Prima pagină > Justiţie > ROMÂNIA – o ţară pe care preşedintele său o detestă şi în care, şef la CSM este pus autorul uneia din cele mai sinistre erori judiciare

ROMÂNIA – o ţară pe care preşedintele său o detestă şi în care, şef la CSM este pus autorul uneia din cele mai sinistre erori judiciare

Avem aşa:

  • Un Preşedinte care detestă România atât de mult încât nu doar că nu sărbătoreşte Ziua Naţională şi îşi face concediile cât mai departe de ţară, dar şi le şi prelungeşte  chiar dacă, conform cutumelor, ar trebui să fie prezent la anumite evenimente.

Nu întreb cine îl sponsorizează şi ce dă la schimb pentru că nu ne va spune. Aş întreba totuşi, dacă nu îi place această funcţie, cine l-a obligat să o ocupe?

Se temea de rezultatul  procesului de incompatibilitate în care era implicat în perioada alegerilor? Spera să îşi salveze casele obţinute prin fals în acte publice şi uz de fals? Sau îi plac doar banii, privilegiile şi toate celelalte de care se bucură cf. funcţiei dar nu şi atribuţiunile aferente funcţiei?

Am o sugestie pentru dumnealui. Ce-ar fi ca, dacă tot îi place atât de mult prin alte părţi, să rămână acolo pentru totdeauna?

  • Un preşedinte nou la CSM, ales fără concurent, care, împreună cu alţii, este autorul uneia din cele mai sinistre erori judiciare…

Să ne mai întrebăm de ce este România aşa cum este? Nu cred că are sens …

Să ne întrebăm la ce viitor se poate aştepta România? Cred că nu vrem să aflăm răspunsul …

***    ***    *** 

KLAUS IOHANNIS Un preşedinte care detestă atât de mult România încât preferă să se lăfăie în concedii prelungite, cât mai departe de ţară, chiar dacă ar trebui să participarea sa la anumite evenimente, unde prezenţa sa este reclamată de atribuţiunile sale constituţionale

KLAUS IOHANNIS
Un preşedinte care detestă atât de mult România încât preferă să se lăfăie în concedii prelungite, cât mai departe de ţară, chiar dacă ar trebui să participarea sa la anumite evenimente, unde prezenţa sa este reclamată de atribuţiunile sale constituţionale

Ieri, miercuri 6 ianuarie 2016, la Consiliul Suprem al Magistraturii  (CSM) a avut loc cea mai importantă şedinţă din acest an.

S-a dezbătut raportul de activitate pe 2015 şi au fost aleşi noii şefi, respectiv, judecatorul Mircea Aron a fost ales, în functia de presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, înlocuindu-l pe judecatorul Marius Tudose iar doamna procuror Luminiţa Palade a fost aleasă vicepresedinte al CSM, funcţie deţinuta în 2015 de Bogdan Gabor.

Cei doi au fost tovărăşeşte, singurii candidaţi, aşa că nu e de mirare că amândoi au fost aleşi cu o majoritate zdrobitoare. Au existat totuşi şi 19 voturi împotriva.

Aşa că, despre şedinţa respectivă nu prea sunt multe de spus. Totuşi, ceva ceva a fost un pic altfel decât până acum.

Preşedintele Iohannis, aflat în vacanţă în Florida a preferat să îşi prelungească şederea, spărgând astfel cutuma participării Preşedintelui la această şedinţă a CSM, deşi acesta este unul din atributele constituţionale ale Preşedintelui României. La ARTICOLUL 133 alin (6) din Constituţia României, scrie: „Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă.”

Preşedintele a preferat să să fie reprezentat de doamna Simina Tănăsescu, consilierul prezidențial, care a transmis un mesaj din partea Preşedintelui.

Simina Tanasescu

Simina Tanasescu

Nu se poate să nu te întrebi dacă şi salariul crescut nu demult DE MAI MULT DE TREI ORI dintr-un foc, ori dacă  beneficiază de celelalte privilegii tot prin reprezentanţi.

Judecătorul Horaţius Dumbravă, membru al CSM, a replicat la mesajul Preşedintelui formulând trei critici una legată de absențaa cestuia de la ședința CSM, altula legată de  lipsa de reacție a președintelui față de creșterea îngrijorătoare a numărului atacurilor la independența justiției.

În cea de a treia critică s-a legat de problema ofițerilor acoperiți din justiție:

„Aşteptam un semnal de transparenţă şi din partea Preşedinţiei, a preşedintelui Klaus Iohannis, pentru că el este şi preşedintele CSAT, un semn de transparență prin care să spună: «nu este niciun judecător sau procuror ofițer acoperit sau colaborator al serviciilor secrete». Să o spună public, dar și în raport cu personalul auxiliar. Eu cred

Judecătorul Horatiu Dumbrava

Horatiu Dumbrava Judecător

că este cazul ca acest lucru să fie spus. Dacă CSAT ar reuşi să prelucreze toate declaraţiile pe propria răspundere ale magistraţilor şi personalului auxiliar, este cazul ca preşedintele României, CSAT-ul să iasă public şi să spună aceste lucruri, sigur, fără să nominalizeze acele persoane care ar fi ofiţeri sub acoperire sau colaboratori” – a spus domnul Dumbravă.

Dumnealui a somat Preşedinţia şi CSAT să îi răspundă în termen de 30 de zile, la solicitarea cu privire la acest subiect, adresată încă din 8 decembrie 2015 de către asociaţiile profesionale.

Doamna Tănăsescu, în calitate de reprezentant a răspuns: „Îmi e teamă că vă voi dezamăgi. Nu ştiu încă exact despre ce este vorba”, după care a adăugat că va reveni după ce va avea detalii.

 

***

Luminiţa Palade Procuror Noua vice preşedintă a CSM

Luminiţa Palade
Procuror
Noua vicepreşedintă a CSM

Aici pot fi văzute CV-urile domnului judedecător Mircea Aron şi a doamnei procuror Luminiţa Palade, noul preşedinte al CSM, respectiv, noua vicepreşedintă a aceleiaşi instituţii

Mircea Aron CV  

Luminița Palade – CV

***

Legat domnul judecător Mircea Aron, ales  în funcţia de Preşedinte al CSM, mulţi se întrebau cine este acest domn şi mai ales ce argumente are să binemerite alegerea fără contracandidaţi într-o astfel de funcţie.

Cine ştie … Poate faptul că din cauza uneia din cele mai grave  erori judiciare de la noi, comise de acest domn o femeie a fost condamnată la 15 ani de puşcărie din care a efectuat zece.

Conform articolului:

Mircea Aron Judecător Noul preşedinte al CSM şi unul din autorii uneia din cele mai sinistre erori juduciare

Mircea Aron
Judecător
Noul preşedinte al CSM şi unul din autorii uneia din cele mai sinistre erori juduciare

Noul preşedinte al CSM are o pată uriaşă în CV

Mircea Aron – autorul celei mai mari erori judiciare în Dosarul Viorica Vişan

 publicat de ION SPÂNU pe cotidianul.ro ,  Mircea  Aron, noul Preşedinte al CSM, este unul din cei 8 judecători care au condamnat-o ilegal pe Viorica Vişan la 16 ani de închisoare pentru omor. După ce a executat 10 de ani, femeia  a fost achitată, după ce adevăratul criminal şi-a recunoscut fapta! Inspecţia judiciară a „stabilit”, evident, că judecătorii şi procurorii care au comis această enormă eroare judiciară nu s-au făcut vinovaţi de nimic. Ce să zic? Corb la corb nu … oops …

Pentru mulţi o astfel de acuzaţie (care l-a făcut pe dl. Aron să binemerite o astfel de alegere, probabil) pare una de domeniul nebuniei.

Şi totuşi nu este.

Nineta Anghelina Judecătoare

Nineta Anghelina
Judecătoare

Să ne amintim de Cazul Anca.

Caz petrecut în 1977, în care cineva numit Gheorghe Samoilescu a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. 4 ani mai târziu apare  adevăratul criminal iar Samoilescu a fost achitat. Între timp, întreaga sa familie s-a sinucis după ce fusese torturată de anchetatori. După  38 de ani, cînd Samoilescu murise deja, statul a fost obligat să plătească despăgubiri ridicole … de 10.000 euro.

Un alt caz de domeniul fantasticului este cazul Ţundrea, petrecut în 1992, în care Marcel Ţundrea a fost condamnat la 25 de ani închisoare. După 12 ani a fost descoperit adevăratul criminal şi Ţundrea a fost achitat, dar a murit în 2007, astfel încît, la fel ca şi Samoilescu, n-a mai apucat să beneficieze de despăgubirile decise la CEDO.

În cazul Vioricăi Vişan e vorba de lucruri nu mai puţin grave.

Cazul VIORICA VIŞAN este cel puţin la fel de grav. Înainte de a-l prezenta pe larg, iată Sentinţa nr. 1 din 14 inauarie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, dată în Dosarul 2125/1995, în care îi vedem în completul de judecată pe judecătorii Mircea  Aron, prospăt ales preşedinte al CSM, dar şi pe Nineta Anghelina, şi dumneaei fostă membră a CSM, acum pensionată!

1

După cum se poate vedea din fotocopia de mai sus, Viorica Vişan nu avea bani pentru a angaja un avocat şi a sost reprezentată la Curtea Supremă de Justiţie de un apărător din oficiu.

Acesta a spus că solicită admiterea recursului, (ATENŢIE !!! ), deoarece nu există   „probe care să stabilească vinovăţia acesteia sau completarea probatoriilor şi restituirea cauzei la procuratură”. În subsidiar, avocatul „a solicitat reducerea pedepsei aplicate instanţei”.

Completul cele mai înalte instanţe din România România nu a ţinut cont decît de solicitarea procurorului care : „ …a concluzionat pentru respingerea recursului ca nefondat”, (Procurorii CONCLUZIONEAZĂ ? ) şi, în consecinţă, recursul  Vioricăi Vişan a fost respins, astfel încît sentinţa de condamnare la 16 ani de închisoare a rămas definitivă! Femeia avea să execute efectiv 10 ani de închisoare, pînă cînd, abia în anul 2005, s-a constatat că adevăratul criminal era fiul acesteia, Florin Cristian Visan, care se autodenunţase CU MULT TIMP ÎNAINTE, însă nimeni nu l-a luat în seamă!

Pentru a se înţelege cum s-a ajuns să se comită această oribilă eroare juridică ce a mâncat 10 ani din  viaţa femeii, iată mai jos, pe larg, articolul apărut în„Lumea Justiţiei” încă din 8 noiembrie 2010.

Altfel spus, magistraţii care l-au ales pe Mircea Aron în fruntea Consiliului Superior al Magistraţilor (CSM) nu pot spune că nu au ştiut despre prezenţa acestuia în completul care a decis eroarea judiciară în Cazul Viorica Vişan! Iată istoria acestui caz, aşa cum a fost descrisă în 2010 de luju.ro:

Istoria înscenării judiciare

„Drama Vioricăi Vişan (fosta cameristă la SC Montana SA Sinaia) a început în toamna lui 1994, cînd soacra sa, a dispărut de la domiciliu. Pe fondul duşmăniei existente între femeie şi soacra sa, o serie de rude au opinat că aceasta i-a făcut de petrecanie şi a ascuns cadavrul. Cercetările care au urmat au descoperit în curtea casei comune cadavrul soacrei. Legiştii au stabilit – greşit cum avea să se dovedească ulterior – că ar fi fost omorîtă cu o lovitură de toporaş în cap. Cazul a intrat pe mîna procurorului Constantin Plăcintă, de la Parchetul Tribunalului Prahova care, împreuna cu o mînă de poliţişti diletanţi, au reuşit prin ameninţări şi constrîngeri să o determine pe femeie să recunoască evaziv fapta. Nu s-a făcut reconstituire la faţa locului şi nici nu s-au descoperit armele crimei. Deşifemeia şi-a retractat declaraţia, a fost trimisă în judecată pe simplele născociri ale procurorului Plăcintă şi a declaraţiilor îndoielnice ale rudelor cu care se afla în duşmănie, care şi-au exprimat bănuielile că ea ar putea fi autorul omorului. Apărată de un avocat de „doi bani”, şi „judecată” de un complet care nu a exercitat nici cel mai mic rol activ în aflarea adevărului, Viorica Vişan a fost condamnată de judecătorii Sergiu Tudorache şi Ioan Bordeanu, de la Tribunalul Prahova, atenţie, la primul termen de judecată, la 16 ani de închisoare. Rechizitoriul lui Placintă a fost copiat la indigo în sentinţă, retractarea de către Vişan a declaraţiei de „recunoaştere” luată sub bătăi şi ameninţarea că îi va fi arestată toată familia (inclusiv fetiţa de şapte ani), fiind interpretată ca „atitudine nesinceră”.Apelul a fost respins, tot la primul temen de judecata, de un complet al Curtii de Apel Ploiesti format din judecătorii Aurelia Androne, Victoria Nicolau şi Aurel Ionescu, prin simpla copiere a sentinţei de la fond, fără nici o motivaţie asupra apelului declarat. A urmat recursul la Înalta Curte, pe care judecătorii Lucia Popescu, Nineta Anghelina şi Mircea Aron, l-au respins printr-o răsfoire sumară a dosarului, argumentînd că „împrejurarea că inculpata a revenit asupra recunoaşterilor sale anterioare nu constituie temei pentru înlăturarea declaraţiilor retractate, din moment ce nu este temeinic şi convingător motivată”. Cu alte cuvinte, inculpata trebuia să-l aducă ea pe adevăratul criminal de mînă, ca să fie crezută. După zece ani, Parchetul Tribunalului Prahova a luat în considerare auto-denunţul fiului condamnatei, Florin Cristian Vişan, care a mărturisit că el a comis crima pe fondul certurilor şi consumului de alcool! Parchetul a înaintat o cerere de revizuire, iar Tribunalul Alba (judecător Diana Maria Farcaş) a achitat-o pe Viorica Vişan prin sentinţa penală nr. 215 din 15 septembrie 2005. Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare, iar femeia a fost pusă în libertate”.

Aşadar, cu acest caz Viorica Vişan suntem în faţa uneia dintre cele mai grave erori judiciare, în care o femeie amărîtă a fost obligată să stea 10 ani în închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o! Între cei vinovaţi de instrumentarea şi judecarea acestei erori judiciare se află şi acest judecător, fost procuror comunist, MIRCEA ARON, ales acum să conducă ditamai Consiliul Superior al Magistraţilor (CSM)!

Dacă ne uităm pe CV-ul lui Mircea Aron, observăm că în 1997, cînd s-a judecat Recursul înaintat de Viorica Vişan, el era judecător la Secţia Militară a Curţii Supreme! Deci, ce a căutat Mircea Aron în acel complet care a condamnat-o definitiv pe Viorica Vişan?

2

De asemenea, tot din CV-ul lui Mircea Aron vedem că la un an după ce a pronunţat sentinţa în această eroare judiciară dovedită, îl găsim deja pe funcţia de „Secretar general adjunct al CSM”, unde a stat între 1998-2001, perioadă în care era Membru al CSM şi judecător la Curtea Supremă de Justiţie! Din 7 ianuarie 2011, Mircea Aron revine în CSM, fiind acum ales chiar Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM)!

La rândul său, povestea cazului Viorica Visan o aflăm din articolul „O femeie face puscarie in locul fiului ei” scris de Lidia Popeanga, Al. Racoviceanu şi  publicat la data de 25 octombrie 2004 pe  hotnews.ro 

Viorica Vișan

Viorica Vișan

Prezentam astazi, in exclusivitate, o poveste senzationala care face obiectul unui proces la Tribunalul Prahova. Este vorba de o posibila eroare judiciara, a carei victima este o femeie din Comarnic, Viorica Visan, in varsta de 54 de ani. Ea si-a petrecut ultimii zece ani in inchisoare, fiind acuzata si condamnata pentru uciderea soacrei sale.

In anul 1994, cand s-au facut primele cercetari, se pare ca anchetatorii „au fortat nota” si Viorica Visan a fost inculpata.

Intre timp, unul dintre fiii sai, Cristian Florin Visan, a recunoscut comiterea crimei de atunci. Pana de curand, nimeni nu a luat in seama nici declaratiile femeii care spunea ca este nevinovata, nici autodenunturile fiului care dadea detalii despre crima pe care nu le cunosteau nici anchetatorii.

In urma cu o luna, ancheta a fost redeschisa si au fost descoperite probe care demonstreaza fara putinta de tagada ca baiatul este autorul asasinatului, iar femeia a stat nevinovata in inchisoare. Tribunalul Prahova a admis aceste probe si a hotarat redeschiderea procesului.

Cauza este rejudecata, iar femeia va fi eliberata peste cateva zile. Ca si in cazul lui Marcel Tundrea, cineva va trebui sa plateasca pentru cei zece ani irositi in inchisoare.

Cele mai multe probe de acuzare sunt dovezi circumstantiale, adica indicii ale vinovatiei, sugestii asupra prezentei inculpatei la locul crimei si informatii privind mobilul suprimarii unei batrane. Locul actiunii este strada Podul lui Neag, din orasul Comarnic, judetul Prahova. Strada este impropriu zis, deoarece este o ulita care leaga de zona fabricii de mobila cateva case aflate pe un deal.

Intr-una din aceste case locuia Aurelia Visan. Femeia avea trei baieti, Ioan, Teodor si Constantin. Ioan Visan s-a mutat in Breaza, Teodor a ramas in casa cu mama sa, iar Constantin are o situatie mai aparte.

Relatia soacra–nora

Constantin s-a casatorit cu Viorica. Femeia era camerista la Hotelul „Montana” din Sinaia. Impreuna, ei au trei copii. Viorica era foarte suparata pe soacra sa pentru ca batrana a incheiat un contract de vanzare-cumparare cu fiul si nora sa, ei urmand sa intre in posesia casei la moartea Aureliei. Pentru ca s-a incheiat acest contract, Viorica a vandut un apartament in Breaza.

Dupa un timp, batrana ar fi anulat contractul si le-a dat nurorii si fiului un teren de casa, in curtea unde se afla si locuinta sa. Viorica si Constantin s-au vazut siliti sa o ia de la inceput, ridicand o casa si avand grija si de copii.

Scandalurile dintre soacra si nora au devenit de notorietate in Comarnic. Aproape toti vecinii au fost martori la discutii aprinse sau chiar la batai, Viorica Visan pierzandu-si de multe ori cumpatul in timp ce discuta cu soacra sa.

Disparitie misterioasa

Oamenii care locuiesc in casele de pe Podul lui Neag sunt foarte apropiati si isi cunosc unul altuia obiceiurile. Asa se face ca, la 9 octombrie 1994, toti vecinii si-au dat seama ca Aurelia Visan lipseste de acasa. Ei stiau ca, pe 8 octombrie, batrana trebuia sa mearga la Spitalul din Azuga unde era internat Teodor Visan.

Impreuna cu o vecina, batrana urma sa-i duca fiului un pui copt si o placinta cu mere. Prima intrebata de vecini privind disparitia femeii a fost Viorica Visan. Nora a spus ca nu exista nici un motiv de ingrijorare pentru ca soacra-sa ar fi plecat in Medias, la nepotii ei, Marilena si Ioan Vacar. Batrana obisnuia sa isi petreaca iernile in Ardeal.

Intre timp, Teodor Visan a venit acasa. A gasit pe masa din bucatarie puiul pe care mama sa il pregatise pentru a-l duce la spital. In dormitorul batranei erau intinse toate hainele ei. Barbatul s-a ingrijorat si a chemat toate rudele pentru a o cauta pe mama sa. Au venit nepotii din Medias, fratele din Breaza si a fost organizata o vasta cautare in padurile din apropiere.

Descoperirea macabra

In primele zile dupa disparitia femeii, mai multe persoane au intrebat-o direct pe Viorica Visan daca si-a omorat soacra. Femeia a dat raspunsuri ce mai tarziu aveau sa fie considerate probe, cum ar fi „am omorat-o, am omorat-o, dar unde am ingropat-o?”.

Ioan Vacar, nepotul de la Medias, a ramas mai mult timp in casa. El a spus ca a avut o presimtire si a inceput sa caute in toata curtea locurile mai putin uscate. Asa se face ca a descoperit o zona unde pamantul era afanat, ca si cum se sapase de curand. Pe 20 octombrie, Ioan Vacar a luat o sapa si a dat la o parte pamantul moale. A dat peste un picior de femeie si atunci a fost alertata politia.

Pe 20 octombrie, din curtea casei a fost dezgropat corpul Aureliei Visan. Medicii legisti au descoperit mai multe semne de violenta, iar data mortii a fost aproximata pentru noaptea de 7 spre 8 octombrie 1994. A doua zi, a fost arestata Viorica Visan. In acea noapte, intr-un birou al Inspectoratului Judetean de Politie Prahova, femeia a recunoscut ca si-a omorat soacra.

Aceasta declaratie, contrazisa in zeci de alte marturii si memorii inaintate de Viorica Visan, avea sa fie cea mai grava proba in acuzare

Timp de zece ani, nimeni nu a avut rabdare sa asculte adevarata poveste a crimei de la Comarnic. Ea s-a consumat intr-o comunitate mica, saraca, fara posibilitatea de a ajunge sa atraga atentia autoritatilor sau mijloacelor de informare in masa.

Dramele Aureliei si Vioricai Visan nu au interesat pe nimeni, pana de curand, cand un colectiv de procurori a hotarat sa cerceteze cu atentie denuntul lui Cristian Florin Visan. Asa a fost descoperit firul real al evenimentelor.

Nepotul beat

Cristian spune ca, in noaptea de 7 octombrie 1994, a baut timp de aproape trei ore cu o prietena, Veronica Rotila. S-a intors acasa, avand la el inca cinci litri de vin. Ii era foame, parintii sai dormeau, asa ca s-a gandit sa o scoale pe bunica sa si sa ii ceara de mancare.

Pana a parcurs cei aproximativ 20 de metri care despart casele, Cristian a uitat de ce a plecat spre Aurelia si a intrat la batrana suparat ca intre mama sa si ea izbucnesc mereu certuri. In loc sa-i ceara de mancare, baiatul a trezit-o pe batrana si i-a spus sa termine cu intrigile.

Ucisa in bataie

Inca adormita, Aurelia a sarit sa-l loveasca pe baiat. El s-a pierdut cu firea, a strans-o de gat, a lovit-o si a trantit-o la pamant. S-a urcat cu genunchii pe burta ei si a luat de pe jos un cutit de bucatarie care cazuse in timpul luptei. A incercat sa o loveasca la gat, dar batrana s-a ferit si lama s-a rupt in pardoseala.

Din cauza socului, Aurelia a ramas nemiscata si baiatul a crezut ca a omorat-o. Tocmai se gandea cum sa scape de cadavru, cand Aurelia s-a ridicat, a luat din cui o masina de tocat carne si a incercat sa-l loveasca. Barbatul a dezarmat-o, a trantit-o din nou la pamant si i-a sfaramat capul cu masina din otel. 

Probe concludente

Cristian spune ca de la inceput s-a gandit sa ingroape cadavrul in curte. A sapat o groapa cu un tarnacop si a pus trupul batranei dezbracat de toate hainele. La hazna a ridicat podul si a aruncat in groapa masina de tocat carne si cele doua fragmente ale cutitului rupt in timpul luptei.

In urma cu o luna, Cristian Visan i-a condus pe procurori la hazna si aici s-au facut sapaturi, gasindu-se armele crimei. Mai mult, scheletul Aureliei Visan a fost reexaminat si s-a observat ca ranile de pe craniu se suprapun perfect masinii de tocat. Toate aceste expertize au fost facute la Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”. 

Aceste probe concludente i-au determinat pe procurori sa ceara redeschiderea cazului. Pentru ca autorul crimei este deja incarcerat nu s-a cerut si emiterea unui nou mandat de arestare.

Dupa arestarea Vioricai Visan, la 21 octombrie 1994, au fost audiati baietii ei, Laurentiu si Cristian Florin. Primul a spus ca, in 12 octombrie 1994, fiind in bucatarie, singur cu mama sa, a deschis discutia despre disparitia bunicii sale. Viorica ar fi spus „i-am facut de petrecanie” si a adaugat ca batrana s-ar afla in spatele casei.

Imediat s-a facut legatura cu locul unde a fost ingropata Aurelia Visan. Cristian Florin a fost si el audiat. El a declarat ca, in seara de 7 octombrie, a plecat de acasa in jurul orei 20.00 si a revenit in zori. Mama sa folosise intoarcerea lui Cristian acasa drept alibi, spunand ca a fost trezita atunci cand tanarul a revenit.

Audiat, fiul a spus ca mama sa nu era in casa si ca ea a aflat ca el a lipsit toata noaptea abia a doua zi, la pranz, cand s-au intalnit.

Mai trebuie adaugat ca o alta marturie privind posibila implicare a Vioricai Visan in crima a venit chiar din partea sotului sau. El a sustinut ca de la inceput a banuit-o pe sotia sa de crima si de aceea a preferat sa nu participe la cautarea trupului mamei sale.

La 21 octombrie 1994, Viorica Visan a recunoscut ca a omorat-o pe soacra sa. De la inceput, pentru o persoana care cunoaste detaliile cazului, aceasta recunoastere ar fi trebuit sa atraga atentia. Femeia sustine ca a fost vorba de un asasinat cu premeditare, stia ca Teodor este in spital si ca batrana este singura.

Dupa lasarea intunericului, cand s-a asigurat ca sotul ei doarme, Viorica ar fi iesit din casa si a intrat la Aurelia. Avea la ea un cutit si a lovit-o in cap. Lama s-a rupt si atunci femeia a luat din perete o secure si a lovit-o cu ea. Aici intervine primul element care sigur i-a fost sugerat Vioricai in timpul marturisirii. Securea a fost gasita de anchetatori in casa batranei.

La expertiza criminalistica s-a vazut ca nu are pete de sange, dar era singurul obiect din casa care putea fi folosit la crima. Asa ca Viorica a fost pusa sa recunoasca folosirea uneltei, iar la sfarsitul declaratiei a spus ca a spalat securea sub jet puternic de apa si de aceea nu au ramas urme de sange pe ea.

Dupa comiterea crimei, Viorica Visan ar fi dezbracat corpul si a spalat hainele de sange. Hainele au fost gasite in bucatarie, puse la uscat. In continuarea marturisirii, Viorica Visan spune ca a tarat corpul spre haznaua din curte. Aici trebuie spus ca inculpata avea, la acea vreme, 48 de kilograme, iar batrana ucisa era obeza.

Procurorii au gasit cateva zgarieturi pe scandurile de la hazna, ca si cum cineva ar fi incercat sa ridice podul pentru a arunca inauntru ceva. Viorica a declarat ca a vrut sa o arunce pe soacra sa in groapa, dar nu a putut ridica podul. Atunci, ea a sapat o groapa in spatele casei si a pus cadavrul acolo.

Trebuie spus ca imediat dupa aceasta declaratie, Viorica Visan a retractat totul, sustinand ca toate amanuntele din marturie i-au fost sugerate de anchetatori. Mai mult, la procese ea si-a declarat nevinovatia in fata instantei si a inaintat mai multe memorii catre diferite foruri, sustinand ca este victima unei erori judiciare.

Cristian Florin Visan, cel care isi asuma responsabilitatea crimei din 1994, si-a petrecut aproape toata viata in puscarie. El a fost arestat pentru furturi si talharii. Chiar la sfarsitul anului 1994, cand mama sa era trimisa in judecata pentru crima, Cristian era incarcerat. Acum, el este la Penitenciarul Ploiesti, unde executa o condamnare definitiva pentru furt.

In luna septembrie a acestui an, el a trimis o scrisoare catre Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova, in care recunoaste comiterea crimei si ofera indicii si amanunte care nu pot fi contrazise. El spune ca a mai facut un autodenunt, in cursul anului 1995, in care spunea ca mama sa este nevinovata si a fost arestata de pomana.

Procurorii au gasit la Penitenciarul Margineni, unde era arestat atunci Cristian Visan, dovada ca autodenuntul a fost trimis. S-a facut o verificare si la Inspectoratul Judetean de Politie Prahova (foto), dar aici nu apare autodenuntul.

Cum este imposibil ca un biet curier intre Directia Generala a Penitenciarelor si Politie sa ascunda o asemenea hartie, inseamna ca autodenuntul a fost musamalizat la institutia de ancheta. Dupa ramanerea definitiva a cauzei, va fi cercetat si acest aspect.

Viorica Visan a executat zece ani de inchisoare. Cifra rotunda s-a implinit acum 4 zile. In tot acest rastimp, ea a scris sute de scrisori catre aproape toate rudele si toti martorii audiati in proces, texte in care isi proclama nevinovatia. Acum, cererea de revizuire formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova (foto) a fost admisa de judecatori.

Asta inseamna ca procesul se va rejudeca, mai mult, procurorii au cerut eliberarea imediata a Vioricai Visan si mentinerea ei in stare de libertate pana la terminarea procesului.

Asa cum cererea de revizuire s-a judecat in regim de urgenta, tot asa si procesul crimei din 1994 a trecut ca o sageata prin trei instante de judecata. Rechizitoriul a fost intocmit la sfarsitul.

PENTRU CONFORMITATE

La scrierea articolului am folosit drept surse:

cotidianul.rohotnews.roluju.ro

evz.roadevarul.ro

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: