Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri, Politicăraie - Partide - Politicieni, Presă > DE LA GOLANIADĂ LA GOLĂNIE – Cine l-a impus pe Marian Munteanu drept candidat al PNL? Să fie Munteanu omul SRI-ului?

DE LA GOLANIADĂ LA GOLĂNIE – Cine l-a impus pe Marian Munteanu drept candidat al PNL? Să fie Munteanu omul SRI-ului?

De Marian Munteanu foarte mulți ani nu am mai auzit mare lucru, la un moment dat, a reapărut în atenţie atunci când o jurnalistă de la o televiziune de ştiri era pusă la colţ pentru că a întrebat în direct: „Cine este Marian Munteanu?”.

Pusă la colţ de unii, scuzată de alţii, întrebarea jurnalistei a prilejuit discuţii despre Munteanu.

Apoi l-am văzut la Rareş Bogdan la Realitatea TV într-o discuţie care avea ca pretext evenimentele legate de Piaţa Universităţii.

Ambele întâmplări mi s-au părut un pic forţate. Omul era readus în atenţie.

Brusc apoi vine momentul în care, din candidat la Primăria Generală a Bucureştiului, Ludovic Orban devine candidat la Beciul Domnesc (Că veni vorba, mulţi se întreabă de numele televiziunilor la care acesta ar fi dat şpagă pentru a fi primit. Cred că era destul să se uite un pic la televizor să vază pe unde apare Orban … Antena 3 şi România TV. La aceasta din urmă era cam la fel de prezent ca un abţibild lipăit pe ecran. Nu zicea mare lucru, dar nici nu era contrazis chiar dacă avea păreri care nu erau în concordanţă cu concluziile la care li s-a trasat realizatorilor că ar trebui să ajungă).

Legat de candidaturile propuse de PNL pentru Primăria Generală a Capitalei, toţi candidaţii propuşi au o caracteristică, nu au nici o legătură cu Administraţia. E drept, Ludovic Orban a ocupat la un moment dat un post în Administraţie, dar e ca şi cum nu ar fi ocupat acel post.

După retragerea candidaturii lui Orban ar fi fost în atenţie pentru o candidatură Adriana Săftoiu. Nici asta nu a condus ceva la viaţa ei, modul în care s-a strucurat în PNL e unul cel puţin ciudat. Părea că a venit de la Preşedinţie, unde a fost consilieră a lui Băsescu, având u fel de agendă în care notase tot ce făcea acesta şi pe care o dădea publicităţii bucată cu bucată devenindu-le utilă celui care mai doreau să îi tragă o flegmă în moacă fostului preşdinte.

Deşi nu era nici ea mai brează decât ceilalţi, în ceea ce priveşte Administraţia, a fost cel puţin mirabim modul în care a explodat candidatura lui Marian Munteanu după ce bârfitoarea ma’am Săftoiu îşi dăduse acordul verbal pentru candidatură.

Omul uitat practic de toţi şi care era pomenit (totmai rar) doar când venea vorba de mineriade sau Golaniadă apare a un fel de Cel Aşteptat.

Întrebarea care se pune este: Cine l-a impus pe Marian Munteanu drept candidat al PNL? Să fie omul SRI-ului?

Sabina Fati şi Clarice Dinu cam asta par a încerca să spună…

Marian Munteanu, omul impus de SRI?

Marian Munteanu, omul impus de SRI?

Cui foloseşte candidatura lui Marian Munteanu? Din culisele unei decizii „în plic”

Clarice Dinu

Clarice Dinu

„O piramidală imbecilitate, un semn că PNL se află într-o totală derivă morală, politică, ideologică”, i-a spus Toader Paleologu. „O nemaiîntâlnită deschidere către societatea civilă”, i-a spus Marian Munteanu. Candidatura fostului lider al Pieţei Universităţii la Primărie din partea liberalilor a fost surpriza zilei de marţi. Sub psihoza DNA şi a serviciilor de informaţii, PNL a renunţat la un candidat de partid, pentru care copreşedintele Vasile Blaga garantase cu o zi înainte, lansându-l în cursa pentru primărie pe Marian Munteanu.

Candidatura fostului lider al Pieţei Universităţii scoate la iveală disoluţia în care se află în acest moment PNL. Fără o reprezentare a situaţiei de fapt în care a ajuns partidul, luptele pentru supremaţie între vechii liberali şi pedelişti i-au rupt practic de realitate pe lideri. O parte a gărzii vechi a PNL, grupate în spatele lui Eduard Hellvig, şeful SRI, şi a lui Klaus Iohannis, convişi de un sprijin necondiţionat al acestora, au declanşat o luptă surdă în partid, susţinută activ în mass-media apropiată.

Candidatura lui Ludovic Orban i-a nemulţumit, deoarece planurile lui vizau conducerea partidului, iar problemele acestuia cu DNA i-au scutit de la o mutare de forţă de schimbare a sa înainte de alegeri. Înaintea scoaterii din cursă a lui Orban de către procurori, pe piaţă a fost lansat scenariul unei înţelegeri cu Nicuşor Dan. După şocul de luni, în faţa camerelor de filmat Vasile Blaga garanta un candidat de partid. În cărţi au reintrat Cătălin Predoiu şi Adriana Săftoiu. Lucrurile s-au precipitat rapid, iar tabăra apropiată tandemului Hellvig-Iohannis, prin portavocea lor din partid Teodor Atanasiu, au venit cu propunerea lui Marian Munteanu.  Oficial, Vasile Blaga a anunţat că acesta a fost asumată de Cătălin Predoiu. Neoficial, susţin surse din partid pentru gândul, „poate doar Blaga ştia dinainte de mutare”.

În interior, au declarat aceleaşi surse, Alina Gorghiu, Mihai Voicu şi Teodor Atanasiu, care a şi venit împreună cu Munteanu, s-au întrecut în discursuri omagiale, explicându-se colegilor de partid cât de bună este această variantă pe care le-au propus-o.

Festivismul a fost întrerupt de deputatul Ioan Cupşa, care le-a spus colegilor, că nu este niciun moment de sărbătoare şi că este de condamnat „cinismul unor lideri de partid” care prezintă ca o victorie faptul că liberalii nu au găsit un candidat propriu pentru Primărie şi că este clar pentru toată lumea că partidul este în criză.

Unii liberalii l-au întrebat pe Marian Munteanu dacă are vreun punct vulnerabil, iar acesta le-a răspuns că ştie că ar avea un dosar la CNSAS, dar nu ştie ce conţine deoarece nu l-a putut consulta, au mai spus aceleaşi surse.

Ce a obţinut garda veche a PNL prin această mutare sub psihoza DNA-SRI?

I-au scos definitiv din joc pe foştii PDL-işti şi şi-au consolidat influenţa prin oferirea unui prezumtiv protectorat garantat Hellvig-Iohannis. La congresul pentru alegerea noii conduceri după fuziune, sunt singurii care pot emite pretenţii, indiferent de scorul de la locale şi de testul extrem de important din Bucureşti. Dacă Marian Munteanu câştigă, meritul va fi asumat de ei. Dacă Marian Munteanu pierde o mare parte din responsabilitate va fi transferată către fostul PDL care prin Cătălin Predoiu nu şi-a asumat o bătălie deschisă cu PSD. Practic, Cătălin Predoiu a fost scos definitiv din joc, iar în perspectiva alegerilor din toamnă nu mai poate emite pretenţii la funcţia de premier.

Va rezolva candidatura lui Marian Munteanu problema PNL în Bucureşti? Fostul lider al Pieţei Universităţii a mai cochetat cu politica. În 1992 partidul său, Mişcarea pentru România, a obţinut un scor de 0,12%. În 2000, a încercat o candidatură la prezidenţiale din partea PNR, partidul fostului şef al SRI, Virgil Măgureanu, unul dintre personajele cheie în 1990 în cazul reprimării manifestaţiei din Piaţa Universităţii.

Ca şi atunci, şi acum, Marian Munteanu intră în cursă într-un context în care discursul naţionalist are tot mai mulţi adepţi. Din acest punct de vedere, liberalii au, în parte, şanse să-l scoată în decor pe fostul preşedinte Traian Băsescu, potenţial candidat la primărie, care s-a înscris pe aceeaşi turnantă.

O parte a liberalilor se tem însă că această variantă nu îi va mobiliza la vot nici măcar pe toţi cei din electoratul dur al partidului care ar fi nemulţumit că nu au un om de partid în cursă. De asemenea, un punct nevralgic ar fi capacitatea lui Marian Munteanu de a mobiliza din electoratul nehotărât, mai ales că acesta esta format în mare majoritate din tineri, mai puţin sensibili la discursul mistico-religios şi naţionalist al fostului lider al Pieţei Universităţii.

Quintus s-a abţinut la vot

Chiar dacă Alina Gorghiu a anunţat că Marian Munteanu a fost votat în unanimitate candidat la Bucureşti, a existat totuşi o abţinere. Aceasta a venit din partea preşedintelui de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus.

„Nu a fost o abţinere împotriva lui Marian Munteanu pe care îl cunosc şi care, după părerea mea este o legendă a Bucureştiului, ci m-am abţinut împotriva conducerii partidului din care fac parte pentru că nu am fost pregătiţi pentru şocul de acum. Am fost luaţi prin surprindere, s-a găsit soluţia asta, dar un om politic trebuie întotdeauna să aibă şi un plan de rezervă şi noi nu am avut”, a explicat preşedintele de onoare al PNL, întrebat de ce s-a abţinut la votul din Biroul Politic Naţional (BPN) al PNL.

Întrebat dacă susţinerea lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei este o variantă bună, Quintus declarat că ”o variantă mai bună nu s-ar putea găsi”.

Autor: Clarice DINU

Sursa: gandul.info 

Marian Munteanu: liderul-supapă al SRI?

Sabina Fati

Sabina Fati

În România postdecembristă, extremismul politic a fost mai mereu ținut sub control de profesioniștii informațiilor, iar atunci când depășea măsura părea să o facă tot „controlat“. De aceea intrarea bruscă în politica de vârf a liderului studenților din vremea Pieței Universității ar putea fi un experiment dirijat, dacă nu cumva este doar o mișcare de marketing a liberalilor aflați în degringoladă.

 Simbol al degradării istoriei, Marian Munteanu (MM) are certe calități de lider. Vorbește liber, este un universitar serios și studios, ajuns pe propriile speze să-și facă un doctorat strălucit, are idei și, ceea ce este foarte rar în politica autohtonă, are idealuri. Pe scurt, omul crede în „românism“, în dreptul autohtonilor de a se bucura de bogăția țării lor, militează pentru susținerea capitalului românesc – „singurul interesat să pună în centrul oricăror strategii de dezvoltare spațiul național“, își dorește o reîntoarcere la „valorile fondatoare ale civilizației românești“: „familia, satul, școala, biserica, armata, credința creștină, limba română, reperele spirituale, culturale și istorice“. Marian Munteanu propune în Proclamația  Alianței Noastre „blocarea oricăror tentative politico-administrative de a modifica, prin diferite forme de constrângere, actualul profil – etnic, cultural sau religios – al României“.
 
Proclamația Alianței Noastre (organizația-fanion înființată de MM, după multe altele care au eșuat) este instrumentul politic prin care Marian Munteanu s-a pregătit să-și reia rolul de lider. Textul acesteia se încheie cu o formulă dragă multor români: „Î̂mpreună, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuși!“. Publicată acum trei săptămâni, ca și cum Marian Munteanu și-ar fi negociat deja poziția de candidat la Primăria Bucureștiului, Proclamația menționează importanța orientării euro-atlantice a țării, pentru ca în acest fel să fie înlăturate orice suspiciuni venite dinspre intelectualii sceptici, dintre care mulți stăteau odinioară în genunchi în Piața Universității de câte ori Marian Munteanu le cerea să se roage împreună.
 
Acum un sfert de secol, MM era un tânăr cu tendințe mistice, care vorbea de la balconul Universității ca și cum ar fi fost în amvon. În spatele lui s-au încolonat atunci nu doar nostalgicii care purtau cămăși verzi și centuri, preluate din vremea bună a legionarilor, ci și bucureșteni educați înfricoșați de perspectiva de a rămâne în capcana neo-comuniștilor. Apoi, a devenit martir, a fost bătut și dus în beciurile poliției de securiști îmbrăcați în mineri. Dar MM i-a iertat, fiindcă el e un credincios adevărat, așa că zece ani mai târziu negocia la aceeași masă cu Virgil Măgureanu, primul șef al SRI.
 
Revenirea lui MM ar avea legătură, după cum scrie Clarice Dinu în Cui foloseşte candidatura lui Marian Munteanu? Din culisele unei decizii «în plic» (Articolul de mai sus), cu noul director al Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig, iar Klaus Iohannis și-ar fi dat acordul. Ar fi acesta un semn că SRI ar vrea să (re)creeze o mișcare extremistă, pentru a preveni o derivă naționalistă și xenofobă spontană? Există, oare, indicii că și România ar putea cădea în plasa extremiștilor, așa cum s-a întâmplat deja în Polonia și în Ungaria? Că ne-am putea sincroniza cu Vestul Europei prin apariția unei formațiuni naționaliste cu toate ingredientele tradiționale, cum ar fi ortodoxiste și anti-occidentale?
 
Marian Munteanu ar fi în acest caz liderul-supapă „controlat“, care să răspundă frustrărilor celor, tot mai mulți, care cred că liberalismul dăunează familiei, că firmele străine jecmănesc țara, că politicienii sunt toți niște hoți și că doar Dumnezeu și un lider mesianic ne-ar mai putea salva.

Autor: Sabina Fati

Sursa: romanialibera.ro

Tot Clarice Dinu publică şi o foarte scurtă biografie a lui Marian Munteanu.

De la Petre Ţuţea la Virgil Măgureanu. Scurtă biografie a lui Munteanu

Născut pe 19 iunie 1962, Marian Munteanu, fostul lider al Pieţei Universităţii, a fost un apropiat al lui Petre Ţuţea, dar şi al lui Ioan Coja, relaţia cu cei doi făcând ca în anii 1988-1989 să fie arestat şi interogat în mai multe rânduri. El a fost acuzat de „propagandă crestină, ostilă ideologiei marxist-leniniste“.

În 23 decembrie 1989, a înfiinţat Liga Studenţilor, în anul următor fiind coordonatorul Pieţei Universităţii, primul mare protest al societăţii civile, după Revoluţie.

În perioada, Mineriadei din 1990, Marian Munteanu, care fusese arestat în 13 iunie şi ulterior eliberat, este prins şi bătut  cu brutalitate în dimineaţa zilei de 14 iunie în sediul Universităţii. A fost transportat în stare gravă la spital, în moarte clinică, iar după patru zile a fost arestat şi încarcerat la Jilava, fiind eliberat după două luni de detenţie, la presiunea internaţională, dar şi organizaţiilor naţionale.

În noiembrie 1992, Marian Munteanu a înfiinţat „Mişcarea pentru România, organizatia politică de orientare national-democrată, care şi-a încheiat activitatea în 1995.

Marian Munteanu a revenit în prim-planul politicii în 2000, când a fost propus candidat la preşedinţie al PNR-ului condus de Virgil Măgureanu. El nu s-a mai înscris oficial în cursă, renunţând la statutul de prezidenţiabil după scurt timp, pe motiv că nu i-a fost acceptată condiţia ca pe listele de candidaţi să fie promovaţi tineri.

„În politica mare trebuie să încerci să găseşti o soluţie, când situaţia este atât de gravă. Iar în România noi aveam următoarele două alternative: Ion Iliescu şi Vadim Tudor. Punct. Acceptam orice sprijin, numai să putem găsi o soluţie să ieşim din această dihotomie care nu cred că vi se pare foarte plăcută. Dl Iliescu, care a şi devenit preşedinte, cu tot ce s-a întâmplat după asta, sau putea să fie dl Vadim Tudor. Ticăloşia a fost că lumea a prezentat că eu aş fi candiat – n-am candidat nicăieri, nici măcar nu m-am înscris în partid, în alianţa aia. A fost o discuţie care, evident, nu a putut ajunge la un rezultat final. Dar criticii care m-au tot acuzat după aceea mulţi ani de zile sunt cei care au susţinut Partidul Democrat, în care aceste două partide au intrat. Deci era rău dacă eu eram sprijinit în alegeri de către membrii acelor partide, dar dacă ele l-au sprijinit pe dl Băsescu au devenit brusc bune”, a explicat Munteanu, într-un interviu la Digi24, asocierea cu fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu.

Licenţiat al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, Marian Munteanu are titlul academic de doctor,  specializarea etnologie si folclor, cu teza „Folclorul detenţiei – Ideea de libertate în cultura tradiţională românească”.

Autor: Clarice DINU

Sursa: gandul.info

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: