Pentru PNL, game over …

După ce PNL a încercat să îşi înşele electoratul ieşind din rândul liberalilor europeni şi intrând în rândul popularilor europeni de doctrină conservatoare…

După ce PNL a încercat să îşi înşele electoratul propunând la Preşedinţie un candidat adus din afară şi care, s-a dovedit a fi pus mâna pe o casă falsificând acte…

După ce a propus doicandidaţi la Primăria Generală a Capitalei, unul căruia dacă îi spui măscărici îi faci un compliment şi unul care a reuşit să facă mai puţini kilometrii de autostradă (cinci) decât a reuşit să demoleze Ponta şi care s-a mai dovedit a fi şi penal …

După ce a propus un al treilea candidat la Primăria Generală a Capitalei  care fâlfâie nişte valori pe care le-a călcat în picioare încercâd să intre în mizeria de organizaţie politică a lui Virgil Măgureanu şi a reuşit ca singură cochetare cu managementul să fie o firmă pe care a băgat-o în faliment, un neolegionar aproape adulat de Ion Coja …

Cred că se impune o sinfură concluzie: Pentru PNL, evoluţia pe scena politică, a ajuns la final …

În continuare patru articole care par a spune exact asta … Citiţi şi vă uimiţi…

Magureanu, Munteanu

Puricele PNL

Dan Tapalagă

Dan Tapalagă

„Noi nu mai suntem in criza, suntem in haos”, a rezumat un liberal situatia din partid dupa ce Marian Munteanu a ajuns candidatul PNL la primaria Capitalei. Cum a aterizat propunerea pe masa partidului este un  mister in sine. Anuntul formal l-a facut marti, in fata partidului Catalin Predoiu, in calitate de sef al filialei Bucuresti. Dar in mintea cui s-a nascut oare grandiosul proiect de a-l vinde pe candidatul  lui Magureanu la presedintie drept un „produs civic” bun pentru Bucuresti? Cine l-a gasit pe acest Dan Puric neterminat si l-a varat pe gatul liberalilor?
Cum de l-au inghitit toti fara sa regurgiteze in secunda doi? Ce o fi fost in capul lor? A treia propunere a liberalilor, dupa Busoi si Orban, este un delir mistico-nationalist, cu substrat antioccidental, de inspiratie legionara, nascut in spuma tulbure a anilor 90.
Adoptat in tinerete de adeptii nationalismului primiv si neolegionar, de Ion Coja si alti etnocentristi feroce, de defunctul PUNR iar mai tarziu de securistii din vechea generatie, Marian Munteanu a renascut la inceputul anului in studioul lui Rares Bogdan de la Realitatea TV, cu o noua margica tricolora de vanzare in talciocul ideilor second-hand: Grupul pentru Romania.
Inca din ziua lansarii, Munteanu a dezgropat securea de care a scapat in timpul mineradelor din iunie 90: „Este limpede că este nevoie de altceva. Asta este concluzia mea. Convingerea mea este că este nevoie de o mobilizare de dimensiuni insurecţionale. Nu este nevoie doar de o intervenţie civică, ci şi de o insurecţie civică. Altfel acest sistem nu poate fi dislocat. Este un sistem profund corupt care nu poate fi învins”.
Apologia „insurectiei civice” (ce-o fi insemnand ea) au determinat toate site-urile neo-legionare sa-i aplaude frenetic intrarea in scena, mai ales ca Munteanu vorbeste pe limba lor: „Romanii sunt victimele unui razboi psihologic. Mai bine mergeti la biserica si aprindeti o lumanare”. Nu-i de mirare ca lui Dan Puric i-au sticlit ochii, exprimandu-si dorinta de a adera si el la Grupul pentru Romania. Cine citeste proclamatia Aliantei Noastre – Romania, poate jura ca e mana lui Puric.  
De-a dreptul ingrijorator ar fi ca presedintele Iohannis sa fi girat dezgroparea acestor demoni din trecutul tenebros al Romaniei. Am crezut intr-o vreme ca am scapat totusi de toxinele fostei Securitati si de influenta lor nociva in societatea romaneasca. A defila astazi cu un personaj atat de prafuit si dubios anunta dorinta liberalilor de a tine Romania in bezna ignorantei si exprima infinit dispret fata de ideea de evolutie. Marian Munteanu a fost in anii 90 un simbol al liberatii, dar s-a transformat in cativa ani intr-un simbol al tradarii tuturor valorilor pentru care era sa-si piarda viata. 
Liberalii au facut luni seara o vizita la Cotroceni, au mers si azi la consultarile oficiale. Greu de crezut ca presedintele n-a avut nici un cuvant de spus. Dar presedintelui ii vin cuvintele ceva mai greu, asa ca s-ar putea ca ele sa fi fost inspirate de altcineva. Cine iubeste Romania la fel de tare ca Marian Munteanu si Dan Puric, altfel pacienti permanenti in saloanele tricolore de la Realitatea TV? Ati ghicit, ei sunt, Rares Bogdan si Cosmin Gusa. Patriotul de serviciu are o buna relatie cu Cotroceniul, dar si cu seful SRI, Eduard Helvig.
Printre aceste nume cred ca trebuie cautati autorii loviturii de gratie pe care PNL si-a administrat-o singur, in ziua de marti, 12 aprilie. Acest tip de candidat merge cel mult in comunitatile traditionaliste si ultra-conservatoare, dar in nici un caz intr-o Capitala ceva mai liberala in atitudine, intr-o Romanie orientata spre Vest, nu inchisa in ea insasi.  
Marian Munteanu – candidat la primaria Bucurestiului reprezinta o rusine pentru un partid care se pretinde liberal, mai ales ca vine dupa alte doua rateuri istorice. Busoi a fost impus artificial de amicul sau de la SRI, Eduard Helvig si s-a retras, Orban s-a predat dupa ce procurorii l-au acuzat ca cerut bani in campanie ca sa plateasca doua televiziuni. Cam asa s-a scris, la alegerile locale din 2016, falimentul unui partid. Aceste erori flagrante sunt ori semnele unui odios blat cu PSD, dorit atat de mult de Petrache si Atanasiu, ori asistam la spectacolul prostiei politice in stare pura.
Atat mai are de oferit un partid ramas fara cap, fara oameni, fara directie si fara strategie: copia nereusita a lui Dan Puric.

Autor: Dan Tapalaga

Sursa: hotnews.ro

Data publicării: 12 aprilie 2016

PNL intre tamaie si naftalina

Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu

“Balul mascat”: Poate ca a sosit momentul unei noi editii a cartii de dialoguri dintre mine si Mircea Mihaies care poarta acest titlu Ar fi nevoie de geniul satiric al lui Eminescu pentru a surprinde abisul in care s-a prabusit un partid ce se pretinde liberal. Cum este oare posibil ca aaceste halucinante prestidigitatii, expresii ale un sarlatanism politic abominabil, sa fie ignorate de oameni care se jura ca vor o Romanie moderna, emancipata de corsetul unui traditionalism autarhic cu miros de tamaie si a al unui colectivism etnocentric cu miros de naftalina. Dan Tapalaga ne reaminteste un lucru extrem de semnificativ: in urma cu cateva luni Marian Munteanu proclama necesitatea unei “insurectii civice”. Ori, cine stie, a unei “rebeliuni civice”. Iata-l acum batand palma cu exponentii unui partid de fenechii, murari si alti mihalachi. Un moment jalnic dintr-un anotimp al rusinii…

M-am ocupat in scrierile mele de acest gen de miscare radicala cu accente profetice. Trebuie spus cat se poate de clar ca Marian Munteanu nu este un conservator. Nu de-acolo vine, ci mai degraba din perversa sinteza a unui nationalism rudimentar de tip Ion Coja si a unui spirit anti-capitalist si anti-liberal propriu trairismului naeionescian. Ingredientul ce nu poate fi neglijat tine de straniile afinitati cu fostul lector de socialism de la “Stefan Gheorghiu”, amicul lui Iliescu si primul director al SRI (vreme de sase ani), Virgil Magureanu.

O confesiune: In iunie 1990, impreuna cu Tudor Jebeleanu, l-am vizitat pe Marian Munteanu la Spitalul de Urgenta. Fusese batut atroce de minerii adusi de Ion Iliescu, Petre Roman si Virgil Magureanu. Am scris despre el in articolul “Hmage to Golania” aparut in “The New Republic” in vara acelui teribil an. Ne-am revazut de-a lungul anilor. Mi-a daruit un exemplar din teza sa de doctorat. Acest text este mai putin despre Marian Munteanu, ale carui opinii deloc liberale sunt arhi-stiute, si mai mult despre degringolada PNL.

Autor: Vladimir Tismaneanu

Sursa: contributors.ro

Data publicării: aprilie 12, 2016

Marian Munteanu – etnocraţia ca proiect politic

Ioan Stanomir

Ioan Stanomir

În aceeaşi zi în care PNL consacra, cu elan sărbătoresc, candidatura lui Marian Munteanu la Primăria generală a Bucureştiului, o revoltă românească, nu mai puţin patriotică în rădăcinile ei, izbucnea la Opera Naţională, acolo unde “străinii” erau acuzaţi de a fi privilegiaţi în detrimentul autohtonilor. Două evenimente, două semne ale aceleiaşi patologii politice: proiectul etnocratic. “ România a Românilor”- formula dreptei radicale autohtone revine, spre a bântui imaginarul românilor.

Opţiunea în favoarea lui Marian Munteanu nu este doar semnul unei mutaţii de profunzime la nivelul identităţii şi al discursului PNL, ci şi momentul în care această direcţie politică capătă un vehicol respectabil şi o infrastructură care să îi permită afirmarea. PNL nu este “ Mişcarea pentru România “ şi nici măcar fantomaticul “Partid Naţional” al lui Virgil Măgureanu. PNL este, din acest moment, afin cu linia ideologică ce duce, organic, de la legionarism la stalinismul naţional al lui Nicolae Ceauşescu şi la naţionalismul tribal al “ Vetrei Româneşti “ şi al lui Vadim- Tudor. Numitorul comun al tuturor acestor avataruri este , în mod previzibil, apelul la autohtonism, la izolarea autarhică şi la mesianism etnicist. Marian Munteanu este chipul contemporan al acestei formule hibride,dar nu mai puţin toxice.

Tribulaţiile biografiei lui Marian Munteanu sunt prea cunoscute spre a a le reaminti aici. Asemenea unui Coriolan Drăgănescu caragialian, el a devenit instrumentul celor care, în anii 1990, au atacat , frontal şi sângeros, democraţia românească. Imaginile care îl surprind pe aceeaşi scenă cu Virgil Măgureanu sunt epitaful pe piatra tombală a celui care a fost vocea din balconul Pieţei Universităţii. Rolul în care se investeşte, acum, Marian Munteanu este unul familiar. Amalgamul său ideologic evocă înflăcărarea demagogică a lui Viktor Orban. Duhul lui Dan Puric domină noul proiect politic.

Rareş Bogdan şi “ Realitatea TV” sunt, deja, vectorii mediatici ai acestei mişcări prezentate ca una a mântuirii şi a salvării. Demagogia naţionalistă maculează şi confiscă tradiţia democratică din 1990- solidaritatea cu Marian Munteanu a bucureştenilor de atunci este exaltată ca un semn al sprijinului de acum. Elogiul deşănţat este parte din acest nou cult politic pe cale de a se naşte sub ochii noştri, în prime- time. Elucubraţiile autarhice ale platformei lui Marian Munteanu sunt văzute ca un catehism al noii credinţe. “ Drepturile românilor” sunt, în fine, apărate de acest cruciat ortodox.

O dată cu această impunere a lui Marian Munteanu, politica românească este dominată de o previzibilă convergenţă ideologică. PNL şi PSD ilustrează, în maniere diferite dar complementare, populismul hrănit de fantasme autohtoniste. În 2014, Victor Ponta îşi proclama “mândria de a fi român”, împotriva “ veneticului” saxon. Astăzi, PNL se înveştmântă în hlamida discursivă a naţionalismului integral.

După momentele de “ revoltă colectivă” şi de emoţie civică, România politică intră în epoca etnocraţiei.Colectivismul sufocă luciditatea democratică, demagogia descurajează apelul la egalitate constituţională şi la bună- guvernare. Decenţa, moderaţia, patriotismul,fermitatea democratică sunt suspecte în aceste vremuri. Dar el sunt singurele repere de la care ne mai putem revendica, în această nouă eră a fanatismului.

Autor:Ioan Stanomir

Sursa: contributors.ro

Data publicării: aprilie 13, 2016

Paul e mort. Și nici PNL nu se simte prea bine

Miron Damian

Miron Damian

Acum jumătate de veac, aflați la apogeul carierei, ”The Beatles” trec printr-o teribilă tragedie. Detaliile sunt și acum neclare. Într-una din versiuni, după o ceartă în studio, unul din cei patru ”fabuloși” – Paul – se urcă nervos la volan și moare într-un accident auto. Șefii companiei de înregistrări reușesc cumva să ascundă acest fapt publicului, și-i găsesc rapid un înlocuitor, care are un talent, o voce și o înfățișare identică cu a originalului. Aproape identică, de fapt. Ceilalți trei membri ai trupei și clona lui Paul își dau concursul la mușamalizare, dar în același timp o dezvăluie printr-o multitudine de indicii plasate în albumele înregistrate după moartea și înlocuirea lui Paul. De exemplu, printr-un procedeu pe care trupele rock l-au folosit prin excelență pentru a trimite mesaje secrete – de obicei sataniste, așa cum ne explică diverse surse, inclusiv autohtone: pe reversul înregistrării. Cunoscuta și controversata piesă ”Revolution Number 9” repetă acest mesaj, perfect audibil dacă e redată în revers: ”turn me on, dead man!” – mortul (”dead man”) fiind, desigur, Paul. Dar procedeul ăsta e probabil prea complicat, prea obscur. Prin urmare alte indicii sunt ascunse la vedere. De exemplu în piesa nu mai puțin cunoscută ”Strawberry Fields Forever” Lennon poate fi auzit, spre finalul piesei și acoperit parțial de instrumentație, declarând ”I buried Paul” (”L-am îngropat pe Paul”). John însuși va declara ulterior că în pasajul respectiv spune de fapt ”Cranberry sauce” (”Sos de merișoare”) – dar la asta te poți aștepta de la cineva care ține să ascundă mesajul pe care tot el a ținut să-l trimită, nu? Logic. Ca să nu mai spunem de coperta ultracunoscută a ultimului album înregistrat, ”Abbey Road”: cei patru merg în șir pe o trecere de pietoni, Paul, clona lui, de fapt, e al treilea și este desculț. Ce poate fi mai clar? Paul e mort.

Paul McCartney n-a murit, desigur, în 1966-1967. De fapt, fostul Beatle este cât se poate de activ, are programat un șir de concerte chiar anul acesta. A supraviețuit decenii bune zvonului că ar fi murit. Zvonul a fost unul fals. Existența lui, în schimb, este reală, oricât de suprarealist ar putea să sune. Nimic din ce am relatat mai sus nu este invenție sau măcar exagerare. Povestea a fost acolo, oameni serioși au crezut-o, au răspândit-o și ziariști serioși au investigat-o, spre exasperarea membrilor trupei. Din fericire, zvonul a durat relativ puțin – bănuiesc că i-a luat locul altă țăcăneală – a ajuns doar un subiect de studiu, trivia și amuzament.

Astea fiind spuse, e o parte din povestea asta care a reușit mereu să mă lase perplex. Bun, pot înțelege cum poate ajunge cineva să creadă că o vedetă a murit, și că moartea asta ar fi fost ascunsă cu succes. Că i s-ar fi găsit un înlocuitor identic, din toate punctele de vedere. Că toată lumea implicată, și în principal colegii de trupă, au admis tacit această farsă stranie. Dar ajunsă la acest punct, puterea mea de înțelegere se epuizează. Nu pot pricepe, în ruptul capului, cum cineva poate crede că John, George și Ringo au acceptat să-și dea concursul la mușamalizare doar ca apoi s-o submineze în cele mai diverse, bizare și ridicole moduri. Cineva crezând ceva inexplicabil, incredibil pentru mine – asta pot să accept. Dar cineva crezând simultan două lucruri care ar trebui să fie inexplicabile pentru el însuși – asta nu mai pot înțelege. Mărturisesc că am avut în consecință un necreștinesc dispreț față de persoanele necunoscute care au luat de bună toată povestea, asta și altele asemănătoare – exemple ar mai fi. Foarte, foarte săraci cu duhul.

Zilele astea mă gândesc că e foarte posibil ca disprețul meu să fi fost și nejustificat. Mă văd pus în situația de a gândi după același calapod, și încă într-un domeniu în care predind că mă pricep, sau măcar că mă preocupă. De fapt, mutatis-mutandis, sunt în situația de a considera același scenariu, aceiași explicație: Partidul Național Liberal trece printr-o teribilă tragedie: își detestă profund electoratul. Îl urăște, cel puțin pe cel din Capitală. Din motive evidente au decis să mușamalizeze acest fapt, și până acum au avut succes. Nimeni de-acolo n-ar admite asta pe față. În schimb, conducerea partidului lasă la vedere indicii ascunse și pune în evidență secrete care să arate cum stau lucrurile în realitate. De exemplu, în selecția candidaților. Au decis să meargă înainte cu dl Bușoi, până când sondajele le-au arătat fix ce le spusese public, repetat și mai toată lumea: pierde sigur, și sever. Ce mesaj credeți că au vrut să transmită astfel electoratului? L-au înlocuit apoi cu unul cu un profil, simpatii mediatice și nivel de abilitate politică aproape identică. Un fel de clonă. Faptul că ulterior a trebuit să interpreteze o partitură particulară la DNA a fost probabil bonus, o improvizație, un indiciu suplimentar provenind de la candidat însuși. De ce ar susține conducerea PNL fix candidatul care se dă apoi pe mâna DNA? Ei? Iar azi defilează în fața noastră noua conducere, Gorghiu, Blaga, închide plutonul Predoiu, între ei, Marian Munteanu. Brătianu, Brătianu, Codreanu, Duca…

Autor:Miron Damian

Sursa: contributors.ro

Data publicării: aprilie 12, 2016

  1. 14 Aprilie 2016 la 8:09

    E drept ca despre Revolutie nu stiu mai nimic ci am inca in mine acel soc
    (… De parca nu mi-ar fi demonstrat „romanii“ mei pe ce pun valoare incat dezgustata mi-am luat lumea in cap… ca sa zic asa… si asta de abia dupa 5 ani de cand mi se daduse pe negandite sansa…) cand am aflat ce i-ati facut lui Ceausescu.
    … Sa fie clar, n-am fost nici membra de partid incat chiar banuiesc ca din cauza asta am fost unul dintre nenumaratii, nestiutii pioni sacrificati de toanele unor excrementati de regimul lui… Mai deunazi, de exemplu… si anul asta colegii mei au revederea de 35 de ani… mi-a marturisit o prietena, fara sa banuiasca cum imi intareste convingerea, ca un coleg, dupa spusele ei nu prea stralucit, de cum l-au facut membru de partid a si incasat note corespunzatoare si, despre el ma opresc sa spun unde a ajuns… Notez pe de alaturi ca Pogea a fost cu mine in serie, ceea ce am aflat acuma 5 ani cand mi s-au trimis si mie poze de la revederea precedenta.
    … Cu Televiziunile astea, la care ma uit si eu acum decand cu Udrea… Realitatea-tv si Romania TV… incep sa pricep cam cum vine treaba cu spalatul pe creier, mai ales cand de atatia ani sant plecata si am stiut numai cat de rau o duc cei apropiati mie, dintr-aia care daca n-au avut un capital pentru un start si nu sant nici hoti au ramas la mana SOBOLANILOR care au impanzit tara.
    … Asa, la Realitatea-tv am auzit si eu de Munteanu, asa cum si de Puric sau l-am revazut pe Zamfirescu si cati altii care vorbesc ca din Biblie, DECI chiar pentru mine si ma tot intreb… cum am mai marturisit-o… CUM de nu fac oamenii astia ceva ci stau doar la bisericute si invart saliva in gura???
    … De fapt vreau sa spun ca „insurectie civica“ nu-mi suna chiar deplasat daca ar insemna ceea ce cred eu si anume ca ASTA este prima doctorie pentru neamul asta care ar trebui din fasa scuturat pentru ca este in maduva putregait si o explic si pe asta… De abia incepusem scoala si maica-mea ma surprinde zicandu-mi sa nu fiu trista daca nu primesc notele pe care cred ca le merit ci le incaseaza prienele mele cu care am fost in concurenta stransa pana in clasa a V-a… Atunci aud… cand imi incheiasem pe-ai mei cei 7 ani de acasa… si ca lumea asta este pusa pe crima organizata ca, daca nu aveam plocoane de dat nici macar DREPTUL meu nu NU ESTE al meu asa cum si in facultate mi s-a dovedit cu prisosinta!
    … Si cu Munteanu?… C-o fi asa, sau asa?… Eu cred ca macar va da sansa sa-l cunoasteti mai bine daca altii stau numai la smalltalk in loc sa-si suflece odata manecile! Pacat ca timpul trece si lucreaza in favoarea catorva numai ca sa tot faceti experimente cand mie mi-e clar ca tineti buciumul ala degeaba!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: