Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri, Dezvăluiri, Politicăraie - Partide - Politicieni > E nevoie de o nouă Revoluţie … una reală, împotriva Sistemului corupt, incompetent, indolent, ineficient … urmată de o lustraţie fără menajamente

E nevoie de o nouă Revoluţie … una reală, împotriva Sistemului corupt, incompetent, indolent, ineficient … urmată de o lustraţie fără menajamente

Kaus Iohannis: „…Nu mai avem voie să tolerăm incompetența unor autorități, ineficiența unor instituții. Nu mai putem lăsa corupția să se întindă până ucide” .

O fi știind dumnealui, Peședintele ceva, deoarece, ca preşedinte,  este Numărul 1 al sitemului … dar, parcă nuanțele și accentele sunt un pic diferite, poate paradigma nu e așa cum ar trebui să fie.

De fapt, ucid incompetența, indolența, ineficiența, incoerenţa, cârdășia de grup a Sistemului… corupția le susține și le ajută să existe și să înflorească și tot corupția este cea care îi ajută pe vinovați să se prtejeze în fața Justiției.

Da, a sistemului politico-economic în ca care are în vârful lui omul nr.1 în stat: Preşedintele.

Dumnealui, Preşedintele a ajuns în funcţie nu pentru că murea electoratul  de dragulul său ci pentru că alternativa, Victor Ponta, era inaceptabilă.

Să facă bine Preşedintele să îşi amintească de faptul că în drumul său spre Cotroceni a fost ajutat de oameni din Sistemul corupt, incompetent, indolent, ineficient, incoerent…

Poate e nevoie de o revoluţie, una reală nu ca loviluţia de acum 25 de ani, o revoluţie urmată de o lustraţie dură care să-i elimine atât pe cei cu legături cu fosta Securitate şi fostul PCR, dar şi toţi cei care au condus ţara asta în ultimii 25 de ani, să se treacă la confiscarea fără fandoseli a tuturor averilor asupra cărora există dubii…

Altfel nu se face decât să se înlocuiască dracu cu mă-sa …

Nu mai e suficientă decapitarea Sistemului cu speranţa reformării. Ca acest Sistem corupt, incompetent, indolent, ineficient, incoerent, să fie stârpit până la ultima lui fibră şi constrirea unuia nou, pe alte baze… altfel se regenerează ca un cancer.

Iohannis

România asta a noastră îmi pare uneori așa, un  fel de chestie tare ciudată.

Pare, cumva, cufundată într-o lene blonăvicioasă precum un sat balcanic  cu case albe ca nişte oase a unui schelet uscat de soare, cocoţat ilogic pe coasta unui munte alb, neprimitor, în care totul doarme la ceasurile de caniculă, doar nişte capre năroade şi slabe ca nişte spectre, caută câte un fir de iarb uscată şi iluzorie şi o mulţime de gângănii se agită demente, se luptă între ele, se mănâncă una pe alta.

România  pare a refuza să evolueze, tenativele unora de a împinge lucrurile într-o direcţie sau alta sfârşind prin a se opri secătuiţi de energie iar munca lor sfârşind fie prin a lăsa nişte ruine hânde, fie prin a se dizolva pur şi simplu în pisaj.

Şi totuşi, uneori viaţa sau cine ştie ce entitate nevăzută dar atotputernică îi trage câte un şut încât ţara face un pas într-o direcţie sau alta.

E drept, ceva mai rar, la perioade cât o generţie sau mai mult, şutul acela e atât de puternic încât ţara se rostogoleşte binişor din locul unde leneveşte dormitând, se bălăngăneşte până ajunge iar la un alt echilibru unde va mai dormita o vreme.

Acum un sfert de veac România a pimit un astfel de sut care i-a făcut vertebrele să îi clănţăne ca dinţii unui schelet, maţele să i se vălurească borborosind şi creierul să tresalte speriat în cutia craniană prea mare şi prea golită de o jumătate de veac de Comunism.

Au ieşit atunci unii în stradă, au şi murit din ei sperând că ţara va deveni una normală, fâşneaţă şi puternică. Au murit ca proştii, sperând că moartea lor va conta. A contat atâta cât să li se cânte două trei cântece care au devenit un fel de litanii, ucigaşii lor devenind, paradoxal, exact aceia care ar trebui să îi pedepsească pe vinovaţi.

Au venit apoi mineriadele, un fel de reaşezari după lovitura iniţială, un fel de replici ale unui cutremur principal.

Deşi dosarele Loviluţiei au fost închise, s-au redeschis dosarele de parcă ar fi fot lucruri complet separate, cei acuzaţi în mineriade au fost iertaţi prin uitare. Parcă îţi vine să zici plin de cinism  că dosarele trebuie închise în ordinea temporală a faptelor, iar vinovaţii trebuie iertaţi că aşa scrie la Cartea Sfântă.

Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi alţii cercetaţi pentru că au adus minerii să  „cureţe mizeria” din Piaţa Universităţii … iertaţi pentru implicarea în Loviluţia pe cadavrele căreia s-au cîţărat spre frâile Puterii.

Te şi întrebi dacă oamenii aceştia au somnul odihnit. Probabil că da, pentru a avea insomnii din cauza crimelor comise trebuie să ai totuşi în tine un puc de Conştiinţă, un pic de Omenie. Eu nu au, au nimile reci, pietrificate precum pietrele de mormânt ale Morţilor Loviluţiei.

Da, după un sfert de veac, faptele din  Mineriada lui 90 se judecă, cele ale Loviluţiei nu.

Ce rămâne din  acea Loviluţie de operetă pentru fraierit proştii dar cu cadvre cât se poate de reale?

O Românie infectată de o corupţie ucigaşă prin incompetenţa pe care o promovează tocmai pentru a nu avea un adversat care să o poată strivi. O România ghidată de „democraţia originală” secretată de minte odios de împuţită a lui Ion Iliescu, acesta, împreună cu hoarda care a pos mâna pe românia fiind focarul ingecţiei, primul grup de noduli care au generat alţii, şi alţii îmbolnăvind ţara de un cancer de carepare a nu mai putea scăpa.

Poate hazardul sau poate Divinitatea cu justiţia sa implacabilă şi infailibilă potriveşte lucrurile în aşa fel încât, din timp în timp apar detalii evidente ae unui   nivel de putreziciune, de corupţie, de impostură a autopretinsei elite politice post-decembriste formată din indivizi care par a fi exact rotiţele mecanismului generator şi protegiuitor al infecţiei. Sunt elemente interconectate care funcţionează după legi mafiote, cu o omertă atotstăpânitoare a  Sistemului ucigaş de ţară.

Corupţia susţinută de incompetenţă şi impostură, sunt sursele din care Sistemul îşi trage forţa, motivaţia şi imunitatea şi care a ştiut să subordoneze şi să subjuge statul. (Bine zicea Vântu: „Întăriţi-vă statul”.. ştia el ce ştia. )

Dacă te îndepărtezi un pic aşa cum faci în faţa unui tablou ca să vezi ansamblul şi nu tuşele de culoare trase de pictor, şi încerci să vezi totul imperonal, la rece şi fără simpatii sau antipatii care îţi eformează realitatea parcă poţi sesiza că, timpul pare a avea tot mai puţină răbdare, cazurile care devoalează pestilnţa din maţele sistemului sunt tot mai dese, tot mai mulţi români începând să se aginte, să reacţioneze, să protesteze, să atace Sistemul, să-l zgândăre pentru a se devoala singur să ceară Justiţiei să taie în carne vie, măsurile vintage nemai reuşit să îl satisfacă, el, poporul, dorind demisii, dorind arestări, dorind soluţii clare şi puternicefără fandoseli inutile.

Oamenii fie se schimbă, fie încep să iasă iar la iveală cei care, acum un sfert de veac deşi erau a draculi de mulţi şi puteau călca în picioare orice sistem, striga îngrozitor pentru Sistemul de atunci „fără violenţă” şi rostea Tatăl Nostru în cor, fie împuţiciunea Sisatemului de acum şi-a generat, fără să vrea,  singur, exact o altă generaţie care îl va zdrobi.

Este remarcabil cu, de obicei, pasivii români au reacţionat la două evenimente. La moartea inutilă, şi surprinzător de ineptă a  poliţistului care deschidea ci 150 de kilometrii la oră dumul unui demnitar, Gabriel Oprea, destul de arogant şi de nesimţit încât să nu reacţioneze oprind măcar să vadă dacă îl doare ceva precum şi în cazul incendiului stupid, dar cu morti cât de poate de concreţi, unde pompierii au venit cică după vreo 20 de minute au apărut manifestaţii publice.

Decente, acestea au îngrozit probabil Sistemul prin calm, decenţă, şi plâmgerea ca o litanie celor morţi de tineri, mult înainte de a le fi venit vremea.

Înteresant  este noul mod de manifestare, fără înjurături, fără aruncat de şepci în curtea Cotrocenilor şi cederea de a ieşi afară javra, fără plimbări tâmpe sub coordonarea unui imbecil care înjură de la tejgheua sa motocicliştii care trec şi îşi umple nădragii cu rahat sufucient pentru ca ai lui colegi să încrpească un an de chilhanuri la televiziunea unde prestează, fără dat de picioare în cur jurnalistelor prezente. Fără nimic din  toate astea.

Doar decenţă …şi tocmai decenţa pare a fi îngrozit Sistemul, nu au mai recurs la trucul cu demisia pentru ca cel ce pleacă să preia o parte din greutatea răspunderii… două marşuri nici un demisrionat.

Simte oare Sistemul că i-a sunat ceasul şi în spatele celor două manifestaţii se ascunde o forţă pe care nu va putea să o gestioneze? Simte că i-a venit începutul Sfârşitului?

Degeaba încească să se acopere cu hârtii în cazul incendiului de la „Colectiv”, morţii rămân, incompetenţa rămâne, legăturile intrinseci care intersonectează componentele sunt bine merci.

Treaba făcută prost, pe jumătate sau doar mimată, improvizaţiile, au mai ucis şi vor mai ucide. Focul va mistui bine merci termoizolaţiile neignifuge sau neignifugate vor mai arde oameni dacă le vor sta la îndemână, la fel cum piliţiştii deschizători de drum vor continua dă cadă în gropile din asfalt dacă nu vor fi semnalizate cum trebuie.

Da, da, vor ucide. Oameni …   

Şi dacă Sistemul va continua să nu se cureţe din interior şi să ne dea ci tifla va veni, poate, o zi când mulţimea nu va mai suporta umilinţa şi va reacţiona pulverizând Sistemul ca şi cum n-ar fi fost cu ticăloşia, impostura, incompetenţaşi dispreţul lui cu tot.

Întrebarea este când va apărea acea scânteie ce va face să explodeze bomba antisistem care se armează tot mai puternic cu fiecare ticăloşie, cu fiecare lipsă de vinovaţi sau a unora mai mult simbolici.

Cu cât se vor aduna mai mute picături cu atât bomba antisistem de întăreşte. S-a întărit când nu au vost găsiţi vinovaţii pentru morţile din Apuseni, când s-a întârziat intervenţia la elicopterul căzut în lac, s-a întărit când nimeni nuz plăteşte pentru moartea poliţistului Gigină s-a întărit cu dispreţul de la souţionarea cazului incenduiluli de la „Colectiv”. O întăreşte şi lipsa decenţei minimale a ticăloşilor autovalidaţi ca elită, aroganţa ei.

Picături care se adună una după alta sunt şi lipsa de explicaţii atunci când astea se impun, lipsa de asumare a responsabilităţii pentru situaţiile în care oameni nevinovaţi mor pentru că statul sau firma autorizată ori angajată nu şi-a făcut treaba, picături sunt şi autorizaţiile date pe prietenii dar în virtitea căroira de fac lucrări de mântuilă…

Dacă vrea să se salveze, Sistemul are totuşi o şansă, aceea de a se reseta fundamental, de a revedea acceptabilitatea faţă de pemalii cu acte sau cei potenţiali, de a revedea modul în care fiecare îşi trateză obligaţiile de la locul unde e plătit să muncească.

Unul din autorii morali (sau chiar mai mult) ai crimei de la „Colectiv”, primarul Piedone a văcut o greşală care ar putea să îl coste.

Cu a aflat de accident hop şi el la faţa locului. Urmau să fie acolo televiziunile care , evident că o să îl filmeze şi o să îl arate ca pe un primar căruia îi pasă de pulime.

Că s-a dus e OK deşi tare mă îndoiesc că ar şti cum să ţină futunul unei tulumbe de pompieri, sau că îl ţineau balamalele să ia şi el în spate ul nenorocit şi să îl scoată din foc… nu, el a mers acolo doar pentru a fi filmat.

Şi a fost.. a vorbit şi prostii… la fel ca şi Generalul Oprea care nu poate explica în ce consta misiunea lui  ultra-urgentă de interes naţional de circula noaptea cu 150 km la oră în oraş, punându-şi cu indiferenţă şi cinism subalternii în situaţii de risc, minte şi schimbă legi peste noapte, Piedone s-a apucat să mintă şi să ne spună că nu este de datoria lui să verifice autorizaţiile. … vax albina

Hotărârea privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al aparatului de specialitate al Primarului sector 4 precizează clar, la punctul P.8.1, Direcţia de Avizări şi Autorizări, că acest serviciu verifică solicitările petenţilor şi răspunde pentru documentaţiile incomplete ce se vor regăsi ulterior în procesul de autorizare/aprobare; verifică în teren solicitările de avize, certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construcţie, urmăreste realizarea lucrărilor de construcţii autorizate, verifică respectarea parametrilor tehnici stabiliţi de autorizaţiile de construcţie, verifică în teren starea imobilelor, înaintea emiterii autorizaţiilor de construcţie, realizează inventarierea clădirilor autorizate şi reactualizează permanent acest inventar.

( Vezi aici, în format pdf,  REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE AL APARATULUI DE SPECIALITATE AL PRIMARULUI SECTORULUI 4AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI )

Gândidu-se probabil că românii fiind mari amatori de moaşte de sfinţi şi vrăjitoare ţigănc considerând mersul acolo cam la fel de fortifiant cum consideră alţii mersul la sală ni se spune că diferitele catastrofe sunt un rezultat al hazadului sau că aceasta e voia Domnului şi nu avem ce face, dar oamenii continuă să moară dimn motive care evident arată vu un deget ţeapăn, şi bine crescut de ginecolog spre prostie, incompetenţă, indiferenţă şi spre lipsa de respect faţă de obligaţiile pentru care sunt plătiţi unii ce ocupă anumite fotolii, spre avizele căpătate cu o mită bine plasată ori un capăt de şantaj şmecher orchestrat, spre mizeria pestilenţială din maţele Sistemului.

Să ne amintim că acest sistem, este rodul sublimat al „democraţiei originale” a lui Iliescu şi se sprijină exact pe morţii de acum 25 de ani a căror asa asasinare nu mai poate fi cercetată.

Acest Sistem e porfund putred, stă pe o fundaţiei friabilă de minciuni şi interese personale şi este blindat prin implicarea politicului în protecţia sa.. conracost, evident.

Este posibil să ne apropiem de un moment al exploziei când Sistemul va fi pulverizat ca şi cum nu ar fi fost …

Vom fi oare în stare să facem altul sau vom comite un nou sistem, mai urât, mai puturos … ?

 O fi oare mai bum un drum mai lung şi mai complicat în care Sistemul să îşi elimine putreziciunile şi să reseteze relaţiile dintre diferitele componente ale sale?

Să apară o justiţie care să se scrie Justiţie, cu majusculă, o justiţie care să înceapă să cureţe tăind în carne vie, să nu se la CINE e cineva ci doar la CE A FĂCUT, să  judece în funcţie de fapte şi nu de sentinţele la care TREBUIE  să se ajungă, iar la împărţirea  dreptăţii să imparţială.

Oare cum ar fi ca anbumite fapte grave de corupţie să ducă la confiscarea integrală a averii celui condamnat şi să nu i se mai permită niciodată să revină în Sistem, chiar să i se interzică pe vecie să urce desupra unui anumit nivel pe scara socială sau să se aporopie prea mult de cercurile Deciziei şi a Puterii?

Ase va spune că drepturile omului îi permit oricărui om ca după ce îşi face pedeapsa să afie pus în toate drepturile suspendate temporar.

OK, oamenii care şi-au executat pedepsele să beneficieze de asta. Dar marii corupţi mai pot fi consieraţi oameni? Ei furau tocmai din buzunarul altora, le îngreunau viaţa, de multe ori blocau anumite destine? Nu cred …

  1. GIM
    5 Noiembrie 2015 la 10:09
    • 5 Noiembrie 2015 la 22:10

      Ştii cum se spune: Fiecare popor îşi are conducătorii pe care îi merită.
      Ca o extensie a acestei ziceri, „întotdeauna un popor de tâmpiţi ajunge să fie condus de tâlhari”

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: