Arhiva

Archive for 12 decembrie 2015

MELANIA CINCEA: „Inflaţia de cereri de arestare preventivă ridică şi ea semne de întrebare”

12 decembrie 2015 Lasă un comentariu

Anticorupţia în 2015, cu plusuri şi minusuri

Melania CINCEASuntem la finalul unui an în care lupta anticorupţie a continuat să înregistreze succese şi pe linie de urmărire penală, şi în instanţe. Pe acest front al anticorupţie au fost, însă, şi minusuri, semne de întrebare generate fie de decizii, fie de modul de acţiune al DNA.

Plusuri

Suntem la finalul unui an în care lupta anticorupţie a continuat să înregistreze succese. Şi pe linie de urmărire penală, şi în instanţe.

Au fost, de exemplu, puşi sub urmărire penală, unii în libertate, alţii în stare de arest preventiv, Victor Ponta – acesta devenind astfel primul premier din UE inculpat în timpul mandatului –, Toni Greblă, fost judecător al CCR, senatorul PSD Dan Şova, deputatul MP Elena Udrea, Alina Bica, fost procuror-şef al DIICOT, Cristian David, fost ministru de Interne, senatorul PNL Tudor Chiuariu, deputatul UDMR Laszlo Borbley, fostul ministru al Finanţelor, Darius Vâlcov, senatorul PSD Marean Vanghelie, fostul vicepreşedinte al ANAF, Romeo Tiberiu, Gabriel Berca, fost ministru de Interne, Cristian Popescu Piedone, fost primar al Sectorului 4 Bucureşti.

În instanţe au fost pronunţate sentinţe care au vizat nume sonore de pe scena politică – fostul vicepremier Liviu Dragnea, condamnat în primă instanţă, la un an cu suspendare, Miron Mitrea, fost ministru al Transporturilor, condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu executare, Monica Iacob Ridzi, condamnată definitiv la cinci ani cu executare, pentru abuz în serviciu, Corneliu Dobriţoiu, fost ministru al Apărării, condamnat la un an de închisoare cu executare – sau nume din magistratură – Veronica Cârstoiu, fost judecător la Curtea de Apel Bucureşti, condamnată la cinci ani de detenţie cu executare, pentru luare de mită, trafic de influenţă şi înşelăciune, judecătorul Stan Mustaţă, de la aceeaşi instanţă, condamnat la zece ani şi opt luni de închisoare cu executare, pentru luare de mită, ori Georgeta Barbălată, judecător la Curtea Supremă, condamnată la patru ani cu executare, pentru furnizare de informaţii nedestinate publicităţii.

Într-un discurs rostit de Ziua internaţională de luptă împotriva corupţiei, ES Hans Klemm, ambasadorul la Bucureşti al SUA – care susţin de mulţi ani lupta împotriva corupţiei, în România –, a apreciat eforturile privind lupta împotriva corupţiei, în special în ceea ce priveşte urmărirea penală, subliniind că acestea au înregistrat „un succes remarcabil”. Diplomatul american a felicitat DNA şi instanţele româneşti, pentru activitatea din ultimii ani, pe care o vede „încununată de succes, într-o asemenea măsură încât România a început să fie recunoscută la nivel internaţional, şi în special în această regiune a Europei, drept modelul de urmat în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei dusă de procurori şi judecători”, subliniind, însă, că e foarte important ca sistemul judiciar să fie independent.

Minusuri

Pe acest front al anticorupţie au fost, însă, şi minusuri. Cauzate de semne de întrebare generate fie de decizii, fie de modul de acţiune al DNA.

La începutul anului, apăreau semne de întrebare privind graba cu care s-au derulat anchetele care o vizează pe Elena Udrea: în decurs de două săptămâni, pe numele acesteia fuseseră emise opt cereri de urmărire penală şi de arestare, trei dintre ele, în doar câteva ore. Iar Parlamentul dădea dovadă, şi el, de o mobilizare şi de un respect faţă de lege exemplare când a trebuit să voteze aceste cereri de încuviinţare a arestării. Pentru una dintre ele s-a întrunit, în situaţie excepţională, într-o duminică seara, pe cealaltă încuviinţând-o după ce, cu o zi înainte, o cerere similară privindu-l pe senatorului PNL Varujan Vosganian nu a fostr votată. Semne de întrebare au ridicat şi modul de lucru în dosarul „Microsoft”, când DNA ceruse Camerei Deputaţilor încuviinţarea arestării Elenei Udrea, înainte ca deputaţii să fi votat pentru începerea urmăririi penale. La fel, justificarea arestării, fiind invocate denunţuri, nu probe concrete – tranzacţii bancare, înregistrări video sau audio, bani marcaţi. Apoi, în octombrie, într-un alt dosar ale Elenei Udrea, a mai fost un aspect care a atras atenţia. Şi anume, faptul că DNA a emis concomitent şi cererea de începere a urmăririi penale, şi cererea de reţinere şi arestare a acesteia. Or, este o condiţie sine qua non să fie mai întâi începută urmărirea penală pentru a cere luarea unei măsuri preventive.

Inflaţia de cereri de arestare preventivă ridică şi ea semne de întrebare. Arestarea preventivă, deşi este o măsură excepţională, dsevenise, la un moment dat, regulă în cazul persoanelor publice cu notorietate, intrate în vizorul DNA. Iar asta s-a întâmplat chiar dacă faptele sunt vechi de ani de zile şi încheiate, chiar dacă persoanele nu se mai află în funcţii din care ar putea influenţa în vreun fel ancheta, în favoarea lor, chiar dacă nu au încercat să distrugă probe ori să influenţeze martori sau chiar în cazuri de sarcină avansată, cum e situaţia Crinuţei Dumitrean, care a fost arestată deşi e gravidă în şapte luni – deci se află într-o situaţie vulnerabilă – şi deşi nici ea nu ocupă vreo funcţie din care poate influenţa ancheta şi nici anchetatorii nu au spus că ar fi încercat să distrugă probe care o incriminează.

Un alt semn de întrebare l-au ridicat unele probe depuse la dosar. De exemplu, în cauza în care este judecată Crinuţa Dumitrean, cauză referitoare la despăgubirile ANRP în favoarea patronului CSU Craiova, la dosar au fost depuse ca probe fotografii în care aceasta este surprinsă în ipostaze intime cu deputatul PNL Ioan Oltean. Or, în baza cărei legi astfel de imagini sunt probe judiciare într-un dosar de corupţie?

La capitolul minusuri intră şi anticorupţia televizată: remarcată şi în cazul descinderilor ultramatinale, şi în cel al plimbării, prin faţa camerelor de filmat, a suspecţilor de corupţie încătuşaţi. Această tehnică a vizat cu preponderenţă un aşa-numit high-life al marii corupţii. Pentru mare parte a publicului larg, purtarea în cătuşe, prin faţa presei, a unor VIP-uri politice reprezintă, cu siguranţă, un spectacol agreabil, aşteptat chiar. Dar e şi un spectacol generator de campanii mediatice care, în unele situaţii, spun avocaţii, au fost invocate de procurori DNA când au solicitat mandate de arestare. La fel, un spectacol agreabil pentru mare parte a publicului larg îl reprezintă filmarea suspecţilor, buimăciţi de somn sau, uneori, în lenjerie intimă, în timp ce în faţa lor stau mascaţii pe punctul de a le intra în locuinţă.

E posibil ca DNA să recurgă la astfel de tehnici cu iz trumfalist, în scop „terapeutic”, la nivel de societate, şi în încercarea de a transmite, la nivel de clasă politică, un mesaj subliminal de forţă şi, astfel, de a-şi exhiba puterea şi de a-şi proteja independenţa în faţa puterii politice, principalul său inamic, care i-a pus în pericol independenţa, nu o dată, în ultimii zece ani, în diferite contexte şi sub diferite forme.

Există, însă, şi riscuri pe care le implică ceea ce pare a fi acest exces de zel. Riscuri pentru DNA şi pentru anticorupţia în sine, pentru credibilitatea şi eficienţa Justiţiei, pentru echilibrul puterilor în stat şi funcţionarea statului de drept, la fel de periculos ca şi ingerinţele politice. Pentru că o Justiţie decredibilizată devine, la un moment dat, vulnerabilă. Vulnerabilă în faţa politicului.

O anticorupţie eficientă – eficientă pe termen lung – nu se face  nici cu ieşiri triumfaliste în faţa presei, nici cu exces de zel care frizează, uneori, abuzul. Pentru că, aşa, mai binele scontat poate, de fapt, face loc mai răului. Pentru a fi eficientă pe termen lung, Justiţia trebuie să fie nu doar puternică (şi nu mai puternică decât celelalte două puteri în stat, pentru că lipsa echilibrului între ele duce la abuzuri grave şi incontrolabile), ci şi credibilă. Orice abuz dovedit o poate decredibiliza şi vulnerabiliza, exact în faţa inamicilor săi. Şi e riscant să se ajungă aici, mai ales atâta vreme cât corupţia e încă foarte extinsă.

Autor: 

Publicat pe:

timpolis.ro şi putereaacincea.ro

la 11 decembrie 2015

MELANIA CINCEA: „… oameni de legătură ai serviciilor secrete ruse vor încerca, în perioada următoare, să destabilizeze România.”

12 decembrie 2015 2 comentarii

Melania CINCEA .

Un moment în care nu cred în coincidențe

Am  pus faţă în faţă cu avertismente lansate de Centrul Strategic Euro-Asiatic de Informaţii două evenimente recente înregistrate în România. Două evenimente care nu seamănă între ele, care nu au aceeași cauză, care nu au aceiași actori, dar reușite, par să fi avut un beneficiar comun.. Un moment în care nu cred în coincidențe…

Centrul Strategic Euro-Asiatic de Informaţii avertiza, de anul trecut, că oameni de legătură ai serviciilor secrete ruse vor încerca, în perioada următoare, să destabilizeze România. Că, totodată, se urmăreşte crearea de tensiuni în Ungaria şi în România, cu scopul de a destabiliza Uniunea Europeană, în cadrul unui plan asemănător cu revoluţiile din statele arabe, şi că Rusia ar avea pregătită să pună în aplicare o aşa-numită „primăvară rusească” pentru a slăbi unitatea blocului comunitar în zona estică a Europei.

Să plasăm aceste avertismente în contextul revirimentului, la nivelul întregii Europe, al partidelor ultranaţionaliste – un curent întreţinut de la Kremlin, după cum atrage atenţia Stratfor. Și, apoi, să le punem față în față cu două evenimente recente înregistrate în România. Două evenimente care nu seamănă între ele, care nu au aceeași cauză, care nu au aceiași actori. Reușite însă, par să fi avut un beneficiar comun: puterea de la Kremlin.

Noiembrie. Confiscarea mișcărilor de stradă.

Privind la ceea ce se întâmpla în stradă încă din a doua zi a protestelor din noiembrie, izbucnite pe fondul tragediei de la Club Colectiv, am avut senzația că ne aflăm în pragul unei stări de anarhie, indusă, la care se lucra subteran.Temerea era cauzată de două situații: tentativa de confiscare a protestelor şi starea de confuzie intenţionat creată.

Privind cu atenție spre ceea ce se întâmpla în stradă, deja din a doua zi a manifestațiilor, am văzut că aceste proteste, născute din dorința sinceră a zeci de mii de oameni de a se implica într-o schimbare în mai bine a lucrurilor, au fost pe punctul de a fi deturnate, confiscate. Pericolul nu îl reprezenta confiscarea lor de către părerologi cu idei sterile și de către oportuniști, deşi riscau să le dilueze în irelevanță. Pericolul îl reprezentau manipulatorii, activiștii neocomunismului, activiștii pro-ruși, diversioniștii infiltraţi în piață, care făcea surfing pe valul de nemulțumire publică, având la purtător agende străine. Străine nu doar de interesele miilor de manifestanți, ci și de ale României. Au fost văzuți la mișcările de protest din marile orașe oameni despre care în presă circulau de mult timp informații că fac politica Moscovei și care distrăgeau atenția protestatarilor de la temele care au pornit mișcarea de stradă, strecurând discursuri anti-capitaliste, anti-occidentale, anti-NATO.

Pe de altă parte, în stradă au început să fie auzite sloganuri„Jos sistemul!” sau ”Toate partidele aceeași mizerie!”, care care s-au vrut intro al unei revendicări utopice și păguboase: înlăturarea instantanee a întregii clase politice. Idei inoculate prin mașini de propagandă, pentru că nu sistemul trebuie înlocuit – avem un sistem care funcționează, chiar și șhiopătând, pe fundamentul unei democrații liberale –, ci părți din el, oameni care greșesc, care se unesc în conjurații ale disprețului față de lege, față de popor. E imposibilă înlăturarea unui sistem in integrum, și nicidecum peste noapte, fără a afecta stabilitatea și funcționarea unui stat. O perioadă, fie și relativ scurtă, de vid de putere în instituțiile-cheie ale statului, de haos ar fi putut avea urmări catastrofale în actualul context geopolitic frământat, instabil, în care trăim cu amenințarea unei politici extrem de agresive a Rusiei. Pentru a înțelege ce ne-ar fi putut aștepta în condițiile destabilizării țării, e suficient să privim la ceea ce, în condiții asemănătoare, s-a întâmplat în Ucraina ori în Republica Moldova.

Decembrie. Atentatul de la Târgu Secuiesc, din fericire, dejucat.

Un comunicat al DIICOT anunță că un individ a încercat să pună la cale detonarea unui dispozitiv exploziv. Asta, de 1 Decembrie, o dată cu o semnificaţie aparte pentru România. În plus, în inima Ardealului, la Târgu Secuiesc, zonă marcată de mult timp de tensiuni interetnice. Ceea ce era pe punctul de a deveni un atentat nu este actul vreunui găinar ratat. Omul, Beke Istvan, este membru al unei grupări naţionalist-extremiste Mişcarea de Tineret 64 de Comitate – HVIM Ungaria. DIICOT, care i-a dejucat planul, susține că există suspiciuni că acţiunea ar fi fost parte a obiectivelor revizionist-separatiste pe care HVIM le promovează în Transilvania „în scopul realizării, inclusiv prin acte de violență îndreptate împotriva cetăţenilor români și a bunurilor acestora, a dezideratului de îngreunare/împiedicare a autorităților române în actul de exercitare a puterii de stat în zona așa-zisului Ținut Secuiesc, ca etapă a procesului ce vizează refacerea «Ungariei Mari».”

După arestarea lui Beke Istvan, au urmat fel de fel de alte reacţii smintite. De la cele propagate de voci politice româneşti – e adevărat, nu ocupante ale prim-planului scenei –, la voci din media şi de pe reţelele de socializare. Unii o fac deliberat. Sunt cei care incită la ură între români şi maghiari. O declaraţie care pune gaz pe foc, extinzând acuzațiile spre o zonă largă a maghiarimii, a fost făcută de Bogdan Diaconu, preşedintele Partidului România Unită, un partid anti-sistem, ultranaţionalist, ce se vrea un răspuns la iredentismul maghiar. „Partidul România Unită, Partidul lui Vlad Țepeș, va desființa UDMR prin legea pe care am depus-o ieri la Parlament din nevoia de auto-apărare a statului român în fața separatismului etnic care amenință, mai nou, cu violența extremă și cu atentate teroriste! Vă reamintesc că UDMR a sponsorizat cu bani și a desfășurat activități anti-românești împreună cu organizația teroristă «Mișcarea celor 64 de comitate» (HVIM) care a vrut să-i arunce în aer pe românii prezenți la parada de 1 Decembrie de la Târgu Secuiesc”, declară dl Diaconu. Ca o paranteză, un personaj intrat în politică în urmă cu 15 ani, în PSD-ul condus de Ion Iliescu, de unde a trecut, o vreme, la PC-ul turnătorului la Securitate Dan Voiculescu, reîntorcându-se apoi la PSD, ale căror jocuri le-a făcut, în vara loviturii de stat eşuate, marca USL, şi prin intermediul postului guvernamental rus Vocea Rusiei.

Alţii incită involuntar la ură interetnică. Din ignoranţă. Sunt cei care aruncă în derizoriu acţiunea de la Târgu Secuiesc a autorităţilor şi propagă, prin mass-media ori pe reţelele de socializare, mesaje cum că SRI şi DIICOT l-au luat pe sus pe Beke Istvan doar pentru imagine. Punându-i, astfel, o aură de martir nefăcând altceva decât să inflameze spirite deja încinse.

După cum prezintă autorităţile lucrurile, ceea ce era pe punctul de a se întâmpla în Târgu Secuiesc miroase a provocare. Să ne imaginăm ce ar fi urmat – în afară de zeci, poate sute de victime – dacă atentatul nu ar fi fost dejucat: s-ar fi ajuns la valuri de ură care propagau, la rându-le, altele şi altele, la tensiuni interetnice ce ar fi riscat să scape de sub control şi, cum menționa DIICOT, la îngreunarea sau chiar împiedicarea autorităților în actul de exercitare a puterii de stat. Să ne amintim cum au degenerat lucrurile în martie 1990, la Târgu Mureş, într-un alt scandal la care s-a ajuns pe fondul diversiunilor şi al manipulărilor. Atunci, vârfurile Uniunii Vatra Românească, un partid ultranaţionalist înţesat de foşti membri ai Securităţii, şi ale Uniunii Democratice Maghiare – încurajate în acest scandal al lor, scria presa vremii, de exponenţi ai nou-instalatei puteri, cu legături indubitabile cu regimul de la Moscova – începuseră să se acuze reciproc, în mod public. Românii erau acuzaţi de intoleranţă faţă de dorinţa maghiarilor de a avea şcoli şi universităţi în limba maghiară. Ungurii, de profanarea unor statui-simbol ale românimii, de răspândirea de manifeste cu informaţii false şi chiar de atacarea unor familii de români. Ce a urmat acestui schimb de replici la nivel politic se ştie: două zile de bătăi şi vandalisme, soldate cu cinci morţi, cu mai mult de 270 de răniţi, cu sedii de partide distruse şi o biserică incendiată, şi o lungă perioadă de timp marcată de tensiuni interetnice în zonă.

Având în vedere avertismentele lansate României şi de Centrul Strategic Euro-Asiatic de Informaţii, şi de Stratfor, e greu de crezut că aceste două evenimente recente sunt doar coincidenţe.

Autor: Melania CINCEA

Articolul a fost publicat în:

timpolis.ro

putereaacincea.ro

la data de: 7 decembrie 2015

%d blogeri au apreciat: