Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri > Când penalii fac legi, botniţa pusă SRI, o gură de oxigen pentru corupţia mioritică

Când penalii fac legi, botniţa pusă SRI, o gură de oxigen pentru corupţia mioritică

Faptul că la combaterea corupţiei SRI a avut până acum un rol foarte importanteste indiscutabil.

Dacă nu s-ar fi implicat Serviciul Român de informaţii, 90% din VIP-urile care au vizitat Beciul Domnesc ar fi fost acum lebede virgine  şi lumea s-ar fi întrebat cum dracu de s-au îmbogăţit de vreme ce trăiau din salarii de bugetari.

Stau şi mă întreb, fără intenţia de a sugera vre-un răspuns dacă nu cumva judecătorii de la CCR sunt şi ei oameni şi fiind oameni sunt păcătoşi? Îmi amintesc cum, de exemplu, Mona Pivniceru se plimba cu maşina fostului premier Adrian Năstase condusă de fiul acesteia taman când omul căuta o portiţă de a scăpa de la bulău … nu merg mai departe cu asta pentru că aş ajunge la presupuneri destul de urâte. 

În plus, în timp, despre mulţi de acolo au existat zvonuri care mai de care mai … vesele.  Mă întreb de ce grangurii de la CCR se preocupă de cum să mai îngreuneze lupta anticorupţie şi nu fac nici un fel de efort să clarifice inconcordaneţe aflate chiar în Constituţie.

Avem un Articol 16 care spune că toţi suntem egali în faţa legii … doar că unii sunt mai egali decât ceilalţi. Orice fel de imunitate care se referă la declaraţii politice extinsă asupra unor fapte de corupţie induce deja o discriminare pozitivă pentru anumite categorii .. deh, or avea două perechi şi nu am aflat…

Despre botniţa pusă SRI, un articol scris de   (articol care, ca şi oricare articol al autoarei, merită citit):

Doar SRI pierde?

Melania CinceaDupă decizia de azi a CCR rămâne întrebarea: doar SRI pierde? Pentru că, momentan, nu se ştie în cât timp se va realiza şi se va aplica o nouă reglementare care să fie fumcţională şi care să permită Parchetelor să aibă logistica pentru a prelua aceste atribuţiuni. Şi nu se ştie nici cu câte dosare penale – de mare corupţie, de crimă organizată – se va merge mai departe.

SRI este, de ani de zile, un pilon important în combaterea marii corupții. Nu-i poate contesta nimeni acest rol. Mari dosare de corupție, care au implicat prejudicii imense și care au vizat nume sonore sau rețele întregi de crimă organizată, au pornit de la interceptări făcute de SRI. O dovadă că deranja şi devenise un real pericol a fost încercarea Guvernului Ponta, în toamna lui 2012, de a-l scoate din jocul anticorupţie. Printr-o iniţiativă legislativă, promovată de Ministerul Justiţiei – condus pe atunci de Mona Pivniceru, actualmente judecător constituţional –, prin care s-a încercat modificarea Legii 51/1991, privind siguranța națională, pentru a limita posibilitatea SRI de a valorifica în instanță, ca probe, informații privitoare la marea corupție, obținute pe mandat de siguranță națională. Dacă s-ar fi reușit această modificare a legii, ar fi însemnat că orice informație care viza acte de corupție, de crimă organizată, de criminalitate cibernetică, obținute în baza unui mandat de siguranță națională, nu ar mai fi putut fi utilizată în dosare penale, drept probă. Ceea ce ar fi însemnat că și dosarele de mare corupție începute ar fi fost compromise.

În ultimul an şi jumătate, însă, SRI a ajuns o instituţie care nu numai că şi-a exhibat excesul de putere în detrimentul alteia, dar nici nu a fost sancţionat pentru acest lucru. Şi asta, şi pe fondul lipsei unui control civil real, prin intermediul Parlamentului.

Să ne amintim de episodul care a dus spre ideea că SRI “conducea” meciul în faţa CCR. În ianuarie 2015, după ce CCR respinsese, pe motiv de neconstituţionalitate, controversatul pachet de “legi Big Brother”, susţinute de SRI – Legea retenţiei datelor, Legea cartelelor prepay şi Legea securităţii cibernetice –, oameni de la vârful serviciului au încercat să pună presiune pe judecătorii constituţionali, acuzându-i public de crearea unui vid legislativ. Preşedintele CCR, Augustin Zegrean, anunţa că unul dintre judecători chiar se plânsese Comisiei Europene, denunţând presiuni şi ameninţări. Câteva zile după aceea, directorul de atunci al SRI, George Maior, avertiza “foarte serios că există o răspundere şi morală undeva, în stat, în legătură cu securitatea naţională a cetăţenilor României – nu a statului, nu mai vorbesc de stat – şi că la momentul în care se va întâmpla o catastrofă, voi şti spre cine să arăt cu degetul”. Declaraţii prin care SRI îşi depăşise cadrul legal. Dar care nu au generat luări oficiale de poziţie.

Sau să ne amintim de episodul “câmpul tactic”. În aprilie anul trecut, directorul Direcţiei Juridice a SRI, generalul Daniel Dumbravă, spunea că „instanţele de judecată au devenit «câmp tactic» al serviciilor de informaţii”. CSM-ul – căruia asociaţii de magistraţi i-au solicitat public să ceară SRI clarificări care să indice cadrul legal ce-i permite să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze, în ce constă acest interes, care sunt limitele acestuia, de ce garanţii este însoţit şi ce control se exercită asupra sa – nu vedea nicio problemă. Această atitudine a CSM a ridicat semne de întrebare. În condiţiile în care magistraţii susţineau, prin vocea a trei organizaţii profesionale, că aceste declaraţii „subminează atât independenţa Justiţiei şi încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, cât şi încrederea reciprocă între judecători”. În condiţiile în care o astfel de declaraţie ducea spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii a statului, spre ideea unei instituţii care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea şi spre ideea încălcării independenţei Justiţiei. Mai mult, CSM a refuzat cererea asociaţiilor de magistraţi de a le comunica datele transmise de SRI, la solicitarea Inspecţiei Judiciare, pe motiv că… ar conţine date confidenţiale.

La scurt timp după invocarea “câmpului tactic” şi după ce presă şi societate civilă arătau, la unison, că aici este o problemă, printr-o stranie coincidenţă, în luna mai a anului trecut, într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti erau contestate interceptări făcute de SRI, depuse ca probe la dosar. De acolo s-a ajuns la decizia de azi a CCR, care declară neconstituţional articolul 142 din Noul Cod de Procedură Penală – „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului” –, în baza căruia SRI face interceptări în dosarele instrumentate de DNA şi de toate celelalte Parchete.

Decizia de azi a CCR nu implică, însă, doar o modificare a reglementărilor privind realizarea activităților de supraveghere tehnică – un procedeu care, estimativ, va costa doar DNA peste zece milioane de euro –, o aliniere a lor la litera legii fundamentale.

Nu, această decizie nu se opreşte la clarificarea sintagmei declarate neconstituţionale. Ea va afecta toate dosarele aflate pe rolul Parchetelor şi al instanţelor, care au ca probe informaţii obţinute din interceptări, înregistrări ambientale, filaj ori alte mijloace de supraveghere. Şi asta, indiferent că vorbim despre dosare de mare corupţie, de trafic de carne vie, de trafic de armament, de droguri. În plus, deşi nu se aplică dosarelor soluţionate definitiv până la data publicării sale în Monitorul Oficial, poate fi folosită ca temei de revizuire în cauzele în care au fost ridicate excepții de neconstituționalitate similare înaintea publicării deciziei.

O decizie a CCR nu se comentează, e adevărat. Totuşi, în acest caz, scapă logicii acceptarea invocării neconstituţionalităţii într-un dosar penal în care interceptările au fost realizate în baza vechiului Cod de Procedură Penal, care nu a fost declarat neconstituţional, şi în care invocarea neconstituționalității s-a făcut pe un articol din noul Cod. Asta, deşi Legea 42/1992 spune că CCR decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi în vigoare. Şi deşi  neretroactivitatea este un principiu constituţional.

În context rămâne întrebarea: doar SRI pierde? Pentru că, momentan, nu se ştie în cât timp se va realiza şi se va aplica o nouă reglementare care să fie fumcţională şi care să permită Parchetelor să aibă logistica pentru a prelua aceste atribuţiuni. Şi nu se ştie nici cu câte dosare penale – de mare corupţie, de crimă organizată – se va merge mai departe.

Autor:   

Surse: 

Articolul a fost publicat

la data de: 9 martie 2016 în Puterea a Cincea şi

la data de: 10 martie 2016 în TIMPOLIS

  1. 10 Martie 2016 la 21:59

    Judecătorul Dana Gîrbovan, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, spune: https://www.facebook.com/dana.girbovan.5/posts/1020003054712809

    • 10 Martie 2016 la 23:35

      Salut, bun venit la Românica blues … (Faptul că postarea ţi-a fost reţinută la moderare se datorează setărilor. De acumm postarea ta va apărea imediat ce veiu posta dacă te vei lofa exact cu acelaşi nume şi adresă de mail) … 🙂
      Deoarece blogul nu activează link-urile ca Facebook, creând previzualizări, iar cei nelogaţi nu prea pot avea acces la pagina respectivă, mi-am permis să aduc textul cu copy-paste (Sper că asta nu te va deranja):

      Dana Girbovan

      Decizia prin care CCR a declarat neconstitutional textul prin care procurorii puteau delega executarea mandatelor tehnice “altor organe ale statului”, in speta SRI, este una fireasca, de un banal bun simt juridic. Motivarea acestei decizii nu face altceva decat sa confirme jurisprudenta constanta a CCR si CEDO in stabilirea standardelor minimale de garantare a drepturilor fundamentale.
      Situatia actuala a fost cauzata de faptul ca, in loc sa se respecte prevederile legale si constitutionale, s-au ales cai ocolite – cum ar fi decizii secrete ale CSAT – si improvizatii juridice, care au permis SRI-ul sa faca interceptari in dosare penale, desi legea ii interzice expres sa faca “acte de cercetare penala”.
      Aceasta lipsa de claritate si predictibilitate a fost cauza neconstitutionalitatii acelui text din lege.
      Justitia se face in numele legii, iar legea fundamentala este Constitutia. Cine vine si sustine direct sau indirect ca, fie si in numele unui ideal nobil ca lupta anticoruptie, este in regula sa incalci Constitutia submineaza de fapt justitia si statul de drept. Justitia nu se poate face incalcand Constitutia si drepturile fundamentale ale cetatenilor.
      Este de-a dreptul halucinant sa vezi jurnalisti si oameni politici care manipuleaza opinia publica, panicand populatia, afirmand ca toata justitia sare in aer din cauza acestei decizii a CCR. Acestia se pare ca vor infaptuirea justitiei perpetuand o practica neconstitutionala, ceea ce este o contradictie in termeni. Este ca si cum ai spune ca lupti sa stingi focul, aruncand si mai multa benzina pe el.
      Dintre toate criticile aduse Curtii Constitutionale, unele de o virulent absolut socanta, nici una, dar absolute nici una nu se intemeiaza pe Constitutie sau lege. Nici unul din acesti acerbi critici nu a adus un singur argument prin care sa explice de ce respectivele prevederi ar fi fost intr-adevar in acord cu Constitutia sau care din argumentele Curtii ar fi fost eronate.
      Trebuie observat ca tocmai cei care si-au facut o cariera politica si jurnalistica din a spune ca sprijina lupta anticoruptie si statul de drept ori justitia acum critica aceasta decizie a Curtii Constitutionale, acuzand ca SRI nu mai poate face aceste interceptari in dosare panele, iar procurorii nu au tehnica sa o faca. Nu pot sa nu remarc ipocrizia acestor persoane si dublul standard pe care-l folosesc.
      Dincolo de precedentul incredibil de periculos generat de o astfel de deformare a valorilor, o minima onestitate a acestora ar trebui sa ii indemne sa reflecte la cauzele care au condus la situatia de azi.
      Vad ca se discuta abia ACUM cat costa echipamentele de interceptare, dar noul Cod de Procedura Penala a dat acest atribut procurorului nu de azi, ci din momentul intrarii sale in vigoare. In acel moment, prin vointa legiuitorului, cel ce trebuia sa faca interceptarile era procurorul.
      Articolul 142, alineatul 1 din Codul de Procedura Penala, spune ca „procurorul pune in executare supravegherea tehnica”. Teza a doua a acelui text lasa optiunea procurorului sa „poata” dispune ca supraveghere tehnica sa fie efectuată de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei ori de alte organe specializate ale statului.
      Potrivit legii, asadar, procurorul este cel care are deplina libertate in a pune in executare el insusi mandatul sau a „putea” delega aceasta atributie.
      Procurorul „poate”, spune legea, sa delege.
      In realitate, procurorul „trebuie” sau „nu are de ales” decat sa delege aceste mandate SRI-ului, deoarece acest serviciu secret este singurul organ care detine aparatura de interceptare.
      Cu alte cuvinte, desi legea a intrat in vigoarea, nu au fost asigurate si resursele pentru aplicarea ei.
      Cei care vin acum si striga ca numai SRI are aceasta tehnica, au stiut acest lucru tot timpul si au tacut in toata aceasta perioada.
      Ce platim azi este ipocrizia tuturor celor care au tacut atata timp si au acceptat ca lucrurile sa se faca gresit si in afara Constitutiei.
      Aceasta situatie trebuie sa fie un semnal de alarma pentru toti preocupati de domeniul justitiei, sa inteleaga ca in justitie nu exista „scurtaturi” cand vine vorba de lege. Pentru a avea o justitie sanatoasa, functionala, care sa dainuie in timp TOTUL trebuie facut in limitele legii. Orice pretext invocat, chiar si nobil, pentru a sari peste lege ori a pasi in afara ei, submineaza actul de justitie pe termen lung, exact cum s-a intamplat acum.
      Era de datoria Guvernului sa se asigure nu acum, ci in momentul in care acest text a intrat in vigoare, ca procurorul are si dotarile tehnice sa puna in executare aceste mandate. Daca, asa cum era firesc in orice stat, aceasta obligatie ar fi fost indeplinita – repet, inainte de a intra codul in vigoare – decizia de azi a CCR nu prezenta importanta.
      Grav este ca, in mod treptat si pe nesimtite, s-a acceptat ca obisnuinta lucrului nelegal facut sa bata legea. Mai grav este ca s-a acceptat acest lucru sub pretextul apararii justitiei.
      Argumentul multora care spun ca deciziile secrete ale CSAT ar oferi cadrul legal SRI-ului sa faca aceste interceptari este gresit. Articolul 73 din Constitutie enumera in mod precis categoriile de legi: legi constitutionale, legi organice si legi ordinare. Nu exista in categoria de legi hotarari ale diverselor autoritati publice, ordine sau decizii secrete ale CSAT.
      Implicarea SRI-ului in justitie prin decizii secrete ale unei structuri militarizate a fost una anormala si nesanatoasa pentru administrarea dreptatii.
      Societatea, insa, s-a obisnuit cu anormalul iar o readucere la normalitate socheaza, sperie, ba chiar creaza panica si isterie.
      Din cauza acestor reactii irationale adevaratii vinovati nu se mai vad sau sunt ignorati, aruncandu-se in schimb cu pietre in cei care nu fac altceva decat sa arate normalitatea si sa apere legea.
      Cine doreste sa caute vinovati pentru aceasta situatie trebuie sa-i caute in alta parte decat la Curtea Constitutionala.
      Ceea ce este important cu adevarat in acest moment este sa ne oprim putin, sa incercam sa fim rationali si sa tragem invataminte din aceasta lectie.
      Actuala situatie trebuie vazuta ca o oportunitate de a face lucrurile corect si in cadrul prevazut de Constitutie. Impreuna, prin dezbateri publice sanatoase, putem gasi solutii legale de durata astfel incat pe viitor activitatea parchetelor sa nu mai fie bulversata de astfel de sincope.
      Varianta cealalta este sa se saboteze in continuare, pe termen lung, justitia si lupta anticoruptie, afirmandu-se sau acceptandu-se ca acestea sa se faca incalcandu-se Constitutia.
      Inchei nu inainte de a invita opinia publica sa nu se lase influentata de toti apocalipticii care prezic implozia justitiei, ci sa ia seama la si vocea specialistilor din drept. O cauza a actualei situatii este si faptul ca, in zgomotul si panica populara creata de cei care cred ca se pricep la justitie, subiecte importante nu s-au putut dezbate la timpul lor.”

  2. Vasile
    10 Martie 2016 la 22:18

    Don-șoară, despre neretroactivitate cam vorbești „manelește”, din auzite, interpretezi la modul urechist niște noțiuni. da-i bine, e democrație când își dă cu părerea și „nea Ion”, că și el e om… TOT ce a fost făcut neconstituțional trebuie anulat! Una e să zici: de azi înainte ce a fost legal devine ilegal în baza deciziei, alta e SĂ RECUNOȘTI o neconstituționalitate! Când se săvârșesc o serie de de infracțiuni în lanț, după proces SE ANULEAZĂ TOATE, nu rămân așa și „băi, Gheorghe, pe viitor să nu mai faci!”… Tot așa și cu neconstituționalitatea: ea a fost și rămâne ca atare, că de-aia O CONFIRMĂ CCR! Păi, dacă O RECUNOAȘTE CĂ A EXISTAT ȘI CĂ EXISTĂ, nu-i normal să aibă consecințe DIN TRECUT, nu doar PENTRU VIITOR??? Cum e asta: „Dacă ai observat că am furat, ce-am furat, al meu să fie, mă fac băiat cuminte DE MÂINE!???” Și dacă nu se prindea CCR (nu discut motivele cecității sale atâția și atâția ani!) de abuzul SRI, cu alte cuvinte, încălcarea prevederilor Constituției, devenită cutumă, devenea și izvor de drept??? I-auzi brâu’! Faci și niște jocuri, sau doar atât te duce capul? Vai, vai, săracii sereiști, nu mai pot să abuzeze și să-și bage picioarele-n ea de constituție și de lege, săriiiți, vin corupții, rușii, comuniștii…! Ție nu ți-e nițel scârbă de mătăluță? Păcat…

    • 10 Martie 2016 la 23:38

      Vasiule, chiar dacă, evident, nu îţi place „don-șoară”, crede.mă, e una din cele mai talentate şi obiective jurnaliste pe care le avem.. başca faptul că e o frumuseţe …
      E dreptul tău să nu îţi placă … nici mie nu-mi plac ţoapete de la Antene …

  1. 11 Martie 2016 la 11:19

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: