Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri, Presă > MELANIA CINCEA: „Nu înțeleg apoi cum un om al cărui nume a fost pomenit ca fiind implicat în evenimentele din Decembrie 1989, de partea celor care au tras, poate ajunge superiorul unor procurori care anchetează acele evenimente. Mă refer la Tiberiu Nițu … ”

MELANIA CINCEA: „Nu înțeleg apoi cum un om al cărui nume a fost pomenit ca fiind implicat în evenimentele din Decembrie 1989, de partea celor care au tras, poate ajunge superiorul unor procurori care anchetează acele evenimente. Mă refer la Tiberiu Nițu … ”

Melania Cincea nu înţelege:

„Nu înțeleg cum se poate dispune clasarea unui dosar care vizează omorârea câtorva sute de oameni…”

„Nu înțeleg cum se poate dispune clasarea unui dosar care vizează omorârea câtorva sute de oameni, în condițiile în care, din 2010, în România omorul este imprescriptibil. Nici cum Parchetul General poate trece peste o decizie a CEDO … „

„Nu înțeleg apoi cum un om al cărui nume a fost pomenit ca fiind implicat în evenimentele din Decembrie 1989, de partea celor care au tras, poate ajunge superiorul unor procurori care anchetează acele evenimente. Mă refer la Tiberiu Nițu… „

„Nu înțeleg de ce, de ani și ani de zile, CSM nu s-a autosesizat …”

„Nu înțeleg de ce, acum, Parchetul General a trecut sub tăcere numele procurorilor militari care au dispus clasarea dosarului …”

Chiar şi citind doar atât şi interesul pentru articolul frumoasei şi talentatei  jurnaliste bănăţence trebuie să fi trezit interesul. 

NU ÎNŢELEG

Sunt câteva lucruri privind clasarea dosarului Revoluției, pe care nu reușesc să le înțeleg.

Melania CinceaDosarul Revoluției, clasat ieri de Parchetul General, a vizat uciderea a 709 oameni, rănirea prin împușcare a 1.855, rănirea în alte împrejurări a 343 de persoane și reținerea a 924 de oameni, în timpul evenimentelor din Decembrie 1989. Este o decizie pe care o consider sfidătoare. Și care e însoțită, din punctul meu de vedere, de câteva semne de întrebare.

Nu înțeleg cum se poate dispune clasarea unui dosar care vizează omorârea câtorva sute de oameni, în condițiile în care, din 2010, în România omorul este imprescriptibil. Nici cum Parchetul General poate trece peste o decizie a CEDO, atâta vreme cât Convenția Europeană a Drepturilor Omului are prioritate în raport cu dreptul intern. Iar CEDO a stabilit, în 24 mai 2011 că omorurile comise în timpul Revoluției nu se prescriu, deci anchetele trebuie duse la final, stabilind că a fost încălcat art. 2 din Convenție, privind dreptul la viață,  prin ineficiența acestor anchete, tergiversate, fără motiv, ani și ani de zile.

Nu înțeleg apoi cum un om al cărui nume a fost pomenit ca fiind implicat în evenimentele din Decembrie 1989, de partea celor care au tras, poate ajunge superiorul unor procurori care anchetează acele evenimente. Mă refer la Tiberiu Nițu, numit, în aprilie 2013, procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Asta deși, în toamna lui 2012, în presă apărea informația că dl Niţu a clasase dosarele Revoluţiei. Iar în primăvara lui 2013, într-un interviu acordat ziare.com, generalul Dan Voinea readucea în spațiul public informația că, în Decembrie 1989, militar fiind, Tiberiu Nițu a deschis focul asupra mulţimii. O informație pe care însuși dl Nițu o confirma, într-un interviu pentru Adevărul, în 2010, declarând: „Era concepţia aia că se trage din casele din apropiere. Şi când s-a zis foc spre casele alea…, am executat foc! Eu, civilii de pe lângă mine care aveau arme, colegii mei, toată lumea. Am tras acolo, dar nu era nimeni. Atât. Alea au fost singurele momente, în noaptea de 22 spre 23 decembrie. De ce să mint? Aş putea să mint, dar n-am niciun interes să ascund. N-am făcut nimic nelegal, n-am împuşcat pe nimeni, n-am omorât pe nimeni. Cu ce sunt vinovat?” De ce s-a mai tras în noaptea de 22 spre 23 Decembrie 1989 și la ordinul cui? Regimul Ceaușescu fusese înlăturat,  iar soții Ceaușescu erau deja la cazarma de la Târgoviște, unde li se pregătea simulacrul de proces, finalizat în două zile, fără drept de recurs, prin executarea celor doi.

Și colateral, privind spre episodul numirii conducerii Ministerului Public, din primăvara lui 2013 – care încăierase Puterea cu Opoziția, oameni ai Puterii cu oameni ai Puterii, societate civilă și presă cu clasa politică – nu înțelegeam schimbarea de atitudine a fostului președinte Ion Iliescu față d-na Kövesi. În plin scandal pe tema numirii conducerii Ministerului Public, dl Iliescu declara că un om nu poate fi blamat pe viaţă pentru că a avut o funcţie. Asta, după ce, la Referendumul din iulie 2012, când Parchetul General intrase pe firul fraudelor puse la cale de Putere, o înfierase cu mânie proletară: “Nu credeam că, după Revoluţia din Decembrie 1989, îmi va fi dat să asist la asemenea manifestări de un primitivism feroce – procurori care dau năvală peste oameni în case, în mediul rural, pentru a-i chestiona dacă au fost la vot pentru Referendum. În ce lume trăim?!!! De unde au răsărit asemenea specimene, venite parcă din grote primitive? Dar, mai ales, cine i-a trimis într-o asemenea misiune? (…) Desigur, răspunderea revine conducerii Parchetului General, care a acţionat la comandă.”

Nu înțeleg de ce, de ani și ani de zile, CSM nu s-a autosesizat și nu a verificat ce scurt-circuite sunt în acest dosar, cine și cu ce scop le produce.

Nu înțeleg de ce, acum, Parchetul General a trecut sub tăcere numele procurorilor militari care au dispus clasarea dosarului. De ce nu-și asumă rezoluția, dacă e corectă?

Certitudinea este că România a fost singura ţară din Europa de Est în care schimbarea de regim din 1989 s-a lăsat cu răniţi și morți. Mii de răniți. Și 1.104 morţi. 162 până la căderea lui Nicolae Ceaușescu, în 22 Decembrie 1989, iar 942, după aceea, până în 27 Decembrie 1989. Cifre fără relevanță, însă, pentru procurorii care, de 25 de ani, au jucat un fel de leapșă cu dosarul Revoluției. Până în 23 octombrie 2015, când au decis să-i pună cruce.

Autor: 

Articol publicat pe siteurile:

timpolis.ro şi putereaacincea.ro

Data publicării (pe ambele siteuri):

24 octombrie 2015

  1. 24 Octombrie 2015 la 23:42

    Eu înțeleg că cel puțin acum este clar că n-ați scăpat de caracatiță ci, în agonie, cum poate ați sperat să fie, mai bine și-a încleștat tentaculele pe pradă!
    … Azi văzui și eu pentru prima oară cum se striga pe străzi:… Jos Iiliescu!… Ca să pricep încă ceva…= Lipitoarea la carafalcul țării n-a mirosit a dictatură? DE FACTO!… Ce mai făcătură!
    … O mai avea cineva curaj să mai iasă pe străzi să cheme la o nouă revoluție, când în ăști 25 / 26 de ani s-au pus pe flendurit țara, de la mare la mic, în cârdășii care le-au dat răgaz să-și excludă aliniatele care arătau cu degetul către ei?
    … Păi…
    Cum merge acum totul ca pe roți
    DE UNDE închisori pentru atâția HOȚI???

    • 25 Octombrie 2015 la 20:54

      Maria, în 90 în România s-a întâmplat ceva ce s-a întâmplat și altădată.
      E vorba de un transfer de putere între linia I şi linia II a PCR.. atât.
      E drept că s-a suprapus peste prăbuşirea Comunismului european şi a URSS.
      La fel ca şi la celelalte transferuri de putere între liniile partidului cei care au preluat puterea au încercat sî îi pună pe cei care o deţineau în situaţia de a nu mai putea reveni. Primul gest este uciderea liderului, a lui Ceauşescu în ’90 (şi ceilalţi lideri au fost ucişi, dar mai soft. Vezi cancerul curios de care a murit Gh.Dej).
      Ceauşescu a făcut ceva ce nu au mai făcut alţii în România dar se obişnuieşte în regimurile comuniste asiatice. Şi-a pregătit succesorul… Ghici cum se numea… Ion Iliescu. 🙂 .. sună haios, nu? E foarte adevărat.
      Doar că Ceauşescu a avut o surpriză, Iliescu era mult mai parşiv decât bănuia şi a creat împreună cu alţii un grup cu „grei” din regimul Gh.Dej, grup care a mai încercat odată î prima jumătate a mandatului lui Ceaşcă să în dea jos.
      Ceauşescu a aflat şi i-a marginalizat. Iliescu, în speţă, a fost schimbat din funcţia de „prim” de la Iaşi şi a fost pus la Editura Tehnică, editură care era ca apa sfinţită politic vorbind.. nu făcea nici rău, nici bine.
      Se pune întrebarea de ce nu l-a belit. Ceauşescu a sperat tot timpul că Iliescu revine la gânduri mai bune.
      Gruparea aceea era o grupare setată în perioada anterioară comunismului naţionalist a lui Ceauşescu, o grupare a comunismului bolşevicoid, prosovietic.
      Ăştia sunt cei care au pus mâna pe putere pe fondul Înghesuielii din Decembrie.
      Dacă ţi se pare uimitoare orientarea prosovietică îţi amintesc de „studiile” lui Iliescu la Facultatea de apă de ploaie (Hidrotehnică) din Moscova.
      Atunci orice student străin în URSS era controlat de KGB (sau chiar GRU) şi pentru a merge la o şcoală din URSS trebuia să aibă acceptul acestuia. Chiar şi Ceauşescu, care nu a absolvit nici un fel de liceu, a făcut prstigioasa Academie Militară de la Frunze din URSS.
      La Loviluţie, din neant, au reapărut Silviu Brucan, Bârlădeanu dar şi un personaj care urma să dea o notă de occidentalism. Petre Roman. Avea studii făcute pe bune la Sorbona, era un tip cu înclinaţie spre limbi ( 😀 ) … limbi străine. Vorbea cursiv vreo şapte.
      Doar că, pentru că există un foarte mare „doar că”, Roman e fiul lui Walter Roman, luptător prin Spania în războiul civil pentru instaurarea republicii.
      Acest Roman era în graţiile PCR pentru că era fiul lui taică-su, era în graţiile familiei Ceauşescu pentru că sperau să îl ia de ginere (şi-o trăgeau ca bezmeticii cu Zoe în perioada ei de nebunii, între altele cu beţii a dracului de imorale încununate cu o grămadăp de cocaină).
      Şi el a fost pregătir pentru a avea o funcţie importantă prtin faptul că i s-a băgat în aşternut cea cu care s-a şi însurat, Mioara Roman.
      Aceasta a lucrat la radio. Nimeni nu putea lucra la Radio sau la TVR nici măcar ca femeie de saerviciu fără a fi în graţiile Securităţii.
      Şi a mai apărut un personaj… strantiu. Generalul Militru. Spion al KGB şi el. El urma să controleze armata şi să execute ordinele venite de la Moscova, ordine care nu treceau prin filiera directă dintre state.
      Oricine ar fi „călcatpe bec” ar fi urmat să fie executat.
      URSS încerca să preia din nou controlul asupra României. Şi nu pentru că ar fi avut fetişuri politice. Li se rupea de orientarea politică a României.
      URSS dorea în special controlul asupra economiei.
      Nu le-a ieşit pentru că nu reuşeau să controleze „pulimea”. Oamenii de rând aveau efectiv oroare şiu graţă faţă de tot ce era rusesc, sovietic.
      Dealtfel, politic şi Rusia a renunţat la comunism, dar nu şi la imperialism.
      Au reuşit să cumpere ce nu au putut să ia prin „mişcarea” din 90. (Vezi în mâinile cui e energia… Dacă ai control asupra energiei dintr-o ţară ai control asupra ţării).

      De unde atâtea închisori? Fii serioasă. Dacă e nevoie se eliberează sau se fac altele…. Există o grămadă de găinari care pot fi trimişi la muncă în favoara societăţii. De ce să îl ţii la bulău un an şi jumătate pe unu care a spart o maşină şi a furat roata de rezervă fără a ai avea alte fapte în sarcină?
      Îi dai pentru perioada aceea obligaţia ca după ce termină cele opt ore de muncă unde i se reţine 1/2 din salariu iar după muncă îl trimiţi patru ore să măture străzile. Umilinţa e o pedeapsă foarte grea, în plus cheltuielile şi le suportă singul.
      Unui puşcăriaş i se alocă vreo 500 de euro lunar …

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: