Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri, Blogosfera, Presă > Sorina Matei încerca, la începutul lui 2014, să decripteze viitorul an …

Sorina Matei încerca, la începutul lui 2014, să decripteze viitorul an …

Sorina Matei

Sorina Matei

La început de 2014, pe 3 Ianuarie, jurnalista Sorina Matei publica pe evz.ro  un interesant articol, în care, plecând de la câteva certitudini ale realităţii atunci prezente, încerca un fel de proiecţie a ce va fi peste un a, la începutul lui 2015.

Aveam atunci un candidat aparent cert, Crin Antonescu şi un preşedinte care îşi încheia zece ani de tumultoase mandate prezidenţiale.

Mai aveam o mulţime de incertitudini în ceea ce priveşte „lipsa de reformă a principalelor partide de pe scena politică românească, un management dezastruos la nivelul conducerilor și un eșec de proporții al întregii clase politice” şi lipsa unui „candidiatul providențial” care nu apărea.

Jurnalista Concluziana că „strategiile prezidențiale din acest an se vor baza nu pe forța și magnetul electoral al candidatului, ci pe mașinăriile puse în mișcare, specularea greșelilor adversarilor, mișcări și replieri de ultim moment. Așa, se va bulversa România.”

Mai concluziona jurnalista că dacă partidela ajunseseră la o credibilitate atât de joasă vor încerca să se impună prin opţiuni de forţă, ca şi în 2009 minţile a 11 milioane de oameni vor fi forţate să aleagă pe cine vor vrea în fruntea țării.

În 2009 monstruoasa maşinărie electorală a PSD dăduse chix în faţa unui candidat de forţa lui Traian Băsescu. Dilema se accentua deoarece acesta nu mai urma să fie implicat personal.

Partidele se aflau în faţa lui “acum sau niciodată”, lucru care punea PSD pentru a treia oară în faţa riscului de a rămâne pentru a treia oară în zece ni fără un preşedinte al său.

După Ion Iliescu de fapt PSD nu a reuşit să mai impună un preşedinte, România refuzând un preşedinte de stânga.

Sorina Matei considera că dacă Victor Ponta ar fi urmat să fie impus ca şi candidat asta l-ar fi dus la o pierdere care i-ar fi „fracturat” cariera viitoare de politician şi va dispărea din prim planul politicii româneşti; acesta, înţelegând pericolul în care se află viitorul său ar fi dorit să îi împingă  pe Sorin Oprescu sau Mircea Geoană spre candidatură deşi reuşita era evident îndoielnică.

Sorina Matei considera că şi frica lui Ponta, care de mai multe ori anunţase că nu e interesat deocamdată de o candidatură, îi putea dăuna, PSD l-ar fi terminat neputând să treace cu vederea o astfel de laşitate.

„Ce președinte de partid e acela care nu e în stare să ne dea Cotroceniul? – asta i se va reproșa”, spunea jurnalista în analiza sa, mai constatând că Ponta urma să îşi piardă  chiar şi funcţia de premier de vreme ce, în Gorj, se temea de candidatura lui Dan Diaconescu.

„Întotdeauna PSD și-a decapitat leadershipul când a eșuat în acapararea Președinției”, spunea Sorina.

În viziunea jurnalistei, un eşec la Preşedinţia României, deschidea calea spre funcţia supremă din PSD a lui Liviu Dragnea. Atenţie!!! Sorina Matei spunea asta într-un moment în care cariera lui Dragnea părea că ar fi atins nu maximumul previzibil ci deja urcase peste.

Vedea la Dragnea o sete nemărginită de putere, acesta avea dorinţa de a ajunge premier, abea baronatul pesedist la degetul mic, deci viitorul lui Dragnea părea destul de luminos.

Despre PNL, Sorina Matei considera că este într-o situaţie destul de incomfortabilă din alt punct de vedere.

PNL avea un  candidat anunţat ca bătut în cuie, pe Crin Antonescu, doar că acesta părea atunci a pierde accelerat sprijinul intern, PNL părând conectat la resurse prin intermediul PSD.

Baronetul PNL nepărând prea dispus să renunţe la resursele la care avea acces prin intermediul PNL de dragul lui Antonescu.

Sorina Matei îi prezicea lui Antonescu un lamentabil final de carieră politică dacă nu va câştiga Preşedinţia. Prea pusese toate ouăle într-un sincur coş, luru care ar fi redeschis drumul pentru Călin Popescu Tăriceanu care de la o vreme era  mai repede pe post de maimuţoi decât de fost premier cu un cuvânt greu de spus.

Sorina Matei cădea în capcana unui clişeu care circula atunci. Un tur doi ar fi dus la un eşec pentru Antonescu indiferent cine ar fi candidat din partea PSD.

Nimănui nu îi trecea la acea vreme posibilitatea ca PNL să renuţe la Antonescu şi să aleagă o altă cale … cea săsească.

Jurnalista înscria PDL în rândul partidelor mici, pentru care intrarea într-un eventual tur doi părea un vis nerealzabil, probabil a erodării din cauza măsurilor de austeritate.

Îl vedea pe Emil Boc, prezumtivul candidat al PDL fără nici o şansă din cauza politicii defetiste pe care a impus-o Blaga partidelui.

Fracturarea brutală a partidului din cauza fracţiunii care considera că trebuie să se distanţeze de Băsescu făcându-l să par şi mai mititel şi străveziu faţă de cât era în realitate probabil.

PDL părea că, prin ruptura de Băsescu, intrase într-o gravă criză identitară, chiar şi orientarea de dreapta părând a fi devenit fără fundament.

Înteresant este că Sorina Matei vedea ca posibilă o creştere rapidă a unei construcţii politice de dreapta.

Totuşi, Sorina Matei era foart optimistă în ceea ce privea PDL; ea considera ca un adevărat eşec al PDL o eventuală nerealizare a unui scor de  20-22% în alegeri iar Blaga ar fi urmat să fie debarcat, nici prin cap nu îi trecea că PDL va deveni o amintire … 

Dacă acest scor ar fi fost atis sau depăşit atunci PDL-ul lui Blaga ar fi avut de ales o singură care pentru a avea vreo şansă în cursa pentru Cortroceni. Împăcarea cu Băsescu.

Jurnalista vedea anul 2014 ca un an în care Băsescu îşi va juca rolul până în ultima zi, lucru care părea a-i speria pe politicienii cu greutate, „pe marii pușcăriabili dar și pe moguli. Oricât ar vrea, de oricâți bani ar dispune și oricâtă influență ar avea, nici Dan Voiculescu și nici Sebastian Ghiță nu vor putea cumpăra chiar tot. ”- scria jurnalista.

Gihiţă şi Voiculescu, adversari pe arena media, deja îşi dăduseră mâna în crearea unei maşinării propagandistice, unul dorind „ajutorul PSD în alegerile europarlamentare și speră în sfârșit la ceea ce se știe că-și dorește de un deceniu: un președinte al României care să fie și al lui …”, celălalt dorindu-şi Puterea ştiind că „dacă Ponta se accidentează, nici lui nu-i va fi bine. Pentru că sunt legați indisolubil. Dacă pică unul, e foarte posibil să sfârșeacă amândoi.”

Sorina considera că, dacă Voiculescu a partixipat activ la viaţa politică ajungând până la încercarea de a dărâma un Preşedinte al României, Ghiţă, mult mai cinic, perves dar rudimentar în viziune, urma să îşi arate în 2014 „toată forța malefică de care dispune”.

Existau semne clare „… ca să dărâmi ceva rău și să generezi ceva și mai rău, este totuși o performanță. Crearea sa, ca alternativă la Vîntu și Voiculescu, este un eșec recunoscut dar încă neasumat.”

Fără a bănui ravagiile pe care Justiţia urma săle facă în lumea politică, jurnalista considera că „ …dacă va trebui să supraviețuiască ceva anul acesta, va trebui să o facă Justiția. DNA, CSM, Curtea Supremă, DIICOT, serviciile de informații – toate conducerile acestor instituții, judecători și procurori, toți vor trebui să țină, cu orice preț, România, pe calea ei cea dreaptă, occidentală, democratică, europeană” … se temea că „…nimic nu e ireversibil pe lumea aceasta. Iar justiția este, totuși, formată din oameni. Ei sunt cei care până la urmă nu trebuie să facă niciun pas înapoi. Pentru că nimic nu e mai important pentru viitorul României decât rolul lor… ” deoarece „ … o țară cu rezultate spectaculoase în lupta anticorupție care după un deceniu ar sfârși îngenuncheată de corupții negociați din diferite considerente și de instituții anticorupție politic paralizate ca pe vremea lui Adrian Năstase, va fi nici mai mult, nici mai puțin, decât o țară pierdută….”.

* * * * *

Articolul de care am vorbit mai sus arată clar că nimeni nu ar fi putut bănui proporţiile luptei anticorupţie, formidabilul impact pe care Justiţia, eliberată din chingile controlului politic, îl vor avea.

Mai arată şi că, la acea oră, nimeni nu putea să prevadă spectaculoasa evoluţie a lui Klaus Iohannis, sau absorbirea rapdă şi forţată a PDL de către PNL, la fel cum nu putea să prevadă că va avea loc un incendiu care a dărâmat un guvern care refuza să înţeleagă faptul că i-a trecut vremea, dar nici că, un Preşedinte a refuzat să profite de acel moment de năuceală şi să impună alegeri anticipate, singura variantă care ar fi  fructificat politic momentul.

Cred că acest articol, citit cu atenţie, ne poate arăta cum s-a ajuns la unele din evoluţiile din prezent, mai ales că ne aminteşte câteva lucruri pe care parcă nu ni le mai aminim, uimindu-ne astfel de prezent…

Poate, acest articol ne mai lămureşte ceva în ceea ce o priveşte pe autoare:

De ce, deşi este o jurnalistă de care avem mare nevoie nu reuşeşte să rămână prea mult la o televiziune? Să foe răspunsul că refuză să se alinieze frumos la coadă la pupat anumite buci?

Oricum, dacă Sorina matei ajunge să citească aici, nu pot să nu îi transmit iar: Bravo Sorina Matei! 🙂

Cred că e un articol care merită citit…

Iată mai jos, integral, adus articolul Sorinei Matei, publicat la  3 Ianuarie 2014, pe evz.ro

2014, anul marilor blitzkrieguri românești

Anul viitor, exact pe vremea aceasta, România va avea un proaspăt nou președinte. Cine va fi, nimeni nu știe. Este, de altfel, pentru prima oară din ultimii 25 de ani când, în debutul unui an prin excelență prezidențial, România nu-și cunoaște toți candidații principali care vor intra în cursa pentru Președinția României.

Până acum, aveam doar presupuneri. Și un candidat sigur: Crin Antonescu. Și un Președinte care-și va încheia, după un deceniu, mandatele pentru prima oară succesiv câștigate. Și cam atât.

Incertitudinea cu care debutează 2014 din perspectiva cursei prezidențiale are însă, la origini, mai multe cauze: lipsa de reformă a principalelor partide de pe scena politică românească, un management dezastruos la nivelul conducerilor și un eșec de proporții al întregii clase politice în fața societății pe care, din nou, anul acesta va trebui să o convingă de mai multe ori să vină la urne ca să o voteze. Grea misiune, dificile alegeri. Și, peste toate acestea, candidiatul providențial nu mai există. Cu asta toată lumea este de acord.

Ca atare, strategiile prezidențiale din acest an se vor baza nu pe forța și magnetul electoral al candidatului, ci pe mașinăriile puse în mișcare, specularea greșelilor adversarilor, mișcări și replieri de ultim moment. Așa, se va bulversa România.

Când nu ai ce să mai oferi credibil unei țări, vei încerca, prin orice mijloace, să-i impui opțiunile cu forța. Dar ca și-n 2009, aici toți se vor lovi, din nou, de mințile a 11 milioane de oameni. Ei vor alege, ei vor decide pe cine vor vrea în fruntea țării. Să nu uităm că, în 2009, uriașa mașinărie propagandistică a PSD a eșuat în fața unui candidat de forța lui Traian Băsescu. În lipsa lui, vom vedea dacă, de data asta, mașinăria sau tot omul va fi marele câștigător.

Din perspectiva tuturor partidelor, suntem deja în anul “acum sau niciodată”.

Pentru PSD, principalul partid al guvernării și al țării, să rămână pentru a treia oară în ultimii 10 ani, fără Președintele României va fi catastrofal, ucigător de-a dreptul pe termen mediu și lung.
Posibilitatea există, nimeni n-o neagă. Oricine ar candida din partea PSD ar putea pierde Cotroceniul. După Ion Iliescu, România nu și-a mai ales un președinte de stânga, oricât de puternic sau de susținut ar fi fost.

Dacă ar intra în cursă Victor Ponta, împins mai mult de partid și de gruparea căreia îi este captiv total, și nu va câștiga Președinția României, va dispărea nu numai din fruntea PSD, dar își va fractura, iremediabil sau nu, și cariera. Iar asta o știe și el. Dacă Ponta va insista să-i împingă la candidatură pe Sorin Oprescu sau Mircea Geoană, nici asta nu-i garantează absolut nimic, ba din contră. Un eșec din cauza fricii lui Victor Ponta de a candida, nu va fi trecut de PSD cu vederea.
Ce președinte de partid e acela care nu e în stare să ne dea Cotroceniul? – asta i se va reproșa.Întotdeauna PSD și-a decapitat leadershipul când a eșuat în acapararea Președinției. Așadar, pentru Victor Ponta, un președinte de partid căreia îi era teamă și în Gorj, la alegerile parlamentare, de o candidatură a lui Dan Diaconescu, nimic nu-i este garantat, nici măcar păstrarea funcției de premier.

Pentru PSD însă, în perspectiva unui eșec la Președinția României, se va deschide în sfârșit calea unui mandat plin la șefia partidului pentru Liviu Dragnea.
Vrea să fie premier, are baronatele PSD alături și misiunea lui va fi să mențină partidul la guvernare. Dacă PSD nu va câștiga Cotroceniul, principalul partid de stânga al României nu va mai fi pentru mult timp pe locul întâi în opțiunile câștigătorului prezidențial, va trece în planul doi.

În PNL, situația e la fel de dificilă, dar dintr-o altă perspectivă. Partidul are candidat, dar candidatul Crin Antonescu nu e foarte sigur cât din partid mai are alături și la ce-i va fi de folos. O parte din PNL este captiv și el PSD, mufat la resursele guvernării. Vor baronii, miniștrii PNL să renunțe la bani cine știe pentru cât timp doar de dragul lui Crin Antonescu? Evident, nu. Dar o vor face până la urmă.
Iar dacă Antonescu va pierde cumva Președinția, va dispărea definitiv de la șefia partidului, deschizându-i cel mai probabil calea lui Călin Popescu Tăriceanu. Va pierde Antonescu Cotroceniul? Ei bine, aceasta este marea întrebare. În turul doi, cu oricine ar candida din partea PSD, este posibil să-l câștige. Este însă Crin Antonescu, candidatul de dreapta care va intra în turul doi? Teoretic, șanse are. Practic, cu o poziționare a electoratului dur de dreapta spre un al candidat, nici lui Antonescu nu-i este nimic garantat.

În PDL și restul formațiunilor mici de dreapta, acum, candidatul care ar putea intra în turul doi este mai mult o himeră decât o posibilitate practică. PDL și-a ales, deocamdată, un candidat care niciodată nu va intra în turul doi. De altfel, toată politica de Opoziție dusă în ultimul an și jumătate de partidul condus de Vasile Blaga este de neînțeles, Opoziția sa strălucind mai mult prin lipsă de participare decât prin fructificarea greșelilor adversarilor.
Partidul fracturat în două falii a demonstrat că nu vrea și nu poate supraviețui fără Traian Băsescu. Și nici candidatul nu va intra în turul doi fără el.
Cel mai probabil, alesul pentru Cotroceni va fi fostul premier, Emil Boc, dacă va fi convins să candideze. Cu Președintele Băsescu alături și cu o construcție de dreapta, teoretic, ar avea șanse să intre în turul doi, dar va fi dificil, nu și imposibil.

În micuța tabără a Opoziției, lucrurile se vor așeza însă abia după alegerile europarlamentare.Dacă Vasile Blaga nu va obține peste 20- 22% în alegeri, va fi nevoit să demisioneze de la șefia PDL. Dacă va obține, va trebui să caute rapid o cale de împăcare cu președintele Băsescu ca să i se alăture. 20% nu înseamnă sub nicio formă intrarea în turul doi în cursa pentru Cotroceni.

2014 este și în anul în care președintele Băsescu își va juca rolul, cartea și atribuțiile până în ultima zi de mandat.
Iar nimic nu-i sperie mai mult pe principalii politicieni, pe marii pușcăriabili dar și pe moguli decât asta. Va fi un an greu pentru presă și, când mă refer la presă, indic vocile libere. Oricât ar vrea, de oricâți bani ar dispune și oricâtă influență ar avea, nici Dan Voiculescu și nici Sebastian Ghiță nu vor putea cumpăra chiar tot.

De ceva vreme, cei doi deja și-au dat mâna în crearea mașinăriei de propagandă pentru alegerile prezidențiale. Primul vrea ajutorul PSD în alegerile europarlamentare și speră în sfârșit la ceea ce se știe că-și dorește de un deceniu: un președinte al României care să fie și al lui. Al doilea vrea numai el Puterea și știe că dacă Ponta se accidentează, nici lui nu-i va fi bine. Pentru că sunt legați indisolubil. Dacă pică unul, e foarte posibil să sfârșeacă amândoi. Dar spre deosebire de Voiculescu care a participat activ și declarat cu toată forța la dărâmarea unui Președinte al României și acum speră doar la altcineva cu care poate să se înțeleagă, „mogulul de tip nou”, mult mai cinic, pervers și într-o oarecare măsură rudimentar în viziune își va arăta în acest an toată forța malefică de care dispune. Semne și dovezi destule și clare a dat până acum. Pe de altă parte, ca să dărâmi ceva rău și să generezi ceva și mai rău, este totuși o performanță. Crearea sa, ca alternativă la Vîntu și Voiculescu, este un eșec recunoscut dar încă neasumat.

În fața tuturor celor descrise mai sus, dacă va trebui să supraviețuiască ceva anul acesta, va trebui să o facă Justiția. DNA, CSM, Curtea Supremă, DIICOT, serviciile de informații – toate conducerile acestor instituții, judecători și procurori, toți vor trebui să țină, cu orice preț, România, pe calea ei cea dreaptă, occidentală, democratică, europeană. Se spune că nimeni și nimic e ireversibil pe lumea aceasta. Iar justiția este, totuși, formată din oameni. Ei sunt cei care până la urmă nu trebuie să facă niciun pas înapoi. Pentru că nimic nu e mai important pentru viitorul României decât rolul lor.

O țară fără Justiție, o țară cu rezultate spectaculoase în lupta anticorupție care după un deceniu ar sfârși îngenuncheată de corupții negociați din diferite considerente și de instituții anticorupție politic paralizate ca pe vremea lui Adrian Năstase, va fi nici mai mult, nici mai puțin, decât o țară pierdută.

Vrea cineva să se întâmple așa, să se întoarcă – nu se știe pentru câți ani- la vremurile despre care s-a sperat a fi demult apuse? Eu știu mulți oameni care nu vor.

Autor: Sorina Matei

Sursa: evz.ro

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: