Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri > OANA ROMOCEA: „Diaspora românească este un grup social foarte fluid, dinamic și deloc omogen – ceea ce îl face greu de definit”

OANA ROMOCEA: „Diaspora românească este un grup social foarte fluid, dinamic și deloc omogen – ceea ce îl face greu de definit”

Oana Romocea

România „bântuită”

Lângă mine un cuplu tânăr se ține strâns de mână, atât de strâns încât degetele devin albe. Băiatul îi zâmbește fetei și îi șoptește ceva la ureche. Fata încearcă să schițeze înapoi un zâmbet, dar pare forțat și își închide ochii, sperând ca aceste momente de tensiune amestecată cu stânjeneală să treacă mai repede. Își împinge picioarele în podea, lipindu-și astfel și mai tare spatele de scaun. Băiatul se întoarce către mine, încercând să-mi explice, jenat, reacția fetei: „Merge pentru prima dată cu avionul.” Eram în una dintre cursele zilnice care pleacă din România spre aeroportul londonez Luton. Cei doi tineri erau asistenți medicali și erau la primul lor zbor care îi ducea spre noul loc de muncă. Un prieten le găsise posturi într-un spital din Bristol. Aveau emoții mari. Erau bucuroși, dar le era și frică de necunoscut. La aterizare, i-am condus spre ieșire și le-am explicat de unde să ia autobuzul spre Bristol.

În zecile de zborurile pe care le-am făcut între Luton și Timișoara, am stat lângă mulți alți români ca ei: o studentă la management, o mamă care își vizita fiica doctoriță care profesa într-o clinică de pediatrie de opt ani, doi bărbați care tot zborul s-au distrat uitându-se la pozele pe care le-au făcut într-un un abator de vânat unde lucrau de trei luni. Pentru proiectul meu de cercetare, am petrecut ore în șir ascultând experiențele emigranților români. Fiecare are o poveste pe care aș pute-o transforma într-un roman. Orice avion între Romania și destinațiile vestice ale Europei e plin de acești navetiști români transcontinentali. Ei sunt noul val al diasporei românești.

Dar diaspora românească nu e formată doar din emigranți economici, deși din 2006 ei formează majoritatea. În anii ’90, mulți români care reușeau să meargă pe dincolo o făceau cu ajutorul burselor de studii sau chiar cu contracte de muncă în anumite sectoare economice. Ei sunt acum aproape în totalitate integrați în societatea britanică, deși nu-și uită originile românești.

Să nu uităm nici de diaspora politică ce a scăpat în Vest în anii de dinainte de ’89. După revoluție, aceștia s-au întors repede să își redobândească cetățenia română, s-au implicat în proiecte sociale, în speranța că pot pune umărul la schimbarea României.

Diaspora românească este un grup social foarte fluid, dinamic și deloc omogen -ceea ce îl face greu de definit. Din cauza acestei complexități, nu putem schița portretul robot al emigrantului român cu prea multă precizie. Fiecare generație de emigranți români vine cu propria sa experiență a migrației și a legăturii cu țara de origine. Diaspora românească e o antologie vie și portabilă  a realității românești din ultimii 50 de ani.

Statul român nu a știut cum să se raporteze într-un mod pragmatic la acest grup social care crește văzând cu ochii. În ciuda tentativelor stângace și timide mai recente de a folosi această forță socială, economică și civică spre binele țării, emigranții români au fost etichetați în multe feluri de către politicieni, dar termenul de „fantome” le întrece pe toate.

Când am citit declarația domnului Dragnea în care s-a referit la românii din diasporă ca la niște fantome, nu m-am enervat și nici nu m-am revoltat. Din contra, mi-am dat seama că diaspora este încă un lucru care deranjează. Diaspora a fost coșmarul PSD-ului, din 2012 încoace, pentru că acest grup și-a găsit vocea în experiența formatoare a emigrației, experiență care le-a deschis ochii și orizonturile. În migrație au văzut că se poate și altfel, că într-o democrație cetățeanul are un cuvânt pe care și-l poate exprima prin implicare civică. Acest lucru deranjează clasa politică românească, pentru că politicienii de la București nu au aceeași putere de influențare a diasporei ca aceea manifestată față de masele din România.  În aceste condiții, se pare că aceste „fantome” încă îi mai țin treji și încă îi mai sperie pe acești politicieni.

Cu toate acestea, domnul Dragnea a avut un dram de adevăr, dar fără să își dea seama. Cele trei milioane de români care, din propria lor inițiativă, sau constrânși de situația personală, au ales să trăiască în altă țară, sunt, din păcate, într-adevăr, ca niște „fantome”, din mai multe motive, dar nicidecum din motivele invocate de liderul PSD-ului.

În primul rând, acești români trăiesc între două lumi și nu aparțin în întregime niciuneia. Când revin în România, se grăbesc să se întoarcă la muncă în Vest, pentru că acolo pot să își câștige un trai decent. Vice-versa, lună de lună, zi de zi, în timp ce trag tare la locul de muncă din străinătate, tânjesc spre această lume de acasă pe care poate nu ar fi părăsit-o niciodată dacă reușeau să își câștige pâinea în țara lor.

Ca pe niște fantome, trecutul îi leagă de un loc magic al copilăriei, al tinereții, al familiei, dar situația lor prezentă nu îi lasă să se reîntoarcă definitiv la locul de unde au plecat. Ca niște fantome, își mai fac apariția în această lume din când în când, de obicei la sărbători sau în concediul din luna august. Pe urmă, iar dispar pentru o vreme, lăsând în urmă părinți și copii cu lacrimi în ochi. Prezența lor în această lume e semnalată doar de fotografii-portret ce umplu rafturile și pereții caselor goale.

La urma urmei, chiar și ei se simt ca niște fantome plutind în aer, dacă ținem cont de numărul mare de ore petrecute în avioanele care îi duc dintr-o lume în alta.

Și, ca orice fantome, au ajuns să sperie oamenii. Acești români au ajuns spaima Vestului. Trebuie doar să citiți presa britanică care bagă poporul în panică din cauza românilor care le „invadează” țara.

Lumea aceasta bidimensională, în care acești oameni – pe care dumneavoastră îi numiți „fantome” – trăiesc, este mult mai reală decât balonul de săpun al lumii politice românești. Acești oameni trăiesc experiența care le va defini viața lor și a copiilor lor, care le dă o nouă identitate binară, care le deschide orizonturile. Acești oameni au început schimbarea la față a României în 2012, acești oameni și-au luat țara înapoi din ghearele politicii egoiste și corupte.

Cu toate acestea, văd că îi subestimați foarte ușor, domnule Dragnea. Doar că aceste trei milioane de „fantome” s-ar putea să vină toate deodată să vă „bântuie” pe dumneavoastră și întreaga lume a politicii românești, într-o singură zi de tomană târzie…. prin noiembrie. La alegerile parlamentare.

Autor: Oana Romocea

Sursa: contributors.ro

Data publicării: 1 7 iunie  2016

Despre autoare: 

Oana Romocea este Communications Manager la Biblioteca Bodleian, Universitatea Oxford. În paralel își face doctoratul la Manchester Metropolitan University pe tema fenomenului de migrare a românilor .

  1. Dora
    18 Iunie 2016 la 17:15

    Dragnea crede ca ” fantomele ” astea au uitat de România ! Ei , nu! Suntem cu ochii pe voi .

    • 18 Iunie 2016 la 22:22

      Dragnea crede orice dacă reuşeşte să evite puşcăria …

  2. Alex
    19 Iunie 2016 la 15:22

    De abia astept sa ne salveze brava diaspora. Din nefericire, actiunile lor se rezuma doar la „salvare”. As fi curios sa vad cati s-au intors definitiv din 2014 pana acum. Sau au doar impresia ca a ajuta tara inseamna sa trimiti bani (care nu sunt impozitati) familiei, pentru a-si face vila prin te miri ce vagauna…

    • 19 Iunie 2016 la 16:50

      Alex, cei 3, după unele surse, 4 milioane de români aflaţi în afara ţării sunr reprezentaţi de 6 (şase) parlamenri. Deci diaspora nu prea contează la alegerile generale.
      Faptul că „ne salvează” vine de la alegerile prezindenţiale deoarece abia atunci votul lor este egal ca şi greutate ce cel al românilor din ţară.
      Legat de întoarcerea lor…. Să ştii că dacă ar câştiga jumătate sau un sfert cât acolo s-ar întoarce …când acolo au de zece ori mai mult şi lucrează în condiţii civilizate şi unde nimeni nu îşi bate joc de angajaţi, să vină la noi unde iau de zece ori mai puţin şi mai şi sunt trataţi ca persoane de doi lei, vorba ministresei de la finanţe … ar fi aiurea să revină.
      Să vină în ţară şi să ce? Să fie şomeri? Locurile de muncă nu ajung nici pentru cei rămaşi acasă.
      Să ştii că banii aduşi de ei în ţară sunt luaţi în considerare când se fac bugetele.
      De ce apar în perioada sărbătorilor unele scumpiri? Pentru că populaţia are mai mulţi bami în această perioadă. De unde? De la cei de afară.
      Legat de impozitarea banilor … ACEI BANI AU FOST IMPOZITAŢI … în ţara în care au fost câştigaţi. În Uniunea europeană nişte bani nu pot fi impozitaţi de două ori (Vezi legislaţia legată de dubla impozitare)

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: