încercau să îşi calibreze cheltuialile după posibilităţi. „Nu e, nu ai de unde lua aşa că te descurci cu ce ai”, părea a fi regula de funcţionare.

Extrem de interesant pare a fi faptul că Dragnea a reuşit să îl impună pe Ponta ca şiu candidat la prezidenţiale.

Imatur cum era, când s-a văzut cu un nivel de putere aproape nelimitat Ponta, nesăbuit cum e a intrat singur în logica ce avea să îl facă să îşi rupă gâtul.

Aici calcului lui Dragnea aduce cu al lui Băsescu atunci când l-a desemnat ca premier. În infantilismul lui Ponta putea fi zdrobit doar dândui-se mai multă putere decât putea gestiona. Cei dou ştiu că ponta nu e destul de înţelept încât să mai deea câte un pic de putere şi altora creându-şi astfel o echipă pe care să se poată baza. Va încerca să acumuleze cât mai multă putere fără a realiza că aceasta îi va ditruge şasiul slab şi insuficient călit.

Can ca şi cum pe un Trabant ai pune un motor de o mie de cai putere. Megre perfect de obicei dar când e solicitat la mazimum face praf niturile şi sudurile de îmbinare.

Alin Teodorescu a sesizat asta şi nu odată a dat de înţeles că Ponta va fi distrus cu atât mai repede cu cât puterea pe care o va aduna ponta va fi mai mare.

Dragnea a ştiut asta şi l-a ghidat subtil exact pe calea pierzaniei dându-i senzaţia că este exact calea pe care trebuie să meargă. Subtil şi pervers.

La prăbuşirea lui Ponta şi, implicit, la ascensiunera lui Dragnea, pare a fi contribuit un element mai mult decât ciudat. Opoziţia care nu a reuşit să coaguleze şi să ofere un adversar clar de care să se ţină seama.

Prin incoerenţa şi slăbiciunea sa a contrubuit decisiv faptul că Ponta şi-a creat despre sine o imagine falsă, dându-i impresia că este mult mai puternic decât era.

Totuşi, aşa slăbit cum e acum, Ponta are totuşi un atú care îl face să îi stea lui Dragnea ca un nod în gât care îl sufocă dar fără de care moare.

Subordonarea Guvernului este limitată de faătul că ponta ştie că în cazul în care  el ar fi înlăturat, ar fi cam greu de crezut că Preşedintele va desemna un nou premier de la PSD.

Un Ponta înlăturat ar duce mandatul de premier în mâna Preşedintelui. Desemnarea unui premier de la PNL ar fi extrem de de previzibilă deoarece PSD ar fi în situaţia imposibilă ca, fie accelptă un premier nu prea vizitabil de PSD, fie ar împinge lucrurile spre nişte anticipate care ar face ca mulţi aleşi să nu mai ajungă în Parlament. Oricât de mult ar iubi partidul, pesediştii se gândesc mai întâi la propria situaţie.

Or, lipsa cotrolului total asupra Guvernului constituie pentru Dragnea o problemă …

Întrebarea la care are de răspuns Dragnea este dacă va şti să gestioneze mecanismul, cu toate hachiţele lui, pe care îl are la dispoziţie când doreşte să controleze semizeii din teritoriu.

Forţa acestora stă în fondurile de dezvoltare gestionat pentru fiecare regiune de la centru. Nu te supui, adio fonduri. Potăile latră nemulţumite, dar cam atât,foamea le va face să tacă până la urmă.

Doar că în povestea aceasta există un element care nu prea poate di controlat de la nivel central. Vin  alegeri or, dacă din teritoriu apare o delăsare dincolo de anumite nivele întreaga şandrama are şase să se hârbuiască, să scărţăie, poate să se gripeze.

Cumva, de aici se poate pleca pe un drum care să ducă la apariţia de curente care, atunci când devin coerente şi puternice rup bucăţi din partid.

Pentru a ţine unit un monstru de talia PSD e nevoie de o anumită artă, de un echilibru între momeală şi biciul cu care sunt aduşi cei obraznici la ordine.

Interesant este că până acum, cu puterea crescută a teritoriului se putea intra pe calea greacă a pulverizării puterii.

Cu alegerile interne la care a apelat, de fapt un  fel de referendum pe care să se bazeze o vreme până îşi va instala toate tentaculele, Dragnea a câştigat legirimitatea de care avea nevoie pentru o vreme.

Dacă până acum se încerca tot mai abitir  crearea de proceduri care să îi conecteze direct pe semizeii locali, intenţia lui Dragnea de a centraliza controlul distribuţiei resurselor poate să-i aducă lui Dragnea forţa de a controla teritoriul, dar îl poate şi distruge.

Se spune că puterea corupe, or tocmai acumularea de posibilităţi discreţionare de gestionare a resursei îi poate da lui Dragnea senzaţia de unei infailibilităţi care să îl împingă spre abuzuri care de la o vreme duc la popularea Beciului Domnesc.

Din modul în care se comporta în feuda sa înainte de a se căţăra la nivel central în descrie pe Dragnea a avea o mare predispooziţie spre a se linge pe degete…

De fiecare dată se spune că fondurile publica aduc prin investirea lor judicioasă a dezvoltării economice, deci a creerii binelui public.

Doar că social democraţii mioritici, după ce se văd cu sacii în căruţă şi călare pe panoul cu butoane încep să facă abuzuri şi să îşi bage mâna tot mai adânc în sacul cu bani, binele public devenit tot mai mult nevoit să se înfrupte din firmiturile de la masa stăpânului.

Un lucru demn de menţionat din PSD-ul pe care şi-l subordonează Dragnea ca un  fuhrer socialist este că partidul pare a fi ruginit, conexiunile dintre diferitele părţi rămânând cele din altă perioadă.

Preamulta putere pe care au acumulat-o semizeii le-a dat acestora şansa de a bloca ascesiunea altora, resursele de sânge proaspăt fiind extrem de limitate.

Aici deja avem ceva ce nu se ştie dacă Dragnea va reuşi să controleze.

Pe de o parte trebuie să îi controleze pe ştabii locali  care se lasă  şi nu prea direcţionaţi, odată ce ai gustat deliciile puteri, fie ea şi locale nu prea îşi vine să o cedai parţial spre Centru.

Înlocuirea lor, însă, poate avea şi efecte perverse. Un val de noi semizei locali ar putea face se schimbe exact  lucrurile pe care s-a bazat Dragnea când s-a căţărat la putere …

CLAUDIA BOGHICEVICI: „… educația ar trebui să fie prioritară pentru orice guvern care se gândește la viitor.”

15 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Claudia Boghicevici

Doamna deputat PNL de Arad, Claudia Boghicevici, consideră că educația ar trebui să fie prioritară pentru orice guvern care se gândește la viitor.

„Din păcate, nu este cazul actualei guvernări care, prin prelungirea sa parlamentară din jurul majorității PSD, respinge proiecte benefice pentru învățământul românesc.” – a declarat doamna Boghicevici pentru AGERPRESS .

Doamna deputat spune că a fost mulţumită în ultimele săptămâni pentru sprijinul primit în Parlament de două proiecte pentru educaţie susţinute de dânsa.

Este vorba de un proiect care prevede acordarea de tichete educaţionale pentru învăţământul preşcolar şi de unul care prevede susţinerea programelor afterschool prin tichete în valoare de 200 de lei pentru fiecare elev, care a primit un raport pozitiv de la colegii deputați din Comisia de specialitate.

Săptămâna aceasta însă – a declarat doamna deputat Boghicevici – majoritatea din jurul PSD a revenit la vechile metehne, respingând un proiect necesar pentru învățământul românesc, anume propunerea a 27 de parlamentari, din care 19 PNL, prin care s-ar institui obligativitatea susținerii tuturor cursurilor pentru clasele primare, gimnaziu și liceu dimineața, în intervalul orar 8,00-13,00, atunci când, conform tuturor studiilor și opiniilor avizate, elevii dau cel mai bun randament”.

Doamna Boghicevici mai spune că cei care s-au opus acestei iniţiative au făcut în special referire la lipsa spaţiilor necesare pentru organizarea acestui tip de învăţământ, apreciint în acelaşi timp că trebuie dat cu această ocazie „un imbold” dezvoltării infrastructurii şcolare.

Doar în acest fel se va putea asigura „un act educațional de succes și implicit o forță de muncă bine calificată pentru viitor”.

„Am speranța că acest proiect va fi aprobat totuși în Senat, camera decizională în acest domeniu, iar ulterior va fi implementat”, a concluzionat doamna deputat PNL.

%d blogeri au apreciat: