Arhiva

Archive for martie 2016

TEREZA – BRÎNDUŞA PALADE: „Ţările cu un trecut totalitar au de multe ori asemenea figuri literare sau intelectuale “şchioape”…..În România, cel puţin, istoria recentă a naţionalismului de tip legionar este una complicată. „

În loc de motto:

Libertatea de exprimare este un barometru al Democraţiei. Îngrădirea libertăţii de exprimare este unul semnele faptului că democraţia este în suferinţă. 

Mai grav decât îngrădirea libertăţii de exprimare nu este decât înţelegerea deviantă a acestui concept, când calomnia e înţeleasă drept dezvăluire şi înjurătura drept gem literar.

O democraţie nu poate fi sănătoasă decât dacă libertatea de exprimare este una echilibrată, fără îngrădiri şi fără devianţe.

Tereza-Brindusa Palade

Unde ne oprim? ”Giganții șchiopi” și cenzura libertății de exprimare

În 1936, după apariţia romanului lui Céline Moarte pe credit, ce conţinea inovaţii stilistice de natură să revoluţioneze naraţiunea modernă, nimeni altul decît Sartre elogia valoarea acestei proze non-conformiste. Céline era deja, în acel moment, cunoscut în Franța ca un autor cu un stil narativ ”rebel”, datorită romanului său anterior Călătorie la capătul nopţii(1934). Cîţiva ani mai tîrziu, profilul său fascist şi colaboraţionist, manifestat în celebrele sale pamflete anti-semite, avea să se contureze mai definit și, în 1950, avea să ducă la o condamnare in absentia pentru activităţile sale pro-naziste din timpul ocupaţiei.

Cu toate că nu s-a dezis niciodată de credinţele sale anti-semite şi, după război, a devenit un negaţionist, Céline a fost totuşi reabilitat ca figură literară în Franţa post-belică. Admirația estetică față de romanele sale nu a dispărut, în tabăra criticilor, din cauza dezacordului cu vederile sale politice. Unii exegeți contemporani, cum este americanul Milton Hindus, îl recunosc chiar ca pe un ”gigant șchiop”. Deși, pentru mulți cititori oripilați de pamfletele sale rasiste, termenul ”gigant” este inaplicabil, din cauza eșecului lui Céline de a percepe umanitatea evreilor, el rămîne totuși un scriitor de referință, chiar dacă, desigur, controversat.

Ţările cu un trecut totalitar au de multe ori asemenea figuri literare sau intelectuale “şchioape”. Este firesc, de aceea, ca eroizarea lor, de pildă prin instalarea statuilor lor în locuri publice sau prin denumirea de străzi şi instituţii cu numele lor, să fie pusă în discuție. Pe de altă parte, obiectivarea tuturor admiratorilor “giganţilor şchiopi” ca inamici publici poate risca să meargă pînă la excese și demonizări arbitrare. Ar trebui oare ca toţi admiratorii lui Eliade să fie consemnaţi pe o listă neagră? Sau ar fi indicat ca toţi “discipolii” lui Noica, mari şi mici, să fie marcaţi cu un “semn al fiarei” apocaliptice?

Cunosc bine un discipol al lui Constantin Noica care este, în contextul acestei discuţii, o figură cel puţin paradoxală. Evreu din Iaşi, cu o istorie de familie care include trauma Pogromului din iunie 1941. Un om de cultură şi un filosof de marcă. Politic, cu valori şi atitudini “de stînga”. Ei bine, acest om apără răspicat, cu orice prilej, memoria fostului său mentor de reducționisme politice de genul “a fost un naţionalist de extremă dreaptă” şi s-a temut de la bun început că aplicarea Legii Holocaustului (de altfel, deficitară în privința normelor de aplicare) ar putea merge atît de departe.

E vorba, într-un limbaj logic, de argumentul “pantei alunecoase” (slippery slope). Intelectuali majori ca Eliade, Noica şi Vulcănescu sau scriitori precum Vintilă Horia și Radu Gyr au avut într-adevăr devieri de extremă dreaptă, ce se cuvin recunoscute istoriografic, cu consecința că eroizarea lor prin statui şi denumiri stradale devine foarte problematică. Ne întrebăm, totuşi, unde ne oprim. Devine orice admiraţie publică pentru un “gigant şchiop”, fie el filosof, poet sau prozator, în sine blamabilă? Ne pierdem umorul şi ne transformăm într-un tribunal inchizorial care cercetează de erezie toate opiniile şi aprecierile exprimate public?

În România, cel puţin, istoria recentă a naţionalismului de tip legionar este una complicată. A existat, cum se ştie, un “trend naţionalist de dreapta” în inima Securităţii, perpetuat şi după 1990. Ioan-Petru Culianu i-a recunoscut existenţa şi a plătit scump curajul de a spune cu voce tare ce gîndea despre acest subiect. A existat astfel o ideologie naționalistă a Securităţii chiar în timpul lui Ceaușescu: naţional-comunismul. Ea a împrumutat clişee legionare şi a valorificat bogatul “patrimoniu” xenofob al fascismului în scopul legitimării comunismului românesc. În sine, a fost mai curînd un hibrid ideologic: rodul inovaţiei şi adaptării textului la context. Naţional-creştinismul de tip legionar este, prin comparaţie, o ideologie vetustă.

În plus, chiar sus-numitele figuri intelectuale “de dreapta” nu sînt chiar atît de previzibile. Cercetarea lui Eliade asupra religiilor arhaice şi a practicilor şamanice inspiră studii ce merg de la Misterele din Eleusis pînă la misticismul narcoticelor. Aşa cum arată Andrei Oişteanu în Religie, politică şi mit (2014), nu doar cercetătorii conservatori ai religiilor bazate pe venerarea prezenţei sacrului, ci şi căutătorii hippie ai extazului narcotic din anii ’60 (și ei discipolii lui Eliade la Divinity School, Universitatea din Chicago), valorifică intuiţii prezente în opera lui Eliade.

Desigur, se cuvine să admitem că libertatea de exprimare trebuie să aibă unele limite. Dar întrebarea este, din nou, unde ne oprim. De pildă, putem decide că exprimarea publică explicită a urii de rasă, gen, religie sau etnie ar trebui să fie sancţionată. Nu însă, probabil, şi satira, arta sau literatura care conţin critici sau ”aluzii subversive” implicite sau disimulate, de tipul Versetelor satanice. Nu și exercițiile de admirație publică față de ”giganți șchiopi” care nu sînt motivate prin aderarea la ”discursul lor instigator”. Acestea pot fi, desigur, comentate sau criticate public. Dar cenzurarea lor totală poate naşte monştri.

Atmosfera de suspiciune malignă produsă de sentimentul că orice atitudine publică admirativă față de ”giganți” culturali cu vederi politice discutabile poate fi sancționată rigid ca “ură bigotă” de către o poliţie a gîndirii ce “veghează permanent” nu este, desigur, respirabilă. Cred că ar trebui să ne mulțumim cu sancțiunile la adresa urii explicite, exprimate fără echivoc de A împotriva unei categorii B, pentru a nu aluneca în asemenea derive. În caz contrar, riscăm să instituim un neplăcut spirit al terorii asupra gîndirii şi exprimării, ce este, de altfel, straniul numitor comun al iacobinilor, fundamentaliştilor islamici, Inchiziţiei şi poliţiei politice din regimurile totalitare.

Tereza-Brindusa Palade

Autor:  Tereza-Brîndusa Palade

Sursa: contributors.ro

Eventuala introducere a votului obligatoriu, culmea impertinenţei politicienilor … Votul obligatoriu este NECONSTITUŢIONAL

Marş la votCred că nu mai e nici o noutate că în România credibilitatea politicianilor tinde tot mai mult spre zero şi că politicianii se împart în două ciurde: penali şi complicii lor … 

În aceste codiţii este normal ca lumea să protesteze nemaimergând la vot.  A obliga electoratul să se ducă la vot chiar dacă are de ales în realitate nu cine să îl conducă ci să hotărască cine să îl fure şi să îl umilească mi se pare culmea impertinenţei.

Un proiect de lege extrem de important a trecut de Senat fără vot! Este vorba de proiectul care prevede votul obligatoriu la noi în țară pentru toți cetățenii cu drept de vot. Proiectul a trecut tacit.

Cine nu se duce să voteze, plătește amendă 1000 de lei, conform proiectului. Sunt prevazute și câteva excepții. Persoanele trecute de 80 de ani şi cei care suferă de boli cronice sunt scutiți de obligativitatea de a merge la vot, daca sănătatea nu le permite.

Nu mai puţin de 11 proiecte de legi au fost adoptate tacit la Senat, printre care unele vizează modificări ale legislaţiei electorale. Proiectele de lege vor merge la Camera Deputaţilor, care este for decizional.

Legat de vot, Constituţia, legea fundamentală care ar trebui să acopere tot ce mişcă în ţara asta spune:

Dreptul de vot ARTICOLUL 36

(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

Pe de altă parte, aceeaşi Constituţie, legat de obligaţiile pe care le au cetăţenii acestei ţări spune:

CAPITOLUL III  Îndatoririle fundamentale

ARTICOLUL 54 – Fidelitatea faţă de ţară

(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.

(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

ARTICOLUL 55 – Apărarea ţării

1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.

(2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.

(3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.

ARTICOLUL 56 – Contribuţii financiare

(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.

ARTICOLUL 57 – Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Atât, nu există obligativitatea de a vota.

Nu m-aş mira însă, ca, dacă legea aceasta ajunge la Curtea Constituţională să iasă Augustin Zegrean şi să spună că nu scrie nicăieri că este interzis a se obliga oamenii să voteze cum a ieşt când cu „Legea pentru discriminarea fumătorilor” şi a spus că în Constituţie nu scrie că oamenii ar avea dreptul să fumeze… Ce să zic? Prin fundurile de sifon prin care vede dumnealui lumea e clar că aceasta de vede cam deformată …

Probabil de aceea nu vede nici că există un Articol 16 care vorbeşte se egalitatea în faţa legii atunci când megapenalii parlamentari sunt protejaţi împotriva legii, iar ramolirea îl face să nu înţeleagă principiul că imunitatea trebuie să se refere DOAR LA DECLARAŢII POLITICE  şi nu la FAPTE DE CORUPŢIE…

Bine că îşi încasează cecurile grăsălane fără nici o jenă…

Că veni vorba, oare cum ar fi să li se facă politicienilor şi membrilor Curţii Constituţionale un control unde să se verifice dacă au capacitatea intelectuală minimă necesară funcţiilor pe care le ocupă?

P.S. Introducerea obligativităţii votului este o megaimpertinenţă a politicienilor având în vedere că ei înşişi lipsesc de la mai multe voturi decât cele la care se prezintă.

De ce să bage obligativitatea votului? Doar pentru ca ei să poată spune că sunt legitimaţi de votul popular?

Oare nu ar fi mai simplu să propună candidaţi credibili, asupra cărora să nu planeze umbre penale? Atunci oamenii ar veni de bunăvoie la vot…

Sorina Matei despre dosarul de la DNA al lui Sebastian Ghiţă …

Sorina Matei

Sorina Matei

Când am zis că Sorina Matei este o jurnalistă de mare clasă, nu greşeam.

Cred că Sebastian Ghiţă are o grămadă de coşmaruri cu bruneta. Bravo Sorina Matei … 🙂

EXCLUSIV. DOSARUL EXPLOZIV AL DNA CARE CERE ARESTAREA LUI SEBASTIAN GHITĂ

  • Avalanşă de denunţuri la DNA pe numele lui Sebastian Ghiţă în cel de-al 4-lea dosar penal: 5 denunţuri, 35 de martori şi martori cu identitate protejată, un suspect şi o multitudine de documente
  • Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie i-au arestat deja în cauză pe Liviu Tudose, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Prahova, pe Aurelian Mihăilă, adjunctul procurorului general al PCA Prahova, pe Viorel Dosaru, şeful IPJ Prahova şi pe Constantin Ispas, şef DGA Prahova

Procurorii DNA Ploieşti au cerut pe 23 Martie 2016 Camerei Deputaţilor reţinerea şi arestarea deputatului Sebastian Ghiţă, acuzat de două infracţiuni de dare de mită, două infracţiuni de folosire, în orice mod, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii sau permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, de şantaj, de cumpărare de influenţă şi de conducerea unui vehicul fără permis de conducere. 

Procurorii arată în documentele aflate la Parlament că al patrulea dosar în care este cercetat Sebastian Ghiţă a plecat, de fapt, de la dosarul Cosma- Alexe, speţă trimisă în judecată de DNA din 11 Aprilie 2014, aflată deja pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşa se face că, “în perioada 2013-2014, în timp ce pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti se afla în curs de urmărire penală o cauză complexă în care se efectuau cercetări cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală şi spălare de bani, (din care au rezultat şi fapte de corupţie cercetate într-un dosar înregistrat la nivelul D.N.A. – Serviciul Teritorial Ploieşti cu nr. 183/P/2013 şi finalizat cu rechizitoriu)”, Sebastian Ghiţă “folosindu-se de influenţa pe care o avea şi pe care o exercita efectiv pentru menţinerea şi promovarea în funcţii publice, i-a capacitat pe Mihail Liviu Tudose – la acel moment procuror genaral al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi pe Viorel Dosaru – la acel moment inspector şef al I.P.J. Prahova să-i furnizeze informaţii confidenţiale din dosarul nr. 465/P/2013 aflat în curs de urmărire penală pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. Faptele au fost comise în contextul în care, pe de o parte, deputatul avea interesul să-i protejeze pe Cosma Vlad Alexandru şi Alexe Răzvan, implicaţi în activitatea infracţională ce făcea obiectul anchetei, iar pe de altă parte, avea personal interese de natură financiară la mai mulţi agenţi economici supuşi anchetei: SC CONECO SRL  şi SC MEDIA FANTASY SRL”, susţin procurorii.

CUM A FOST DENUNŢAT SEBASTIAN GHIŢĂ ÎN AVALANŞĂ

PRIMUL MARTOR. Documentele aflate la Parlament arată că un martor a declarat în faţa procurorilor DNA că, la început, Răzvan Alexe a încercat să obţină informaţii din dosarul instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti dar şi o soluţionare favorabilă iar pentru asta a apelat la Vlad Cosma (foto) care, la rându-i i-a cerut ajutorul lui Sebastian Ghiţă, despre care “se ştia ca are relaţii apropiate atât cu procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Mihail Liviu Tudose, cât şi cu şeful IPJ Prahova, chestorul de poliţie, Viorel Dosaru”.

GHIŢĂ LE-AR FI SPUS LUI ALEXE ŞI COSMA CĂ SUNT INTERCEPTAŢI TELEFONIC ŞI SUPRAVEGHEAŢI AMBIENTAL

“În urma discuţiilor pe care Alexe Răzvan şi Vlad Cosma le-au purtat cu deputatul Ghiţă Sebastian, au aflat de la acesta că sunt interceptaţi telefonic şi supravegheaţi ambiental, iar cauza în care sunt cercetaţi este instrumentată de procurorul Negulescu Mircea care lucrează cu trei poliţişti detaşaţi de la Serviciul Economic din cadrul I.P.J. Prahova. (…) Sebastian Ghiţă ar fi promis că se va face tot posibilul pentru a afla şi alte date concrete din dosar, la una dintre întâlnirile dintre Alexe Răzvan, Vlad Cosma şi Sebastian Ghiţă, ultimul prezentând date certe despre obiectul dosarului, având inclusiv informaţia că în dosar sunt cercetate şi societăţi comerciale cu administratori de origine sârbă. Interesul lui Ghiţă Sebastian în această cauză era determinat  şi din faptul că, în cadrul dosarului erau cercetate şi societăţi comerciale controlate în fapt de acesta”, mai susţin procurorii în documentele din Parlament.

SEBASTIAN GHIŢĂ AR FI MERS LA LOCUINŢA PROCURORULUI GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEŞTI SĂ AFLE DATE DIN DOSAR

AL DOILEA MARTOR. În faţa procurorilor DNA Ploieşti şi un al doilea martor a confirmat cele spuse de primul, dar a adăugat, spun procurorii, “că are cunoştinţă despre o întâlnire dintre Ghiţă Sebastian şi procurorul general Tudose Liviu (foto), care a avut loc în locuinţa ultimului din comuna Păuleşti, judeţul Prahova, în cadrul căreia procurorul l-a informat pe Ghiţă Sebastian în legătură cu existenţa unui dosar  pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, obiectul dosarului, persoanele cercetate, măsurile de supraveghere dispuse, procurorul de caz şi ofiţerii de poliţie judiciară delegaţi în respectiva cauză”.

SEBASTIAN GHIŢĂ –  RĂZVAN ALEXE, ÎNTÂLNIRE LA VIENNA CAFE DIN PLOIEŞTI

Conform declaraţiei aceluiaşi martor, în vara anului 2013, Ghiţă Sebastian s-a întâlnit cu Răzvan Alexe (foto) la restaurantul Vienna Cafe din Ploieşti, “ocazie cu care i-a relatat date relevante din dosarul instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pe care le cunoştea de la procurorul general Tudose Liviu”.

SEBASTIAN GHIŢĂ AR FI FACILITAT PROCURORULUI GENERAL TUDOSE O ÎNTÂLNIRE CU PONTA ÎN CARE ACESTA  I-A OFERIT ŞEFIA DLAF

Mai mult, “referitor la relaţia dintre Ghiţă Sebastian şi procurorul general Tudose Liviu”, procurorii mai deţin informaţii că “în cursul anilor 2013-2014, în timp ce Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti instrumenta dosarul nr. 465/P/2013, pentru a-l recompensa pentru sprijinul informativ acordat, Ghiţă Sebastian i-a facilitat lui Tudose Liviu o întâlnire cu premierul Victor Ponta, care a avut loc în mun. Bucureşti, prilej cu care procurorului i s-a oferit funcţia de şef al Departamentului pentru Luptă Antifraudă (…) Pentru a justifica desele întâlniri pe care le are cu procurorul general Tudose Liviu, Ghiţă Sebastian i-a propus acestuia să devină naşul de cununie al unui apropiat de-al său Iacobescu Vlad (foto de la nuntă), lucru care s-a şi materializat în cursul lunii august 2013, la eveniment fiind prezent şi Victor Ponta care a stat la masă cu procurorul general”, se susţine în documentele din Parlament.

PRIMA ÎNTÂLNIRE GHIŢĂ – DOSARU, ŞEFUL IPJ PRAHOVA, LA RESTAURANTUL BEST DIN PLOIEŞTI

Documentele procurorilor arată că “datele furnizate de procurorul Tudose Liviu luiGhiţă Sebastian, l-au determinat pe acesta din urmă să stabilească o întâlnire cu inspectorul şef al I.P.J. Prahova – Dosaru Viorel (foto), întâlnire care a avut loc la restaurantul Best din Ploieşti. În cadrul acestei întâlniri, Ghiţă Sebastian l-a chestionat pe ofiţer în legătură cu datele pe care le deţine despre cauza instrumentată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Dosaru Viorel confirmându-i deputatului faptul că trei poliţişti din cadrul structurii pe care o conduce sunt detaşaţi în cadrul respectivei unităţi de parchet. (…) Tot cu acea ocazie, Ghiţă Sebastian i-a cerut chestorului de poliţie să discute cu poliţiştii din subordine pentru a afla mai multe date din dosarul 465/P/2013, Dosaru Viorel afirmând că nu poate face acest lucru întrucât poliţiştii detaşaţi la parchet sunt coordonaţi de adjunctul acestuia Parepa Gheorghe, cu care nu se află în relaţii bune”.

A DOUA ÎNTÂLNIRE GHIŢĂ- DOSARU , ŞEFUL IPJ PRAHOVA LA RESTAURANTUL BEST DIN PLOIEŞTI

“După un timp, Ghiţă Sebastian s-a întâlnit din nou cu Dosaru Viorel (foto), ocazie cu care acesta din urmă l-a informat că a aflat prin intermediul lui Dobre Ştefan – ofiţer cu funcţie de conducere în cadrul Serviciului Economic al I.P.J. Prahova, că în respectiva cauză au fost dispuse măsuri speciale de supraveghere tehnică “, arată procurorii.

GHIŢĂ, INTERES PERSONAL PENTRU DOSAR DIN CAUZA FIRMELOR ŞI RETRAGERILOR DE NUMERAR DE 80 DE MILIARDE LEI VECHI CARE AR FI AJUNS LA FRATE

AL TREILEA ŞI AL PATRULEA MARTOR. Alţi doi martori au declarat procurorilor DNA Ploieşti că “Ghiţă a manifestat un interes personal în dosarul 465/P/2013, în sensul că în respectiva cauză era cercetată şi SC CONECO SRL,societate care ar fi avut retrageri de numerar în cuantum de 80 de miliarde lei vechi, bani ce ar fi ajuns la fratele deputatului Ghiţă Sebastian (foto dreapta). (…) În acest context trebuie precizat că deputatul Ghiţă Sebastian Aurelian era deosebit de interesat şi deMEDIA FANTASY SOLUTION, societate care era de asemenea cercetată în dosarul nr. 465/P/2013”, spun procurorii care susţin că au şi înscrisuri în acest sens.

MARTOR: GHIŢĂ, INFLUENŢĂ ÎN ANAF PRIN VICEPREŞEDINTELE FLORIN ROMEO ŞI ŞTIA DATE DIN DOSARE PENALE AFLATE ÎN LUCRU

“De asemenea, mai ştiu că Sebastian Ghiţă a avut o influenţă hotărâtoare în numirea lui Florin Nicole Romeo (foto) în funcţia de vicepreşedinte al ANAF şi, odată cu înfiinţarea Direcţiei Antifraudă Fiscală”, această instituţie a fost subordonată ANAF, instituţie al cărei vicepreşedinte era Florin Nicole Romeo. (…) Cunosc că în Februarie 2014, Daniel Petre a fost chemat de Sebastian Ghiţă la domiciliul său din Ploieşti, unde acesta din urmă s-a interest de nişte verificări ce se efectuau de angajaţii Finanţelor la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, dorind să afle în mod special date şi relaţii în legătură cu firma CONECO SERV din Blejoi.(…) Sebastian Ghiţă avea foarte multe informaţii referitoare la dosarele penale aflate în lucru la parchete şi poliţie”, a mai declarat un alt martor în faţa procurorilor DNA.

ÎNTÂLNIRE ŞEFUL DGA PRAHOVA, CONSTANTIN ISPAS – RĂZVAN ALEXE, ÎNAINTE CA ALEXE SĂ PĂRĂSEASCĂ ROMÂNIA

AL TREILEA MARTOR le-a declarat procurorilor că ştie şi despre întâlnirea pe care Răzvan Alexe a avut-o cu Constantin Ispas, şeful DGA (foto), în 2013, în urma căreia omul de afaceri a părăsit ţara. Ispas ar fi spus că poate obţine informaţii de la un procuror cu funcţie de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Unul dintre martori a mai spus în faţa DNA Ploieşti că ştie şi cum în 2013, Vlad Cosma l-a rugat pe Sebastian Ghiţă să-i faciliteze lui Păvăleanu Marcel o întâlnire cu procurorul general Tudose Liviu”, pentru că Alexe era cercetat într-un dosar şi dorea să fie ajutat.

BOMBA DNA: PROCURORUL GENERAL TUDOSE A CONFIRMAT LA DNA PLOIEŞTI CĂ L-A PRIMIT PE GHIŢĂ ACASĂ ŞI I-A DAT INFORMAŢII DIN DOSAR

În faţa procurorilor DNA, procurorul general al PCA Ploieşti, Liviu Tudose (foto) a confirmat declaraţia unuia dintre martori spunând că îl ştie pe Ghiţă şi că „este posibil” ca în cursul anului 2013, în  perioada de confidenţialitate a cercetărilor efectuate în dosarul 465/P/2013, când erau în derulare măsuri de supraveghere tehnică, Ghiţă Sebastian Aurelian să fi venit la locuinţa sa din Păuleşti, judeţul Prahova, pentru a-i solicita furnizarea unor informaţii din dosarul instrumentat.Procurorul general al PCA Ploieşti a mai spus în faţa procurorilor DNA că „este posibil” să-l fi informat pe Ghiţă Sebastian  despre numele procurorului de caz şi al ofiţerilor delegaţi în cauză. Liviu Tudose nu mai ştie însă dacă i-a spus lui Ghiţă şi despre măsurile de supraveghere tehnică dispuse în dosar.

Procurorul general al PCA Ploieşti a spus procurorilor că Ghiţă, din toamna anului 2013, venea din ce în ce mai des la el acasă, la Păuleşti, “cel mai des cu Vlad Iacobescu şi foarte rar cu Alexandru Iacobescu, solicitându-i, în mod insistent, „să-l salvez pe moşu” referindu-se la Mircea Cosma, întrucât pe măsură ce avansau cercetările în respectiva cauză, era previzibil că se va ajunge la Mircea Cosma, la acel moment fiind de notorietate faptul că societăţile agreate plăteau şefului Consiliului Judeţean Prahova comisioane pentru acordarea lucrărilor”.

BOMBA DNA: PROCURORUL GENERAL TUDOSE A CONFIRMAT ŞI ÎNTÂLNIREA CU PONTA, A CONFIRMAT CĂ I S-A OFERIT ŞEFIA DLAF SAU POST LA OFICIUL PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR

Acelaşi procuror general al PCA Ploieşti,Liviu Tudose (foto) a recunoscut în faţa procurorilor DNA că la începutul lui 2014, împreună cu Sebastian Ghiţă a mers la întâlnirea cu Victor Ponta care i-a oferit o funcţie de conducere, respectiv director DLAF  sau o funcţie de execuţie în cadrul ONPCSB, propunere cu care acesta, în principiu, a fost de acord, dar care nu a mai fost materializată.

Tudose a mai spus că Sebastian Ghiţă, în discuţiile pe care le avea, folosea expresia „omul meu” în legătură cu multe persoane pe care lăsa să se înţeleagă că le controlează, în acest sens referindu-se şi la Adrian Rădulescu – fost inspector şef adjunct al IPJ Prahova, Viorel Dosaru– fost inspector şef al IPJ Prahova şi Daniel Daniel – fost şef al DGRFP Prahova.

În faţa procurorilor DNA, Liviu Tudose a spus că Viorel Dosaru, şeful IPJ Prahova este un apropiat al lui Ghiţă, fiind posibil ca acesta din urmă să-i fi spus că el l-a susţinut pe Dosaru Viorel în ocuparea funcţiei şi în menţinerea acesteia.

AL CINCILEA MARTOR a confirmat în faţa procurorilor DNA o serie de aspecte relatate de ceilalţi patru. “Funcţia de şef al Departamentului pentru Luptă Antifraudă a fost oferită procurorului general Tudose Liviu Mihail pentru sprijinul informativ oferit de acesta’, arată în documente procurorii.

AU DENUNŢAT ŞI RĂZVAN ALEXE ŞI MARCEL PĂVĂLEANU

În faţa procorurilor DNA, Răzvan Alexe (foto dreapta, în spatele lui Mircea Cosma şi Victor Ponta) a spus, prin denunţ, că în vara lui 2013, a fost informat de către administratorul CONI că procurorii fac cercetări cu privire la activitatea lor economică, prilej cu care l-a rugat ca “prin relaţiile pe care le are” să se intereseze despre ce este vorba. Aşa se face că Alexe l-a contactat pe Constantin Ispas, şeful DGA Prahova, pe care l-a rugat să afle detalii. Ca atare, Ispas printr-un subordonat, Iulian Bălănescu, a programat o întâlnire cu Alexe şi i-a zis că în urma unei discuţii pe care a avut-o cu un procuror cu funcţie de conducere în Parchetul Curţii de Apel Ploieşti, a aflat că Alexe este cercetat într-un dosar instrumentat de procurorul Mircea Negulescu. Mai mult, Ispas l-a atenţionat pe Alexe că ar putea fi urmărit de procurori. La întâlnire, Alexe a venit însoţit de Marcel Păvăleanu iar în faţa procurorilor şi Păvăleanu ( foto, în stânga) a confirmat întâlnirea şi discuţiile.

În faţa procurorilor DNA, şi alţi martori au vorbit despre alte întâlniri care vizau aflarea de informaţii şi aflarea măsurilor de supraveghere dispuse de procurori în dosarul Cosma-Alexe.

PROCURORUL CARE A INSTRUMENTAT DOSARUL COSMA- ALEXE, SUPUS LA PRESIUNI INCREDIBILE DE CĂTRE ŞEFII PARCHETULUI ŞI CAPII POLIŢIEI PRAHOVA

În paralel cu toate aceste acţiuni, se desfăşurau şi altele. Aşa se face că o depoziţie importantă în dosar a dat şi procurorul Mircea Negulescu, cel care la începutul lunii Mai 2013 s-a hotârât să declanşeze o investigaţie penală, motiv pentru care şi-a informat şefii. În acel moment,Aurelian Constantin Mihăilă (foto), arată documentele aflate la Parlament, adjunctul procurorului general PCA l-a întrebat “dacă nu ştie cine Răzvan Alexe”, şeful său afirmând că acesta este milionar în euro şi este şi mâna dreaptă a preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma.

Deşi procurorul Negulescu demarase cercetări, începuse urmărirea penală şi obţinuse de la instanţă măsuri speciale de supraveghere tehnică, în Iulie- August 2013, în timp ce se afla în biroul procurorului şef adjunct Mihăilă iar în acelaşi birou se afla şi şeful DGA-Constantin Ispas, Mihăilă l-a felicitat pe procuror în legătură cu demersurile judiciare făcute, moment în care a realizat că şi şeful DGA cunoştea aceste demersuri.

Un alt episod cu procurorul care făcea ancheta se desfăşoară în Octombrie 2013, susţin documentele. După ce luase chiar măsuri preventive în cauză, procurorul Negulescu a fost chemat de acelaşi adjunct al procurorului general, Aurelian Mihăilă (foto sus) în birou şi i-a fost solicitat să predea referatul cu propunere de arestare preventive întocmit în cauză, pe motiv că în document se afla şi un prieten de-al lui Mihăilă care lucra la una dintre firmele cercetate. Discuţia este filmată.

Datele procurorilor arată că procurorul Negulescu a predat referatul abia după ce şi l-a securizat, transformându-l în format PDF, pentru a nu putea fi modificat de şeful său. De altfel, la percheziţie, acelaşi referat predat lui Mihăilă a fost găsit în biroul şefului DGA- Constantin Ispas.

Până şi procurorul general al PCA, Liviu Tudose a recunoscut în timpul anchetei că solicitările făcute de adjunctul său, Aurelian Mihăilă erau “personale şi ilegitime”. Aspectele au fost confirmate şi de alţi martori audiaţi de procurorii DNA în dosar.

CAPII POLIŢIEI FĂCEAU PRESIUNI PE POLIŢIŞTII DELEGAŢI LA PARCHETUL CURŢII DE APEL PLOIEŞTI CA SĂ AFLE DATE DIN DOSAR

Din cauza presiunilor mari făcute pe acest caz pentru aflarea de informaţii şi, implicit dărâmarea anchetei penale, “lucrători de poliţie au fost delegaţi în mod permanent la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti”. Însă şi aşa au apărut probleme pentru că şefii Poliţiei începuseră să facă presiuni să afle informaţii pe cale ierarhică de la poliţiştii de caz, arată documentele.

Atunci procurorul geneal al PCA, Liviu Tudose, i-a chemat la Parchet pe şeful IPJ Prahova, Viorel Dosaru, pe şeful Serviciului de Investigaţii Criminale, Nicolae Zecheru şi pe şeful Serviciului de la Investigare a Fraudelor, Dobre Ştefan atrâgându-le atenţia să păstreze confidenţialitatea anchetei.

Însă, după cum se arată în documente şi-n depoziţiile date în faţa procurorilor DNA, capii Poliţiei nu s-au lăsat impresionaţi aşa uşor.

Viorel Dosaru (foto sus), şeful IPJ Prahova, a cerut poliţiştilor să-i raporteze direct despre tot ce făceau poliţiştii în anchetă, prin dispunerea unui act oficial, deşi în mod normal poliţiştii ar fi trebuit să-şi informeze doar şeful ierarhic superior, pe comisarul şef Parepa, adjunctul IPJ Prahova.

Viorel Dosaru, şeful IPJ Praova, potrivit datelor din anchetă, a continuat să ceară poliţiştilor date din dosarul Cosma- Alexe.

Mai mult, prin note emise de DGA Prahova şi semnate de Constantin Ispas, se solicitau date referitoare şi la alte lucrări penale, secrete de serviciu sau secrete de stat, prin care de fapt se urmărea accesul la alte cauze. Iar toată activitatea era coordonată de acelaşi şef al IPJ Prahova, Viorel Dosaru, prieten cu Constantin Ispas, şeful DGA.

OPERAŢIUNEA” COMPROMITEREA PRIN ORICE MIJLOACE A PROCURORULUI CARE ANCHETA CAZUL COSMA- ALEXE, CONDUSĂ DE AURELIAN MIHĂILĂ, ADJUNCTUL PROCURORULUI GENERAL AL PCA PRAHOVA. ÎN VIZOR AU FOST PROCURORUL, SOŢIA ŞI COPILUL. AU FOST FOLOSITE INCLUSIV PLÂNGERI DE LA PERSOANE CARE SUFERĂ DE SCHIZOFRENIE

Datele din speţa DNA Ploieşti arată şi cum în vara anului 2014, adjunctul procurorului general al PCA Prahova, Aurelian Mihăilă (foto), l-a chemat acasă la el pe ofiţerul BCCCO, Emanuel Saghel şi i-a dat nişte documente pretins compromiţătoare referitoare la procurorul Mircea Negulescu.

Mihăilă i-a ceut lui Saghel să-I dea documentele lui Dragoş Pătraru, în vederea publicării lor în presă. Saghel s-a dus cu ele la Pătraru acasă şi i le-a dat.

Înscrisurile, se arată în documentele DNA, s-au găsit şi la Saghel în birou atunci când procurorii DNA au făcut percheziţii pentru că acesta îşi făcuse şi fotocopii.

Documentele se refereau la declaraţii de avere, de interese, informaţii fiscale despre procuror şi soţia sa dar şi o plângere făcută împotriva procurorului Mircea Negulescu, care investiga cazul Cosma-Alexe, de către o persoană care suferă de schizofrenie paranoidă. Datele fiscale în legătură cu procurorul şi soţia acestuia au fost scoase de funcţionari ai Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti la solicitări din partea şefilor ierarhic superiori, mai arată documentele.

Ofiţerul BCCCO, Emanuel Saghel (foto) i-a mai înmânat lui Dragoş Pătraru un înscris olograf în care era descrisă o situaţie de fapt dintr-un dosar privind pe avocatul Florentin Frantz Bernschutz.

Audiat la DNA Ploieşti, Pătraru a confirmat vizita care i-a fost făcută acasă de ofiţerul BCCCO, Emanuel Saghel, înmânarea înscrisurilor de la adjunctul procurorului general adjunct al PCA Prahova, Aurelian Mihăilă, cât şi alte înscrisuri, dar a spus că având cunoştinţă de un conflict între procurorii Aurelian Mihăilă şi Mircea Negulescu nu a publicat articole din materialele respective.

Datele din dosarul DNA arată că procurorul general adjunct, Aurelian Mihăilă era supărat că numele său apăruse în ordonanţa de clasare semnată de Lucian Papici şi îl considera pentru asta vinovat pe procurorul de caz, Mircea Negulescu.

În speţa referitoare la avocatul Florentin Frantz Bernschutz şi Elena Bernschutz, care erau investigaţi pentru infracţiunea de sustragere de sub sechestru, fusese investigat printre altele şi cum fiul procurorului Mircea Negulescu, Alin Negulescu, încheiase în 2009, un contract de vânzare cumpărare cu Bernschutz pentru o maşină Mitsubishi Pajero Sport, pe care organele fiscal puseseră sechestru asigurator. În cauză se dăduse neînceperea urmăririi penale, însă împotriva rezoluţiei organele fiscal au făcut plângere care a fost repartizată adjunctului procurorului general al PCA Prahova, Aurelian Mihăilă, care a dispus admiterea plângerii, infirmarea soluţiei şi continuarea cercetărilor.

După un an, în 2012, în cauză a fost adoptată aceeaşi rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale împotriva avocaţilor dar şi pentru băiatul procurorului Negulescu.

A DENUNŢAT ŞI SAGHEL, BCCCO PLOIEŞTI: PROCURORUL GENERAL ADJUNCT, AURELIAN MIHĂILĂ ÎNCERCA SĂ-L DISCREDITEZE PE PROCURORUL DE CAZ

Procurorii susţin că în Noiembrie 2015, ofiţer al BCCCO Ploieşti, Emanuel Saghel (foto), Răzvan Alexe şi Petre Tudor au formulat un denunţuri la DNA. Emanuel Saghel, fost şef al BCCCO Ploieşti a spus că în vara lui 2014, procurorul Aurelian Mihăilă, ca să-l discrediteze pe procurorul Mircea Negulescu, cel care instrumenta cazul Cosma- Alexe, i-ar fi dat lui Saghel, şefului BCCO înscrisuri dintr-un dosar penal ce-l privea pe avocatul Florentin Frantz Bernschutz, dar şi alte materiale pretins compromiţătoare pentru procurorul Negulescu. “Ulterior, Saghel ar fi transmis aceste înscrisuri jurnalistului Dragoş Pătraru, la acea data ziarist la publicaţia prahoveană “Alphel”, cu mesajul de a le publica, la solicitarea procurorului Aurelian Mihăilă”.

PE SEBASTIAN GHIŢĂ L-A DENUNŢAT ŞI AFACERISTUL CONSTRUCTOR THEODOR BERNA

În Martie 2016, la DNA Ploieşti, pe Sebastian Ghiţă l-a denunţat şi afaceristul Theodor Berna (foto). “În martie 2011, Ghiţă l-ar fi constrâns pe denunţător să-i remită o importantă sumă de bani pentru a încetadifuzarea unor materiale denigratoare la adresa societăţii SC Tehnologica Radion SRL, prin intermediul postului de televiziune Realitatea TV – deţinut de Ghiţă Sebastian Aurelian. 

Astfel, pentru realizarea scopului ilicit şi pentru a da o aparenţă de legalitate sumelor de bani ce urmau a fi încasate, Ghiţă Sebastian Aurelian l-a determinat pe denunţător ca societatea reprezentată de acesta, SC Tehnologica Radion SRL să încheie în mod fictiv cu SC Asesoft International SA – firmă la care Ghiţă Sebastian Aurelian era acţionar, contractul de prestări servicii nr. 465 din 28.03.2011, contract al cărui obiect nu a fost executat în realitate de către societatea prestatoare. În baza acestuia SC Tehnologica Radion SRL, în perioada iunie-septembrie 2011, a achitatcătre SC Asesoft International SA, în două tranşe, suma totală de 610.202, 96 lei, din valoarea de500.000 euro stipulată în contract”, arată procurorii. Activitatea Realitatea TV era controlată de Sevastian Ghiţă în baza unui contract de management încheiat între Realitatea Media şi SC Asesoft International SA, reprezentată de acesta, mai spun anchetatorii în documentele aflate la Parlament.

ATACURI MEDIATICE PRIN REALITATEA TV PENTRU 500.000 DE EURO

În Martie 2011, Ghiţă s-ar fi dus la biroul luiBerna (foto) din Bucureşti şi i-ar fi precizat că “dacă doreşte ca TEHNOLOGICA RADION să nu mai aibă probleme de imagine la postul de televiziune REALITATEA TV, va trebui să accepte încheierea unui contract fictiv cu SC Asesoft International SA – firmă la care Ghiţă Sebastian Aurelian era acţionar, în cadrul căruia să achite acestei societăţi suma de 500.000 euro. Sub imperiul presiunii create de Ghiţă Sebastian şi de teama ca societatea să nu-şi piardă beneficiarii, în cazul în care postul de televiziune Realitatea TV ar fi continuat atacurile mediatice, denunţătorul a acceptat propunerea lui Ghiţă Sebastain Aurelian”, se arată în documentele aflate în Parlament.

Theodor Berna a spus în faţa procurorilor că obiectul contractului nu s-a realizat în realitate, iar TEHNOLOGICA RADION nu avea nevoie de serviciile stipulate în contract. “Efectul semnării contractului a fost acela că postul de televiziune REALITATEA TV a încetat atacurile mediatice denigratoare la adresa TEHNOLOGICA RADION ”, spun documentele.

ATACURILE AU FOST RELUATE PE ROMÂNIA TV

Pentru că în toamna anului 2011, Ghiţă a plecat de la postul Realitatea TV, Theodor Berna spune că a cerut angajaţilor săi să nu mai efectueze nicio plată către Asesoft iar“consecinţa rezilierii contractului a fost reluarea atacurilor mediatice la adresa TEHNOLOGICA RADION, odată cu înfiinţarea postului de televiziune România TV – patronat de Ghiţă Sebastian,  într-un cerc restrâns de persoane acesta afirmând că,  dacă Berna Theodor nu rezilia acel contract rămânea nr. 1 pe piaţa construcţiilor”.

Berna a mai spus procurorilor DNA că Sebastian Ghiţă a exercitat presiuni şi influenţe la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi al conducerii ANAF, în legătură cu dosarul penal care era în curs de instrumentare la unitatea de parchet menţionată şi în cadrul căruia denunţătorul a fost arestat ulterior.

Iar despre acestea, în faţa procurorilor DNA au mai vorbit ÎNCĂ TREI MARTORI.

SEBASTIAN GHIŢĂ A FOST DENUNŢAT ŞI DE ŞEFUL SERVICIULUI RUTIER PRAHOVA

În Martie 2016, şi şeful Serviciului Rutier Prahova l-a denunţat în faţa procurorilor DNA pe Sebastian Ghiţă. El a depus la DNA un suport optic cu o înregistrare video captată de pe aparatul radar din data de22.07.2012,  privind auto marca Mercedes cu nr. PH – 99 – ASG, precum şi alte documente.

“În data de 22.07.2012, împuternicitul la comanda Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Prahova, comisarul şef DOSARU VIOREL, la solicitarea numitului GHIŢĂ SEBASTIAN AURELIAN a intervenit pe lângă lucrătorii de poliţie rutieră din cadrul Biroului DN1 pentru ca acestuia să nu-i fie întocmit dosar penal pentru conducerea fără drept a unui autoturism pe drumurile publice, în condiţiile în care, având dreptul de a conduce suspendat în acea perioadă de către IJP Constanţa,  a fost oprit de către lucrătorii de poliţie rutieră, la data respectivă, pe motiv că se deplasa pe raza com. Bărcăneşti, jud. Prahova, cu viteză peste limita legal admisă în localitate, conducând un autoturism proprietatea SC ASESOFT INTERNAŢIONAL.

Pentru a da o aparentă legalitate de rezolvare a situaţiei în care se afla GHIŢĂ SEBASTIAN AURELIAN, comisarul şef DOSARU VIOREL a dispus lucrătorilor de poliţie rutieră din subordinea sa să nu încheie procesul verbal de constatare a abaterilor săvârşite (conducere fără drept a unui autoturism pe drumurile publice, respectiv depăşirea limitei de viteză legal admisă în localitate), ci să aplice procedura specifică situaţiei în care conducătorul auto nu a putut fi oprit, mai exact, de a transmite ulterior  societăţii comerciale, proprietară a autoturismului condus de GHIŢĂ SEBASTIAN AURELIAN, o solicitare în urma căreia conducerea societăţii să transmită organului de poliţie datele de identificare ale persoanei care, la data de 22.07.2012, a condus autoturismul surprins de aparatul radar că a depăşit viteza legal admisă în localitate, lucru care s-a şi pus în practică.

Denunţătorul precizează că DOSARU VIOREL a intervenit la subordonaţii săi pentru a nu lua măsurile legale faţă de GHIŢĂ SEBASTIAN AURELIAN întrucât acesta l-a recomandat şi susţinut în mediul politic pentru a fi numit în funcţia de împuternicit la comanda Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Prahova, iar ulterior, după ce acesta  a devenit  deputat  în Parlamentul României, ca urmare a alegerilor generale de la finele anului 2012, i-a acordat  sprijin ofiţerului de poliţie în vederea titularizării sale în funcţia respectivă”, se arată în documentele aflate la Parlament.

DNA: GHIŢĂ, PERICOL SOCIAL RIDICAT PENTRU ORDINEA PUBLICĂ 

“Gravitatea faptelor rezidă în natura infracţiunilor comise – infracţiuni de corupţie şi asimilate acestora, infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice, în calitaţile persoanelor implicate în mecanismul infracţional prezentat,valoarea sumei care face obiectul infracţiunii de şantaj, modailitatea în care se negociază funcţii deosebit de importante care urmează să fie ocupate şi pentru care intervenţiile s-au făcut inclusiv la primul ministru al României, modul şi circumstanţele de comitere reflectând o preocupare constantă din partea inculpatului de a derula activităţi infracţionale de orice natură.

Privind prin prisma calităţii subiectului activ, apreciem că, funcţia deţinută de inculpat, deputat în Parlamentul României, potențează gradul de pericol social pentru ordinea publică”, arată procurorii în documentele aflate la Parlament.

“Importanţa valorilor sociale ce au fost vătămate prin activităţile întreprinse de inculpatul Ghiţă Sebastian Aurelian este în strânsă legătură cu impactul negativ pe care îl au acestea asupra cetăţenilor pentru care, modalitatea abuzivă de a-şi folosi funcţia de demnitate publică deţinută şi obţinută în urma votului dat de ei, de către un înalt demnitar al statului faţă de care nu s-ar dispune o măsură privativă de libertate, are ca şi consecință directă, scăderea încrederii în autorităţile statului, inducându-se treptat în conştientul colectiv ideea că persoanele cu funcţii importante, care comit ilegalităţi scapă de rigoarea şi aplicarea legilor şi a măsurilor coercitive corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor comise.

Deputatul GHIŢĂ SEBASTIAN AURELIAN, folosindu-se de încrederea acordată prezumat de statul român în exercitarea cu onestitate şi cinste a unei înalte demnităţi publice cum este cea de parlamentar – ales al cetăţenilor români, a săvârşit mai multe infracţiuni, dovedindu-şi astfel dispreţul făţiş faţă de legi, faţă de colectivitatea reprezentată în Parlament şi cetăţenii care l-au ales, faţă de instituţiile statului. (…) Modalitatea concretă de săvârşire a activităţilor infracţionale de către deputatul GHIȚĂ SEBASTIAN AURELIAN–  inclusiv, folosirea constantă de poziţia sa publicăpentru a obţine materiale necuvenite, întinderea activităţii infracţionale probate în prezentul dosar de urmărire penală, relevă un grad de pericol social ridicat, care este apt a determina în rândul opiniei publice o reacţie negativă.(…)

Perceperea de către opinia publică a unei reacţii ezitante din partea autorităţilor statului în raport de gravitarea infracţiunilor săvârşite de către deputatul GHIŢĂ SEBASTIAN AURELIAN, ar conduce la ideea că în societatea românească există persoane mai presus de lege, ceea ce ar accentua sentimentul de decredibilizare a instituţiilor statului de drept în rândul opiniei publice şi de insecuritate a cetăţenilor, care nu s-ar mai simţi protejaţi eficient de astfel de manifestări antisociale”, susţin procurorii în documente.

Dosarul aflat la Parlament conţine 5 denunţuri, declaraţiile a nu mai puţin de 35 de martori, inclusiv martori cu identiate protejată, declaraţiile procurorului general al PCA Prahova care a recunoscut discuţiile şi întâlnirile cu Sebastian Ghiţă şi cuprinde înscrisuri, rapoarte de constatare criminalistică, adrese de la diferite instituţii, rechizitorii, alte înscrisuri cu relevanţă probatorie, contracte, procese verbale, situaţii documente, fişe, ordine de plată, articole de presă, diverse declaraţii, înscrisuri de la Registrul Comerţului, înscrisuri ridicate de la Asesoft, suporturi optice, rapoarte, procese verbale, fişe de evidenţă auto, adrese, procese verbale, adrese IPJ şi ale Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor. 

În dosar, judecătorii Curţii Supreme de Justiţie au aprobat vineri, pe 25 Martie 2016:

arestarea pentru 30 de zile a lui Mihail Tudose, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii şi luare de mită

arestarea pentru 30 de zile a lui Aurelian Mihăilă, procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru două infracţiuni de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii şi cercetare abuzivă

arestarea pentru 30 de zile a lui Viorel Dosaru, şef al IPJ Prahova, pentru folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, luare de mită, trafic de influenţă şi favorizarea făptuitorului

arestarea pentru 30 de zile a lui Constantin Ispas, şef DGA Prahova, pentru folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii şi trafic de influenţă.

Acesta este al patrulea dosar penal deschis de DNA Ploieşti pe numele deputatului Sebastian Ghiţă.

Pe 17 Februarie 2015, deputatul Sebastian Ghiţă a fost pus sub urmărire penală şi sub control judiciar sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat în dosarul Mircea Cosma.

Pe 25 Iunie 2015, deputatul Sebastian Ghiţă a fost pus sub urmărire penală şi sub control judiciar pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat în dosarul Herţanu.

Pe 29 Iulie 2015, deputatul Sebastian Ghiţă a fost trimis în judecată de DNA Ploieşti pentru date de mită, spălare de bani şi instigare la abuz în serviciu având drept consecinţă obţinrea pentru altul a unui folos necuvenit în dosarul Iulian Bădescu.

Dosarul a fost clasat prin ordonanţă, care conţine multe date din acesata, pe 1 Aprilie 2014 , pe motiv că “faptele nu există”, (click ordonanţă clasare Papicide procurorul şef şerviciu de la acea vreme Lucian Papici (foto), judecătorii Curţii Supreme de Justiţie au aprobat redeschiderea urmăririi penale pe 26 Februarie 2016 cerută de procurorul şef adjunct al DNA prin ordonanţă la 9 Februarie 2016, iar în prezent cauza este instrumentată de procurorul şef serviciu al Serviciului Teritorial Ploieşti al DNA, Lucian Onea.

P.S. 
Procurorii DNA au trimis miercuri, 23 Martie 2016, Camerei Deputaţilor încuviinţarea reţinerii şi arestării deputatului Ghiţă, (click anunţ DNA)
Miercuri seară, 23 Martie 2016, procurorii i-au reţinut pe Liviu Tudose, Mihăilă Constantin, Constantin Ispas şi Viorel Dosaru în acelaşi dosar ( click anunţ DNA în privinţa celor patru). 
Miercuri după amiază, 23 Martie 2016, cererea în privinţa deputatului Ghiţă a ajuns la Camera Deputaţilor (click ştire cererea DNA a ajuns la Parlament). 
Joi, 24 Martie 2016, Comisia Juridică a anunţat calendarul în privinţa cererii procurorilor ( click anunţ comisia juridică).
Joi, 24 Martie 2016,  începând cu ora 15.00,  judecătorii Curţii Supreme au analizat cererea de arestare în privinţa celor patru iar vineri au admis cererea de arestare ( click Curtea Supremă). 
Vineri, 25 Martie 2016, în jurul prânzului deputatul Ghiţă a consultat dosarul său aflat la Comisia Juridică ( click declaraţie deputat după deschiderea şi consultarea dosarului) .
Vineri, 25 Martie 2016, începând cu ora 17.00, apar primele detalii în presă despre faptul că numele fostului premier V.Ponta apare în dosar, că s-au oferit funcţii, că martorii au confirmat asta şi alte detalii, lucru reflectat de toată media. ( click aici şi aici).

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

Publicat: sâmbătă, martie 26, 2016

MĂRTURII EXPLOZIVE ALE PROCURORULUI GENERAL AL PARCHETULUI CURTII DE APEL PLOIEŞTI: “GHITĂ S-A AŞEZAT ÎN GENUNCHI, ÎN BUCĂTĂRIE, ÎN FATA MEA, ŞI M-A RUGAT “SĂ-L SALVEZ PE MOŞU’” ”

  • “Vizitele erau inopinate, mă trezeam cu el la poartă şi mă vedeam pus în situaţia de a face scandal să îl dau afară şi chiar l-am dat de vreo 3 ori. Am încercat să impun o anumită conduită domnului Sebastian Ghiţă în discuţiile purtate, chiar fiind dure, legat de prezenţa sa la domiciliul meu, la ore târzii şi în toate cazurile sub influenţa băuturilor alcoolice din partea acestuia”, ar fi spus procurorul general al Parchetului Curţii de Apel Ploieşti, Liviu Tudose
Liviu Tudose, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a fost reţinut miercuri seară de procurori pentru folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori de permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii şi luare de mită. 
În aceeaşi seară de 23 Martie 2016 şi în acelaşi dosar au mai fost reţinuţi de către procurori DNA,Constantin Aurelian Mihăilă, procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru două infracţiuni de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori de permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii şi cercetare abuzivă, Constantin Ispas, la data faptelor, şef DGA Prahova, tot pentru folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori de permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii şi trafic de influenţă, dar şi Viorel Dosaru, la data faptelor, şef al IPJ Prahova, pentru folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori de permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, luare de mită, trafic de influenţă şi favorizarea făptuitorului.
Toţi cei patru au fost arestaţi de judecătorii Curţii Supreme pe o perioadă de 30 de zile, vineri, admiţând astfel cererea procurorilor.
În faţa judecătorilor, Liviu Tudose, procuror general al Parchetului Curţii de Apel Ploieşti, ar fi făcut declaraţii cu adevărat explozive, povestind în detaliu aspecte ce ţin de acuzaţiile care i se aduc. 
Aşa se face că, potrivit unor surse din mediul avocaţial, Liviu Tudose (foto) ar fi spus în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi că l-a cunoscut pe deputatul Sebastian Ghiţă la începutul anilor 2000, prin soţie, când acesta era la o şcoală din Ploieşti. Apoi, procurorul Tudose ar fi povestit cum au stat lucrurile în legătură cu faptele de care este acuzat:
„La un moment dat, după ce cercetările au avansat şi mă refer la momentul finalizării unor constatări financiar- contabile s-a conturat ideea că activitatea desfăşurată în firmele de construcţie avea legătură cu finanţări efectuate din fondurile Consiliului Judeţean, condus la acea vreme de către Mircea Cosma, o persoană apropiată de Sebastian Ghiţă.
În ceea ce priveşte activităţile specifice privind interceptările şi respectiv percheziţiile arăt că am avut cunoştinţă de acestea dar în linii mari fără să cunosc detalii privind fiecare societate comercială şi fiecare persoană cercetată. Aş vrea să precizez că dosarul în cauză privea peste 130 de societăţi comerciale iar numărul persoanelor fizice cercetate era fireşte proporţional la fel de mare”, susţin surse din mediul avocaţial că ar fi declarat procurorul.
Apoi, acesta ar fi continuat spunând: „Cel mai probabil, discuţia pe care am avut-o personal cu inculpatul Sebastian Ghiţă a avut loc la începutul lunii Octombrie 2013, la mine acasă, când acesta m-a întrebat cu cercetările din dosar„. 
Am avut o relaţie de amiciţie cu Sebastian Ghiţă şi nu pot să îmi aduc aminte motivul vizitării acestuia în Octombrie 2013. Îmi aduc aminte cu claritate că Sebastian Ghiţă şi-a exprimat nemulţumirea legat de faptul că toţi constructorii vizaţi de cercetări au activitatea afectată, inclusiv datorită faptului că fuseseră instituite măsuri asiguratorii şi din acest motiv aveau probleme în a-şi finanţa lucrările.
Am mai fost vizitat de Sebastian Ghiţă şi în luna Noiembrie sau Decembrie 2013, la domiciliul meu şi motivez acest lucru prin aceea că probabil se întâmpla în acel stadiu al cauzei când cercetările conturau mai clar o activitate ilicită privind fondurile Consiliului Judeţean. Nu mi se părea firesc să fiu vizitat de Sebastian Ghiţă care era cercetat şi i-am spus-o şi lui, dar arăt că aceste vizite erau inopinate, mă trezeam cu el la poartă şi mă vedeam pus în situaţia de a face scandal să îl dau afară şi chiar l-am dat de vreo 3 ori. Am încercat să impun o anumită conduită domnului Sebastian Ghiţă în discuţiile purtate, chiar fiind dure, legat de prezenţa sa la domiciliul meu, la ore târzii şi în toate cazurile sub influenţa băuturilor alcoolice din partea acestuia.
Nu am solicitat organelor de poliţie să interzică domnului Sebastian Ghiţă de a veni la locuinţa mea. În discuţiile purtate cu Sebastian Ghiţă, acesta şi-a exprimat nemulţumirile asupra măsurilor asiguratorii instituite asupra societăţilor comerciale, mai precis era vorba de blocarea conturilor şi, ca atare, nu puteau să primească bani din liniile de credit şi nici să facă plăţi pentru diverse cheltuieli inclusiv să plătească salarii.
I-am permis totuşi să îşi exprime aceste nemulţumiri de către Sebastian Ghiţă dar fără să aibă vreo finalitate din partea mea, el erijându-se în reprezentantul mediului de afaceri şi totodată de reprezentant al comunităţii locale, el fiind şi deputat„, ar fi declarat procurorul în faţa judecătorilor.
Ulterior, procurorul Liviu Tudose ar fi spus că l-a cunoscut pe fostul premier, Victor Ponta, în August 2013, când a venit fără să ştie la nunta la care a fost naş: „La data de 19.01.2014, nu reţin că mi s-a comunicat prin intermediul finului meu (foto), dar probabil că aşa a fost, Sebastian Ghiţă mi-a transmis “Victor vrea să te vadă”. Pe 20.01.2014, m-am dus la sediul Guvernului şi am avut o discuţie de 1-2 minute cu domnul Victor Ponta. Arăt faptul că am fost surprins de dorinţa dumnealui de a mă vedea şi la acel moment nu am ştiut pentru ce. Menţionez faptul că după ce Sebastian Ghiţă mi-a spus că fostul prim- ministru, Victor Ponta vrea să mă vadă, m-am dus într-o zi de luni la Palatul Victoria şi m-am gândit inclusiv la discuţia de la nuntă cu privire la invitaţia pe care i-o făcusem la un concert de pian.
În cursul discuţiei de 1-2 minute pe care am avut-o cu prim-ministrul, acesta m-a întrebat cum ar fi dacă mi s-ar propune un post la DLAF sau la ONPCSP. I-am spus că în principiu aş fi de acord, dar condiţionat de cunoaşterea unor minime date: repsectiv ce post, cerinţele postului, să nu existe impedimente legate de oamenii cu care aş lucra, practic a fost o modalitate elegantă de a evita un răspuns ferm pentru că mi-a fost ruşine să îl refuz în mod distinct.
Potrivit aceloraşi surse din mediul avocaţial, procurorul Liviu Tudose ar fi continuat spunând: „Mai mult decât atât, la o dată ulterioară, mi s-a formulat o invitaţie de a mă întâlni într-un cadru privat cu ministrul Justiţiei, domnul Robert Cazanciuc, am refuzat în mod ferm acest lucru. Faptul că aş fi putut avea o întrevedere cu fostul ministru al Justiţiei a avut loc ca urmare a unei comunicări din partea lui Sebastian Ghiţă prin intermediul finului meu. Îmi explic faptul că insistenţele domnului Sebastian Ghiţă de a avea întrevederi cu fostul prim ministru şi fostul ministru al Justiţiei ar fi putut fi justificate de captarea atenţiei mele, probabil pe ceea ce intuiesc eu, el îşi dădea seama de faptul că se va ajunge la preşedintele Consiliului Judeţean în cursul cercetărilor
Ca atare, judecătorii au considerat, potrivit surselor menţionate, că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la luarea măsurii preventive în privinţa inculpatului Liviu Tudose pentru că până la momentul formulării propunerii de arestare preventivă, din probele administrate şi evidenţiate, dar şi din aspectele concrete prezentate din conţinutul acestora a rezultat suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit infracţiunile de corupţie reţinute de procurori.
Mai mult, din declaraţiile martorilor cu identitate protejată, coroborate cu declaraţiile de martor şi suspect dar şi de inculpat date în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi ale lui Liviu Tudose, ar fi „rezultat în mod direct contribuţia inculpatului în comiterea celor două infracţiuni, fiind descrise împrejurări concrete cu privire la informaţiile furnizate de inculpat suspectului Sebastian Ghiţă pe care îl cunoştea din 2000 şi care era vizitat în mai multe rânduri la locuinţa sa, cu privire la existenţa dosarului aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cu natura cercetărilor, respectiv evaziune fiscală şi spălare de bani, persoanele vizate, Răzvan Alexe, Marcel Păvăleanu şi câteva societăţi de tip fantomă deţinute de cetăţeni sârbi, în cauză fiind luate măsuri de supraveghere„.
Rezultă că inculpatul Mihai Tudose totuşi a permis accesul suspectului Sebastian Ghiţă la aceste informaţii care au fost vehiculate mai departe, ceea ce a împiedicat cercetările şi administratea unor probatorii.
Inculpatul a avut o atitudine constant permisivă suspectului Sebastian Ghiţă de a-l vizita şi de a i se confesa cu privire la nemulţumirea anchetei din dosar, la luarea unor măsuri asiguratorii care afectau finanţările constructorilor unor societăţi, ceea ce evidenţiază interesul suspectului legat de cercetările din cauza respectivă şi care a culminat cu o rugăminte a inculpatului Mihai Tudose de către suspect, care s-a aflat în vizită, s-a aşezat în genunchi, în bucătărie, în faţa sa şi l-a rugat “să-l salvez pe moşu”, referindu-se la Mircea Cosma„, susţin sursele din mediul avocaţial.
Sursele menţionate susţin că declaraţiile făcute de procurorul genenral al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Liviu Tudose,  în faţa judecătorilor ar fi fost mai ample decât cele făcute în faţa anchetatorilor.
Precizez faptul că în discuţiile purtate cu Sebastian Ghiţă, acesta îşi exprima nemulţumirea cu privire la măsurile asiguratorii instituite asupra societăţilor comerciale implicate în lanţul infracţional supus anchetei, spunându-mi că la el la poartă au venit mai mulţi constructori şi s-au plâns de efectele acestor măsuri, în sensul că nu mai pot fi plătite salariile, creditele, că nu le mai sunt deschise linii de credit de către bănci şi nu se finalizează lucrările. Practic, el apărea ca fiind un reprezentant al constructorilor, afirmând ceva de genul “se pierd banii pentru lucrări”, ar fi declarat procurorul Tudose în faţa anchetatorilor, potrivit surselor citate. 
Cel mai probabil, într-o fază în care cercetările erau conturate, Sebastian Aurelian Ghiţă, aflându-se în vizită la mine, s-a aşezat în genunchi, în bucătărie, în faţa mea şi m-a rugat “să-l salvez pe moşu”, referindu-se la Mircea Cosma. Arăt că, la momentul respectiv, Sebastian Aurelian Ghiţă se afla sub influenţa băuturilor alcoolice„, ar fi spus Liviu Tudose în faţa anchetatorilor conform surselor din mediul avocaţial. 
Prezent astăzi, în faţa Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, deputatul Ghiţă a încercat să combată (click acuzaţii DNA) cele două acuzaţii de dare de mită pe care i le aduc procurorii, cele două infracţiuni de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii care nu sunt destinate publicităţii ori de permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, de şantaj, cumpărare de influenţă şi conducerea unui vehicul fără permis de conducere şi a prezentat un filmuleţ cu unul dintre cei 5 denunţători ai săi susţinând, în esenţă, că nu recunoaşte acuzaţiile care i se aduc. 
Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a avizat favorabil cererea procurorilor DNA de reţinere a deputatului Sebastian Ghiţă dar a respins solicitarea de arestare preventivă a acestuia.
Autor:  Sorina Matei
Publicat: marți, martie 29, 2016

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele ar trebui acuzată de calomnie în povestea cu şantajul făcut de Băsescu, fie pusă să argumenteze explicit

 

Deoarece în procesul cu Traian Băsescu gabriela Firea spune că se teme ar trebui să fie pusă să demonstreze că DNA sau alte organe ale statului ar fi acţionat la ordin arestându-i soţul. Dacă nu, acuzaţia de şantaj este o calomnie şi senatoarea Firea ar trebui să răspundă în justiţie.

De exemplu ar trebui obligată să precizeze pe cine ar fi putut să trimită Băsescu (DNA, Parchetul, Poliţia etc) apoi resperctiva instituţie ar trebui să îi ceară senatoarei să deminstreze  că respectiva instituţie acţiona la ordinul Preşedintelui.

De ce nu reacţionează respectivele instituiţii? De cine se tem şi tac ca rahatul în iarbă.

De ce nu reacţionează nimeni la acuzaţiile de vinovăţie legatede Cazul Nana nedemonstrate aruncate în spaţiul public de Antneba 3 cu subiect şi predicat fără o argumentaţie adecvată? Cineva ar trebui să se autosesizeze.

Acesta să fie dreptul la liberă exprimare mult clamat de Antena 3? De fapt, dreptul de a calomnia?

Gabriela Vrânceanu, Firea, Pandele ... etc

Gabriela Vrânceanu, Firea, Pandele … etc

Dea lungul timpului s-a încercat în fel şi chip argumentarea acestei vinovăţii, dar, de fiecare dată construcţiile logice lformate din fraze care începeau cu „S-ar putea să…”, „Ştim că …”, „ Credem că …” cădeau când era vorba de producerea dovezilor matriale.Una din cele mai ridicole povești legate de lupta dintre fostul USL și fostul Președinte Traian Traian Băsescu a fost cea care a început cu acuyațiile pronunțate în studioul Antenei 3 care spunea că Băsescu se face vinovat de tot felul de potlogării.

Este posibil ca cei care luni de zile s-au tot chinuit să demomstreze vinovăţia folosindu-se de tot felul de argumentaţii construite dintr-un melanj de fapte concrete „altoite” cu finalizări de subtext să fi ajuns la concluzia că au dretate.

Peoblema e că probabil aveau misiunea de a-l zdrobi pe fostul preşedinte cu orice preţ, nu conta adevărul ci doar crearea unei imagini de moment care să reziste o vreme. Eventual chiar să se ajungă la prezentarea la tv a lui Băîsescu la DNA, eventual în cătuşe.

Văzând că nu merge, au înfiinţat acea comisie în fruntea căreia au pus-o Babriela Firea îndatorată ca mulţi alţii lui Dan Voiculescu.

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele a fost pusă în fruntea respectivei comisii, soţia primarului Pandele. SC Media Casa Press SRL, firmă parte a Trustului Intact, administrată de Firea avea un  contract de împrumut cu Crescent, fostă firmă se Securităţii, controlată de Dan Voiculescu. Astfel Firea putea fi împinsă să rişte orice, chiar şi ridiculizarea, doar pentru a nu trebui să returneze acel împrumut.

Cum necum, acea comisie se face, chiar dacă de fapt nu are nici un fel de atribuţiuni în controlul legalităţii deoarece statul are astfel de instituţii specializate (Parchetul, DNA etc).

Faptul că era o comisie doar de paradă reiasă şi din faptul că acea comisie putea să invite pe oricine la discuţii, dar nu potea obliga pe cineva să se prezinte pentru a fi anchetat.

Cred că nu este nici un secret pentru nimeni, că pentru declaraţii un politician nu poate fi tras la răspundere aflându-se sub umbrela imunităţii. Astfel şi Traian Băsescu, la acea vreme Preşedinte al Republicii era sub această umbrelă, imunitatea sa fiind de fapt cvasitotală pe toată durata mandatului.

Într-un interviu difuzat in seara zilei 13.04.2014, însă referindu-se la activitatea Gabrielei  Firea, în cadrul Comisiei parlamentare de ancheta pentru verificarea legalitatii achizitiei terenurilor din zona comunei Nana, judetul Calarasi, Traian Basescu a afirmat: „Mai bine ar sta in banca ei si s-ar ocupa de ce se intampla pe mosia sotului ei, unde este primar, ca s-ar putea sa nu-l gaseasca intr-o zi acasa daca nu-i atenta. Inteleg ca in parohia lui se intampla destule lucruri rele”.

Această afirmaţie a fost cosiderată de senatoarea Vrânceanu-Firea-Pandele asistată de rebutul avocăţesc, Traian Bolcaş (alungat până şi de C.V.Tudor, protectorul tuturor gunoaielor securisto-comuniste care nu îşi găseau ogeac prin alte părţi şi care de la o vreme era la Antena 3 un fel de abţibild sau ca un fel de zombi, posesor al unor moaşte care ar fi trebuit aruncate la gunoi acum mai bine de un sfert de veac dacă se dorea europenizarea unei  Românii mult prea profund infectatre de comunisn), drept şmecheria cu care putea fi „agăţat Băsescu…

Deci, acuzaţie de şantaj.

Prin definiţie, cf DEX, acest cuvânt se defineşte:

ȘANTÁJ (cu pluralul șantaje) – Constrângere exercitată asupra cuiva prin amenințarea cu divulgarea unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul; mijloc întrebuințat în acest scop.

Revenind la declaraţia fostului preşedinte: „Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa de ce se întamplă pe moşia sotului ei, unde este primar, că s-ar putea să nu-l gaseasca într-o zi acasa dacă nu-i atentă. Înteleg că in parohia lui se intâmpla destule lucruri rele”… putem deduce că Vrânceanu-Firea-Pandele, pericolul ar fi legat de dispariţia soţului ei, dar nu deoarece ar fi fost belita sau răpi de oarece racheţi moldoveni ci arestat de un organ al statului. Racheţii nu atacă pe cineva care a încălcat legea, organele statului specializate, da.

Doar că, avem o problemă. Pe de o parte, DNA, Parchetul, Poliţia etc, cel puţin teoretic, te „saltă” DOAR DACĂ AI COMIS CEVA SAU EXISTĂ INDICII ÎN ACEST SENS. Deci dacă ai călcat pe bec în ceea ce priveşte legislaţia.

Păi, în acest caz, înseamnă că Firea ştie că, la primăria unde e tartor partnerul ei legal de budoar, se petrec lucruri ilegale şi o eventuală vizită a organelor statului îl pot duce pe individ direct la Beciul Domnesc.

Mai există o variantă. Dacă la Primăria din Voluntari totul e curat ca lebedele halite de conaţionalii noştrii cocliţi prin şatre, senatoarei ar fi avut  a se teme de faptul că organele mai sus numite ar fi  executat un ordin al fostului preşedinte.

Deci că, ilegal, erau la ordinele acetuia, lucru absolut interzis de lege.

Dacă cei care se ocupă de anchetarea acestui caz ar fi fost corecţi în ancheta lor nu s-ar fi mulţumit doar să îi stoarcă Gabrilei Vrânceanu Firea pandele chiloţii udaţi de pişatul declanşat de groază ci ar fi întrebat cum consideră ea, în  spaima ei că s-ar putea pune în aplicare aşazisa ameninţare.

Pentru că de aflăm într-o dilemă legală.

Pe de o parte, dacă Băsescu ar da pe goarnă oarece legalităţi de la Voluntari, ar fi făcut ceva ce era obligat de lege să facă PENTRU A NU DEVENI COMPLICE.

Pe de altă parte, dacă Băsescu putea ordona arstări de genul cum Adrian  Năstase ordona direct „săltarea” lui Mugur Ciuvică din gară în perioada când era autorul vestitelor Armagedoane, avem o ilegalitate care poate zdruncina organele respective şi îl poate duce pe Băsescu la Bulău.

Dacă ştie că asta era posibil, senatoarea ESTE obligată de lege să spună tot … să reclame adică.

Faptul că încearcă prin orice mijloace să facă în aşa fel încât la primăria din Voluntari să nu se ducă DNA să vază cam cum stă treaba deoarece doreşte să nu se afle anumite mânării o face pe Firea să fie complice tăinuitor şi vinovată de favorizarea infractorului…

Adică  sclifositei senatoare ar trebui să i se pregătească o celulă la Beciul Domnesc .. unde să tot dea extemporale despre legalitatea faptelor fostului preşedinte.

De cine se teme oare justiţia română de nu îi cere lui fie Firea să aducă argumentele de la cap la coadă, fie să o acuze de calomnie în solidar cu membrii acelei comisii de rahat care nu a reuşit să demonstreze nimic dar lansa acuzaţii zilnic?

De ce nu este acuzat de calomnie Trustul Intact de la care a plecat toată mizeria?

Pupincurismul Patriarhiei Ortodoxe Române faţă de Biserica Ortodoxă Rusă

 

Deşi mimează autocefalia, implicit, idependenţa faţă de Biserica Ortodoxă Rusă, faţă de Rusia în general şi un conflict deschis pe patrimoniu, iată că BOR se dovedeşte a fi nu doar ipocrită ci chiar în sluzba ruşilor.

Cum cineva şi-a permis să spună cu subiect şi predicat că Rusia foloseşte ortodoxia pentru a câştiga influenţă în estul Europei, cum BOR sare cu comunicate…

E vorba de un  articol al Saninei Fati şi de replica dată chiar de Patriarhia Ortodoxă Română.

Dacă nici asta nu e  supuşenie şi pupincurism, atunci nu mai ştiu ce înseamnă astea.

Ortodoxia, arma politica pentru Rusia

Sabina FatiPatriarhul Daniel are de ce să fie fericit: peste 90 la sută din elevi au cerut să facă ora de religie. Acest rezultat are „valoare de referendum“, precizează cu entuziasm Patriarhia Română. Aproape toți cei înscriși la Religie vor continua să facă rugăciuni în această oră, vor continua să afle despre superioritatea ortodoxiei asupra celorlalte religii și vor continua să fie convinși că „homosexualii și femeia cu barbă“ trebuie aruncați la marginea societății. O propagandă care seamănă din ce în ce mai mult cu cea a Moscovei și care poate fi găsită cu ușurință la Russia Today, varianta în limba română.

ecent, la o conferință organizată în București de acest nou trust de presă, unde au venit simpatizanți din mai multe țări ai mișcării eurasiatice și ai ideilor lui Alexandr Dughin, s-a vorbit din nou despre motorul ortodoxiei și importanța teologiei pentru viitorul acestei regiuni, despre valorile religiei, care trebuie să funcționeze împotriva liberalismului și a modernizării de tip atlantist.

Moscova încearcă de mai multă vreme să folosească ortodoxia ca instrument ideologic și geopolitic în justificarea acțiunilor ei. Își trimite emisari de toate felurile pentru a construi punți de legătură în toate statele ortodoxe, pe care la o adică le poate folosi în scopuri politice. În ultimii ani, de pildă, Ilarion Volokolamsk, numărul doi după Patriarhul Kiril, un fel de ministru de externe al Bisericii Ortodoxe Ruse, a venit de mai multe ori în România, ultima dată în toamna anului trecut, când s-a întâlnit și cu Daniel. A ținut conferințe și slujbe la care au venit mii de oameni, cărora le-a explicat că nu suntem într-o „epocă postcreștină“. Mesajul emisarului rus coincide cu cel al înalților ierarhi români și cu așteptările unei părți importante a societății autohtone, nepregătită să accepte până la capăt principiile drepturilor omului.

Valorile pe care le promovează Rusia prin pârghii mai mult sau mai puțin subtile, religia, ierarhia și familia, acuzând statele atlantiste de un liberalism deșănțat, se suprapun vederilor elitei politice autohtone. Moscova se consideră singura mare putere cu adevărat conservatoare, care poate să-și salveze surorile mai mici din ghearele occidentalilor care propovăduiesc drepturi pentru homosexuali, încurajează mamele singure și fac educație sexuală în școli. Bulgaria și mai ales Grecia, unde numărul euroatlantiștilor este în scădere, Serbia, Muntenegru și România se află printre țintele prioritare ale Rusiei.

Proiectul Marii Europe de Est, despre care scrie Dughin, înseamnă strângerea slavilor și ortodocșilor sub steagul politic rusesc, în care ar încăpea și ungurii, care, cu toate că nu sunt nici slavi, nici ortodocși, au origini eurasiatice.

Ideea lui Dughin este utopică, dar pe teren Rusia avansează spre vest și își aruncă ancore peste tot în această regiune. Ortodoxismul este doar unul dintre canalele prin care Moscova încearcă să pătrundă și pe care îl folosesc inclusiv trusturile de presă pe care le-a deschis la București. Cu cât populația este mai înclinată să accepte pe nemestecate conservatorismul ortodoxist, cu atât propaganda rusă ar putea să-și găsească mai mulți aderenți.

În România, potrivit sondajelor, doar un sfert din populație privește cu simpatie spre Rusia și s-ar putea crede că din acest punct de vedere nu este nici un pericol, dar propaganda lucrează pe termen lung. 

Autor: Sabina Fati

Sursa: romanialibera.ro

Data publicării: 11 martie 2015

Şi acum răspunsul pupincuristei Patriarhii Ortodoxe Române (Atenţie, fiind un comunicat emis de biroul de presă al Patriarhiei ESTE UN RĂSPUNS OFICIAL):

Patriarhia raspunde campaniei anti-BOR. “ORTODOXIA, ARMA POLITICA A RUSIEI?”/ Din pacate, duhul denuntarilor “dusmanilor poporului” a prins si la preoti

În legătură cu articolul de opinie Ortodoxia, ar­mă politică pentru Ru­sia apărut sub sem­nă­tu­ra doamnei Sabina Fati în pu­blicaţia România Liberă din zi­ua de 12 martie 2015, precizăm:

În ultimii 25 de ani, doamna Sabina Fati instigă adesea la ură confesională şi denigrează is­toria şi activitatea Bisericii Ortodoxe Române după princi­piulcalomniază, calomniază, poa­te va rămâne ceva.  După ce, în urmă cu câteva zile, Sabina Fati şi-a exprimat dezamăgirea pe site-ul Europa Liberă că pes­te 90% dintre elevi au depus ce­rere pentru a studia religia în în­văţământul public, în Ro­mâ­nia Liberă din 12 martie 2015, aceeaşi jurnalistă aduce acuzaţii injuste şi nedemne.

Nemulţumită şi iritată de decizia majorităţii părinţilor şi ele­vilor în favoarea prezenţei orei de religie în şcoală,  doamna Fati se pretează la un atac dezo­norant, folosit în ultimii ani şi de alţi adversari ai Bisericii noastre, şi anume că,în contextul geo­politic din Europa de Est, Or­to­doxia ar fi arma politică a Ru­siei (sic!). Pentru a-şi argumenta aceste acuzaţii, doamna jurna­listă face asocieri forţate privind vizita în România a unor persoane politice din Rusia şi le­gă­tu­rile lor cu Biserica Ortodoxă Română. În acest sens, men­ţi­o­năm că, de fiecare dată când Ale­xandru Dughin vine în Ro­mâ­nia, jurnalişti ca şi doamna Sabina Fati încep să inventeze presupuse întâlniri oficiale între acesta şi reprezentanţi oficiali ai Bisericii Ortodoxe Române. Mai mult, fac presiuni asupra Biroului de presă al Patriarhiei Române să confirme ceea ce este doar speculaţie sau zvon.

Doamna Fati ignoră în mod voit faptul că Biserica Ortodoxă Română împreună cu toate cultele din România au susţinut în mod public autorităţile de Stat în demersurile de aderare a României la NATO şi de integrare a ţării noastre în Uniunea Europeană tocmai pentru că, după căderea regimului comunist ateu, a fost dorinţa poporului român de a-şi construi un vii­tor democratic.

În ceea ce priveşte întâlni­rile oficiale de la Patriarhia Română cu Mitropolitul Ilarion de Volo­kolamsk,  precizăm că, aşa cum de altfel s-a şi comunicat public, acestea au vizat doar probleme de interes strict bisericesc, ca pregătirea Sfântului şi Ma­relui Sinod Panortodox (din 2016) sau aspecte ale rela­ţiilor bilaterale ale celor două Biserici Ortodoxe surori autocefale, fără nici o strategie de ordin politic.

Biserica Ortodoxă Română pro­movează în societatea româ­nească valorile eterne ale Evan­gheliei lui Hristos, care nu pot fi înlocuite de ideologii politice şi strategii efemere doar pentru a fi „modern“ sau „progresist“. A pro­mova în societatea seculari­za­tă de astăzi, inclusiv prin ora de religie, valorile fundamenta­le ale Evangheliei iubirii lui Dum­nezeu pentru oameni, care apără persoana şi demnitatea uma­nă, instituţia familiei tra­di­ţi­onale, solidaritatea şi coope­rarea cu toţi oamenii pentru bi­nele comun al societăţii re­pre­zintă misiunea constantă a Bisericii.

În concluzie, acuzaţiile po­tri­vit cărora Biserica Or­to­do­xă Ro­mână ar susţine geopolitica Ru­siei şi ar promova în socie­tatea românească interesele acesteia sunt pătimaşe şi denigratoare. Probabil este dificil pen­tru unii jur­nalişti să înţe­lea­gă că Bi­se­rica Orto­doxă Ro­mâ­nă autocefală nu este subordonată nici unui cen­tru ecleziastic extern, şi nici nu doreşte vreo„politică imperială“, ci doar căutarea Îm­părăţiei cerurilor (cf. Matei 6, 33).

Cu alte cuvinte, Biserica Or­to­doxă Română îşi apără autocefalia bisericească şi neutrali­ta­tea politică tocmai pentru a sluji cu fidelitate poporul român pe calea mântuirii. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)

Sursa: cuvantul-ortodox.ro

IMPRESIONANT: Jurnalista Sabina Fati a refăcut de una singură Drumul Mătăsii

Jurnalista Sabina Fati a făcut o singură călătorie la care cei mai mulţi nu ar întrăzni măcar să se gândească. A refăcut singură Drumul Mătăsii…

O interesantă discuţie-interviu între Sabina FATI şi Cristian Pătrăşconiu

Această prezentare necesită JavaScript.

Interviu Sabina FATI: Pe Drumul Mătăsii – ca să te înţelegi mai bine

 

Care stafide şi care migdale sînt cele mai bune, în cele din urmă? Ştiu că, în călătoria ta pe Drumul Mătăsii ai încercat multe soiuri din fiecare dintre cele două…

Sabina Fati

Sabina Fati

Mi-au plăcut foarte mult, de fapt nu stafidele, ci afinele uscate pe care mi le-am cumpărat din bazarul din Oş in, Kirghistan, înainte să urc în Pamir şi să trec graniţa spre Tadjikistan. Dar migdalele sînt foarte bune şi în Kaşgar, în Vestul Chinei, în regiunea Uigură. Kaşgarul e locul unde a început The Great Game, la începutul secolului XX, între britanici şi ruşi. Şi cred că Marele Joc continuă şi acum în Asia Centrală, între chinezi şi ruşi, fiindcă americanii, continuă să fie indeciși în privința acestei regiuni.

Cum s-a născut ideea acestei neobişnuite călătorii – să refaci, în felul tău, Drumul Mătăsii? În profilul tău public, nu există antecedente comparabile. Există, mai degrabă, în biografia ta care ţine în bună măsură de zona privată, dar public, nu există ceva de acest gen…

Am proiectat această călătorie pentru a verifica în ce măsură un nou Drum al Mătăsii ar putea exista în secolul 21: un drum care să lege China de Europa. Americanii au făcut o astfel de strategie cu aproape 15 ani în urmă, reluată în 2011 de Hillary Clinton pe vremea când era secretar de stat al SUA. Era vorba despre o soluție de „umplere” a golului care ar fi urmat să se creeze după retragerea americanilor din Afganistan. Strategia creării Noului Drum al Mătăsii, nu a fost din păcate pusă în practică de americani, așa că acest spațiu geopolitic dintre China și Europa, tinde să fie ocupat de China și Rusia.

De fapt, există Drumuri ale Mătăsii, nu unul singur…

Da, dacă revenim în istorie, vedem uşor acest lucru:  principala ramură a Drumului Mătăsii pleca din China spre Siria, cu diferite variante, unele care traversau acum 2500 de ani Asia Centrală spre Iran și mai departe spre Siria și de acolo prin Marea Mediterană spre Roma sau Grecia sau Tibetul, Afganistanul și Iranul spre Siria. Această cale rămâne blocată din cauza războiului din Siria, a Statului Islamic și a conflictului fără sfârșit din Afganistan. Eu am mers, însă, pe ruta secundară, cea care traversează Asia Centrală, Caucazul de Sud, Turcia, România și care urca odinioară pe Dunăre spre mijlocul Europei. Există și alte trasee, Drumul Stepelor, pe care a mers Marco Polo, Drumul Obsidianului, Drumul Mirodenilor…Cum se poate călători pe un nou Drum al Mătăsii în secolul 21? – aceasta a fost marea mea întrebare şi la ea am încercat să răspund. Cît e de uşor, cît e de complicat? Călătoria a fost finanţată de Black Sea Trust, iar cartea mea încearcă să ofere câteva răspunsuri.

Dar nu doar geopolitică. Intuiesc – e şi un drum despre tine acesta, nu? Cum e pentru tine acest drum parcurs de tine în 80 de zile – e un vis vechi de copilărie sau e un vis de maturitate? În ambele situaţii – vis devenit oarecum realitate…

Da. Seamănă într-un fel cu unul dintre visele copilăriei mele, dar pe-atunci eram pasionată de Africa.

Cum e, în ce moduri e despre tine această călătorie? În ce fel o asemenea călătorie te-a revelat în faţa ta?

Chiar dacă am plecat la drum cu scopuri clare, în general de observator, inevitabil în această poveste am devenit personaj, traversând tot felul de întâmplări adesea neprevăzute, în ciuda faptului că mi-am pregătit foarte bine călătoria.

Ce înseamnă „bine pregătit”? Cum se face pregătirea pentru un asemenea drum?

În primul rînd, înseamnă să ai un calendar clar. Să știi exact ce vrei să faci în fiecare zi, cu ce urmează să mergi din punctul A în punctul B, unde te oprești, unde dormi, care sunt riscurile. Știu că o atare pregătire omoară aventura și că neprevăzutul face ca povestea să palpite, dar în același timp, dincolo de această chemare a spontaneității eu am fost mai preocupată de dorința de a termina cu bine drumul.

Un alt aspect ţine de modul cum poţi ajunge în aceste ţări din Asia Centrală, pentru că fiecare dintre ele îţi cere viză. Pentru a obține vize, ai nevoie de scrisori de invitaţie. De unde poţi lua acele scrisori? Cine ţi le dă? Partea birocratică legată direct de chestiunea obţinerii vizelor, a fost, cred, cea mai grea în capitolul de călătoria propriu-zisă. Şi nu e vorba doar de o singură ţară, ci de multe. Cînd am încercat, în prima fază, să iau legătura, în felul în care mai procedaseră şi alţi români care mai merseseră în aceste regiuni, mi s-a răspuns foarte repede. Dar mi s-a atras atenţia: unu, că sînt femeie; doi, că sînt ziaristă…

Deci, două păcate grave – unul mai grav decît altul…

Da…Şi femeie, şi ziaristă – şi, pe deasupra, să mai şi vreau să călătoresc singură. Aș fi putut încerca să cer acreditări de jurnalist, dar refuzurile erau riscante, urmând ca drumul să-mi fost pregătit de propagandiștii celor 10 state prin care am trecut.

Oricum, ai fost scanată destul de bine…

Poate că da.

Ți-a fost frică?

Da, mi-am dat seama de acest lucru, prima dată în China, după ce m-am pomenit cu adevărat singură, fiindcă în anumite locuri oameni își vorbeau doar limba lor. Apoi, cînd căutam un hotel, mergeam cu o hîrtie pe care un binevoitor îmi scrisese în mandarină adresa și numele hotelului. Mi-am dat seama că nu toți cei pe care îi întrebam de drum știua să citească. Dincolo de adrenalina la care se gândesc unii cititori, am avut când și când senzația că aș putea să mă pierd și că nimeni în afară de mine nu mă poate ajuta vreodată şi de faptul că nu ştii ce ţi se întîmplă mîine, ai şi o senzaţie destul de ciudată şi de inconfortabilă, că eşti pierdut, şi că depinde doar de tine să te poţi salva. Acolo eşti obligat să te salvezi imediat. Am mers de multe ori singură pe trasee dificile de munte unde uneori nu întâlneam țipenie de om două zile la rând. Aici, nu oamenii lipseau…

Cum te-ai pregătit pentru această călătorie?

A fost, mai întîi, o lungă pregătire birocratică. Apoi, am citit cît am putut despre toate aceste țări, despre istoria Asiei Centrale. Am căutat hărți și nu în cele din urmă mi-am pus la punct echipamentul de drum: sac de dormit uşor, jachetă impermeabilă, ghete confortabile și rezistente, mi-am recondiționat ruxacul vechi, în fine un bagaj minimalist, dar suficient.

Cît ai mers pe jos?

Nu am mers prea mult în cele din urmă, cu excepția distanțelor imense străbătute în fiecare dintre locurile în care m–am oprit. Între orașe am folosit trenul, acolo unde se putea și în rest maşini de ocazie, care te puteau însă abandona, la o adică în locurile cele mai neașteptate, cum mi s-a întâmplat la graița dintre Kîrîstan și Tadjikistan, în Pasul Kyzyl Art, la peste 4000 de metri altitudine.

Acela a fost cel mai tensionat moment?

Pot să spun şi aşa. Fiind atît de sus, eram acolo doar eu şi soldaţii din cazarmă. Ei nu mai văzuseră, de mult sau poată nicicînd, o femeie blondă. Au ieşit toţi din cazărmi să se uite la mine.

Ce ţi-a spus, într-un mod adînc, acest Drum al Mătăsii, astăzi? Drumul Mătăsii al tău, într-un sens personal…

Într-un fel, a fost un drum și către mine. Pe de altă parte, spre finele celor 80 de zile, mi-am dat seama că o călătorie ar trebui să fie nesfârșită pentru a te înțelege pe tine până la capăt și pentru a desluși mai bine lumea din jur. Cu cât mergi mai încet, cu cât te oprești mai mult într-un loc sau altul, cu atât poți vedea mai bine ce se întâmplă înăuntrul și înafara ta, cu atât te poți înțelege mai bine.

Şi nouă, astăzi, ce ne spune această, cum să îi zic, instituţie numită „Drumul Mătăsii”? Ca instituţie istorică…

Cred că sînt două lucruri de amintit. Primul: putem spune că Drumul Mătăsii nu a fost, de fapt, niciodată închis, nici după ce s-a descoperit varianta lui maritimă acum 500 de ani, iar mărfurile nu au mai fost transportate pe uscat, fiindcă rutele intercontinentale erau mult mai costisitore şi mai riscante. Cînd tranzitul comercial se făcea pe uscat, doar o parte din caravane mai ajungeau la destinație. Un mic trafic dinspre Est spre Vest și invers a rămas, însă, viu chiar sub URSS, chiar dacă bazarurile au fost închise atât în China, cât și în Uniunea Soveitică.

Al doilea lucru de spus este că Noul Drum al Mătăsii nu poate fi profitabil că statele pe care le străbate nu își stabilesc standarde comune. În plus, graniţele sînt complicat de străbătut, între ţările din zonă sînt conflicte, iar procurarea vizelor este ceva foarte complicat. Dacă totuşi depășești toate blocajele birocratice și îţi pui pe picioare o afacere care mai şi prosperă, atunci ea îţi poate fi furată sau luată cu forța, oricând.. Totul este extrem de impredictibil în această zonă, unde infrastructura de transport a fost croită acum aproape un secol. Există regiuni aflate pe Drumul Mătăsii care nu sunt controlate de statele de care aparțin și pentru a avea un tablou complet, mişcările islamiste sînt extrem de active în regiune. Oricum spațiul dintre Rusia și China, numit și Eurasia este disputat de cele două mari puteri aflate în expansiune. Iranul, acest pivot geopolitic care poate înclina balanța într-o parte sau alta și care pare pregătit să se deschidă spre Vest, mi s-a părut, poate, țara cea mai vie de pe acest traseu.

Cartea e dedicată multor femei. În ce fel e despre femei această carte?

Cartea nu este despre femei, dar destule dintre personajele care o populează sînt femei. Pe unele le-am observat din apropiere, cu altele am vorbit, despre unele mi s-a povestit, pe unele le-am întîlnit din greşeală ori din întîmplare. Altele m-au ajutat, altele m-au hrănit. Unele m-au îndrumat. Am întîlnit şi dizidente care, poate s-au pus în pericol atunci cînd s-au văzut cu mine. În ajustarea călătoriei mele am fost ajutată de femei, de președinta Black Sea Trust, Alina Inayeh, de șefa secției moldovene de la Radio Europa Liberă, Oana Serafim, de adjuncta ei, Ileana Breitenstein. Cartea mea a fost la rândul ei nășită de femei: directoarea generală a Editurii Humanitas, Lidia Bodea;  Elena Ștefoi, prima cititoare a manuscrisului.

Pe tot parcursul călătoriei am fost preocupată de femeile din jurul meu. Am urmărit cu mare atenţie, de pildă, ce se întâmpla cu ele în regiunea uigură, unde pentru a sfida statul, se învăluie în cea mai strictă tradiție musulmană. În China, în regiunea de Vest, deşi există diverse edicte împotriva purtării vălului, femeile devin din ce în ce mai radicale; cu cît statul intervine mai mult în viaţa lor privată, cu atît se acoperă mai mult, parcă retrăgându-se din lumea aceasta care le rănește, unde statul le obligă să facă avort chiar dacă sarcina lor a ajuns la șapte sau opt luni.

În Kîrghîstan, chiar în capitală, în centrul Bișkek-ului, am văzut un magazin care se cheamă Zahra, trimitere evidentă la celebra firmă de îmbrăcăminte, dar care era în întregime dedicat musulmanelor. Amănuntul acesta nu e lipsit de importanţă, fiindcă această țară, Kîrghîstanul este, dintre toate republicile de pe Drumul Mătăsii, cea mai liberală. Aici au avut loc două revoluţii liberale, oamenii sînt ceva mai liberi, economia este mai deschisă. Ţara nu e chiar bogată, dar are, făţă de restul republicilor de pe Drumul Mătăsii, o deschidere mai mare în multe privinţe. Cu toate acestea, în capitala statului, multe femei, nu toate, firește, purtau haine islamice. Ca semn de mîndrie, de recunoaştere a identității lor.

Femeile sînt drăguţe peste tot. Au grijă de tine, îţi spun de ce să te fereşti. În Iran am avut noroc de compania unei femei de afaceri care mi-a arătat multe lucruri şi de la care am învăţat multe. O femeie de succes, nu neapărat fericită, dar care s-a descurcat în afaceri la fel de bine ca un bărbat, deși trăiește într-o țară în care are un statut relativ inferior. Ea mi-a spus să am grijă cum îmi port eșarfa, fiindcă oamenii din Garda Revoluționară Islamică a ayatollahului abia așteaptă un pretext pentru a pune mâna pe o femeie, chiar dacă e străină: „până vine ambasadorul tău să te scoată ei vor fi avut timp să-ți facă cele mai îngrozitoare lucruri”.

Pe drum fiind, ai regretat vreodată că ai ales să mergi, că ai ales această călătorie?

Nu, niciodată. Mi-a şi fost frică să nu cumva să fiu nevoită, din diverse motive, să renunţ. După spaima din prima luna a călătoriei, am devenit, cumva, a drumului.  Trăiam toate lucrurile care se întîmplau şi îmi plăceau toate. Chiar şi cele mai puţin plăcute. Am avut o gleznă care m-a supărat ceva timp şi de la care m-am temut că voi fi nevoită să renunţ să fac tot drumul, dar până la urmă am suportat entorsa până la capăt.

Cum te-ai „acoperit”, a propos de riscurile şi de pericolele acestei călătorii? Cum ai încercat să le îndiguieşti, să le anulezi dacă se poate? Ce ai făcut, ce măsuri de precauţie ţi-ai luat?

Te gîndeşti înainte să pleci care sînt pricipalele pericole. Cel mai des – să te fure cineva, să rămîi fără bani şi fără acte. Să te răpească sau să îţi facă rău, dintr-un motiv sau altul. În primul rînd, am încercat să fiu precaută; nu am fost ostentativă, nu am purtat  bijuterii, am fost aproape tot timpul îmbrăcată în negru. Mi-am pus actele la adăpost, nu am ţinut toţi banii în acelaşi loc – am avut, de fapt, o poveste întreagă legată de unde e locul cel mai sigur. Am plecat la mine cu bani „mărunți” de 5 și 10 dolari  – pentru bacşişuri, pentru mîncare, pentru maşini de ocazie. Nu am avut această problema în China – acolo am călătorit mult cu trenul şi în mulţime. Cînd am intrat în zona muntoasă, a fost, totuși, cu adevărat complicat. Pînă la urmă, i-am pus în mai multe locuri. La graniţa de la 4.000 de metri, mă întrebam: oare ce-aș face dacă rămân fără ruxac, dacă băieții de acolo mi-l iau sau dacă mai târziu după trecerea frontierei, aș rămâne fără el.Aveam acolo cam tot – schimburi, bani,  tabletă, aparat foto, computer. Actele le ţineam fixate pe piele – în cazul în care rămîn fără nimic, să am măcar pașaportul, un card și câțiva bani.

Ţi-au dispărut, din ce ştiu eu, nişte texte în această călătorie…

Da. Şi nişte poze. Mi-au şters computerul, spun asta, așa, impersonal, fiindcă nu știu cine și de ce ar fi făcut acest lucru, dar e clar că nu a fost o defecțiune, fiindcă mi-au dispărut simultan contactele din telefon și informațiile din computer. Mi s-a întîmplat în Georgia, mai exact am descoperit acest lucru în ultima zi de ședere în Georgia.

Revenind la riscuri: tu, în primul rînd, trebuie să te protejezi. Contează şi cum comunici cu oamenii care îţi apar pe drum. Cum iei decizia să te sui într-o maşină? Şi unde te duce maşina aceea – unde vrei tu sau în altă parte? Spre exemplu, cînd am plecat din Kîrgîstan spre Tadjikistan, la un moment dat am luat o maşină şi şoferul acela m-a dus prima dată la el acasă. Nu s-a întîmplat nimic, dar putea să se întîmple orice. M-a dus la el acasă, să îmi arate iurta lui, mai ştiu eu ce…

Formulez acum puţin în termenii unor filosofii orientale – ce a fost, pentru tine, mai important: drumul sau ţinta acestui drum?

Eu cred că drumul. Drumul în toate sensurile lui – şi în sensul de mers, şi în sensul că el te duce acasă: drumul care te schimbă și care e tot timpul schimbător, care îţi arată lucruri minunate, dar care te pune în același timp în pericol. E un drum permament care te obligă să fii cu toate simţurile treze. Te face să fii conştient pînă în măduva oaselor de tot ceea ce se află în jurul tău.

L-ai terminat? L-ai mai repeta?

Nu. Nu l-am terminat. În senul înțelesul oriental, despre care vorbeai, drumul nu se termină niciodată. L-aş mai repeta. Dar pe o altă rută. Oricum ar fi nu ar fi vorba despre acelaşi drum.

Trebuie că, înainte de a pleca, aveai un fel de drum mental. Cum era Drumul Mătăsii din mintea ta, înainte de a păşi pe el?

Am citit cîteva cărţi despre acest drum şi, probabil inevitabil, acest drum afectiv, din mintea mea era în bună măsură determinat de aceste lecturi. Una dintre cărțile mele preferate este scrisă de Susan Whitfield: Viața de-a lungul Drumului Mătăsii. Acest volum este o colecție de povești bine documentate despre personaje diferite care călătoresc sau își petrec viața pe Drumul Mătăsii, astfel capitolele se numesc: Povestea Negustorului, Povestea Soldatului, Povestea Prințesei, Povestea Călugăriței etc. Multe din imaginele cu care am plecat de-acasă au fost influențate de această carte. În final mi-am dat seama că drumul meu era creat tot din nişte personaje – fie jucate de mine, fie întîlnite pe drum. Oamenii pe care i-am întîlnit au fost acolo, pe drum, pentru mine. Pentru a umple de sens povestea călătoriei mele.

Şi atunci, ai fost cu adevărat singură – aşa cum spune titlul cărţii care povesteşte acest drum al tău?

Poate că niciodată nu am fost cu adevărat singură. Nici măcar în graniţa aceea de la mare altitudine, acea graniţă înspăimîntătoare.

Numele „Drumul Mătăsii” trimite la ceva oarecum delicat, fin, foşnitor. Se regăsesc aceste note ale acestui concept de „Drum al mătăsii” în drumul real sau, dimpotrivă, între nume şi realitate e un contrast izbitor?

E adevărat că mătasea e foarte rară pe Drumul Mătăsii. Găseşti în bazarele marilor oaze – la Kaşgar, Buhara, Tabriz covoare de mătase în stil persan, în stil uzbec, în stil turkmen, care sunt pufoase, incredibil de frumoase și pe care îți poți imagina că te poți așeza turcește. Pe de altă parte, tot la propriu, Drumul Mătăsii e plin de praf, şi de oameni care vor bacşiş, de oameni care vor să te păcălească, de dictatori care vor să construiască, în toate satele, case identice – cum e în Uzbekistan. Sau de dictatori care pun întotdeauna pe urmele străinilor pe cineva. Cum e în Turkmenistan, de exemplu.

E şi o călătorie despre graniţe.

Da. Graniţele au fost, cum zici tu, ţinta mea.

Cum sînt ele acolo? Ce gîndeşti, acum, după ce le-au cunoscut şi pe acestea, despre graniţe, ce îţi spun ele?

În primul rînd, ele sînt conturate de geografie. Unele sînt complicate din start fiindcă Drumul Mătăsii traversează deşerturi şi munţi. Unele rute se strecoară pe un drum mai lin, altele, pe un drum mai dificil. Uneori oamenii le fac şi mai dificile. Nu toate graniţele sînt definitiv trasate. Stalin a lăsat în această zonă enclave şi exclave pentru aproape fiecare stat de acolo.

Cîndva, Drumul Mătăsii aduce prosperitate sau măcat promisiunea prosperităţii.

Cîndva Drumul Mătăsii era prosper.

Ce aduce el azi?

Ar putea să aducă și azi. Deja gazul şi petrolul merg spre China, pe Drumul Mătăsii. Dar ar putea să meargă şi spre Europa.

Şi cartea, dar şi drumul care a inspirat-o, e despre multe lucruri: şi despre graniţe, şi despre tine. Eu cred că este şi despre privire. Într-un fel pregnant şi constant. Cum ţi-ai antrenat privirea cu care să vezi ce e pe acest drum?

E un drum care aproape că te obligă să fii atent tot timpul, deşi, adevărul este că e greu să te concentrezi permanent. Să fii atent şi la tine şi la ce ţi se poate întîmpla şi la ce se întîmplă în jurul tău. Uneori, oboseşti, dar Drumul te obligă nu doar să trăiești permanent ce ți se întâmplă, ci să te și bucuri de ceea ce găsești.

Te-ai uitat în această călătorie după ceva în mod anume? Sau, pur şi simplu, ai privit fără să judeci, înregstrînd cît poţi de mult, cît îţi dau voie limitele propriei rezistenţe fizice?

M-am uitat după oameni, după birocrați, după drumuri, după granițe. Am avut grijă de mine, fiind mereu cu ochii în patru

Dar ai căutat ceva anume? Ai avut, cum s-ar zice, nişte „ipoteze de cercetare”?

Firește, am plecat cu gândul să verific granițele, să văd dacă pe vechiul Drum al Mătăsii se va putea naște Noul Drum al Mătăsii.

Ai scris despre acest drum că ai avut gîndul că „ar putea redeveni o cale liberă”. Chiar ar putea?

Pe termen mediu şi scurt, nu sînt deloc optimistă. Şi graniţele vor fi, ani mulţi de acum înainte, complicate; şi libertatea va fi, pe Drumul Mătăsii, foarte strict îndiguită. Din păcate, pe Drumurile Mătăsii (căci sînt mai multe), drumurile, armele și traficul de persoane circulă mai repede și mai simplu decât mărfurile sau …democrația.

Dar mai e Drumul Mătăsii un drum necesar azi, mai e un drum util?  Azi, cînd viteza de deplasare dorită e aşa de mare…

E un drum util tocmai din acest motiv. China a început deja să lucreze la o rută care să lege această ţară de Berlin – prin calea ferată. Această rută, în viitor, ar putea să reducă timpul de transport al unui container comercial cu două săptămîni. Un container care acum merge pe mare. Ar reduce şi costurile şi timpul de transport. E imens – şi pentru comerţ. Aceasta e drumul care urmează Drumul Stepelor, prin Rusia. Drumurile, dacă sînt bune şi sigure, pot să creeze bunăstare.

Dar mai e ceva realist azi să gîndim că un nou Drum al Mătăsii e posibil?

Există o proiecţie practică în această privinţă: noul Drum al Mătăsii este Drumul Gazului. Şi e fezabil. Am putea aduce gaz din Kazakstan sau din Turkmenistan pe rutele Drumului Mătăsii, pînă în Europa. Rămîne de văzut dacă va fi şi un drum al ideilor, al comerţului liber între statele din această întinsă regiune. Şi, desigur, e de văzut dacă va mai fi vreodată un drum liber…

Cu ce trebuie să pleci la tine sau ce trebuie să ai în tine cînd pleci pe un asemenea drum aşa încît să nu te rătăceşti? Sau poate că e bine să te rătăceşti din cînd în cînd pe un asemenea drum?

Cred că „aventura” poate exista şi dincolo de „rătăcire”. E preferabil să ai o „busolă interioară” care să te ajute să mergi pe drumul bun

Sursa: la punkt.ro

Mai multe fotografii şi detalii despre curajoasa călătoriei pe Drumul Mătăsii a Sabinei Fati 

aici: http://www.europalibera.org/section/on-silk-road/4109.html

şi aici: http://www.europalibera.org/media/photogallery/27295913.html

GROTESC 100%: Un primar cu mari şanse de a fi reales şi avocata unui fost premier arestaţi la pachet pentru corupţie

25 martie 2016 3 comentarii

Dumnezeule în ce ţară trăim …

Primarul dat de sondaje ca având cele mai mari şanse de a fi reales ajunge să fie arestat pentru corupţie împreună cu avocata care l-a apărat pe fostul premier Ponta…

Se întreba cineva dacă în apropierea lui Victor Ponta există cineva care să nu aibă probleme cu legea. Tot el își răspusndea că probabil nu deoarece astfel, prin contrast, apare el mai puțin penal.

Nu știu dacă doar mie mi se pare, dar faptul că s-a dovedit că până şi fosta avocată a lui Victor Ponta este penală este ceva de un grotesc înfiorător.

Loredana Radu

Loredana Radu

Reţinută de procurori,  în seara de miercuri, 23 martie, Loredana-Claudia Radu este acuzată de complicitate la luare de mită și spălare de bani. Întâmplător sau nu, avocata Radu a făcut un doctorat, surpriză, sub coordonarea generalului izmenelor Gabriel Oprea.

Ea a fost avocata lui Victor Ponta, în dosarul ”Turceni-Rovinari”, în care fostul premier este judecat  pentru spălare de bani, complicitate la evaziune fiscală,  în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În același dosar a fost reținut și Toma Șutru, secretar al Consiliului Local al Sectorului 2, acuzat de luare de mită. Denunțător în acest dosar ar fi un om de afaceri, apropiat primarului Onțanu.

Conform ordonanței de reținere întocmită de procurorii de la DNA, în perioada august – decembrie 2007, Toma Șutru, în calitate de secretar al Consiliului Local al Sectorului 2 București, pentru a-și exercita atribuțiile de serviciu într-o modalitate care să faciliteze reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor terenuri situate pe raza sectorului 2 București, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, a cerut și a primit de la același denunțător, beneficiar al drepturilor litigioase, suma totală de 2.000.0000 euro.

”De această dată – se arată în comunicatul DNA – remiterea banilor a fost mascată prin încheierea unui contract fictiv de vânzare-cumpărare cu o rudă a inculpatului pentru un teren inutilizabil economic (traversat de linii de înaltă tensiune) și care valora la momentul încheierii înțelegerii aproximativ 215.000 euro.  Suma de 2.000.000 euro remisă de către denunțător a fost transferată într-un cont bancar pentru care inculpatul Șutru Toma avea drept de semnătură, iar pentru a ascunde originea infracțională a banilor au fost realizate ulterior mai multe transferuri bancare și investiții imobiliare în România și Spania”.

Potrivit ordonanței de reținere emise de procurorii de la  DNA, între 2006 – 2007, Neculai Onțanu, primarul Sectorului 2 București, ar fi acceptat promisiunea unei şpăgi de la o persoană, beneficiar al unor drepturi litigioase (denunțător în cauză), pentru a facilita procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra mai multor terenuri ce totalizau 83.500 mp, situate pe raza sectorului 2, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991.

„După emiterea titlului de proprietate, inculpatul Neculai Onțanu a primit o suprafață totală de teren de 1.500 mp, situată pe strada Barbu Văcărescu, care a fost transferată de către denunțător, în mod gratuit, prin intermediul unor contracte de vânzare – cumpărare fictive către suspecta Radu Loredana Claudia și o altă persoană, interpuși indicați de edil. În baza acestei solicitări, la data de 13 noiembrie 2007, s-au încheiat, la același notariat public, două contracte de vânzare cumpărare prin care a fost transferat dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 500 mp din terenul situat pe str. Barbu Văcărescu către persoana respectivă și asupra unei suprafețe de 1.000 mp din același lot către suspecta Radu Loredana Claudia”, se spune în ordonanța de reținere.

Prețul prevăzut în contractul respectiv, mai subliniază procurorii DNA, a fost de 500 euro/mp, respectiv valoarea minimă prevăzută de Ghidului cu prețuri orientative ale imobilelor realizat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, prețul total fiind în jur de 250.000 euro.

Astfel procurorii de la DNA precizează că:

”În contractul încheiat cu suspecta Radu Loredana Claudia a fost prevăzut un preț de 10 ori mai mic, respectiv 50 euro/mp (preț total 50.000 euro). Cu privire la modalitatea de plată s-a menționat în ambele situații că s-ar fi plătit un avans de 5.000 euro la o dată neprecizată, iar diferența s-ar fi achitat în numerar în ziua încheierii contractului. În realitate nu s-a achitat nicio sumă de bani, cele două contracte au avut un caracter fictiv, terenurile fiind transferate în contul mitei promise primarului Onțanu Neculai, la indicația acestuia”.

Suprafața de teren respectivă era cuprinsă în titlul de proprietate emis la propunerea lui Neculai Onțanu și avea o valoare de piață de aproximativ 4.200.000 euro, pe baza sumelor cu care a fost revândut de cei doi intermediari, la scurt timp, după finalizarea tranzacțiilor fictive.

Parcă e o poveste din filme cu proşti …

Sau o fi semănând mai repede cu o poveste cu fraieri şi ticăloşi?

P.S. O întrebare: Oare o ţară în care se întâmplă astfel de minunăţii, o mai avea dreptul să existe? Un popor cu astfel de conducători o mai avea dreptul să se numească popor?

O poveste aiuristică despre studiile Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele

24 martie 2016 10 comentarii

O admirabilă poveste publicată de Cristina Tunegaru pe contributors.ro desprinsă parcă din fimele cu şi pentru proşti, cu un doctorat ciudat, cu studii post universitare economice făcute de o absolventă de Litere … Gabriela Vrânceanu Firea Pandele.

Doctoratul strict secret

Magda Cristina TunegaruAsociația IMEDU a inițiat un program de analizare a tezelor de doctorat ale persoane publice. Încă din primul moment când am încercat să obținem tezele de doctorat, ne-am lovit de un zid uriaș creat în jurul acestor lucrări care, prin lege, au statutul de documente publice. Pentru că fraudele academice scoase la iveală anterior au lezat presupusa onoare a unor universități, în acest moment, mai multe instituții publice par să fi ridicat gardul care ține înăuntru leopardul. Secrete nu sunt doar doctoratele aparținând Academiei de Științe ale Securității Naționale.

Doamna senator Gabriela Firea a frecventat școala doctorală la La Academia de Studii Economice din București. În cv-urile anterioare doamna Firea notează că a urmat cursurile doctorale de la ASE, dar nu avem informații dacă a finalizat aceste studii sau nu. Așa că am trimis o scrisoare la ASE să aflăm dacă doamna este și absolventă. Surprinză însă! ASE refuză să ne ofere orice informație sub pretextul protejării datelor cu caracter personal și ne trimite să căutăm lucrarea la bibliotecă.

Apoi am trimis mai multe cereri – pe hârtie și pe mail – pentru obținerea titlurilor tuturor lucrărilor de doctorat din ultimii ani. Nu ne-au parvenit nici informațiile acestea, pe motiv că numele doctorilor sunt informații cu caracter personal și am fost direcționați, iarăși, la biblioteca universității pentru a consulta tezele. Refuzul este însă nejustificat legal, programul susținerii tezelor de doctorat este public.

Odată ajunși la bibliotecă, am avut altă surpriză când am constatat că tezele de doctorat nu pot fi văzute de oricine, oricând, ele au un statut special. Procedura este complicată și anevoioasă: trebuie scrisă o cerere adresată rectorului, în care se precizează și motivul consultării tezei. Dacă această cerere este aprobată – într-o perioadă nedefinită de timp – atunci teza poate fi consultată. Cu alte cuvinte, trebuie cerută o aprobare de la rector, ASE considerând că tezele de doctorat sunt documente speciale și numai cu știința mai marelui universității un străin poate atinge prețioasele teze.

Mai mult decât atât, nici când te afli în sfârșit în fața tezei dorite, tot nu poți să faci o verificare exhaustivă folosind tehnică digitală. Printr-un regulament intern, biblioteca ASE nu permite nimănui să obțină o copie a tezelor în niciun fel de format: pur și simplu este interzisă fotocopierea sau fotografierea tezelor. Nu poți decât să le observi, să le citești, dar nu poți pleca acasă cu vreun citat mai amplu din teză. În niciuna din bibliotecile universitare pe care le-am vizitat nu există această regulă. Interdicția fotocopierii lucrărilor publice este o găselniță de secretizare a bibliotecii ASE.

Prin toate aceste forme de obstrucționare a accesului la tezele de doctorat, ASE își protejează interesele, profesorii și mai ales numeroșii doctorii care lâncezesc în structurile de putere ale statului. Țin să amintesc că nu puține persoane publice s-au specializat în economie prin doctorate la ASE.

ASE a pus ziduri înalte pe care nu le-am putut trece, așa că ne-am orientat spre Biblioteca Națională, acolo unde, în depozitul legal, se găseau unele teze de doctorat. Dar caracatița acesta care ascunde tezele de doctorat stă cu o tentaculă viguroasă și pe Biblioteca Națională. Nu o dată, ci de cinci ori în ultimele luni, am fost la Biblioteca Națională și de fiecare dată ni s-a spus cu nonșalanță că tezele de doctorat nu pot fi consultate pentru că doamnele care se ocupă cu gestiunea lor sunt în concediu medical. Lună după lună am revenit cu speranța că ele se vor însănătoși, dar de fiecare dată concediul lor urma să se prelungească cu două săptamâni, o lună, două.

În urma unei solicitări scrise și a vizitelor care au impacientat bibliotecarele și șefele lor, doamna Director interimar a bibliotecii ne-a răspuns cu același ton de nevinovăție că deocamdată nu există soluție la această problemă și ne-a precizat că bibliotecarele în cauză sunt în concediu medical pe o perioadă nedefinită.  Este important de precizat că poziția directorului Claudia Șerbănuţă este la fel de șubredă ca și castelele din cărți pe care le construiește. Interimatul doamnei se prelungește lună de lună, după ce un alt manager interimar anterior a fost destituit pentru că s-a opus preluării de către Ministerul Culturii a unor spații din clădirea nou construită a bibliotecii. Elena Târziman, fostul director interimar nu a obținut punctajul de trecere la consursul organizat pentru ocuparea postului de manager. La 1 august 2014 Claudia Șerbănuță a fost numită director interimar pe o perioadă necunoscută. În mod evident, există grave probleme de management la biblioteca națională, așa că ne-am adresat și ministrului culturii pentru un punct de vedere în această privință. Cererea noastră a fost ignorată de ministrul Vlad Alexandrescu.

Să așteptăm deci, dar până când? Poate până trec alegerile sau se schimbă legea și statutul de document public al tezelor de doctorat. Numai atunci, marile instituții care scot doctori pe bani publici vor putea răsufla ușurate și se vor reîntoarce la metehnele lor de odinioară care le-au asigurat atâta pace, bogăție și idenpendență. După grenada care a aruncat în aer o insignifiantă parte a școlilor doctorale românești, s-a născut rezistența, o conjurație a doctorilor și a conducătorilor de doctorate care se apară prin orice mijloace și respinge cu vehemență orice încercare de a pătrunde pe terenul lor.

În acest context pare ridicolă afirmația ministrului Adrian Curaj care vrea ca acordarea și retragerea titlurilor doctorale să intre în atribuția și responsabilitatea instituției organizatoare de studii universitare de doctorat, a universităților și a Academiei Române. La începutul acestui an a avut loc o tentativă de modificare a legii educației – realizată desigur de oamenii din sistem – care propunea modificarea statutului de document public al tezelor de doctorat. Totul pentru a îngreuna accesul pulicului larg la tezele de doctorat. Din fericire, la presiunea societății civile, s-a renunțat la acestă modificare legislativă care ar fi secretizat rezultatele școlii doctorale românești.

În loc de concluzii

Solicităm ca tezele de licență, dizertațiile și lucrările de doctorat să fie documente publice și să fie accesibile oricui, oricând. Mai mult, solicităm sancționarea automată a școlilor de doctorat și a conducătorilor de doctorate. Autonomia pe bani publici trebuie să fie dublată de responsabilitate.

Universitătile realizează programe de doctorat pe bani publici, bani luați de la copiii care ar putea beneficia de condiții mai bune în școlile lor – care le-ar îmbunătăți viața pe termen lung –  alocații mai mari, bani luați de la profesorii din mediul preuniversitar care au salarii foarte mici. Asistăm nu numai la o risipă incredibilă de resurse, dar și la autonomia totală a universităților care acționează asemenea unor unitați de sine stătătoare dar legate ombilical la banii publici, făcând și desfăcând reguli după propriul plac.

Autor: Cristina Tunegaru

Sursa: contributors.ro

Pentru curioşi, o parte din bigrafia Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele… cea legată de studii, publicată probabil prin 2015 adusă de pe siteul ei personal :

La Bacau am urmat cursurile scolii generale nr. 8 din cartierul Letea si apoi ale Liceului de aviaţie Henri Coanda, de unde am m-am ales cu pasiunea pentru cuvantul scris, gratie minunatului profesor de Limba Romana Gheorghe Iorga.
Studiile mi le-am continuat la Bucuresti, unde am urmat cursurile Facultatii de Litere, specializarea Stiintele Comunicarii, pe care am absolvit-o in 1994. Apoi, am dorit şi o specializare în economie, urmând cursuri postuniversitare şi academice la Academia de Studii Economice : Mecanisme valutare şi fiscale internaţionale, Management bancar şi bursier, precum şi un curs de brokeraj.

Hehehe, deci, pe scurt, a absolvit, după şcoala generală şi Liceului de aviaţie Henri Coandă (Poate secţia „Paraşute” – n.a.) , apoi Facultatii de Litere, specializarea Stiintele Comunicarii (1994) apoi a urmat „cursuri postuniversitare şi academice la Academia de Studii Economice : Mecanisme valutare şi fiscale internaţionale, Management bancar şi bursier”… (Scuze, dar nu pot comenta asta deoarece n-am mai auzit pe nimeni să facă studii postuniversitare la ASE fără să fi absolvit această facultate…)

Restul biografie năbădăioase de DNA îngrozite, pe siteul ei: gabriela-firea.ro (Da, e vorba de nevasta lui Pandele, primarul care încă nu a fost călcat de DNA)… 

O fi de râs, sau o fi de plâns felul în care  vede ţoapa asta inteligenţa electoratului care speră să o voteze?

Tinutul Secuiesc va fi declarat stat islamic?

23 martie 2016 Un comentariu

Veste şoc. Se pare că Ţinutul Secuiesc ar urma să fie declarat stat islamic.

Unele surse afirmă că persoane importante din Ţinutul Secuiesc portă în mare secret tratative cu persoane importante din lumea islamică.

Însuşi Laszlo Tokes ar fi purtat discuţii cu un imam.

„De vreme ce tot avem pe steag semiluna nu văd de ce nu putem declara Ţinutul Secuiesc drept Stat Islamic. Astfel poate scăpăm de teroarea românească” – a declarat Tokes pentru un cotidian arab.

Tokes Laszlo

De la jihadistul francez la românul care nu-şi discriminează femeile

Luptător ISIS

Le Figaro : profilul neaşteptat al jihadiştilor francezi

 

Dounia BouzarPotrivit unui raport publicat recent, portretul robot al jihadiştilor francezi nu seamănă prea mult cu clişeele despre ei. Studiul realizat de Centrul de Prevenire al Derivelor Sectare legate de Islam (CPDSI), răstoarnă prejudecățile legate de acest subiect . Ei ar fi in general tineri din clasa de mijloc, din familii de atei, suferind de depresie.

CPDSI este o organizație privată, înființată de către cercetătoarea și antropoloaga Dounia Bouzar care are ca scop lupta împotriva radicalizării islamice în Franța. Centrul a fost contactat de mai mult de 160 de familii, ale căror mărturii stau la baza acestui raport lung de 90 de pagini. În acest studiu, autorii analizează discursul radical, obiectivul său și vehiculul preferat de propagare: internetul. Studiul subliniaza o extindere a țintelor vizate de discursul radical.

De unde vin jihadiștii francezi?

• Clasele de mijloc. Marea majoritate a tinerilor candidați la jihad provin din clasa de mijloc (67%). Pătura săracă și categoriile socio-profesionale superioare sunt la egalitate, prima dă 16% din candidații la jihad, a doua – 17%.

• 15-21 ani. Acestea este categoria cea mai atinsă, de aici provenind 63% din candidații pentru Jihad. Dintre acești tineri, doar 5% au la activ infracțiuni minore. În schimb, 40% dintre ei au fost sau sunt depresivi, ceea ce a condus la formularea ipotezei că „îndoctrinarea funcționează mai ușor la tinerii sensibili care pun întrebări cu privire la sensul lor viață.”

• Familii de atei. Contrar opiniei populare, majoritatea recruților islamismului radical nu vin din familiile musulmane foarte practicante: 80% din familiile  care au contactat CPDSI se declară atee, iar restul de 20% budiști, musulmani sau creștini.

Familiile care au cerut ajutorul Centrului sunt de naționalitate franceză, doar în cazul a 10% dintre acestea, unul dintre bunici s-a instalat în Franța după ce a trăit în Algeria, Antile, Maroc sau Tunisia. Studiile anterioare arătau că tinerii radicalizați se simțeau fără teritoriu, de nicăieri. Noul discurs terorist, însă, îi atinge și pe cei care nu au aceste sentimente, sunt foarte bine ancorați în societatea în care trăiesc, indiferent dacă sunt urmași ai imigranților sau nu. Sentimentul de exil,  legătura cu imigrația sau pur și simplu raportul cu teritoriul în care trăiesc nu mai reprezintă un indicator determinant în profilul tinerilor atinși azi de radicalizare. Concluzia îngrijorătoare a raportului este că discursul radical face victime și în rândul tinerilor care merg la școli foarte bune și excelează în domeniile lor. Discursul radical atinge toate clasele sociale.

„Radicalizarea în camera de acasă”

Internetul este metoda preferată de recrutare a jidadiștilor, esențial pentru cauză, peste 90% din recrutări făcându-se online. Raportul oferă o imagine detaliată a resurselor folosite de recrutori pentru a crea un „spațiu virtual sacru”, unde tinerii înscrisi intră pe o cale inițiatică care-i va conduce în final la granița turco-siriană. Autorii studiului sunt îngrijorați de faptul că „recrutorii și-au perfecționat tehnicile de recrutare și îndoctrinare atât de mult cu ajutorul internetului, încât vin acum cu oferte de îndoctrinare individualizate pentru a atinge tineri cât mai diferiți.”

Recrutorii pentru jihad, în principal pentru ISIS, au dezvoltat „5 mituri” pentru a agăța prada: mitul „eroului cavaler ” care funcționează cu băieții, „o cauză umanitară precum ajutarea copiilor gazați de guvernul sirian” care atrage fete minore, „cel care duce apa” e modelul care funcționează cu tinerii care caută un lider, „Call of Duty ” amintind despre jocul video de război pentru tinerii care doresc să lupte. Ultimul mit sau model utilizat este cel care caută persoane „fără limite”.

Raportul subliniază faptul că radicalii folosesc universul familiar tinerilor din lumea jocurilor video. Violența virtuală a unui joc de genul ” Assassin’s Creed”  poate face un tânăr sensibil să plece „pentru o confruntare reală,” spun autorii studiului.

Aceștia subliniază impactul utilizării unor filmulețe cu imagini subliminale, postate de exemplu, de un recrutor ca Omar Omsen de la Frontul al-Nosra, filiala siriană a Al-Qaida. Acesta utilizează inclusiv vizualuri și filmulețe în jurul teoriei complotului pentru a izola și fanatiza tinerii fragii. Aceștia se uită ore în șir la filme pe YouTube în ceea ce se numește o „radicalizare în camera de acasă”.

Trecerea pe la moschee,  obligatorie ? Nu chiar

Pe Facebook, pe Twitter, « angajatorii » difuzează în masă clipuri video care arată că logoul „Coca Cola” văzut invers în oglindă înseamnă ” în limba arabă „Mecca Nu”… sau bancnota de dolar SUA care include toată simbolica francmasonă. Circulă tot felul de teorii ale complotului: Illuminati au sponsorizat atacurile de la 11 septembrie,  sioniștii numiți cei 666 ai Apocalipsei conduc lumea, „sataniștii” sunt peste tot. Scopul este de a-i teroriza tineri și a-i convinge că Răul este peste tot în jurul lor.

Noi convertiți își dezvăluie fără probleme radicalizarea pe paginile  de Facebook, astfel încât mărturia lor să servească drept exemplu.

Pe măsură ce Internetul devine modul principal de radicalizare, trecerea prin moschee nu mai este automată. „Islamul radical poate atrage tineri care nu au participat la nici o rugăciune. Unii au plecat sau vor să plece în Siria fără să fi participat la nici o practică religioasă, ” se arata in raport.

Ruptura de tot ceea ce cunosc

Pentru a subordona tânărul la grup, discursul radical îl rupe pe tânăr de tot ceea ce cunoaște și de toți cei cu care interacționează : profesori, educatori, părinți, și chiar imami când vine vorba de musulmani.

Discursul radical îi face pe tineri să se rupă de ceea ce e cunoscut pentru a ajunge la ceea ce e „pur din punct de vedere religios”. Sentimentul care le este dat este că societatea seculară este păgână. Cu alte cuvinte, pentru a evita tot ceea ce se încadrează în declinul general, tinerii trebuie să dezvolte un sentiment de apartenență la o comunitate mai curată, mai sus de restul lumii. Musulmanii radicali susțin o lume milenară și apocaliptică în care doar unitatea „Musulmanilor adevărați” va salva planeta împotriva „Răului din Vest”. Toți cei care nu fac parte din grupul de purificat sunt considerați „dușmani din interior”. Pentru a păstra puterea de grup, „curățarea internă” este, prin urmare prioritatea radicalilor. „Rămâi pur” și „nu te amesteca cu ceilalți”  – iata două dintre cele mai puternice îndemnuri ale radicalilor față de tinerii inițiați. Concret, tânărul este rupt din punct de vedere social.

Tinerii recruți trec printr-un proces de ștergere a identității individuale pentru a ajuta la unitatea grupului. Fetele încep prin a-și schimba hainele. Unele mame povestesc  că fetele lor au început să se îmbrace de la o zi la alta în negru, cu voal – jilbab. Băieților li se schimbă numele, aceasta fiind încă o fază inițiatică. Tinerii cred că, odată ce au fost redenumiți, renasc în sânul grupului.

Sursa: rfi.ro

Publicat: 24 NOIEMBRIE 2015

Pornind de la acest articol,  Simona Tache face pe siteul său simonatache.ro  o interesantă paralelă unde, cu un pic ironie specifică ei şi un pic de cinism specific femeilor, îi  trage un pumn în bot ipocriziei mioritice care îi face pe români ca, în orice problemă să se aşeze fie de o parte, fie de alta, argumentându-şi opţiunea cu clişee clar venite de prin absconse laboratoare ale manipulării, argumente pe care românii de obicei nu le înţeleg sau le înţeleg le modul cel mau superficial posibil.

Sincer să fiu am iubit-o pe Simona Tache pentru acest aliniat:

 „În același timp, sper că nu ați uitat că autorii ultimului atentat de la Paris erau cetățeni francezi și belgieni, născuți în Europa. Atentatorii de ieri erau tot cetățeni belgieni.” 

Motivul este că românii par porniţi să acuze de nenorocirile petrecute prin Europa sau pe aiurea pe migranţii refugiaţi arabi, oameni care au lăsat tot ce aveau şi au plecat luând cu ei familia şi ce puteau căra şi au plecat în lume să îşi salveze viaţa.

Dacă se întâmplă ca Simona Tache să citească aici, trebuie să ştie că îi mulţumesc şi o felicit pentru minunata paralelă.

Terorism

Noi, românii, acest popor spălat, care nu-și umilește femeile, versus împuțiții și scelerații de musulmani 

 

Simona TacheÎn același timp, sper că nu ați uitat că autorii ultimului atentat de la Paris erau cetățeni francezi și belgieni, născuți în Europa. Atentatorii de ieri erau tot cetățeni belgieni.

What to do, what to do? Cum explicăm așa-zisul război cultural, în cazul jihadiștilor din textul către care v-am dat link? Dar problema terorismului, în general, cum o rezolvăm prin îndepărtarea tuturor musulmanilor din Europa?  Că tot aud soluția asta: “Nu se mai poate așa, nu vor să se integreze, atunci să plece la ei acolo”. La ei, unde, că băieții care s-au explodat ieri la Bruxelles erauacasă în Belgia? Și be) tot întreb asta de am obosit: Ok, dacă ar fi să plece, cine pleacă și cine rămâne? Un domn doctor de origine arabă ajuns somitate în medicină la București ar trebui să plece sau îl păstrăm? Cum facem, practic, separarea asta definitivă între lumea musulmană și aia europeană, ca s-o rezolvăm, chipurile, cu terorismul? Cum o facem PRACTIC?

Eu, de-acuma, nu o să mă mai cert, argumentând că avem de-a face cu câteva zeci de mii de scelerați, versus miliarde de musulmani nevinovați. Și că deja, așa cum reiese din articolul de care tot amintesc, lucrurile sunt mult mai complicate decât par, cauzele nemaifiind doar sărăcia, religia și lipsa de educație, plus o istorie în care terorismul a fost hrănit chiar de cei cărora acum le explodează în față. Nu o să mă mai ia durerea de cap când aud argumente de genul “Cum poate o femeie să le ia apărarea unora care se poartă cum se poartă cu femeile?”, într-o țară în care un procent copleșitor de bărbați consideră femeia o servitoare și o bat de o snopesc. O să repet, pur și simplu, obsesiv, fără să obosesc, acest răspuns “OK, să plece toți musulmanii din Europa, dar cum procedăm PRACTIC? Pleacă și Salah Abdeslam, cetățean belgian, autor al atentatelor de ieri? Dacă da, CUM ar fi posibil acest lucru? Dacă nu, ce facem când o să ne trezim că a rămas ca să explodeze un aeroport?”.

Da, dincolo de terorism, aș vrea să nu mai fie nicio femeie tratată ca o sclavă de către vreun musulman și niciuna bătută de vreun român, dar până una-alta n-am auzit să ceară cineva expulzarea întregii populații din Vaslui, pentru că sunt mulți alcoolici care își snopesc nevestele pe-acolo, după care, împreună cu ele, își snopesc și copiii, pe care, după aia, îi vând.

Da, trebuie schimbată abordarea. Poate trebuie să învețe toată lumea limba țării în care trăiește și să nu mai fie permisă și încurajată ghetoizarea, poate, la pachet cu drepturile și ajutoarele pentru imigranți, trebuie să vină mult mai multe obligații,  poate că mulți imigranți șomeri ar trebui ajutați să își găsească mai ușor de muncă, poate serviciile secrete în care sunt băgați enorm de mulți bani ar trebui să devină capabile de-adevăratelea să împiedice cetățeni cunoscuți ca fiind teroriști  să acționeze și așa mai departe. Cu siguranță însă “Să plece toți musulmanii din Europa, dacă nu vor să se integreze” nu e o soluție nici măcar din punct de vedere practic. Pur și simplu e inaplicabilă, dincolo de faptul că nu e corectă. Când englezii se plângeau că vor năvăli românii peste ei, să le ia joburile și/sau să o frece ca asistați sociali, îmi amintesc că eram cu toții superjigniți. “Da, dar românii nu aruncă în aer aeroporturi”, o să mi se răspundă. “Da, dar nici o mamă cu 3 copii atârnați de gât, fugită din Siria, de războiul provocat de aceeași psihopați care ne terorizează și pe noi, nu aruncă în aer aeroporturi”. Ah, am uitat că mi-am promis să nu mai contraargumentez.

Mai spun un singur lucru, după care vă las pe voi să comentați:

Îmi face rău la stomac atitudinea de superioritate cu care se exprimă unii dintre concetățenii mei (din fericire nu toți). Ei, europenii, ei, ăia curați (să căutăm statisticile alea tragice despre folosirea săpunului și a pastei de dinți?), ei, ăia care nu umilesc femeile și nu le consideră inferioare doar pentru că nu s-au născut cu testicule (avem și pentru asta statistici), vor să plece din EUROPA LOR împuțiții, primitivii și scelerații de musulmani. Ne-a luat mama Europă, frate, suntem aleșii lui Dumnezeu pe pământ, ce să zic, rasă superioară, curată și care nu-și umilește femeile.

Autor:  Simona Tache 

Sursa: simonatache.ro

Data publicării: 23 martie 2016

E clar, s-a tâmpit. Viktor Orbán: ” … dacă vrem să stopăm acest val de migrație, trebuie să oprim mai întâi Bruxelles-ul.”

22 martie 2016 8 comentarii

Viktor Orban

Nu mi-aș fi putut imagina că un premier din Uniunea Europeană, în 2016 ajunge ca, într-un moment de isterie, să bată câmpii cum a făcut Viktor Orbán  la 15 martie.   

Cu ocazia zilei Naţionale a Ungariei acesta a rostit un discurs fulminant în care a subliniat puternic faptul că Europa ameninţă suveranitatea naţională ţării sale.

El acuză că valul de migranţi este pus la cale de forţe oculte „puterile obscure” care controlează valurile de refugiați și doresc să transforme Europa într-o ruină. Unitatea Europei trebuie restabilită, a spus premierul maghiar, declarând că liderii UE și cetățenii europeni nu mai pot trăi în două lumi separate, iar migranții amenință cultura și tradițiile creștine.

Conceput ca un discurs de impact, în fraze scurte, reci, fruste, sacadate, Orbam compară Bruxelles-ul cu Imperiul Habsburgic și Uniunea Sovietică. Nimeni nu i-a comentat discursul la summit-ul UE – Turcia din 17-18 martie, când s-a parafat înțelegerea care, în viziunea Bruxelles-ului, ar trebui să pună capăt crizei imigranților, nimeni nu a vorbit de vreo opoziție majoră a Budapestei față de acest acord.

„Astăzi, Europa este fragilizată și slăbită, precum o floare mâncată de un vierme. Azi, la 168 de ani de la marile războaie de independență ale popoarelor europene, Europa, casa noastră comună, nu mai este liberă. Pentru că libertatea începe prin spunerea adevărului. Dar astăzi în Europa este interzis să spui adevărul. Chiar dacă e din mătase, o botniță rămâne o botniță. E interzis să spui că toți cei care vin în Europa nu sunt refugiați și că Europa este amenințată de valul de migrație. E interzis să spui că imgrația aduce în țările noastre infracțiuni și teroare. Și că toți cei care vin acum în Europa și aparțin unor alte civilizații pun în pericol modul nostru de viață, cultura și obiceiurile noastre creștine. Este interzis să spui că acesta nu este un lanț accidental de consecințe, ci o operațiune bine pregătită și orchestrată, aceea a unei mase de oameni direcționată spre noi”, a spus șeful guvernului maghiar.

În mintea lui bezmetică, Orban vede migraţia arabilor în nişte termein care amintesc de aşazisul „spaţiu vital” al lui Hitler şi a celor din jurul său, el afirmând nici mai mult nici mai puţin că „pe măsură ce imigranții „capătă spațiu”, europenii „rămân fără spațiu”, scopul final fiind nici mai mult, nici mai puţin decât redesenarea teritorială pe criterii religioase, culturală și etnice a  Europei eliminându-se statele-naţiuni.

„E interzis să spui că Bruxelles-ul absoarbe azi tot mai mult din suveranitatea statelor-membre și tot mai mulți birocrați lucrează pentru planul Statelor Unite ale Europei, pentru care nimeni nu și-a dat măcar acordul – a spus premierul ungar – „Popoarele Europei au înțeles în sfârșit că le este în joc viitorul. Nu doar prosperitatea și locurile de muncă, ci securitatea și ordinea. Au înțeles că princiipiile pe care a fost clădită Europa sunt în pericol de desființare. Și că acest pericol nu vine de la declanșarea unor războaie  sau din dezastre naturale. Fenomenul migrației este ca un șuvoi de apă care erodează constant un țărm. Sub pretextul unei crize umanitare, se ascunde adevăratul scop: ocupația unor teritorii. Nu-i vom lăsa pe alții să ne spună pe cine să lăsăm în casa noastră și în țara noastră. Nu vom permite altora să spună cine trebuie lăsat în casa noastră și în țara noastră”.

 Înecându-se de indignare Viktor Orbán a spus că „pentru imigranți s-au deschis câteva sute de uși. Apoi au fost una, două mii, pentru ca acum niciun lider european să nu-și ia vreun angajament că numărul imigranților nu va crește la zeci și sute de mii”.

Cu minţile vâlvoi, parcă în criză de la lipsa de Rudotel, premierul maghiar s-a apucat să afirme că dacă vrem să stopăm acest val de migrație, trebuie să oprim mai întâi Bruxelles-ul. Adevăratul pericol pentru Europa nu vine de la cei care vor să ajungă aici, ci de la internaționalismul fanatic al Bruxelles-ului. Nu trebuie să permitem Bruxelles-ului să se plaseze deasupra legilor, spunea Orban. De parcă ar fi fost ditamai şeful de stat al unei mari puteri şi nu al unei tărişoare pe care dacă nu eşti atent nici nu ai observat că ai străbătut-o, realmente cu aroganţă, a cerut Bruxelles-ului să controleze exodul arabilorspre Europa, subliniind că Ungaria nu va accepta „criminalitatea, terorismul, homofobia, incendiatorii de sinagogi și propagatorii anti-semitismului” și nu va accepta să se formeze „bande care să ne vâneze soțiile și fiicele”. Primul ministru ungur mai spunea că nu va accepta să fie amenințat sau șantajat și descrie procesul de absorbție a imigranților ca unul în doi pași: mai întâi ungurii vor fi forțați să accepte imigranții, iar apoi „îi vor servi de străini în propria noastră țară”.

Omvlăndu-şi pieptul ca mândrii purtători de pană de cocoş la pălărie, Orban a declarat că  „a venit timpul să tragă alarma” și să „adune aliați”, (Care aliaţi? Cei din UE cu capitala la Bruxelles? Sau să se fi gândit la tovarăşul Putin?) pentru a preveni distrugerea Europei. Pentru Orban, unitatea Europei TREBUIE RESTABILITĂ, liderii UE și cetățenii europeni nu mai pot trăi în două lumi separate.

Deci să se unească aliaţii dar nu la Bruuxelles pe care în vede drept duşmanul împotriva căruia luptă el, urmaşul lui Horty, singurul amiral fără flotă din lume … Te pomeneşti că Ungaria lui Orban şi aliaţii (?) ar trebui să se alinieze vrumos sub conducerea Budapestei şi a sa personală … mai ştii păcatul? S-o fi crezând taman urmaşul lui Napoleon.

„De atunci, din 1848, 168 de ani ne-am adâncit această idee. Legile noastre, viața noastră de zi cu zi de azi, dorim să se adapteze la ceea ce înseamnă libertatea pentru noi, aici, în această coroană desenată de bazinul carpatic. Nimeni nu poate contesta constituționaliatea drepturilor noastre, nimeni nu poate pune cumpăra de la noi școlile noastre și nimeni nu va putea să ne trimită fiii în războaie străine. Vreau să servesc cauza libertății și supraviețuirii maghiare, doarece asta am învățat de la pașoptiști: o singură inimă, o minte, un singur acord. Trăiască libertatea maghiară, Trăiască patria! –  a încheiat apoteotic dacă nu ar fi fost ridicol şeful guvernului maghiar.

Ce n-am înţeles eu…

Cine obligă această amărâtă ţară  să facă parte din Uniunea Europeană şi să fie oropsită în asemenea hal de către Bruxelles?

Cine i-o fi ascuns premierului Orban calmantele şi îl lasă să bată câmpii în asemenea hal ?

MELANIA CINCEA: „Cristian Panait a fost un tânăr procuror idealist …” … „Marian Godină, un tânăr și la fel de idealist polițist, se luptă și el, la o altă scară, cu sistemul.”

Să nu-i lăsăm singuri!

 

Melania CinceaMarian Godină – și alții ca el –  trebuie susținuți, protejați. Societatea civilă are obligația morală să sprijine astfel de oameni care vor să însănătoșească instituții ale statului, are obligația să protesteze atunci când acești oameni sunt striviți de sistem.

„Toţi cei care încearcă din interior să lupte cu un sistem asfixiant sfârşesc inevitabil prin a fi înghiţiţi, izolaţi, sfâşiaţi în bucăţi…” Sunt cuvinte pe care le-am văzut la finalul filmului lui Tudor Giurgiu, De ce eu?, realizat în memoria procurorului Cristian Panait. Mi-am amintit de acestea și de povestea lui Cristian Panait în timp ce citeam cartea polițistului brașovean Marian Godină, Flash-uri din sens opus, un om care se opune și el, la o altă scară, sistemului.

Sigur, în cele două „povești” este vorba despre vremuri diferite, despre instituții diferite, despre mize diferite. Dar au în comun sistemul și modul în care acesta acționează, după modele tentaculare, pentru a se apăra și a se consolida. Supunând la umilințe, la presiuni inimaginabile, strivind oameni care i se împotrivesc, care nu renunță la propriul lor set de valori și nu se pliază pe așteptările lui, ale sistemului.

Cristian Panait a fost un tânăr procuror idealist care, în tumultuosul context social-politic din România anilor 2000, a ajuns – colateral unei anchete care i-a fost impusă, cu tot cu soluție – la  un caz de mare corupție cu implicaţii la nivel extrem de înalt. Un caz care viza afaceri ale lui Adrian Tărău, fiul fostului prefect de Bihor. Cristian Panait, procuror la Parchetul General, nu a cedat, nu a acceptat să bage în pușcărie, nevinovat, un om, un alt procuror – doar pentru că acesta devenise incomod pentru sistem în momentul în care intrase pe filiera afacerilor familiei Tărău. Dar procurorul Panait, singur în fața sistemului, a clacat din cauza presiunilor acestuia.

Marian Godină, un tânăr și la fel de idealist polițist, se luptă și el, la o altă scară, cu sistemul. Din Poliție. A ajuns prima dată în atenția publică în vara anului trecut, când un jurnalist i-a descoperit pagina de Facebook pe care relata – cu umor și un argou care l-au făcut popular –, întâmplări de la locul de muncă, din trafic, Marian Godină fiind agent de poliție rutieră. Veleitățile sale literare nu au fost agreate de superiorii săi, care l-au obligat să-și închidă pagina. Valul spontan de proteste din partea opiniei publice i-a determinat să revină asupra hotărârii. Ce nu s-a știut la vremea respectivă a fost modul în care a fost tratat Marian Godină, de șeful Poliției Brașov, chestorul Ioan Aron. Am aflat câteva luni mai târziu, din  Flash-uri din sens opus, că a fost strivit sub disprețul superiorilor, umilit printr-o abordare mitocănească:

Am ajuns în biroul inspectorului-şef, însoţit de şeful meu, iar acolo i-am observat şi pe şeful Poliţiei Municipiului Braşov, adjunctul şefului de inspectorat şi, bineînţeles, şeful de inspectorat, care m-a invitat să iau loc şi a pornit discuţiile.

– Ştii de ce te-am chemat, nu?

– Bănuiesc.

– Tu ai probleme acasă, ceva probleme personale, familiale?

– Nu.

– Atunci ce ai? Ai ceva frustrări, ceva refulări, ai probleme în dragoste?

– Nu.

– Ba da. Eu zic că ai, ceva nu e normal la comportamentul tău. Ce naiba e în mintea ta? Ai văzut ce-ai făcut? Cum ai putut să scrii asemenea prostii? De unde ai tu vocabularul ăla? Ne-ai făcut de tot râsul. Şi mai ales pe tine te-ai făcut de râs. Ai văzut că ai apărut în ziar?

– Am văzut, dar nu e niciun titlu negativ, au fost percepute bine.

– Mă, tu nici măcar nu realizezi că aia râd de tine, fac mişto. Tu crezi că aia din presă au pus titlu aşa pentru că te plac? Au pus aşa, ironic, doar ca să râdă de tine. Băiatule, eu ţi-am zis că tu ai probleme grave. Ai citit vreodată din Freud? Tu ai un com-portament de studiat de Freud.

Toţi din birou râdeau, în timp ce eu mă înroșeam tot mai tare şi îmi venea să intru în pământ.

– De ce te-ai apucat să scrii tu porcăriile alea?

– Pentru că vreau să scriu o carte.

Vorbeam atât de încet, încât mi-am dat seama că m-au auzit doar pentru că au început iar să râdă cu toţii. Primul care dădea tonul rasului era inspec-torul şef, iar ceilalţi râdeau ca, no, dacă şeful râde, înseamnă că e de râs.

– Ce carte să scrii tu, mă? Ce carte? Cu mizeriile alea?

– Dacă îmi permiteţi, sunt oameni care citesc cu drag şi astfel încep să vadă meseria de poliţist şi din alt unghi. Primesc numai mesaje de apreciere.

– Ce oameni, mă? Cine îşi pierde timpul să îţi citească ţie mizeriile? Îţi zic eu cine. Cefe late şi oameni fără carte, ca un om serios nu citeşte aşa ceva. Vrei să îţi arăt eu carte scrisă de mine? Poftim!

Inspectorul-şef s-a ridicat de pe scaun, s-a îndreptat spre un raft cu cărţi de unde a luat o carte şi a venit spre mine.

– Uite! Asta e carte! E scrisă de mine, că d-aia am doctorat. Uită-te în ea, ia-o în mână, ca să vezi ce înseamnă o carte!

Stăteam cu capul plecat, mă abţineam să nu îmi dea lacrimile şi îmi doream să ies cât mai repede din acel birou.

– Ridică-te, mă, de pe scaun! Ia cartea! Poftim!

Mi-a împins cartea spre mine şi m-am văzut obligat să o iau. Eram acum în picioare, cu cartea scrisă de domnul chestor în mână.

– Uite, acum ai o carte adevărată. Dacă vrei, ţi-o dau să o citeşti. Nu porcăriile tale la care se amuză scursurile societăţii.

– Domnule comandant, să ştiţi că sunt scriitori veritabili care mi-au trimis mesaje de apreciere.

– Ia citeşte, mă, un mesaj d-ăla.

Am căutat în telefon unul şi l-am citit. Era de la o scriitoare care îmi transmitea mulţumiri pentru că reuşesc să mai descreţesc frunţile oamenilor şi adăugă că, prima oară când a citit, a rămas uimită că rândurile sunt scrise de un poliţist tânăr şi pe deasupra chipeş. Mă văd foarte bine şi niciodată nu am avut în cap că aş fi chipeş, dar eu îi citisem exact comentariul primit.

– Aia e femeie, care ţi-a scris aşa?

– Da.

– Auzi la ea, că îi descreţeşti fruntea. Dar că i se întăresc sfârcurile, nu ţi-a zis?

Iarăşi ceilalţi şefi au început să râdă.

– Mă, dar acum fii sincer! Tu când citeşti comentariile ăstora, te exciţi? Uite ce te întreb eu, dar tu fii sincer! De câte ori ai citit comentariul ăsta de la asta, de zici tu că e scriitoare? Eu zic că l-ai citit de foarte multe ori acasă. Ia fii sincer, te masturbezi când citeşti comentarii de la femei?

Nu îmi venea să cred ce mi se întâmplă. Eram în stare de şoc şi nu-mi venea să cred ce aud. Iar el continuă, având fundalul asigurat de râsetele celorlalti prezenţi.

– Spune, mă. Te masturbezi?

– Domnule comandant, aş dori să plec dacă se poate. Vă rog.

– Păi oricum o să pleci, dar o să pleci de tot! Până una, alta, acum te duci de urgenţă acasă şi ştergi tot. Închizi mizeria aia de pagina şi ştergi tot! Ai înţeles? Tot ştergi. Şi de mâine, o să discutăm în consiliu despre ce o să facem cu tine.

– Am înţeles. Dacă-mi permiteţi, mă retrag.

– Mai repede!

– Să trăiţi!

Am ieşit din acel birou şi nu mai vedeam să merg, credeam că visez urât. Deşi trecusem prin multe, nu fusesem niciodată umilit în halul ăla. Sau fusesem, dar de către recidivişti, infractori, oameni de ultimă speţă pe care îi întâlneam prin natura serviciului, dar nu de către un chestor de poliţie pe care eu îl respectasem întotdeauna până în acea zi.”

Câteva luni mai târziu, după ce Flash-urile, ironizate de superiorii săi, dar apreciate de Editura Curtea Veche, au fost prinse într-un volum, Marian Godină relata despre presiuni pe care șefi de-ai săi le-au făcut asupra sa, pentru a-l determina să închidă ochii în fața unei ilegalități comise în trafic de una – nu singura –, dintre persoanele protejate, cărora li s-a acordat, prin înțelegeri subterane, imunitate în fața legii. A urmat un nou val de proteste din partea societății civile, pe rețelele de socializare, a presei, fiind solicitată public demisia conducerii Poliției Brașov. Controlul dispus de IGPR, a doua zi, a dus și la sesizarea Parchetului și, implicit, la înaintarea raportului de pensionare a chestorului Ioan Aron.

Cum am mai spus, în cele două „povești” este vorba despre vremuri diferite, despre instituții diferite, despre mize diferite ale sistemului. Dar ele au în comun sistemul, cu anticorpi foarte puternici, și modul în care acesta acționează pentru a se apăra și a se consolida. Supunând la umilințe, la presiuni inimaginabile, strivind oameni care i se împotrivesc. Iar ceea ce înspăimântă mai tare este perpetuarea lui și faptul că la el se aderă indiferent de vârstă ori de poziția în ierarhie. Regula e simplă: cine vrea ca sistemul să facă zid în fața nelegiuirilor comise sau pe care are intenția să le comită trebuie să protejeze sistemul, să închidă ochii în fața altor ilegalități făcute de alți membri ai sistemului ori de cei care-l susțin financiar sau prin numiri politice. La fel procedează oportuniștii, cei care caută binele propriu fără să conteze dacă acesta are ca fundament minciuna, fărădeleagea, suferința altora. Cine nu vrea, cine ține la principii devine inamic al sistemului. Întâi, se încearcă reintegrarea lor, aducerea lor la obediență, cu principiile și dorința de a lupta cu răul din interior amputate. Apoi, se încearcă înlăturarea sau distrugerea lor.

Cristian Panait, la vremea sa – adică, început de ani 2000 –, a fost foarte singur. Marian Godină nu a fost, din fericire, lăsat singur. Probabil, fără implicarea socierății civile, a presei, acest om nu ar mai fi fost azi în Poliția Română. Ar fi fost dat afară. Și nu pentru că a comis vreo ilegalitate, ci pentru că și-a permis să devoaleze abuzuri ale superiorilor săi care îi cereau să acopere și, implicit, să comită ilegalități. Marian Godină – și alții ca el –  trebuie susținuți, protejați. Societatea civilă are obligația morală să sprijine astfel de oameni care vor să însănătoșească instituții ale statului, are obligația să protesteze atunci când acești oameni sunt striviți de sistem. Pentru sanitația unor instituții și, în fond, pentru mai binele din viața de zi cu zi a fiecăruia din noi.

Autor: 

Articol publicat în:

putereaacincea.ro,

la data de 20 martie 2016 şi

timpolis.ro/

la data de 21 martie 2016

DESPRE CURVE POLITICE: UNPR – partidul care, cu nădragii în vine, e oricând gata să se alieze cu oricine de dragul puterii

UNPR se dovedeşte  a fi o curvă politică de cea mai joasă speţă, tot timpul fierbinte şi cu nădragii în vine. De pe acum se arată dispuşi să se alieze cu oricine le poate garanta prezenţa la putere.

Steriu (UNPR): Oriunde și cu oricine, postelectoral, vom face alianță

Valeriu Steriu

Valeriu Steriu

Deputatul Valeriu Steriu a declarat sâmbătă, la Scornicești, că după alegerile locale UNPR va face alianță „oriunde și cu oricine” pentru a „maximiza” numărul de voturi și de funcții de viceprimari, dar a precizat că înainte de scrutin singurul protocol existent este cel cu PSD.

Întrebat dacă UNPR va face alianțe cu alte partide în afară de PSD după alegerile locale, în vederea stabilirii majorităților din consilii județene și consilii locale, Steriu a răspuns: „Oriunde și cu oricine, postelectoral, vom face alianță. Nu e niciun fel de problemă. Vrem să ne maximizăm numărul de voturi și evident, după alegeri, numărul de funcții, viceprimari pe care nu-i putem face decât colaborând cu toți partenerii”.

Coordonatorul campaniei electorale a UNPR pentru alegerile locale a spus că în această perioadă se definitivează alianțele Uniunii cu PSD în județele și localitățile în care cele două formațiuni vor avea candidați comuni. „Este exact perioada când se definitivează aceste alianțe. Și, în mod clar, nu avem în clipa de față nicio alianță preelectorală sau spre a fi o alianță cu PNL. Dar cu PSD sunt negocieri pe mai multe județe”, a spus Steriu.

Potrivit lui Steriu, este posibilă o colaborare a UNPR cu PSD și la alegerile parlamentare. „Actualul protocol cu PSD are prevăzut și acest element, o posibilă colaborare în toamnă, deocamdată este singurul protocol existent. După alegerile locale vom face și noi o radiografie cum stăm și pe ce ne bazăm și ce putem oferi și ce putem și noi, la rândul nostru, căpăta într-o astfel de alianță”, a precizat Valeriu Steriu.

El a calificat drept „atipică” situația din București, unde PSD și UNPR vor avea candidați comuni în trei sectoare și la funcția de primar general, iar în alte trei sectoare vor avea candidați proprii la funcțiile de primar și liste proprii pentru funcțiile de consilieri.

Steriu a participat sâmbătă, la Scornicești, împreună cu senatorul Ion Toma, președinte al UNPR Olt și secretar general adjunct al partidului, precum și cu deputatul Luminița Adam la ședința Biroului Permanent Județean al partidului și la lansarea candidatului UNPR la Primăria Scornicești — Constantin Nedelea.

Autor: Cristina Matei

Sursa: agerpres.ro

Sabina Fati despre Klaus Iohannis, un preşedinte dezinteresat de România

18 martie 2016 5 comentarii

E-coli sau despre dimensiunea umană a soților Iohannis 

Sabina Fati

Sabina Fati

Președintele nu are nicio inițiativă pentru a opri tragedia care continuă să ducă la moartea copiilor în bătălia neconvingătoare pe care o duce sistemul de sănătate cu diversele complicații derivate din E.coli. Urmărește “cu atenție” și “cu un pic de îngrijorare” evoluția lucrurilor, dar el nu are niciun motiv să se implice. Nici măcar emoțional. Nu e în fișa postului de președinte, cel puțin până în momentul în care ar afecta siguranța națională, dar nu e cazul. Ar trebui să fie mai multe victime pentru ca subiectul să fie luat cu adevărat în serios.
 
Între timp, Klaus Iohannis încearcă să-și refacă popularitatea alături de Florin Piersic și Stela Popescu, pe care îi decorează și lângă care se fotografiază pentru a demonstra că are aceleași gusturi cu majoritatea. Zâmbește și râde la glumele lor, iar mai târziu aceste fotografii vor fi bune pentru o nouă campanie electorală în care el joacă rolul omului obișnuit. Numai că omul obișnuit se gândește când vede nenorocirea altuia că ar putea fi el în locul lui și îi pare rău pentru copiii aflați în suferință, pentru părinții lor în lacrimi, care aleargă de la un medic la altul, de la un spital la altul, strângând bani cu împrumut de la rude și de la prieteni pentru a putea trece peste încercarea nefericită la care îi supune destinul.
 
Klaus Iohannis joacă simplitatea omului obișnuit, a profesorului de provincie care prin forțe proprii ajunge primarul urbei lăudate și apoi președinte. Dar Iohannis nu e doar unul dintre noi, el e descurcăreț, viclean și norocos. Știe cum să se urce pe scara de incendiu pentru a ajunge la locul potrivit în momentul cel mai bun. Înțelege, deși, poate, nu acceptă, că nu este un animal politic pursânge, că-i lipsesc spontaneitatea și strălucirea liderului charismatic. De aceea preferă să ne arate fața sa de provincial cu bun-simț, să mizeze pe onestitatea celui care a reușit prin el însuși: a dat meditații și a investit în case, pentru a avea destui bani pentru un trai decent. E omul gospodar, care se gândește la ziua de mâine și nu le răspunde celor care ar vrea să-i demoleze imaginea cu care s-a identificat până acum. Ce dacă nu vrea să renunțe la una dintre cele 6 case, pe care a pierdut-o prin hotărâre irevocabilă în urmă cu patru luni, iar statul nu face nimic pentru a intra în posesia acestui imobil? Mizează pe faptul că percepția e mai puternică decât realitatea și că va avea mereu de partea lui omul de pe stradă, cel care se dă în vânt după Stela Popescu și Florin Piersic, care îi admiră tăcerile și nu-i observă absențele din momentele importante.
 
Viața lor “anterioară”, a lui și a soției sale, se prelungește într-un fel natural cu cea de la Cotroceni, ca și cum visul le-a devenit realitate. Ei fac totul ca în familie, merg împreună peste tot, se sfătuiesc în toate cele, iar ea, la fel ca el, rămâne neschimbată. Nimic nu le poate perturba liniștea idilică, în afară de ambiția de a părea perfecți și de a deveni modele de fericire și bunăstare pentru popor. De aceea nimic nu trebuie explicat prea mult, nimic nu trebuie arătat prea mult, totul se conservă în spatele scenei, acolo unde puterea se acumulează fără să fie văzută.
 
Dimensiunea umană a cuplului Iohannis trebuie percepută doar prin aparițiile lor de soți îndrăgostiți. Mizeria vieții celorlalți nu-i mișcă și nu-i afectează. Pentru a demonstra că îl interesează ce se întâmplă, președintele nu trebuie neapărat să meargă în spitalele de provincie, unde copiii se înghesuie uneori în saloane insalubre, și nici să facă escale la secțiile ultramoderne din București unde sindromul hemolitic face ravagii. Ar fi suficient să constate că sănătatea e un domeniu care pe termen nu prea lung chiar ar putea afecta siguranța națională dacă nimic nu se schimbă.

Autor: Sabina Fati

Sursa: romanialibera.ro

Data publicării: 16 martie 2016

Într-o viață anterioară

Motto: „HABEMUS KLAUS, HABEMUS GHINION”

.

.

= Într-o viață anterioară =

Într-o viață anterioară
Nu ieşeam prea mult din ţară,
Visam să călătoresc
Cu femeia ce-o iubesc.

Într-o viață anterioară
Îmi doream casă la ţară,
Dar fiincă sunt şmecheraş
Mi-am luat şase la oraş.

Într-o viață anterioară
M-au votat toţi cei de-afară,
Şi ca să le mulţumesc
Zi de zi călătoresc

Dacă într-un an jumate
Am văzut douăj’ de state,
Până termin ăsta mandat
Văd pământu’-n lung şi-n lat.

De când sunt eu Preşedinte
Ţara merge înainte,
Face-n faţă un pas, doi,
Şi-apoi şapte înapoi.

A trebuit să moară oameni,
Ca să am guvern asemeni,
Făcut doar din tehnocraţi,
Bâlbăiţi şi infiltraţi.

L-am săpat pe bietul Crin
De plimbări ca să mă ţin
Şi-acum mut dar cu prestanţă
Mi-am făcut viaţa vacanţă

Din Sibiu la Otopeni
Drumu-i plin de miliţieni
Ca să-i facă loc lu’ Domnu’
Să nu piardă avionu’.

Într-o viaţă anterioară,
Aţi visat o altă ţară,
Fără Klaus, Traian sau Ion …
Asta-i, aveţi ghinion.

Într-o viață anterioară
Aţi visat o altă ţară,
Fără Klaus, Traian sau Ion …
Asta-i, aveţi ghinion.

transport 1 transport 2

 

Candidatura Oanei Hăineală bagă în crize de nervi Antena 3 … amenda o ia Banciu pentru că s-a luat de unguri …

17 martie 2016 Un comentariu

Când descoperi că munca ta, indiferent care a fost ea nu dă nici un fel de rezultate îţi cade foarte rău. 

În urmă cu o lună şi jumătate sau, poate două, îl vedeam pe Mihai Gâdea, spunând în emisiunea lui unde se adună câţiva în cerc ca la Asociaţia Alcoolicilor  Anonimi prin filme sau ca sectarii la ritualui Îndopării cu Sfântul Rahat, că el nu înţelege cum au spus atâtea despre Băsescu şi Udrea şi ei nu sunt încă în puşcărie. Evident, din punctul lor de vedere procurorii au ceva la cap sau sunt mafioţi băsişti. Ce dacă nu au probe?

Am observat că, unii mai folosesc termenul „băsist” ca şi cum acesta ar fi un curent social sau de altă natură destul de amplu să fie considerat aşa.

Ce mai e Băsescu acum? Un pensionar care, Preşedinte fiind, s-a făcut de cacao desemnându-l de două ori pe Ponta pentru funcţia de premier, acum şef al unui partid care dacă se strofoacă reuşeşte să umple un autocar cu membrii săi, un partid din  care 98% din români nu sunt în stare să enumere zece membri.

Ce sunt băsiştii pentru mâncătorii de rahat de la Antena 3? Sunt o categorie de oameni, nu foarte clar definiţi, în funcţie de discuţii. Pot fi duşmanii ori adversarii Varanului, stăpânul lor şi cei care nu au fost  în USL, evident, cei care nu sunt fani ai pestilnţialului turst Intact. Prcactic, oricine nu ecu ei e  băsist…  Deh, paranoia are foarte multe forme de manifestare.

OANA HĂINEALĂ Unul din cele mai băsiste personagii din ţara asta este doamna Oana Hăineală… Celor de la Antena 3 li se pare absolut inadmisibil că la câte au spus despre dânsa, dacă  nu şi-a legat laţul de gât sau nu a dat iama în insecticid nici măcar nu stă acasă ascunsă cu perdelele trase pentru a nu mai şti semenii că există , ba, mai mult are incredibilul tupeu să îşi permită să depună o candidatura la șefia Ministerului Public.

Fac spume, urlă, scuipă, blesteamă, scot flăcări pe nas, în direct, Dana Grecu e în sevraj de parcă i s-a terminat vodca, Radu Tudor a vrut s-o scuipe pe Dana Grecu de nervi,  Adrian Ursu a scuipă sânge… evident, în direct. În fond, de ce nu? CNA-ul are treabă cu încasarea cecurilor pentru că reuşesc să stea şi să nu observe cum la intact se încalcă toate legile din lume referitoare la funcţionarea televiziunilor…

Precum foca obeză ce a ratat pinguinul, Adrian Ursu, realizatorul emisiunii Secvențial, a spus că, în contextul actual, i se pare ”nimerită” această candidatură.

”Mi se pare nimerită această candidatură. Dacă nu se întorc toți băsiști, cine să mai… Doamna aceasta Hăineală este cea care a transformat CSM în unealtă politică. Adică sub mandatul doamnei Hăineală CSM a renunțat să mai fie ceea ce se presupune că ar fi trebuit să fie, și anume o instituție de etică și de arbitraj în interiorul puterii judecătorești. Doamna Hăineală s-a atașat la remorca găștii care conducea în acea perioadă România, gașca băsistă”, a spus Adrian Ursu.

Fostul preşedinte al CSM, Oana Hăineala, şi-a depus candidatura marţi pentru funcţia de Procuror General al României, au declarat pentru MEDIAFAX surse oficiale. 

Săracii … te şi miri că încă nu s-a sinucis niciunul din puii Sfântului Varan. Oricum, dacă Tolontan a luat ani de zile 35.000 de euro pe lună atâţia ani nici mâncătorii de rahat ai antenelor nu o fac pe gratis ca muncă voluntară ci tot pentru sume în euro cu cinci cifre.

Nici invitaţii nu sunt acolo din conştiinţă ci pentru nişte sume pe emisiune care ar fi considerate de 80% din pensionarii mioritici at fi ericiţi să îi primească pentru o lună întreagă…

Evident, CNA-ul nu a ezitat să îl amendeze rău de tot pe Banciu pentru căşi-a permis să spună cum e cu iredentiştii unguri…

De unguri, jidani, ţigani şi încă vreo două specii poţi să vorbeşti doar de bine, să le mulţumeşti dacă te scuipă …

TURBARE la Antena3! „Băsista” Oana Hăineală CANDIDEAZĂ pentru Procuror General!

E turbare la Antena3 după ce s-a aflat vestea că fosta șefă a CSM, băsista Oana Hăineală și-a depus candidatura la șefia Ministerului Public! Urlă, scuipă, blesteamă, scot flăcări pe nas, în direct! Radu Tudor a vrut s-o scuipe pe Dana Grecu de nervi, când a aflat! Iar Adrian Ursu a scuipat sânge!

Adrian Ursu, realizatorul emisiunii Secvențial, a spus că, în contextul actual, i se pare ”nimerită” această candidatură.

”Mi se pare nimerită această candidatură. Dacă nu se întorc toți băsiști, cine să mai… Doamna aceasta Hăineală este cea care a transformat CSM în unealtă politică. Adică sub mandatul doamnei Hăineală CSM a renunțat să mai fie ceea ce se presupune că ar fi trebuit să fie, și anume o instituție de etică și de arbitraj în interiorul puterii judecătorești. Doamna Hăineală s-a atașat la remorca găștii care conducea în acea perioadă România, gașca băsistă”, a spus Adrian Ursu.

Fostul preşedinte al CSM, Oana Hăineala, şi-a depus candidatura marţi pentru funcţia de Procuror General al României, au declarat pentru MEDIAFAX surse oficiale. 

Până la ora redactării acestei știri există trei candidaturi: Gheorghe Ivan, șeful DNA Galați, Augustin Lazăr, șeful Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba și Oana Hăineală. Sunt 3 candidaturi depuse în mod oficial.

Oana Hăineală este membru al Consiliului Superior al Magistraturii din anul 2012, având la activ un mandat de vicepreşedinte al instituţiei şi unul de preşedinte al CSM. În cadrul consiliului este reprezentant al parchetelor de pe lângă tribunale.

Din iulie 2010 până în ianuarie 2011 a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov iar anterior, consilier al Preşedintelui Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, în perioada februarie – iulie 2010. 

Din luna mai a anului 2009, până în februarie 2010, a fost consilier de stat în cadrul aparatului de lucru al viceprim-ministrului, ministrul administraţiei şi internelor. În intervalul mai 2007 – mai 2009, a ocupat funcţia de director al Direcţiei pentru relaţia cu Ministerul Public, în cadrul Ministerului Justiţiei. În perioada 2004 – 2008, Oana Hăineală a fost prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău iar anterior, în intervalul 15 iunie 2004 – 1 august 2004 a fost procuror şef al Biroului de anchete speciale în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Timp de câteva luni, pe parcursul anului 2004, a activat in cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a parchetului instanţei supreme. Din anul 2002 până în 2004 a fost adjunct al prim- procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău. În 2001 – 2002 a condus Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, iar în perioada 1998 – 2002 a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău. Şi-a început cariera în sistemul judiciar în anul 1998, ca avocat în baroul Bacău.

Miercuri, 16 martie, este ultima zi în care procurorii îşi pot depune candidatura pentru funcţia de Procuror General al României.

Procedura de selecţie a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost demarată în luna februarie de Ministerul Justiţiei, după demisia lui Tiberiu Niţu din această funcţie.

Potrivit calendarului stabilit de minister, procurorii care doresc să ocupe această funcţie îşi pot depune candidatura până la data de 16 martie. Ulterior, candidaţii vor avea discuţii cu ministrul justitiei, în perioada 18 – 22 martie. La data de 23 martie, ministrul va trimite propunerea către Consiliul Superior al Magistraturii. Propunerea Ministrului Justiţiei către Preşedintele României va fi transmisă până la data
de 22 aprilie 2016.

Luni, Raluca Prună, ministrul Justiţiei, anunţa că România va avea în curând un procuror general.

„Vă spun să aveţi încredere, procesul este sub control total si nu are nimeni motiv să se îngrijoreze. România va avea curând un procuror general”, a declarat ministrul Justiţiei, Raluca Prună.

Preşedintele Klaus Iohannis a semnat, în data de 3 februarie, decretul privind eliberarea din funcţia de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a lui Tiberiu Niţu, după ce DNA a deschis un dosar care îl vizează şi pe Tiberiu Niţu privind folosirea ilegală a coloanei oficiale.

Sursa: comisarul.ro

MELANIA CINCEA … Interviu cu Raluca Prună, Ministrul Justiţiei

Raluca Prună

Un interviu care cred că trebuie citit. 

Este un interviu realizat de Melania Cincea cu Ministrul Justiţiei, Raluca Prună despre: motivarea Curţii Constituţionale privind interceptările făcute de SRI, ridicarea MCV, reînvestirea procurorului general al DNA, perspectivele luptei anticorupţie, dar şi posibilele ameninţări viitoare la adresa acesteia.

Ministrul Justiţiei, Raluca Prună: „O luptă eficientă anticorupţie nu se poate face numai prin acţiunea represivă a statului”

Melania CinceaMinistrul Justiţiei, Raluca Prună, s-a aflat, ieri, la Timişoara, la bilanţul activităţii pe 2015 al Curţii de Apel Timişoara. Am invitat-o la un dialog axat pe câteva teme: motivarea Curţii Constituţionale privind interceptările făcute de SRI, ridicarea MCV, reînvestirea procurorului general al DNA, perspectivele luptei anticorupţie, dar şi posibilele ameninţări viitoare la adresa acesteia.

„Ne-am pregătit în anticiparea deciziei CCR cu o ordonanţă de urgenţă care să facă posibilă eliminarea SRI ca intervenţie umană în interceptări”

A stârnit controverse decizia CCR de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Noul Cod de Procedură Penală care prevăd că supravegherea tehnică dispusă de procuror poate fi efectuată nu doar de „organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadul Poliţiei”, ci şi de „alte organe specializate ale statului”, adică de SRI.  Dacă CCR va dispune ca interceptările să nu mai fie realizate de SRI, ci de Parchete, iar decizia va intra în vigoare imediat, tehnic, logistic vorbind, acestea vor putea face faţă situaţiei sau se va intra într-o perioadă de vid legislativ?

Avem o decizie a Curţii Constituţionale, avem un comunicat, la acest moment, dar nu avem o motivare a hotărârii.

Efectul nu este numai pe partea de anticorupţie. Întregul Minister Public este afectat – Parchetele regulate, DIICOT şi, în ultimul rând, DNA. DNA – ca Parchet autorizat să deţină o asemenea infrastructură – se află în cea mai bună dintre situaţii, chiar dacă această infrastructură nu acoperă în deplină măsură toate investigaţiile pe care le face.

Ce vom face dacă SRI nu va mai fi autorizat, prin decizia CCR, să facă interceptări? Plecăm de la premisa că infrastructura SRI poate fi utilizată. În urma discuţiilor pe care le-am avut cu şefii de Parchete, cu procurorul general ad-interim, cu procurorii-şefi ai DNA şi DIICOT, dar şi cu SRI, proprietarul acestei infrastructuri, ne-am pregătit în anticipare cu o ordonanţă de urgenţă care să facă posibilă respectarea deciziei CCR şi eliminarea SRI ca intervenţie umană – pentru că aceasta era neînţelegerea, că organele abilitate ale statului altele decât cele enunţate la art. 142 aliniat 1 din Codul de Procedură Penală ar putea fi SRI şi nu sunt autorizate să facă cercetare penală. Vom elimina această neclaritate din lege, dar ceea ce nu putem face în 24 de ore este să inventăm o nouă infrastructură. România are, în acest moment, o singură infrastructură şi aceea este deţinută de SRI.

Suntem în măsură să propunem, prin ordonanţă de urgenţă, o soluţie care să asigure evitarea unei sincope, pentru a nu fi puse în pericol dosarele în curs. Este o soluţie tranzitorie, pentru că eu cred că este inevitabilă o dezbatere serioasă la nivel de societate. Publicul trebuie să ştie cât costă o asemenea infrastructură – noi credem că în jur de un miliard de euro –, de ce personal este nevoie pentru a întreţine o asemenea infrastructură şi de cât timp este nevoie pentru a dubla această infrastructură. În Franţa, de exemplu, a durat zece ani. Apoi, să se decidă dacă vrea să dublăm infrastructura – lucru care, fără să anticipez, ar fi unic într-un stat – sau să folosim infrastructură existentă la acest moment, acordând toate garanţiile necesare pentru cei care uzitează de ea şi care sunt organele de cercetare penală: procurorii şi poliţiştii judiciari.

După aplicarea deciziei CCR, dosarele care au la bază interceptări ale SRI, făcute în baza noului Cod de Procedură Penală, vor fi lovite de nulitate?

Nu mă pot pronunţa acum. Doresc să văd motivarea deciziei. Ambiţia mea şi a şefilor de Parchete este să putem pune pe masa Guvernului o ordonanţă de urgenţă care să fie acoperitoare şi care să evite o asemenea situaţie.

„Reînvestirea doamnei Kovesi este şi legală, şi profund morală”

Aţi anunţat că o veţi propune pentru reînvestire la d-na Laura Kovesi la conducerea DNA şi aţi declarat că aţi respectat procedura. Această propunere făcută de ministru nu trebuie precedată de o procedură de selecţie, o analiză a mai multor dosare de candidatură şi o evaluare a lor?

La articolul 54 din Legea 303/2004 se spune că propunerea se face de către ministrul Justiţiei, cu avizul CSM, se vorbeşte despre condiţii – una dintre ele fiind de a avea zece ani vechime – şi, tot acolo, la final, se vorbeşte despre reînvestire: „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.”. Deci, nu se vorbeşte despre concurs.

Indiferent de opiniile de valoare ale politicienilor care cer dintr-o dată, acum, ceea ce nu au făcut în ultimii ani – nu eu am vorbit, presa m-a întrebat despre negocieri politice, la ultimenâle numiri –, întreb: a fost concurs atunci când s-a negociat politic?

Eu vă spun că în mod clar legea nu vorbeşte despre niciun fel de competiţie. Şi nici nu ar trebui să vorbească. Noi ar trebui să nu mai avem ambiţia să definim în lege absolut totul, pentru că riscăm să avem legi de 500 de pagini, care vor crea polemici. Legea este mult mai scurtă şi putem vorbi de bune practici. O bună practică cere ca un ministru responsabil al Justiţiei, atunci când îşi face propunerea – şi spun bine „propunerea”, pentru că anticipez şi alte polemici, inclusiv de la CSM, care cer că ministrul să nu facă o propunere, ci să trimită o listă la CSM –, se poate face şi în considerarea reputaţiei cuiva. Nu am înţeles să fac asta pentru postul vacant de procuror general şi am înţeles să deschid această selecţie întregii magistraturi, procurorilor care au această vocaţie.

La DNA, cred că ar fi fost ipocrit să fac asta, câtă vreme legea îmi permite să reînvestesc şi atâta vreme cât rezultatele manageriale ale DNA, sub conducerea doamnei Codruţa Kovesi, mă îndreptăţesc pe mine – şi pe orice om raţional –, să uziteze de prevederea legii şi să reînvestească. Lucru pe care l-am făcut, am trimis o scrisoare la CSM, pe 29 februarie, şi aştept acum ca CSM să-mi dea avizul. Nu înţeleg să-mi schimb această decizie.

Deci, în momentul în care se face propunerea de reînvestire, niciun alt procuror nu-şi mai poate depune dosarul?

O reînvestire înseamnă că cineva a fost învestit o dată şi acum este reînvestit. În considerarea a ce, legea nu spune. Dar există common sense: în considerarea a ceea ce a făcut persoana.

S-au mai făcut reînvestiri în Parchete, nu la DNA e adevărat, ci la Parchetul General, dar niciodată această chestiune nu a suscitat atâtea discuţii, aşa încât eu – nu ca ministru, ci ca persoană raţională – pur şi simplu nu înţeleg dezbaterile acestea în care formatori de opinie vin şi spun „Suntem de acord că d-na Kovesi este cea mai bună pentru această funcţie, dar am fi putut face o procedură de formă. Ar fi trebuit să mimăm democraţia.” Nu. Eu cred că ceea ce trebuie să facem este să fim stricţi, să avem rigoare în aplicarea legii şi să ne asumăm responsabilitatea. Eu am un text lege care îmi permite reînvestirea, sunt o persoană responsabilă şi-mi asum reînvestirea fără rezerve a doamnei Kovesi. Este şi legală, şi profund morală.

De altfel, nici în procedura întreagă, în care fac o selecţie, am mai precizat şi repet: nu fac concurs. Noi nu suntem aici, la numirea şefilor la cel mai înalt nivel al Parchetelor, în domeniul concursului. Acolo unde legea cere concurs, se precizează acest lucru – de pildă, pentru a ajunge prim-procuror la Parchete locale.

„Nu avem nicio candidatură depusă pentru funcţia de procuror general al României”

În cazul procurorului general al Parchetului General, când se va intra cu procedura de selecţie în linie dreaptă?

Am deschis procedura. Termenul-limită pentru depunerea candidaturilor este 16 martie. Eu sper ca aceia care au curaj, determinare, vocaţie, care nu sunt descumpăniţi de toate aceste discuţii din societate – care nu cred că fac bine acestui proces –, să-şi depună candidatura. Îi rog să se înscrie dacă vor ca, la Ministerul Public, să aibă o conducere pe măsura demnităţii şi autorităţii Ministerului Public. După aceea, voi avea un dialog – am fost criticată şi pentru acest lucru, o parte dintre formatorii de opinie întrebându-se ce înseamnă un dialog. Voi discuta cu ei, am şi eu propriile mele criterii, le-am publicat, nu voi fi singură, voi fi cu alţi trei procurori în această procedură. Decizia o voi lua-o eu şi, în momentul în care, din rândul celor care şi-au depus candidaturile, am identificat o persoană care să răspundă criteriilor şi necesităţilor acestui post, voi trimite propunerea la CSM. Intenţia mea – dar nu depinde doar de mine, ci şi de calendarul de la CSM – este ca până la sfârşitul lunii aprilie să avem un nou procuror general.

Sunt, până acum, candidaturi depuse?

Nu.

„Ridicarea MCV nu este un risc mare la adresa României”


Aţi declarat că sunteţi pentru ridicarea MCV şi că speraţi ca oficialii Comisiei Europene să poată stabili un calendar realist pentru ridicarea MCV, după raportul de ţară care va fi prezentat în luna iunie. Este România pregătită pentru acest pas sau ne expunem la un mare risc?

Nu cred că este un risc mare. Cred că după zece ani de Mecanism de Verificare şi Cooperare, chiar dacă nu am atins toate obiectivele, societatea românească este suficient de matură pentru a internaliza ceea ce trebuie controlat de către publicul larg. Zi de zi, trebuie controlate calitatea guvernării, calitatea actului de legiferare şi modul în care funcţionează instituţiile statului. Şi eu cred că societatea românească a arătat maturitate, când a cerut rigoare în guvernare. Arătând acest lucru, cred că este suficient de matură să aplice şi mecanismele care există, la fel Strategia Naţională Anticorupţie, pe care o vom reactualiza în prima parte a acestui an.

Deci, publicul, societatea şi  mecanismele pe care le are la dispoziţie sunt garanţii suficiente că s-a internalizat acest proces. Repet, un control trebuie făcut zi de zi. Nicio societate nu poate spune „De acum suntem atât de buni, încât ne lăsăm garda jos şi nu mai avem niciun sistem de checks anb balance”. Dar asta se face la nivel intern, nu prin intermediul Comisiei Europene.

Vă întrebasem de risc pentru că, personal, am temeri în acest sens. Mă gândesc doar la un exemplu recent, plecat din Parlament – ţinta criticilor CE în fiecare raport MCV –, şi anume, la derapajele comise în Senat şi de către Senat, în timpul scandalului dintre ANAF şi Antena 3. Când, în Senat, sub bagheta celui de-al treilea om în stat, am asistat la instigarea la obstrucţionarea unui act de justiţie, la călcarea în picioare a atribuţiilor Guvernului şi Justiţiei, la ştergerea pe jos cu principiul separaţiei puterilor în stat.

Nu doresc să intru pe tărâmul acestor comentarii. Sigur, nu pot să nu constat că Parlamentul este, ca să vă citez, la capitolul „aşa nu”, dar trag nădejdea că toată clasa politică – plecând de la sondajele cele mai recente, care arată că noup din zece cetăţeni nu au încredere în clasa politică – va fi capabilă să-şi găsească mecanismele de corectare a acestei percepţii şi de funcţionare în parametrii unei societăţi mature.

„O luptă eficientă anticorupţie nu se poate face numai prin acţiunea represivă a statului”

Una dintre priorităţile Ministerului Justiţiei pentru anul acesta este elaborarea Strategiei Naţionale Anticorupţie (2016 – 2020). Ce va fi păstrat din actuala Strategie şi cu ce se vine nou?

Încep prin a vă spune că vechea Strategie este foarte bună. Problema este că ea nu s-a aplicat în totalitate. Prin reactualizarea ei, acum, vom pune un accent mai mare pe prevenţie. O luptă eficientă împotriva corupţiei nu se poate face numai prin acţiunea represivă a statului. Ideea este să începem acţiuni de prevenţie care să preîntâmpine ajungerea la comportamentul infracţional. Din acest punct de vedere, strategia va fi mult îmbunătăţită.

Spuneaţi că Strategia Naţională Anticorupţie încă în vigoare nu a fost aplicată în totalitate. La ce capitole s-au înregistrat restanţe?

Doresc ca, momentan, să nu dau asemenea exemple, pentru că noi audităm această Strategie, tocmai pentru evitatea oricăror discuţii ulterioare. Ceea ce voi face este să pun la dispoziţia publicului un audit făcut de către experţi externi, de la OECD, care auditează strategia şi care, în mod obiectiv, vor putea spune tututor ce anume nu s-a aplicat din această strategie. Aşa că, la acest moment, nu vreau să fac niciun fel de apreciere. Nu sunt om politic, sunt tot timpul criticată ca tehnocrat, iar atunci, ca tehnocrat, înţeleg să fac un audit independent, să-l pun la dispoziţia publicului şi să-i las pe cei care au ochi să citească şi urechi să audă să tragă concluziile.

Ce posibile ameninţări întrevedeţi, pentru perioada următoare, la adresa luptei anticorupţie?

Nici aici nu aş dori să fac vreun  comentariu. Şi eu, şi dumneavoastră cred că ştim din ce parte vine pericolul. În termeni foarte generici, din modul în care, uneori, se legiferează, pentru a slăbi eficienţa luptei anticorupţie.

„Doresc să iau o parte din Poliţia Judiciară de la Ministerul de Interne”

Ministerul Justiţiei lucrează la un proiect de lege care vizează reorganizarea DIICOT.  Se vorbeşte despre un corp de Poliţie Judiciară în cadrul DIICOT. Există disfuncţionalităţi în relaţia DIICOT – IGPR?

Nu, nu pot spune că există disfuncţionalităţi. Există, însă, un foarte bun exemplu care este DNA, care are propria Poliţie Judiciară. Plecând de la acest exemplu, cred că îl putem extinde la nivelul tuturor Parchetelor. Nici aici nu suntem în domeniul inovării absolute, în România. Acest lucru se întâmplă în toate statele membre: Poliţia Judiciară este la dispoziţia procurorului.

Şi pentru că am început interviul cu decizia CCR, spun că, în măsura în care cerem ca intervenţia pe o infrastructură dată să fie făcută exclusiv de către procuror sau de către poliţistul judiciar, cred că este şi aici o bună ocazie să punem capăt unei dispute care durează de cel puţin 15 ani, de refuz de punere la dispoziţia Poliţiei Judiciare către Parchete. Iar în executarea – dacă pot spune aşa – a deciziei CCR, să acceptăm că trebuie să transferăm o parte a Poliţiei Judiciare la nivelul Parchetelor. Chiar în ordonanţei pe baza căreia funcţionează azi DIICOT se prevede un transfer al Poliţiei Judiciare, dar în realitate transferul nu este operat.

Vorbesc, însă, şi de celelalte Parchete. De exemplu, combaterea evaziunii fiscale, care este un obiectiv strategic, definit ca atare de autorităţi ale statului, nu se poate face la modul serios, dacă procurorul, care nu e nici la DIICOT, nici la DNA, nu are la dispoziţie poliţişti care să aloce sută la sută din timp în lucrarea acestor cauze. Noi avem poliţişti care sunt sub două pălării: una a procurorului, şi una a ierarhiei de la Ministerul de Interne care poate decide, pe motive bine întemeiate, că într-o zi poliţistul nu se poate ocupa de dosar. Acest lucru nu este nici funcţional, nici lipsit de echivoc, în primul rând pentru poliţist.

Ca să rezum, da, doresc să iau o parte din Poliţia Judiciară, ceea ce este în beneficiul şi al altor instituţii ale statului român. Trebuie să încetăm să ne comportăm în nişe. Cred că toţi ne dorim ca Statul român să aibă autoritate şi să funcţioneze în integralitatea lui, iar această mişcare, cred – şi pe baza numeroaselor studii, făcute în ultimii zece ani – că este o necesiate.

Autor:

Melania Cincea

Sursa:

putereaacincea.ro

timpolis.ro

Strategii noi pe energie, legi vechi, schimbare zero

Chiar aşa. Ce rost are să se tot facă strategii pe energie dacă legile care guvernează domeniul sunt neschimbate?

Ana Otilia Nutu

 

Strategia energetică. La ce ne mai trebuie, dacă facem (prost) legile înainte?

De câteva luni bune, se discută prin diverse comisii parlamentare şi prin Ministerul Energiei tot soiul de propuneri de modificare a tuturor legilor primare care privesc sectorul energiei: Legea energiei, Legea energiei termice, Legea regenerabilelor. În acelaşi timp, discutăm de alte luni bune despre noua strategie energetică, facem analize peste analize ale situaţiei actuale, devenim transparenţi, facem consultări, discuţii, dezbateri cu unii şi cu alţii.

Stau şi mă întreb: la ce ne-o mai trebui strategie, dacă singurul motiv pentru care toată lumea cere să apară odată strategia e tocmai ca să nu mai avem politici şi legi imprevizibile, modificate ad hoc şi fără o fundamentare serioasă?

Ideea unei strategii e simplă: ai nevoie de un cadru mare în care să fie viziunea autorităţilor despre cum trebuie să arate sectorul în ansamblul lui. Cum vrea statul să arate cadrul de legi şi reguli în care joacă actorii privaţi? Care să fie regulile de piaţă? Vrem să stimulăm sau să înfrânăm unele direcţii în care merg lucrurile de la sine, de pildă, să sprijinim reducerea de emisii şi creşterea energiei regenerabile, de ce infrastructură publică e nevoie?

Sectorul energiei în România şi oriunde în lumea liberală are pe de o parte actori privaţi şi companii comerciale de stat, care joacă pe o piaţă şi iau deciziile cele mai bune pentru businessul lor; şi pe de altă parte autorităţi publice, guvernul, parlamentul şi reglementatorii, care spun care să fie regulile generale după care trebuie să joace actorii ca să existe concurenţă sau promovează unele servicii de utilitate publică (acces la energie, reducerea externalităţilor negative ca poluarea, securitatea energetică definită ca limitarea dependenţei de puţini jucători care pot face abuz de poziţie dominantă, informarea consumatorilor cu privire la opţiuni, scheme de sprijin social pentru consumatorii vulnerabili etc). Singurele instrumente cu care “statul” poate să intervină în acest joc sunt tocmai legile şi reglementările. Singurele “inputuri” de care au nevoie actorii privaţi sunt să ştie la ce să se aştepte din partea “statului” când îşi deschid afacerea. La ce bun să faci o strategie, pe care înţeleg că o lansăm în toamnă, dacă toate legile primare care contează vor fi schimbate până atunci?

A doua chestiune care mă nelămureşte profund e modul în care se “elaborează” strategia. Sigur, e un lucru bun că Ministerul Energiei face discuţii cu actorii din sector, companii, societate civilă, experţi etc. Dar pe ce anume se discută? Oare o strategie se elaborează prin brainstorming, sau pe baza unor date şi analize serioase? Cum poţi întreba stakeholderii ce preferă, mai mult cărbune sau mai multe regenerabile, câtă vreme nu le pui pe masă nişte analize de policy clare şi simple, avem opţiunea A, B şi C, A ne costă atât, B ne costă atât, C ne costă atât? Câtă vreme nu există nişte analize serioase, nişte simulări, pur şi simplu producătorii termo vor spune că e esenţial cărbunele, producătorii de energie regenerabilă că sunt esenţiale regenerabilele, furnizorii reglementaţi că piaţa nu se poate liberaliza acum, “băieţii deştepţi” că trebuie să se poată face contracte bilaterale directe şamd, iar Ministerul Energiei, fără să aibă date concrete în faţă va putea spune doar, şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate. Ce spun e că în acest moment, fără simulări şi fără date, nu există nicio metodă obiectivă de prioritizare a opţiunilor de policy(regenerabile vs cărbune, liberalizare vs amânare, modelul optim de impozitare a hidrocarburilor, nevoia de simplificare a tranzacţionării în piaţă vs riscurile de corupţie la companiile de stat etc). Fără date şi analize de impact, vom ajunge la soluţia de până acum: cei mai tari în clanţă câştigă. Exact sursa principală de incertitudini şi imprevizibilitate legislativă. Azi sunt unii mai tari în clanţă şi îşi impun punctul de vedere, mâine vor fi alţii. Cel mai clar s-a văzut asta la politica de până acum pe regenerabile: după doi ani de sprijin ultra-generos pentru energia eoliană şi solară, şi-au dat seama şi marii consumatori că vor plăti cam mult, şi producătorii termo că sunt aruncaţi afară din piaţă, aşa că sprijinul ultra-generos a fost tăiat. Nici prima oară, nici la modificare n-a existat vreo analiză de impact înainte de schimbarea legii.

Ca idee despre cum ar trebui făcută strategia energetică, dau două exemple.

1. În UK, strategia “mare”, White Paper, din care se fac strategii sectoriale, porneşte de la nişte simulări serioase. Simulările se fac pe baza unor modele. Găsiţi aici zecile de modele pe care le folosesc Departamentul pentru Energie şi Schimbări Climatice şi alte autorităţi responsabile de strategii sub-sectoriale când îşi fac propriile strategii energetice. Modelele astea arată cam cum ar putea să evolueze sectorul în diverse scenarii şi dacă se ia o măsură sau alta (ex schimbarea policy-ului privind emisiile).

2. În România, avem în cazul transporturilor faimosul Master Plan. În spatele Master Planului se află un model de transport în care se fac simulări de cum ar putea să evolueze traficul în funcţie de diverse scenarii (şi de măsuri de policy).

Înţeleg că la elaborarea strategiei se va folosi, la un moment dat, şi un model. În acelaşi timp, în calendarul pentru strategie se speră ca strategia să fie adoptată în septembrie (iarlegile primare sunt în acest timp modificate până în iunie). Mă întreb la ce fel de model se aşteaptă Ministerul Energiei, care să fie licitat şi contractat într-o lună, gata în 2 luni, ca după aceea să mai fie o rundă de consultări cu toţi stakeholderii, de data asta pe nişte date concrete? Şi la ce ne va mai folosi atunci, dacă singurele instrumente în care statul poate să pună în aplicare strategia din partea lui sunt deja bătute în cuie dinainte?

Nu în ultimul rând, când mă uit la propunerile de modificare a legilor energiei, mă cuprinde o oboseală nesfârşită. Aceleaşi idei împinse de patru ani de zile de aceiaşi băieţi deştepţi de la AFEER (acum bine reprezentaţi, la nivel de ex-vicepreşedinte, chiar în Ministerul Energiei), care vor să se încheie “la liber” contracte bilaterale, inclusiv cu alde Hidroelectrica. Acelaşi prohod cântat de patru ani de zile despre cum lipsa contractelor bilaterale şi obligaţia tranzacţionării pe OPCOM “distruge piaţa”, în ciuda evidenţei că OPCOM funcţionează bine mersi şi tranzacţionarea tot creşte, mult după impactul iniţial al legii din 2012, când toată lumea a fost obligată brusc să intre pe bursă. Aceleaşi argumente pro-piaţă liberă despre cum “actorii privaţi trebuie să contracteze liber cu cine vor”, când toţi actorii ăştia privaţi (regenerabilele) n-ar supravieţui o clipă în piaţa cu adevărat liberă, adică fără ajutor de stat. Şi, totodată, aceeaşi lipsă totală de îngrijorare despre orice altă lipsă din legea energiei, de pildă, că nu scrie nicăieri cine răspunde dacă se produce un blackout.

Autor: Ana Otilia  Nutu

Sursa: contributors.ro

E cam albastră. FMI spune: „O noua criza financiara va veni, e doar o chestiune de timp.”

Situaţia economiei mondiale e cam albastră. Fondul Monetar Internaţional trage un puternic semnal de alarmă:

O noua criza financiara va veni, e doar o chestiune de timp.

Christine Lagarde

După ce criza economică a atins maximumul şi au apărut semne de redresare au existat voci mai mult decât autorizate care atrăgeau atenţia că trebuie multă atenţie şi nu trebuie să se considere că, gata, s-a terminat şi iar încep vremuri de trai pe vătrai.

Se spunea că dacă acea criză va rămâne una în „V” deci cu un singur vârf de maxim pentru criză  e bine şi economia mondială îşi va reveni. Se atrăgea atenţia asupra unor lucruri care pot genera un nou crah ca cel din 2008 care ar fi mai devastator deoarece nu mai există resursele de atunci.

Se vorbea despre pericolul generat de crearea de bani ieftini meniţi să scoată din criză economiile dezvoltate deoarece aceşti bani ar putea inunda economiile emergente unde ar inflama bulele speculative, încurajând guvernele si companiile să profite de împrumuturile anormal de ieftine, lucru care ar duce la creşterea incontrolabilă a datoriilor.

Se mai spunea atunci că un pericol cel puţin la fel de mare părea a veni dinspre China care, realmente inconţient îţi menţonea economia la o turaţie mult mai mare decât era capabilă cu adevărat, deja începuseră a se vedea semne că uriaşa economie chineză se „încinge” şi începea să gâfâie. Se atrăgea atenţia că dacă nu se renunţă la forţarea acestei econimii la un moment dat se va gripa şi va intra într-o contracţie care, ea singură putea să arunce economia mondială în o nouă criză.

Se pare că deja ambele condiţii sunt îndeplinite, recuperările eşuate, noile bule economice şi datopriile găcute cu bani ieftini arată că economia mondială nu a tras învăţămintele necesare. China a intrat deja în o contracţie acelerată, deci se cumulează condiţiile celui mai negru scenariu.

Se pare că este doar o problemă de timp până când va începe noua cădere spre al doilea vârf al crizei, cel despre care nu se prea poate estima cam unde ar putea fi, cât de puternic ar fi lovită economia mondială.

FMI atrage atenţia că  o nouă cădere, de data aceasta una devastatoare est doar o chestiune de timp, un nou crah, mai distrugător decât cel diun 2008 nu doar că este foarte posibil ci este chiar probabil.

Resurse pentru atenuarea prăbuşirii nu prea sunt, economiile în general sunt fragilizate de faptul că erorile din sistem care au fost evidenţiate de criză şi au alimentat-o.

Jurnaliştii de la The Guardian citează, într-o analiză a lor, cel mai recent raport privind Stabilitatea Financiară Globală şi trag concluzii cât se poate de nefavorabile.

Ei consideră că banii ieftini creati pentru salvarea economiilor dezvoltate au inundat deja pieţele emergente şi au inflamat noi bule speculative, încurajând guvernele si companiile sa profite de banii nenatural de ieftini cu care se împrumutau. Britanicii mai spun şi că un nou episod similar celui de la banca Lehman Brother ar putea declansa o noua panica globala şi asta în condiţiile în care încercările de redresare a sistemului financiar mondial prin asigurarea că băncile din economiile emergente deţin un capital suficient pentru a reacţiona şi prin descurajarea înprumuturilor riscante a cam eşuat.

FMI arăta că: „Şocurile pot porni din pieţele avansate  sau emergente şi combinate cu vulnerabilităţi grave de sistem ar putea genera o cădere rapidă şi la brusca dispariţie a lichidităţilor”. Adică exact dispartiţia mijloacelor deatenuare a prăbuşirii.

În acest scenariu, prăbuşirea neputând fi atenuată ar atrage după sine urmări mult mai grave decât cele ale crizei din care speram că am cam ieşit.

Avertismentul FMI vine pe findalul altor puternice semnale trase.

Divizia de comerţ a ONU, Banca Angliei  şi alte importante entităţi bancare au subliniat în mai mlte rânduri că există semne din e în ce mai îngrijorătoare în ceea ce priveşte evoluţua finanţelor mondiale.

*************************************************************

Pe siteul Fondului Monitar Internaţional despre:

RAPORTUL GLOBAL DE STABILITATE FINANCIARĂ

Vulnerabilităţi şi provocări politice

Riscuri pentru pieţele emergente

**************************************************************

Raportul Global de Stabilitate Financiară poate fi văzut, eventual descărcat de aici: 

Raportul General de Stabilitate Mondială

Gunoiul politicii maghiare, partidul Jobbik, îşi trimite balena Krisztina Morvai să le ia apărarea teroriştilor iredentişti Beke Istvan şi Szocs Zoltan

Cel mai infect partid din Europa, partidul maghar Jobbik, își trimite pe 14 martie balena Krisztina Morvai să le ia apărarea teroriştilor iredentişti Beke Istvan şi Szocs Zoltan.

 Krisztina Morvai (zisă prin Ungaria, Kurvai) este europarlamentar Jobbik.

Oare chiar nu au nici un pic de curaj să pună piciorul în prag şi să nu îi permită dihaniei să vină la Târgu Mureş, evident, pentru a provoca? Păi, atunci să nu ne mirăm că uneori le vine să vină în vizită cu bombardierul …

Morvai Krisztina

Morvai Krisztina

Jobbik vine la Târgu Mureș să apere terorismul maghiar 

Europarlamentarul Jobbik Krisztina Morvai vine pe 14 martie la Târgu Mureș ca să le ia apărarea teroriștilor maghiari Beke Istvan şi Szocs Zoltan, urmând să facă același lucru pe 16 martie chiar la Târgu Secuiesc, acolo unde liderii HVIM voiau să arunce români în aer de 1 Decembrie. 

Jobbik este la fel de periculos ca și organizația teroristă HVIM, iar faptul că un europarlamentar Jobbik vine în România să-i apere pe liderii HVIM ar fi trebuit să le atragă atenția autorităților.

De ce permit autoritățile române să aibă loc un asemenea eveniment care să pună paie pe foc în chestiunea acțiunilor extremiste anti-românești care au ajuns să ia forma unor atentate teroriste în mâna HVIM?

Solicit de aceea autorităților române să ia act și să interzică aceste două manifestări care au menirea să-i transforme pe Beke Istvan şi pe Szocs Zoltan în eroi naționali maghiari, transformându-i în modele de urmat! Dacă România va permite victimizarea celor care încearcă atentate teroriste, faptele lor vor deveni exemplu și se vor ridica și alții dornici să le ducă munca până la capăt!

Europarlamentarul Jobbik Krisztina Morvai trebuie interzis pe teritoriul României așa cum a fost interzis și Vona Gabor, mai ales că vine cu intenția anunțată public de a le lua apărarea celor doi lideri HVIM aflați în cercetare pentru intenția săvârșirii de acte teroriste pe teritoriul României. 

Autor: Bogdan Diaconu

Sursa: dcnews.ro

%d blogeri au apreciat: