Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri, Politicăraie - Partide - Politicieni > Tranan Băsescu pe drumul de la politică la politicianism sau de la politician la politruc

Tranan Băsescu pe drumul de la politică la politicianism sau de la politician la politruc

PRECIZARE

În accepțunea acestui text, noţiunea de politician diferă de noţiunea de politruc/politicianist prin fapul că un  politician este minimum 70% consecvent şi maximul 30% oportunist iar un politruc/politicianist se defineşte ca fiind minimum 70% oportunist şi 30% consecvent.

În ceea ce priveşte minciuna, cineva care se ocupă de politică nu are cum să nu o foloseasă.

La politician minciuna nu depăşeşte 40% iar la politruc/politicianist minciuna nu scade sub 60%.

Traian Băsescu

Motto:

Un mare politician ştie când este momentul să se retragă la pensie.

Din păcate, marii politicieni sunt foarte rari…

* * *

Perioada în care am fost suporter aproape necondiţionat a lui Traian Băsescu, fostul Preşedinte al României, este, pentru mine, definită clar de două evenimente.

Primul a fost momentul în care Dinu Patriciu, (fie iertat) ieşea pentru prima dată cu lacrimi în ochi de la D.N.A. (sau, poate, se numea la acea vreme P.N.A.).

Atunci a existat un moment de uluire după care a început furtuna, aşa zisul Război al Palatelor şi a început să se cristalizeze Grupul 322, grup care , în timp, a ieşit la lumină şi a fost miezul care a generat USL. Dinu Patriciu a spus, scrâşnind, sufocat de revoltă că procurorii şi-au permis să pună întrebările care trebuiau puse şi cu lacrimi în ochi: „Este un atac politic, cineva va plăti” ţintind direct spre Monica Macovei care atunci era Ministru a Justiţiei. (Unii poate îşi mai amintesc cum penalul jurnalist Sorin Roşca-Stănescu se sufoca şi el de enervare recitându-şi ca şi cum ar fi fost un început de sfârşit de lume scabroasa litalie. Poate asta a şi fost, de atunci, pe de o parte D.N.A.-ul a început să îşi facă datoria, pe de altă parte a început circul politic care a schindat extrem de clar clasa politică şi electoratul.)

Pe scurt, Triceanu, premier în acea perioadă, se prezintă ca de obicei la Dinu Paticiu pentru a-ş primi ordinele. (Patriciu controla discreţionar Guvernul prin  faptul că sponsorizase atât PNL cât şi PSD, existând zvonul că de la el a plecat indeea creeri unei mari alianţe cu PSD şi PNL pe post de lidei egali şi incontestabili. La în acel moment lucrul părea imposibil, PSD fiind un partid de vreo 40-45% iar PNL cu bătaie dacă atingea 15-17% , 20-22% find scorurile pe care le dădeau până şi sondajele plătite de PNL).

Patriciu îi cere direct lui Tăriceanu să o schimbe pe Macovei. Acesta se prezintă la Guvern şi îi cere Monicăi Macovei să îşi dea demisia, Monica Macovei refuză bazându-se pe susţinerea puternică din partea lui Băsescu şi Războiul Palatelor ibucneşte. Pentru asta l-am admirat sincer pe Băsescu, consecvenţa dumisale fiind detaliul care a generat simpaia faţă de dânsul.

Episodul Macovei, nefiind altceva decât scânteia care a aprins fitilul în Războiul Palatelor. Toate nemulţumirile celor,  din care, până acum unii au putut fi văzuţi la Beciul Domnesc, devenind u eficient combustibil care alimentrază şi azi ura unora faţă de Traian Băsescu.

Tăriceanu face atunci o remaniere guvernamentală comiţând una din cele mai penale trebuşoare din viaţa sa. A schimbat conformaţia arcului guvernamental prin scoaterea PDL de la guvernare… lucru prevăzut de Constituţie şi care impunea prezentarea în faţa parlamentului, or asta ar fi putut însemnat respingerea acestuia.

Guvernul Tăriceanu a fost susţinut pe ascuns de PSD cu condiţia de a-i face jocul. 

Momentul în care am renunţat să mai fiu un susţinător al lui Traian Băsescu a fost acela când am avut confirmarea că din consevcenţa dumnealui nu a mai rămas nimic şi a devenit un oportunist, un politric care se crampona de putere şi ar fi fost să facă orice pentru a o păstra (se îmbolnăvise de putere la care viseazăşi acum să revină testând posibilitatea de a candida pentru Primăria Generală a Bucureştiului, funcţie pe care a mai ocupat-o şi l-a propulsat în funcţia de Preşedinte al României). Era momentul celei de a doua desemnări a lui Ponta pentru funcţia de Premier după ce spusese că nu îl va mai desemna nici picat cu ceară.

Iniţial nu am înţeles de ce a făcut-o.

Dacă privim retrospectiv, vedem un Traian Băsescu aflat în situaţia în care nu ar fi rezistat unei noi suspendări, un PDL în care se profila cu tot mai multă obrăznicie şi ostilitate faţă de Preşedintele care a creat de fapt acest partid, aripa Blaga care urma să ofere pe tavă PNL-ului partidul cu preţul de a fi numiţi câţiva dinte iniţiaţi în această poveste, în nişte funcţii mai mult sau mai puţin importante.

La vremea aceea din zona Elenei Udea s-au tras repetate semnale de alarmă că PDL e în pragul unei trădări care îl va duce la dispariţie, dar nostima  blondă  a fost ridiculizată chiar şi de unii care se declarau susţinători ai ei, susţinători care i-au devenit adeversari când a început să aibă probleme.

Vedem că, în acea perioadă, Crin Antonescu devenea extrem de sigur că el este viitorul  Președinte.  Siguranța aceasta, transformată în aroganţă de-a dreptul paranoică , mai târziu, l-a  dus chiar în situația de a afirma că nu el este cel care ar avea nevoie de ceilalţi, ci că ei (inclusiv  PSD) ar avea neapărată de el şi numai de el.  Se credea, asemeni lui Dan Diaconecu, un personaj providenţial  fără de care România poate trage obloanele.

Această aroganţă a dus la prăbuşirea carierei politice a lui Crin Antonescu, pumnalul fiindu-i înfipt în spinare chiar de cel pe care l-a adus şi l-a plantat cu încălcarea gravă a Statutului PNL. Klaus Iohannis. A fost numit vicepreşedinte fără alegeri şi a fost plantat în funcţie fără a îndeplini criteriul vechimii (minim 3 ani).

În acel moment, USL deja cocheta cu candidatura unui PSD-ist, începând chiar a se pomeni mai pe ascuns numele lui Ponta, aşa că nu şi-ar fi permis o confruntare electorală prezidenţială. Interesant este că USL ŞTIA  că Băsescu nu poate fi obligat să desemneze un USL-ist pentru funcţia de premier. Chiar dacă USL avea o majoritate rală destul de puternică, în Constituţie se vorbea de „un partid” care ar fi obligat Preşedintele să îi ofere mandatul de Premier. O alianţă nu potea emite pretenţii constituţionale.

La rândul său, Preşedintele Băsescu era într-o situaţie stranie.

Pe de o parte, de temea ca de foc de o eventuală suspendare. Pur şi simplu nu mai avea semnale că ar mai fi rezistat. Experienţa spunea că în România Constituţia se poate interpreta oricum, uneori prin uitarea rostului unai simple virgule schimbându-se sensul unui articol sau chiar interpretarea lui exact invers faţă de sensul sub care a fost conceput de creatorii ei.

Băsescu a şi ieşit cu ceea ce părea un fel de joacă pentru enervarea USL. A promis demisia Parlamentului şi a sa şi mergerea la alegeri.

Evident,variantă pe care USL nu o putea accepta. Preşedintele ar fi avut voie la încă un  mandat, şi nu doar în acel moment, ci şi la ocazia următoare când ar fi avut timp să mai dreagă busuiocul în ceea ce priveşte imaginea sa.

Băsescu nu putea fi obligat să desemneze pe cineva. Niciun un partid nu avea 50% în Parlament. Alianţele nu sunt luate în seamă de Constituţie indiferent de câţi parlamentari au. Şi a normal, aceste alianţe pot fi azi iar mâine să nu mai existe dacă un lider de la un partid se ceartă cu un lider de la alt partid al respectivei alianţe.

Cum-necum, Băsescu îl desemnează pe Ponta a doua oară deşi zicea că nu o va face nici dacă se prăbuşeşte cerul.

Motivele lui, au fost pe de o parte că se temea de o supendare (deşi ştia că USL nu poate prezenta în acel moment un candidat puternic, deci avea nevoie de timp). Acest lucru arâtând că Băsescu dipăruse atuul de jucător capabil să vadă cu doi paşi mai departe decât adversarul.

Un alt motiv a fost acela că simţea că Ponta nu poate fi demolat ca imagine decât oferindu-i cât mai multă putere. Funcţia de Premier l-a împins în stuaţia de a se vedea că e un papagal, un mincinos, un incapabil să se idice la nivelul funcţiei.

Greşala din partea lui Traian Băsescu de a nu explica răspicat ce şi cum arată că dândul nu mai are capacitatea de a-şi asuma riscuri (dacă ar fi explicat ar fi oferit adversarului şansa de a contracara), ceea ce l-a făcut să nu mai fie acel preşedinte jucător care fusese, acel preşedinte capabil să lupte de la egal la egal, în acelaşi, timp cu trusturi de presă, cu sinbicate şi paride călcându-i pur şi simplu în picioare.

De aceea, ziceam atunci când l-a desemnat pe Ponta că uneori vine vremea ca oamenii să îşi dea demisia.

Asta nu se rezumă totuşi doar la cele de mai sus ci mai sunt şi alte detalii …

De exemplu, cu ani în urmă, Preşedintele Băsescu spunea că dânsul nu va mai ocupa alte funcţii, se va retrage din viaţa publică şi va pleca pe mare. „După ce ai fost Preşedinte – zicea Traian Băsescu – orice funcţie nu poate însemna decât o scădere în carieră”. Şi avea dreptate. Putea cel mult,aşa, de plictiseală, să devinnă un fel de înţelept din umbră al unui partid.

Asta cu marea mi-a atras atenţia de atunci doarece nu o putea face ,un  fost preşdinte beneficiind toată viaţa de protecţia necesară din partea SPP.

Ziceam că e doar un fel de a spune că de va retrage în linişte undeva unde îşi va îngriji nepoţii şi îşi va mânca pensia în linişte.  

Devenind Preşedinte al unui partid, chiar dacă acest partid e considerat cumva partidul domniei sale, şi cochetând cu ideea de a-şi depune candidatura la Primăria Generală a Bucureştiului, ne arată un altfel de traian Băsescu, unul infectat de boala puterii, oprtunist, lipsit de măsură în ceea ce spune.

Se pare, din fericire, că domnul Băsescu ar avea din teritoriu semnale că dacă va candida la Primăria Generală a Bucureştiului se va face de râs cu un scor cu o singură cifră.

Dacă Băsescu s-ar fi retras undeva să trăiască în linişte ar fi rămas în Istorie ca un fost Preşedinte al României care a avut luciditatea şi curajul de lua, atunci când a fost nevoie şi ţara era deasupra prăpastiei,  măsuri nepopulare pentru a nu permite României să se angajeze pe traiectoria care ar fi dus-o direct cu oiştea în faliment.

Neretrăgându-se şi tot apărând în public încercând să devină iar un individ cu putere, Băsescu ne arată că din  animalul politic Traian Băsescu a mai rămas un gloabă politică ce înearcă să se menţină pe val enunţânt tot felul de lucruri pe car i se pare că evenualii votaci ai domniei sale ar vrea să le audă.

A avut de ales… să rămână un fost preşedinte al României; din păcate a preferat să rămână ca un personaj de duzină, un politruc oportunist care a însemnat ceva…

Nu pot să nu amintesc aici declaraţiile domnului Băsescu privitoare la migranţii arabi care par a fi un fel de sinteză a ceea ce spun babele leşinate de spaină că vin arabi, le violează  şi le fură cratiţele cu smalţul sărit de vreme, declaraţii care, mai apoi, dunt cometate în draci: „Fostul Preşedinte a spus că …”, „Fostul Preşedinte declară că …” , „Fostul Preşedite crede că …”.

N-am vrut să o spun, dar acum cred că se impune. Aşa devine omul din mare politician, ţaţă.

P.S. Oare  cine va mai la în serios ce spune cineva care zicea că,  „După ce ai fost Preşedinte,  orice funcţie nu poate însemna decât o scădere în carieră”?

Gata dom’ Preşedinte … pentru dumneata,  game over.

Sănătate multă să ai ca să îţi poţi creşte nepoatele frumos. Cu bine …

  1. Gheorghe Deresu
    9 Februarie 2016 la 8:29

    Liantul intre Basescu si Ponta nu a fost Tal Silberstein? Daca da, acest fapt explica coabitarea celor doi. Este România camp tactic în războiul Soros – Steinmetz? Daca da, atunci exista explicatia caderii guvernului Ponta si aparitia „guvernului meu”. Cu regret spun, Romania nu mai este a noastra, este a „lor”. La vot romanii fac numai si numai figuratie, votand, nu conteaza pe cine. Votezi cu cine vrei, dar iese cine trebuie. Totdeauna, cel mai „bun”.Dipa ce-si termina mandatul afli ca a fost un corupt, corupt de rusi (astia sunt la moda). Se spune, c-asa-i in democratie. Dupa vot. unii specialisti sunt inlocuiti de alti specialisti (cu contributii deosebite la lipitul de afise in campania electorala). Rezultatul, vazut si simtit chiar si de prostul satului (nu al statului), dupa un sfert de veac de „democratie” transatlantica (importa la greu), este o Romanie in haos total, chiar in pragul prabusirii. Prabusirea e o chestiune de timp… Daca comparam ce s-a intamplat in jurul anilor 1950 cu ce s-a intamplat dupa 60 de ani constatam ca evenimentele s-au desfasurat in acelasi mod, existand numai o diferenta de timp. Si atunci, dar si acum, actorii au fost aceeasi (sau urmasii lor), actionand in numele „democtatiei” si poporului. Atunci s-a luat de la bogatii Romaniei si s-a dat poporului roman, acum s-a luat de la poporul roman prin reforma si privatizare si s-a dat transnationalelor. Fac parte din clanul lui Gheorghe si Ion, care a gustat atat din reforma cat si din privatizare. Unul prost, celalalt sluga, c-asa-i la romani… „Ei” stiu si se folosesc.

    • 9 Februarie 2016 la 15:27

      Drept să spun, cred că mecanismul ăsta e un picuţ mai complicat.
      Dacă ar fi foat aşa, ponta fie nu accepta postul de Premier, fie îşi lua nişte consilieri de imagine care să îl înveţe când şi ce să zică, dar mai ales să se ambină.
      Nu ştiu dacă îţi aminteşti zâmbetul parşiv al lui Băsescu.
      El a avut de-a face o carieră întreagă cu tot felul de oameni. inevitabil a trebuit să înveţi cum să pară că ajuţi pe cineva pe care vrei să îl termini.
      Dacă atunci ponta nu ar fi ajns premier nu i se oferea ocazia să se „devăluie”, să îşi arate devărata faţă … Băsescu ştia asta.
      Pe de altă parte, Băsescu era singur, „butoanele” nu erau la el.
      Ponta nu e din „filmul” la care am senzaţia că te referi.
      El vine pe o filieră un pic altfel.
      Există nişte oameni extrem de bogaţi şi de puternici.
      Unmul din ei era Patriciu, acesta a „căpătat trecere” prin sponsorizarea repetată şi îndelungată a PSD şi PNL.
      Dar nu e singurul. Îl poţi găsi pe scolo şi pe Omar Haisam, personaj cu legături prin servicii secrete siriene. Acesta a intrat pe filiera Dan Voiculescu. Poate ţi se pare ciudat.
      Ştii cum a început averea lui Copos? Cu un puternic aport din partea lui Haisam. Copos pentru a-şi proteja măgăriile se lipaşte de Voiculescu şi îl ia cu el şi pe Haisam. De aici şi până în sufrageia lui Iliescu, în vremea când era El Maximo mai e un pas.
      Legătura cu ruşii ar fi şi ea destul de complicată şi complexă şi tot pe filiera Patriciu.
      Acesta avea o rafinărie, ruşii aveeau petrol căcălău şi o mare dorinţă de a lua economia româniei sub control.
      Şi mai aveau ceva, o influenţă formidabilă în ţările foste sovietice.
      Patriciu îşi dorea drepturi de exploatare a gazului din Marea Neagră. Ce e mai simplu decât să transferi aceste drepturi sub formă de reparaţie istorică pierzând procesul prin angajarea de avocaţi care să nu îşi facă datoria, astfel că Ucraina pierde teritorii lângă Insula Peştilor.
      Ruşii capătă prin intermediul unei companii Austrice acces la o rafinărie românescă, la cealaltă mare rafinărie, a lui Patriciu intră prinintermediul unei foste republici sovietice.
      Ce face Patriciu? Vinde drepturile de exploatare din Marea Neagră către Sterling iar rafinăria ruşilor. Patriciu devine cel mai bogat român, Ruşii au acces la energia Românescă putând dă şantajeze Românica oricând…
      Ponta vine pe linia de premieri întreruptă temporar: Năstase, Tăriceanu apoi el.
      Legat de implicarea sau nu a lui Băsescu avem u chestie interesantă. Eu aş băga mâna în foc că nu…
      Băsescu nu e în povestea aceasta, dacă era nu aveam Scutul de la Deveselu. Amplasarea acestui scut este i-a costat enorm pe ruşi care a trebit să îşi securizeze flota din Marea Neagră, pe de o parte dutând-o ca în filmele SF, pe de altă parte creând o protecţie pe uscat (Flota e la Sevatopol, deci în Crimeea (Ghici a cui e acum Crimeea şi de ce. Ucraina dădea semne că vrea în NATO, dacă ar fi fost primită Flota Rusă trebuia mutată şi … adio control asupra Balcanilor.
      Ce mai vedem. Când liberalii au înţeles că treaba cu „filiera rusă” poate exploda şi ei pot plăti oalele sparte au încercat să şi rămână în această filieră dar să pară a fi şi proeuropeni. Ce vedem? Avem preşedinte neamţ. Doar că la nivel foarte înalt Germania pare a juca ruseşte. NATO şi UE nu sunt tocmai cea mai omonenă şi proamericană structură.
      Avem şi o filieră franceză cu atracţie spre Germania deşi cam fără tragere de inimă.
      Şi avem filiera la care trăgea Băsescu, cea britanică, proamericană 100%.
      Că Filera germană are afinităţi istorice pentru Rusia (vezi legăturile din perioada interbelică), vezi legătura de acum. Mai vezi firmele austrice legate de petrol. Sunt majoritar ruseşti.
      Paote vei zice că e vorba doar de interese economice. Nţţ … nu se potriveşte. Uită-te la ungaria. Joacă acum cartea Germano Austriacă.
      De când s-a sudat pritenia cu Rusia Ungaria începe iar să bălescă privinsd la nordul Ardealului…
      Ponta e un fel de papagal în povestea aceasta. Narcisist cum e a fost uşor să fie atras.
      Ponta a fost pregătit demult să devină preşedinte. Încă din facultate. Cum puztea fi atras în poveste şi obligat să accepte ce i se cere?
      Simplu. A fost pregătir pentru a fi şantajat.
      Pe de o parte degine Ginerele cui e, pe de altă parte e legat de Năstase, acesta îl ajută să plagieze un doctorat care îi poate arunca în aer cariera. Aşa că ponta devine un căţeluş dresat. Chiar apariţia în public a poveştii nu poate fi decât pisica arătată (după cum vezi scandalul a fost oprin înainte de a se produce pagube)
      Pregătirea cuiva pentru o funcţie pe care ar urma să o ocupe cânva, peste mulţi ani o mai vedem. Avem multe persoane care sunt oamenii KGB (Iliescu, Generalul Militaru etc).
      Simpla existenţă a crizei palşatelor ne arată că Băsescu nu e din gaşca asta… el dacă e udeva e dincolo (Londra, Washington etc) Zic „dacă e” pentru că ar exista şi argumente că nu e decât un fal de asociat şi nu „parte din”. Chestie de nuanţă ..
      Că nu e din filmul rusesc, poţi vedea şi alergia pe care o are la el Moscova şi unele mijloace media controlate de ruşi.
      Avem Intactul, avem România TV şi avem Realitatea.
      Da, Realitatea. Asta e tot o poveste rusească, dar probabil pe altă ramură …
      Cine i-a aranjat vizita lui Geoană atunci când s-a întâlnit pe ascuns cu agentul ăla rus de la KBG? Guşă … aici deja intrăm într-o poveste de care nu vreau să vorbesc acum. E o poveste în care iar dăm cu oiştea în liberali, iar dăm de lumea afacerilor, cu Rareş Bogdan şi Bega Grup (Firma fraţilor Cristescu de la Timişoara) te „prafuri” şi trafic de maşini (Rareş nu are permis de conducere) … ajungem prin Italia… e o poveste complicată unde ajungel tot la Kremlin…
      Poate ţi s-a părut cam dezlnat ceea ce e mai sus … povetea ar fi avut nevoie de o carte ca să fie descrisă cu totul cu toate ramificaţile şi implicaţiile. Lecrurile ar fi ajuns şi prin lumea arabă unde în partea controlată de sovietici unde Patriciu, arhitectul, a avut nişte contracte barosane prin vremea lui Ceaşcă etc… E greu să spui o poveste pe sărite dar să rămână coerentă, nu?
      Pe scurt, nu, între Băsescu şi Ponta nu există un liant, poate o conexiune cumva dublă.
      Băsescu, vecin cu „guruul” lui Ponta, Năstase şi o pritenie da consilierei PNL (la acea vreme) de la Primăria capitalei, Elena Udrea .. OOPS :)))
      Îmbârligată rău lumea asta … 🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: