Arhiva

Archive for 18 aprilie 2016

RALUCA BOBOC, analist politic, consideră că, legat de numărul de tururi la alegeri, CCR va decide de fapt între democraţie şi epoleţi

Raluca Boboc

Raluca Boboc

Cred că niciodată electoratul nu a fost atât de scârbit de clasa politică. Telenovela interminabilă a felului în care se va vota contribuind din plin la asta.

Dacă se va vota în unul sau două tururi va decide Curtea Constituţională. Dacă aceasta va hotărî în favoarea democraţiei sau a intereselor mai mult sau mai puţin obscure date de calcule cinice, rămâne de văzut.

Raluca Boboc, licențiată în Științe Politice și a absolvit masterul de Politică Europeană și Românească  al Facultății de Științe Politice (Universitatea din București), Institutul de Cercetări Politice, numeşte această decizie a celor  nouă judecători de la CCR ceva mai plastic şi poate, mai brutal, a fi vorba  de a decide a fi între democraţie şi  epoleţi.

Scrie Raluca Boboc pe pagina sa de Facebook:

Având în vedere interesul extrem de scăzut din partea electoratului pentru alegerile locale din iunie – toate sondajele de opinie indică o atitudine extrem de negativă în ceea ce priveşte intenţia de participare la vot –, dar având în vedere interesul extrem de ridicat din partea anumitor instituţii ale statului în ceea ce priveşte promovarea şi susţinerea candidaţilor preferaţi, numele unor şefi de instituţii foarte importante fiind invocate tot mai des în scandalurile ce vizează retragerea şi nominalizarea candidaţilor pentru cele mai importante primării, dar şi atacurile mass-media îndreptate împotriva judecătorilor CCR în urma controversatei decizii din luna februarie, o nouă decizie a Curţii Constituţionale care să ”încurce” marile jocuri ar putea genera din nou efecte neaşteptate la nivelul imaginii membrilor acestei instituţii. Rămâne de văzut ce vor decide cei nouă judecători: în favoarea democraţiei sau în favoarea epoleţilor.

Pe blogul său  găzduit de platforma Adevărul, Raluca Boboc scrie la 18 aprilie 2016:

Curtea Constituţională şi alegerea primarilor în două tururi

Decizia Tribunalului Bucureşti de a admite, cu foarte puţin timp înainte de fluierul de start al competiţiei electorale, sesizarea de neconstituţionalitate ridicată asupra articolului din Legea alegerilor locale, prin care s-a stabilit alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, este una destul de surprinzătoare şi are capacitatea de a schimba radical calculele făcute de marii jucători politici.

Lovitura decisivă aparţine acum CCR care, după imensa controversă stârnită la nivelul întregii societăţii prin decizia luată în privinţa unei alte excepţii de neconstituţionalitate, cea care viza regimul interceptărilor, este din nou în lumina reflectoarelor cu o decizie cel puţin la fel de controversată şi aşteptată de un segment important al opiniei publice.

O decizie favorabilă organizării alegerilor locale în două tururi de scrutin este, cel puţin la nivel teoretic, una previzibilă având în vedere antepronunţarea încă din luna ianuarie a şeful CCR pe această speţă, Augustin Zegrean intervenind în disputa iscată între liderii PNL şi premierul Dacian Cioloş, pe tema emiterii unei ordonanţe de urgenţă pentru trecerea de la un singur tur la două tururi de scrutin, declarând că: „Un tur sau două tururi sau zece tururi este o opţiune politică. Constituţia nu spune că alegerile se fac într-un tur sau două, în câte tururi, ci că trebuie să fie alegeri libere, periodice şi corecte. De aici încolo este la latitudinea politicienilor să stabilească”.

Decizia CCR generează efecte importante şi greu de anticipat nu doar în ceea ce priveşte jocurile de putere şi planurile strategice făcute de partide până în acest moment, ci impactul său generează şi costuri de imagine pentru cei mai importanţi actori politici, susţinători ai alegerilor într-un singur tur de scrutin, unul dintre aceşti actori fiind însuşi preşedintele României, Klaus Iohannis.

De asemenea, trebuie menţionat faptul că alegerile locale în două tururi de scrutin a fost una din cerinţele cele mai importante formulate de reprezentanţii societăţii civile în timpul şi după protestele declanşate la sfârşitul lunii noiembrie 2015.

Care sunt, însă, variantele de acţiune pe care le are CCR la dispoziţie şi implicaţiile asupra scenei politice:

Scenariul 1: CCR respinge excepţia de neconstituţionalitate

Invocând precedentul alegerilor locale din 2012 care, de asemenea, au fost organizate într-un singur tur de scrutin în perfect acord cu prevederile din Constituţia României, sau alte argumente de natură juridică, Curtea respinge excepţia de neconstituţionalitate, iar alegerile din luna iunie se organizează în continuare într-un singur tur de scrutin.

În acest scenariu, Curtea Constituţională va fi profund afectată la nivel de imagine, politicieni, analişti şi formatori de opinie vor recurge la diverse comparaţii între cele două excepţii de neconstituţionalitate asupra cărora judecătorii CCR s-au pronunţat în ultima vreme: cea privind regimul interceptărilor şi cea privind alegerile în două tururi de scrutin.

Scenariul 2: CCR admite excepţia de neconstituţionalitate şi alegerile din luna iunie se desfăşoară în două tururi de scrutin

O decizie favorabilă organizărilor alegerilor locale din luna iunie în două tururi de scrutin ar arunca în aer planurile tactice făcute de marile partide, ar genera reconfigurarea sistemului de alianţe gândit până în acest moment şi ar oferi un puternic imbold partidelor noi înfiinţate, dezavantajate clar de sistemul alegerilor într-un singur tur.

Resetarea jocului electoral şi sporirea şanselor de a obţine un număr mai mare de primării pentru candidaţii partidelor precum PMP, ALDE sau M10 contrastează puternic cu planul de a ţine aceste partide în afara sferelor de putere şi împărţirea scenei politice între marii jucători PNL şi PSD.

Resetarea jocului electoral şi sporirea şanselor de a obţine un număr mai mare de primării pentru candidaţii partidelor precum PMP, ALDE sau M10 contrastează puternic cu planul de a ţine aceste partide în afara sferelor de putere şi împărţirea scenei politice între marii jucători PNL şi PSD.

Cel mai important impact va fi, însă, la nivelul actorilor politici care au susţinut public alegerile într-un singur tur de scrutin. Dacă premierul Cioloş a reuşit să se extragă cât de cât onorabil din clinciul generat de liderii PNL, susţinând că o decizie politică de o asemenea importanţă şi cu un asemenea impact asupra scenei politice trebuie să fie rezultatul unui consens la nivelul partidelor politice, preşedintele Klaus Iohannis s-a pronunţat ferm pentru sistemul într-un  singur tur.

Prezent la dezbaterea intitulată „Dialog pentru Romania. Primăvara politică a societăţii civile”, organizată de Iniţiativa România, acesta a declarat că: „Ştiu că pe foarte mulţi dintre dumneavoastră vă preocupă tema alegerilor locale: un tur sau două tururi de scrutin. Personal, mi-am exprimat opinia şi, cu plăcere, o fac şi acum. Cred că alegerile în două tururi de scrutin sunt mai potrivite. Însă, în acelaşi timp trebuie să acceptăm câteva principii de soliditate a legislaţiei. Să schimbăm o lege înainte să fi fost vreodată aplicată, eu cred că aici trebuie să judecăm foarte bine. Nerăbdarea de a schimba ceva, înainte măcar să fi încercat dacă funcţionează sau nu, cred că ne caracterizează şi apare, poate, de prea multe ori. Un pic de răbdare, şi cu politicienii, şi cu alegerile, cred că, din când în când, ne-ar face bine”.

Practic, o decizie a CCR în favoarea organizării alegerilor locale în două tururi de scrutin ar reprezenta o lovitură fatală la nivel de imagine pentru Klaus Iohannis, aflat deja în corzi după episodul Antena 3 şi după speculaţii apărute în mass-media în privinţa implicării sale directe în nominalizarea controversatului candidat al PNL pentru primăria Capitalei. 


Scenariul 3: CCR admite excepţia de neconstituţionalitate, însă aplicarea prevederii privind cele două tururi de scrutin se face începând cu alegerile locale din anul 2020

Admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, cu aplicarea prevederii privind cele două tururi de scrutin începând cu alegerile locale din anul 2020, ar putea fi singura variantă de compromis la care ar putea să recurgă judecătorii CCR.

În argumentarea unei astfel de decizii, judecătorii CCR ar putea invoca prevederile celebrei Comisii de la Veneţia, Thomas Markert, secretarul general al acestui for, considerând în urmă cu câteva zile că modificarea legislaţiei în acest moment al confruntării electorale ar fi o greşeală. „Consider că ar trebui evitate astfel de practici. Este adevărat că, în unele cazuri, poate că este necesar, datorită unor evenimente sau circumstanţe, să se ia măsuri, dar altfel nu. (…) Cred că nu există o nevoie reală să fie schimbat ceva. (…) Cred că, în cazul României, decizia de a schimba sistemul electoral este una politică şi acest lucru nu ar trebui făcut chiar înainte de alegerile electorale”.

*

Având în vedere interesul extrem de scăzut din partea electoratului pentru alegerile locale din iunie – toate sondajele de opinie indică o atitudine extrem de negativă în ceea ce priveşte intenţia de participare la vot –, dar având în vedere interesul extrem de ridicat din partea anumitor instituţii ale statului în ceea ce priveşte promovarea şi susţinerea candidaţilor preferaţi, numele unor şefi de instituţii foarte importante fiind invocate tot mai des în scandalurile ce vizează retragerea şi nominalizarea candidaţilor pentru cele mai importante primării, dar şi atacurile mass-media îndreptate împotriva judecătorilor CCR în urma controversatei decizii din luna februarie, o nouă decizie a Curţii Constituţionale care să „încurce” marile jocuri ar putea genera din nou efecte neaşteptate la nivelul imaginii membrilor acestei instituţii. Rămâne de văzut ce vor decide cei nouă judecători: în favoarea democraţiei sau în favoarea epoleţilor.

Autor: Raluca Boboc – analist politic

Sursa: adevarul.ro

Fără a şti schimbările ce urmau să intervină în oferta electorală a PNL, aceeaşi Raluca Boboc scria la data de:

Primarul Capitalei – un nou model Iohannis?

Lupta pentru putere s-a intensificat odată cu apropierea alegerilor locale iar evenimentele se derulează cu o viteză ameţitoare. Cele mai importante primării sunt decapitate de către procurorii DNA, spectacolul cătuşelor contribuind în mod decisiv la răsturnarea tuturor calculelor politice.

Capitala nu a făcut excepţie de la acest spectacol, primarul Oprescu fiind scos din cursa pentru un nou mandat în urma acuzaţiilor de corupţie. Competiţia pentru cea mai râvnită primărie s-a reaşezat pe noi coordonate, factorul numit –   societatea civilă – urmând să joace un rol important.

  Candidaţii independenţi şi cei ai societăţii civile şi-au asumat dificila misiune de a reda strălucirea şi prestanţa unei instituţii aflată ani la rândul sub dominaţia exclusivă a politicului atât la nivel de primar, cât şi la nivel de consiliu general. Formaţiunile politice, cu excepţia PMP şi ALDE, şi-au desemnat reprezentanţii pentru această competiţie, sondajele de opinie jonglează deja cu posibile nume câştigătoare, însă stele succesului sunt departe de a se fi aliniat în jurul unui favorit.

Pentru foarte mulţi politicieni, că s-au numit Băsescu, Geoană sau Oprescu, cursa electorală pentru funcţia de primar general a fost de-a lungul timpului o rampă de lansare în politica la vârf, aceştia ajungând ulterior preşedinţi de partid sau candidaţi pentru funcţia de preşedinte al României.

Competiţia din acest an se anunţă a fi una extrem de interesantă, depăşind tiparele obişnuite prin particularităţile pe care le înregistrează. Un duel între vechi şi nou, între politicienii giraţi de actualele partide parlamentare şi reprezentanţii societăţii civile, al cărui rezultat va avea implicaţii profunde asupra direcţiei de evoluţie a clasei politice şi a capacităţii acesteia de înnoire.

Contextul socio-politico-justiţiar este, de asemenea, unul atipic, având capacitatea de a influenţa în mod decisiv rezultatul final. 

Direcţia Naţională Anticorupţie a devenit un jucător cheie al acestor alegeri. Campania de resetare a clasei politice, demarată încă de la începutul anului 2014, a produs adevărate cutremure pe scena politică.

În Capitală, procurorii i-au scurtat mandatul primarului Oprescu şi au deschis competiţia pentru iniţiativele generate de forţele din zona societăţii civile.

Încredinţarea celei mai importante primării a ţării unui candidat provenit din vechile partide, nereformate şi conduse în continuare de aceleaşi personaje irelevante din punct de vedere politic, ar submina întregul efort depus de DNA pentru curăţarea clasei politice.

Protestele Colectiv au declanşat un val de furie care s-a focalizat împotriva guvernului şi a partidelor politice prăbuşite sub flagelul corupţiei.

Momentul Colectiv a generat, însă, şi un nou restart. În premieră pentru viaţa politică din România, preşedintele Iohannis a decis să implice societatea civilă, prin reprezentanţii săi, ca actor în consultările pentru formarea noului guvern.

Apariţia Iniţiativei pentru România, o platformă care asigură suport candidaţilor proveniţi din zona societăţii civile, dar şi apariţia unor partide noi, precum USB sau 200 pentru Bucureşti, înfiinţate cu unicul obiectiv de a cuceri primăria, constituie elemente care pot indica anumite tendinţe în ceea ce priveşte profilul viitorului primar.

Câştigarea primăriei Capitalei de către un reprezentant al societăţii civile ar reprezinta o lovitură grea pentru actualele partide parlamentare, fiind totodată un factor stimulator pentru iniţiativele politice noi, în perspectiva alegerilor parlamentare.

Experimentul Iohannis, în ciuda dificultăţilor apărute pe parcurs, este departe de a se fi încheiat.

Iohannis se află într-un moment de cumpănă. Credibilitatea cu care şi-a început mandatul aproape s-a înjumătăţit. Modelul de preşedinte pasiv, spectator, pe care Klaus Iohannis l-a prezentat în primul său an de mandat a reuşit să genereze dezamăgire şi frustrare în rândul unei părţi semnificative a electoratului.

Candidatul Iohannis, însă, a reprezentat o reţetă de succes. Fără impunerea acestui model de candidat, procesul de reconstruire a clasei politice, pe care forţe vizibile sau mai puţin vizibile îl susţin cu toate mijloacele, ar fi fost pus sub semnul întrebării.

Un Iohannis prăbuşit în sondaje ar putea deveni în scurt timp un prizonier al partidelor, situaţie care ar putea genera riscuri uriaşe în perspectiva alegerilor parlamentare şi a jocurilor de putere privind desemnarea premierului. Menţinerea încrederii electoratului în partidele politice la cote cât mai scăzute ar putea atenua însă aceste riscuri.

Cucerirea Capitalei de către un  candidat provenit din zona societăţii civile ar putea contribui la redresarea lui Iohannis în sondajele de opinie, oferindu-i acestuia  muniţie nouă pentru discursul privind reformarea partidelor politice.

***

Capitala reprezintă o miză politică extrem de importantă atât din perspectiva luptei pentru putere, cât şi din cea a luptei pentru resetarea clasei politice. Câştigătorul acestei funcţii se va afla în lumina tuturor reflectoarelor, acesta dispunând de cea mai mare legitimitate obţinută prin vot după preşedintele României.  De aceea, nu este exclus ca experimentul Iohannis să fie multiplicat prin implementarea lui şi la nivelul primăriei Capitalei, cel mai apropiat de acest model fiind candidatul USB, Nicuşor Dan.

Autor: Raluca Boboc – analist politic

Sursa: adevarul.ro

Halucinant interviu acordat de țoapa politicii franceze, Marine Le Pen, prezentă la Sinaia

Marine Le Pen Adunați ca sectarii la Sinaia pentru a sărbători prohodul proiectului european, liderii partidelor naționaliste din Europa, pe fondul crizei migranţilor, a atentatelor teroriste şi asecensiunii forţelor politice radicale de dreapta cu mare bucurie şi tonuri, pe alocuri triumfaliste, s-au exprimat despre ceea ce au numit „eşecul economic al Uniunii Europene”.

Liota de naţionalişti s-au adunat la Sinaia la invitaţia europarlamentarului Laurențiu Rebega (născut la 20 februarie 1976, Vălenii de Munte) membru al Parlamentului European din partea Partidului Conservator.

La invitaţia lui Rebega membru al Grupului Europa Naţiunilor şi Libertăţilor, au răspuns reprezentanţii unor partide ca Frontul Naţional din Franţa sau Liga Nordului din Italia, etichetate de extremă dreapta pentru unele declaraţii cu accente xenofobe. Aceştia au declarat la unison că Europa e în derivă şi statele europene nu ar trebui să mai asculte de liderii de la Bruxelles.

Licuriciul aşazisei conferinţe a fost Marine Le Pen, liderul Frontului Naţional Francez, care a ţinut-o langa pe ideea că trebuie să apară partide naţionaliste puternice, contrapondere a partidelor parlalementare.

Fiică bună a tatălui ei, duce mai departe stindardul tatălui ei, Jean Marie Le Pen, extrem de admirat de Corneliu Vadim Tudor, zic unii, luat chiar drept model comportamental de „tribun”, Marine Le Pen este una din cele mai detestate şi nevizitabile personaje din Europa, nu odată, declaraţiile ei putând fi considerate de-a dreptul fasciste.

În contextul în care Marine Le Pen are o foarte mare contribuţie la modul în care sunt percepuţi românii în Europa de vest, este de-a dreptul o mare nesimţire din partea ei faptul că a răspuns invitaţiei de a veni la Sinaia, faptul că a fost aclamată de o mână de indivizi în loc să fie scuipată este de-a dreptul uimitor.

Faptul că, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Adevărul“, liderul partidului Frontului Naţional Francez a declarat că ea consideră  că intrarea în cursa electorală pentru Primăria Capitalei a unui candidat cu profilul lui Marian Munteanu e o dovadă că în tot mai multe ţări partidele optează pentru persoane care au un discurs naţionalist, ar trebui să înemne pentru PNL un motiv suficient pentru a retrage susţinerea politică acordată lui Munteanu.

În acelaşi interviu dat pentru „Adevărul”, Marine Le Pen, vorbind despre contestatrii ei din România, de lupta împotriva corupţiei şi a instituţiilor europene, de partidul său  care ar fi etichetat „pe nedrept” de extremă dreapta şi ascensiunea partidelor naţionaliste în Europă, dar şi a candidaţilor, lucru vizibil şi la Bucureşti în contextul desemnării de PNL a unui candidat cu un discurs controversat.

Între noi fie vorba, discursul paridelor naţionaliste la fare face referire ma’am Le Pen este un discurs naţionalist xenifob şi nuanţe fascistoide care te duc cu muntea la discursul naţional socialiştilor germani din perioada interbelică.

Interviul lui Marine Le Pen, acordat reporterului ziarului Adevărul,

publicat pe siteul adevarul.ro  la  17 aprilie 2016 

Reporter Adevărul (R): În urmă cu şase luni a mai avut loc un eveniment organizat de grupul dumneavoastră în România. Atunci aţi lipsit. Cum şi cine v-a convins să veniţi acum?

Marine Le Pen (MLP): Eu am sperat să ajung şi atunci, dar nu a fost posibil. Am avut o agendă plină de evenimente (n.r.- în decembrie în Franţa au avut loc alegeri regionale). Însă, sunt bucuroasă că am putut ajunge acum. Am venit la invitaţia lui Laurenţiu Rebega. E important să-mi pot exprima susţinerea pentru Rebega. Ceea ce face el aici e un act de curaj, pentru că vrea să fie şi să construiască o veritabilă alternativă politică în România. El şi reprezentanţii partidelor naţionaliste venite în România fac parte dintr-un grup dinamic de formaţiuni patriotice care îşi doresc distanţarea de ceea ce se întâmplă în interiorul UE.

„Contestatarii mei din România, nişte antidemocraţi“

(R): Cu ocazia participarii dumneavoastră la Sinaia, europarlamentari români din grupul Popularilor Europeni şi Social-Democrat au trimis scrisori către Ministerul de Externe în care au cerut ca România să ia poziţie faţă de prezenţa dumneavoastră aici. Pe scurt, vă acuza de extremism. De ce credeţi ca vă sunt ostili?

(MLP): Pentru că fac parte din acel sistem care de ani de zile controlează ţările şi pentru că au interesul ca nimic să nu se schimbe. Sunt apărători ai marilor puteri economice, ai multinaţionalelor şi a unui sistem poltiic dirijat de Comisia Europeană care e profund antidemocratică. Comportamentul lor e antidemocratic. Democraţia cere acceptarea oamenilor care sunt în dezacord cu tine, nu încercarea de a-i împiedica să vorbească. Noi (n.r. Grupul Europei Naţiunior şi Libertăţilor) suntem reprezentanţii popoarelor libere. Ei nu vor asta. Noi suntem apărătorii oamenilor, să fie clar, nu ei.

(R): Îi cunoaşteţi pe acei europarlamentari?

(MLP): Îi ştiu, dar prefer să nu mă pronunţ asupra lor. E mai bine aşa.

(R): Ati mai fost în România?

(MLP): Sunt pentru prima oară în România, însă am legături cu aceată ţară. Am o prietenă veche cu origini româneşti care e şi vicepreşedinte a Frontului National: Marie-Christine Arnăutu (n.r.-în prezent este eurodeputat în Parlamentul European din partea FN).

(R): Sunteţi liderul unui partid care se declară naţionalist. Aţi venit în Romania exact în momentul în care cel mai mare partid de dreapta si-a desemnat candidat la Primăria Bucureştiului un candidat criticat pentru naţionalismul afişat: Marian Munteanu. Sunteţi la curent cu ce se întâmplă în România?

(MLP): Nu am urmărit acest caz, dar încerc să urmăresc politica din România. Eu cred că în ultimul timp are loc ascensiunea unui adevărat curent naţionalist pe întreg teritoriul UE. Este bine să fie şi astfel de oameni în politică, cu un discurs naţionalist şi orientat spre popor. Naţionalismul de care vorbesc se poate traduce printr-o opoziţie la deriva totalitară a UE. UE vrea să dicteze totul prin Comisia Europeană, prin directivele economice. Unde e suveranitatea statelor? Instituţiile europene supun statele naţionale unui şantaj permanent, cum s-a întâmplat cu Grecia, cu Portugalia, ameninţând că închid robinetul cu bani dacă iau decizii în contradicţie cu dogmele UE. Aşa ceva este de neacceptat, de nesuportat. Sunt dezamăgită de ce se întâmplă. Trebuie ştiut: toată suveranitatea rezidă în puterea poporului de a lua decizii. Doar el, poporul. Nimeni altcineva nu trebuie să decidă pentru oameni.

„Frontul Naţional nu e un partid extremist“

(R): Majoritatea adversarilor şi o bună parte a opiniei publice consideră că dumneavostră conduceti un partid de extremist. Cum separaţi naţionalismul de extremism? În ziua de azi, nu duc ambele spre acelasi punct?

(MLP): Este fals. Frontul Naţional e un partid naţionalist care se opune sistemului. De aceea e văzut ca extremist. Noi respectăm jocul democratic, participăm la alegeri şi vrem să ajungem la putere prin acestea. Aici nu e vorba de niciun extremism. Extremismul e ceva ce Frontul Naţional nu este. Termenul de extremism este folosit de adversari pentru a ne discredita. Le este frică de noi. Nu avem în programul nostru nimic de extremă dreapta.

 (R): Aţi venit în România să participaţi la conferinţă „Europa noastră – Europa Naţiunilor“. Ce înseamnă Europa naţiunilor şi această suveranitate de care vorbiţi des?

(MLP): Europa naţiunilor este o e Europă a popoarelor, a unor state independente care aplică doar deciziile care sunt în interesul lor. Poate exista cooperarea între state, dar acetea să fie punctuale şi să nu fie impuse restricţii nimănui. Ar putea să fie organizată şi  o structură consultativă, de exemplu. Reprezentanţii naţiunilor să se poată întâlni undeva pentru a discuta din când în când. Aceasta e Europa pe care o vreau. Nu cea a UE pe care eu o numesc Uniunea Sovietică Europeană în sensul că ea urmăreşte ca toată statele să-şi piardă identitatea, să lase în urmă liberatea şi democraţia. Eu nu vreau să trăiesc sub acest jug. Statele suverane sunt cele care decid doar pentru interesul lor, nu pentru interesul altora, aşa cum se înâmplă acum în UE.

Spaţiul Schengen, un eşec al Europei”

(R): În plină criză a refugiaţilor, se închid graniţele. Cum vedeţi vitorul Europei şi al UE?

(MLP): Eu întodeauna m-am opus ideii de spaţiu Schengen. O ţară este precum o casă. Când eşti propietarul acelei case, ai dreptul să stabileşti cine poate să vină la tine şi cine nu. Poţi stabili în funcţie de anumite criterii. Aşa este şi cu o ţară. Schengen a suprimat fontierele interne ale UE. Din această cauză ne confruntăm cu o criza a migranţilor gigantică, nu mare, care s-a agravat în ultimele luni şi pune în pericol Europa în plan economic, în plan identitar. UE nu poate răspunde acestei crize. Schengen este un eşec. Europa este un eşec. Întrebarea esenţială este următoarea: care e marea reuşită a UE?

(R): Ţările din vest – Franţa, Belgia – au fost vizate de atacuri teroriste, în timp ce în Europa Centrală şi de Est este, deocamdată, linişte? Să ne aşteptăm şi noi, românii , la atacuri teroriste, sau suntem prea mici pentru un razboi purtat de terorişti cu marile puteri?

(MLP): Părerea mea este că nicio ţară nu este ferită de atacurile teroriste. Nu văd de ce România ar fi. Nu? Toate ţările care au reţele fundamentaliste care se dezvoltă pe teritoriile lor, iar eu nu ştiu vreo una în care să lipsească aceste reţele, sunt în pericol. Din acest motiv sunt de părerea că trebuie condusă o luptă împotriva islamiştilor fundamentalişti cu fermitate. Laxitatea legilor din Franţa şi Belgia a fost plătită scump de cele două popoare: cel francez şi cel belgian. A guverna înseamnă a anticipa. În momentul de faţă trebuie luate soluţii ale autorităţilor pentru a evita ca popoarele noastre să mai fie victime ale acţiunilor islamului politic.

„Sancţiunile pentru Rusia, aberaţii ale UE”

(R): Ce relaţie ar trebui să aibă UE cu Rusia? Ar trebui să voteze un nou pachet de sancţiuni pentru Rusia?

(MLP): Nu! Sancţiunile au fost o aberaţie. Eu sunt pentru o lume cu mai mulţi poli de putere. Iar fiecare ţară să fie lăsată să decidă cum vrea să aibă relaţii cu alte state. Fiecare să decidă dacă vrea să colaboreze cu Statele Unite, Rusia sau cu China. Cred că UE, la îndemnul Statelor Unite, face un „război rece“ de mai mulţi ani. Acest lucru nu este în interesul UE, nici în interesul său geostrategic, nici în interesul său economic. Trebuie să pacificăm relaţiile cu Rusia. Nu e vorba aici de o relaţie de supunere faţă de Rusia deoarece noi nu ne supunem nimănui, ci de o relaţie de egalitate şi de respect. Evident, după mine, Europa are tot interesul de reînnoda relaţiile economice cu Rusia

(R): Romania este lăudată în Europa pentru progresele făcute în lupta împotriva corupţiei. Sunteţi la curent cu activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie?

(MLP): Avem o luptă împotriva corupţiei şi în Franţa. Peste tot se duce lupta împotriva corupţiei. Lecţiile pe care le dă UE altora sunt bizare. UE dă punctaje bune şi punctaje rele privind lupta anticorupţie, ca şi cum naţiunile ar fi nişte mici copii. Aceste punctaje sunt realizate din considerente care nu ţin de morală, ci ţin mai mult de consideraţiile economice, interesul faţă de acele state.  Cred că fiecare ţară trebuie să-şi ducă lupta sa împotriva corupţiei din interior, prin modalităţile pe care le decide. Acest comportament, neocolonialist i-aş spune, pe care îl are UE faţă de unele ţări, este, după părerea mea, unul care denotă dispreţ faţă de acestea.

„Nimeni nu se opune luptei împotriva corupţiei în Franţa“

(R): În ultimul raport GRECO (n.r.-elaborat de un organism al Consiliului European care monitorizează lupta fenomenul corupţiei) Franţa e criticată că nu face suficiente progrese în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei. E vorba de critici faţă de  probleme ca traficul de influenţă, transparenţă în finanţarea partidelor şi campaniilor politice? Cum explicaţi acest lucru?

(MLP): Nu înţeleg acest raport deoarece în Franţa finanţarea partidelor politice e bine supravegheată. E şi o comisie specială care se ocupă de această parte financiară: Comisia Naţională a Conturilor de Campanie (n.r.- Commission nationale des comptes de campagne et des financements politiques). Lupta împotriva corupţiei e o luptă purtată în permanenţă la toate nivelele. Nu cred că cineva s-ar opune acestei lupte.

(R): Putem spune ca România este mai eficientă în lupta anticorupţie ca Franţa?

(MLP): Nu sunt în măsură să mă pronunţ pentru că nu am instrumele necesare care să mă ajute să fac o comparaţie. Ceea ce e clar este că măsurile luate în Franţa împotriva corupţiei sunt măsuri care ţin uneori mai mult de o comunicare publică eficientă, nu neapărat de progrese. Însă, repet: lupta împotriva corupţiei este o muncă dificilă, dar care e dusă de autorităţi.  

(R): Franţa joacă în deschiderea Euro 2016 cu România? Veţi urmări meciul?

(MLP): Ooo (râde)! Sper să-mi fac timp. Această competiţie între naţiuni e un lucru pozitiv. Popoarele ajung să se apropie prin intermediul sportului. Cu ocazia unui eveniment ca Euro2016  popoarele îşi pot afişa patriotismul, uneori uitat, chiar blamat de cei de la Bruxelles.  

Sursa interviu: adevarul.ro

  • * * * * * 

Legat de prezenţa la Sinaia a Marinei Le Pen, europarlamentarul Cristian Buşoi declara:

„Prezenţa lui Marine Le Pen în România va cultiva neîncrederea românilor în Uniunea Europeană şi va susţine, tacit sau mai pe faţă, interesul rusesc de a dezbina şi a stăpâni Europa. Mă aştept ca autorităţile abilitate ale statului să monitorizeze cu atenţia adunarea radicalilor care sapă constant la temelia încrederii în Uniune, contribuind la situaţii de tip Brexit pe care le vom deconta cu toţii, noi europenii, dacă se ajunge la implozia Europei…

Românii sunt toleranţi şi politicoşi, dar atitudinea politică cea mai adecvată a autorităţilor din România ar fi să exprime clar că Marine Le Pen, un politician extremist și care s-a opus vehement aderării României în spaţiul Schengen, nu este binevenită în România. După cum, tot Le Pen, alături de toți radicalii europeni, a ventilat şi încurajat în dezbaterea publică franceză mesajele prin care românii erau cerşetori şi periferici – aşa cum se vorbeşte în cercurile politice radicale din Franţa despre români şi europenii din estul Europei. Extremismul politic al lui Marine Le Pen nu trebuie lăsat să se strecoare în România pentru că nu face decât să alimenteze mesajele rasiste care se ivesc deja prin Bucureşti şi prin ţară”.

Cu alte cuvinte, Cristian Bușoi face apel ca Ministerul de externe şi autorităţile să dea semnal că nu primesc bine în românia mesajul extremist al lui Marine le Pen şi pe toţi extremiştii europeni care-i numeau pe români, ţigani”.

%d blogeri au apreciat: