Arhiva

Archive for august 2016

A fost Ziua Limbii Române …

ATONIA - Ziua Limbii RomâneAzi, 31 august, ultima zi a verii calendaristice, sărbătorim Ziua Limbii Române. E drept, mai e doar un pic din această zi (o oră și jumătate), dar mai e…

A nu pomeni de asta mi se părea o blasfemie la adresa tuturor celor care își iubesc limba. Cred că e bine să desemnăm pe cineva ca imagine a acestei zile.

Am constatat că Antonia, vorbitoare de limba română, apare pe NET de cele mai multe ori cu limba scoasă,dintre persoanele cunoscute din România, semn că își iubește mult limba …

În consecință, propun să o desemnăm pe frumoasa solistă drept imagine a acestei zile …

🙂

Je suis Jeanne D’Arc

31 august 2016 4 comentarii

     Joanna D


     Azi mă duc să mă cert cu mârlanii care-mi fac proiectul şi se ocupă să ia avizul de la primărie. E inacceptabil să dureze atât de mult. Nu ştiu de ce a decis cineva că trebuiesc luni întregi pentru treaba asta. Poate în alte cazuri da, dar acum e ceva de-a dreptul banal.

   Îmi aştept rândul. Holul răsună de urletele de-a dreptul inumane ale femeii din biroul şefului. E clar că a cedat psihic, de fapt oricine ar fi innebunit din cauza abuzurilor descrise de ea şi eu sunt total de acord că realmente nu mai are altă soluţie decât actiunea pe cale legală. Durează de un sfert bun de oră şi pulsul meu e out of the blue, deja aud un zgomot de fond care creşte în intensitate. Cu toate astea nimeni nu dă atenţie incidentului, toţi cei din biroul alăturat lucrează concentraţi, sunt absorbiţi, transportaţi în alt univers. Par surzi. Absolut, dar absolut fucking incredibil! Simt că îmi plesnesc tâmplele dacă nu intru şi-l sugrum pe nemernic. Deodată se face linişte. Sper că nu am un atac cerebral şi e chiar linişte reală. L-am auzit pe individ după vreun minut, voia să pară calm dar era evident speriat şi încerca să negocieze. Apoi a vorbit cu cineva la telefon, cu un jurist cred. După nici cinci minute, în care s-a discutat pe un ton coborât şi n-am mai auzit ce vorbesc, deşi m-am străduit, femeia a ieşit, a traversat culoarul şi a plecat. Era congestionată şi părea năucită. 

   Dau să intru în biroul jigodiei, un pipernicit cu moacă insolentă care cere pumni în bot, dar pe lângă mine se strecoară rânjind cu un telefon în mână unul dintre ăia din biroul vecin, aşa că mă opresc în cadrul uşii.

-Boss, dai o bere pentru asta. Aproape m-am pişat pe mine de râs, neeeeebună creatură, eu nu ştiu cum poţi să suporţi, câtă rabdare să ai, doamne, cu aşa ceva?

-Lasă, mă, e fată bună, ai văzut ce repede s-a liniştit în momentul în care a crezut că te dau afară şi o să-ţi plângă copilul de foame pe drumuri. A înmuiat-o gândul că-ţi pierzi servciul şi casa iar ea va fi responsabilă pentru asta. Are conştiinţă. 

-Da boss, eu înţeleg că la ea ţine mereu treaba asta cu aşa-zisul sindrom Jeanne D’Arc, că ea trebuie să se sacrifice şi să salveze pe cineva zilnic, da’ nu crezi totuşi că ne-a tâmpit pe toţi cu scandalurile astea absurde? Nu e om cu care să nu se certe, sindicalista ceauşistă a lu’ peşte prăjit, e definiţia isteriei. O fi ea cea mai veche aici, dar i s-a urcat la cap.

-Face treabă, e profi, e perfectă. Are şi ea traume, se descarcă. Ce, noi n-avem minusuri? Şi în plus, are mama complet paralizată şi cu o grămadă de boli. O îngrijeşte de opt ani. Ce să fac, să o dau afară numai pentru atât? Ba chiar o să fie protectoarea ta de acum, e tiparul ei.

-Pffff, nu boss, ziceam numai aşa, îmi pare rău c-am râs, ce căcat de viaţă! Cum să nu te scrânteşti? Dar îmi ies din minţi când cineva zbiară. Ok, o să reuşim să ne înţelegem cumva, nici   n-am prea făcut mare lucru în privinţa asta.

     Am plecat, totuşi sunt şi ei nişte oameni iar legile, aşa cum or fi ele, trebuiesc respectate.

Sursa: micdavinci.wordpress.com


Ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, poate fi fericit că prostia nu doare …

MOTTO:

”Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. De primul nu sunt sigur …” – Albert Einstein

James Pettit - Ambasadorul SUA la Chișinău

James Pettit – Ambasadorul SUA la Chișinău

James Pettit, Ambasadorul SUA al Chişinău, a spus ca la postul de radio Moldova 1, că R. Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent, în interiorul unor graniţe sigure.

 „Consider că este foarte important şi aceasta desigur este politica noastră, ca Republica Moldova să rămână un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure. Unirea cu România, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Republica Moldova. Republica Moldova nu este România, Republica Moldova are propria sa istorie şi propriile provocări”.

Ce poate fi o astfel de declarație din partea unui ambasador decât o confirmare a ceea ce spunea Einstein: ”Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. De primul nu sunt sigur …” ?

Fie că acest individ este un imbecil sadea, fie că e o lepră aflată în serviciul Kremlinului, SUA ar fi trebuit să îl retragă imediat, mai ales că ar fi fost de bunsimț să ceară Rusiei să respecte declarația  semnată la Summitul de la Istanbul din 1999 al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), să își retragă ÎN TOTALITATE  trupele Armatei a XIV-a din Transnistria, teritoriu aflat de drept în componța Republicii Moldova, stat suveran și independent, RECUNOSCUT DE FEDERAȚIA RUSĂ CA ATARE.

Dacă la București oficialii au făcut ce au știut mai bine, adică au tăcut ca rahatul în iarbă, deh, oamenii erau în vacanță și nu știau pe unde să se ascundă de presă (poate ar trebui să ne amintim cum a fugut la Sibiu neamțul de la Cotroceni când a venit delegația tinerilor moldoveni)  românii de rând observând chestia ca pe un fapt divers, și cam atât, la Chișinău prounioniștii au reacționat destul de puternic.

Unioniştii din ”Acţiunea 2012” au protestat în  Piaţa Universităţii strângând cărţi de istorie pentru nărodul  ambasador al SUA la Chişinău, James D. Pettit, după ce acesta a declarat că Moldova nu este România, are propria istorie şi este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite.

George Simion, preşedintele platformei unioniste Acţiunea 2012, a declarat: „Începând de astăzi unioniştii stau non-stop în Piaţa Uniersităţii şi strângem cărţi de istorie pentru ambasadorul american de la Chişinău. Aşteptăm reacţii de la Ambasada de la Bucureşti şi de la Departamentul de Stat la scrisoarea deschisă adresată secretarului de stat John Kerry”.

Cărţile de istorie adunate la Bucureşti îi vor fi trimise ambasadorului Pettit, „Declaraţia domnului Pettit faţă de istoria românilor este total greşită. A vorbit fără să cunoască istoria noastra şi vrem să îl aducem pe calea cea dreaptă. Toţi suntem români, doar că ne separă o graniţă fictivă din cauza că ruşii ne-au răpit fraţii şi noi vrem să îi aducem înapoi”, a spus Gheorghe Vlad, unul dintre protestatari.

„Protestăm împotriva declaraţiilor ambasadorului SUA din Republica Moldova, cum că Basarabia nu e pământ românesc, că nu e cazul să se unească cu România. Păcat că suntem puţini. Nu e normal să merg în Uniunea Europeană cu buletinul şi în Basarabia să am nevoie de paşaport” – spunea  un alt protestatar.

„Suntem în acest loc pentru a exprima un protest paşnic faţă de declaraţiile domnului ambasador al SUA la Chişinău. Moldova de peste Prut, nu Basarabia, cum au botezat-o ruşii în 1812, când au rupt-o din trupul ţării. Suntem aceeaşi naţie, aceeaşi istorie. Că unii sunt ardeleni, unii sunt moldoveni, unii sunt olteni, toti suntem români”, a ținut să declare un altul.

La sediul Ambasadei de la Chişinău se desfășoară un protest, manifestanţii cerând retragerea de urgenţă a lui James D. Pettit din funcţia de reprezentant al diplomaţiei americane la Chişinău, lucru pa care, dacă mi se permite, îl susțin și eu.

Dacă cineva are cu asupra de măsură dreptul să se exprima în chestiunea declarației ambasadorului american de la Chișinău, atunci acesta este dl. Dan Dungaciu, o adevărată somitate în geopolitică. Și s-a exprimat. 

Siteul adevarul.ro publică la 29 august 2016, un articol în care Dl. Dungaciu se exprimă în zece puncte despre declarațile lui James Pettit:

EXCLUSIV Dan Dungaciu: „Apără-mă, Doamne, de prieteni“. Despre declaraţiile ambasadorului american la Chişinău în zece puncte

Dan Dungaciu

Dan Dungaciu

A nu reacţiona la declaraţiile ambasadorului Statelor Unite în R. Moldova făcute la postul public de televiziune (26 august 2016) este, din perspectivă românească, o ipocrizie. Un parteneriat strategic nu se clădeşte pe şuşoteli, tăceri insidioase şi înghiţit de broaşte (geo)politice.

Având conştiinţa limpede şi fermă că episodul nefericit al declaraţiilor domnului James Pettit nu va şubrezi parteneriatul strategic vital între Washington şi Bucureşti, el trebuie abordat, fără pudibonderii inutile, tocmai pentru a sublinia, dacă mai era cazul, că problematica R. Moldova rămâne, pentru românii din dreapta Prutului, sensibilă şi strategică.

1. Linie de mesaj sau eroare privată?

„Moldova nu este România… Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special…”, a declarat James Pettit pentru postul public de televiziune de peste Prut.

Trecem peste faptul că denumirea corectă a statului din stânga Prutului este Republica Moldova, nu Moldova, iar utilizarea sintagmei „Moldova“ este ea însăşi o strategie identitară a moldoveniştilor de la Chişinău prin care treimea de Moldova istorică din stânga Prutului îşi asumă, fraudulos, moştenirea istorică a întregului voievodat.

Revenind la conţinutul declaraţiei, nu putem clarifica aici dacă e vorba despre o linie de mesaj a Departamentului de Stat sau de un exces de zel din partea reprezentantului SUA la Chişinău. Oricare ar fi însă explicaţia, declaraţiile ambasadorului James Pettit sunt stupefiante. Partea română, prin canale specifice, trebuie să clarifice urgent aceste chestiuni. Pentru că dacă „Moldova nu este România” e linia strategică a Departamentului de Stat, atunci această abordare va continua şi va produce consecinţe pentru regiune şi pentru România. ASTA trebuie să clarifice Bucureştiul, şi încă urgent.

2. România şi R. Moldova la Departamentul de Stat

Defecţiunile abordării relaţiei România-R. Moldova la Washington sunt mai vechi, iar unele structurale. Diplomaţii pregătiţi pentru R. Moldova sunt cei pe ai căror agendă de preocupări mai figurează Ucraina sau Belarus. R. Moldova se află la altă rubrică la Departamentul de Stat decât România, iar cele două rubrici diferite nu comunică. R. Moldova este în spaţiu post-sovietic, România este în cel euroatlantic. De aici lipsa de sincronizare şi chiar ignorarea fizică a României de către diplomaţii acreditaţi la Chişinău. De câte ori a fost dl James Pettit la Bucureşti sau a avut consultări cu diplomaţii americani sau autorităţile din România? De foarte puţine ori. E o realitate de fapt, cu consecinţe pe teren dintre cele mai neplăcute, una dintre ele fiind minimalizarea „chestiunii Basarabiei” pentru România în interiorul Parteneriatului strategic româno-american.

3. O viziune identitară moldovenistă domină

Departamentul de Stat Consecinţele concrete ale acestei separaţii sunt întărite de faptul că lucrarea de căpătâi la Departamentul de stat în ceea ce priveşte chestiunea identitară în R. Moldova rămâne volumul publicat în anii ’90 a lui Charles King: The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture, unde dimensiunea identitar moldovenistă – moldovenii nu sunt români – e determinantă. Aşa au gândit şi gândesc mulţi diplomaţii americani acreditaţi la post în R. Moldova, mai cu seamă că majoritatea dintre ei erau doar vorbitori de limbă rusă. Este şi această realitate o determinantă semnificativă în atitudinea Departamentului de Stat şi a diplomaţilor acreditaţi acolo. Pe acest fundal, atitudinile politicienilor de la Chişinău – cu rarisime excepţii, toţi moldovenişti, indiferent că erau/sunt de dreapta sau de stânga, pro-Est sau pro-Vest – nu au făcut decât să accentueze trendul. Lipsa de atitudine fermă pe această chestiune a Bucureştiului a fost cireaşa de pe tort. Sau de pe colivă.

4. Zidurile care cad şi cortinele care se ridică

Declaraţiile lui James Pettit pot fi puse, din această perspectivă, într-o tendinţă mai amplă. Diferenţa este însă că fostul consul general de la Moscova a exprimat-o public şi într-un mod complet nefericit. Şi dacă asta este poziţia Departamentului de Stat, atunci putem măsura, cu melancolie, diferenţa enormă dintre atitudinea unui mare preşedinte american, Ronald Reagan şi cea a administraţiei Obama. Pe 12 iunie 1987, Ronald Reagan îi adresa lui Mihail Gorbaciov aceste vorbe profetice: „Tear down this wall“ – ceea ce s-a petrecut şi, pe cale de consecinţă, cele două Germanii s-au reunificat, sub oblăduirea inteligentă şi vizionară a SUA. Astăzi, ambasadorul american ne sugerează, dacă nu un zid, atunci o cortină de catifea peste Prut, căci orice alăturare prea mare de România „ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova”. Şi asta în timp ce ambasadorul saluta în acelaşi interviu relansarea relaţiilor economice şi politice cu Federaţia Rusă! E, totuşi, prea mult.

5. Un enorm deserviciu adus diplomaţiei americane

Nu e vorba numai despre România sau românii din R. Moldova aici. E vorba, poate în primul rând, despre diplomaţia americană şi prestigiul ei. Intervenţia oficialului de la Chişinău pe chestiuni de identitate şi relaţiile cu alte state – linii roşii pentru un ambasador! – i-a adus mari prejudicii. După cum s-a remarcat şi în R. Moldova, stilul acesta de a da note şi sugestii identitare populaţiei a readus în memorie prestaţiile de tristă amintire ale ambasadorului rus Valerii Kuzmin, care se implica nonşalant în disputele legate de curricula de învăţământ din R. Moldova, denumirea manualelor sau denumirea limbii vorbite în stânga Prutului. Un asemenea stil nu era deloc atribuit diplomaţiei americane. Iată că, prin acest interviu, ambasadorul Pettit schimbă percepţiile, iar un Valerii Kuzmin jubilează: Rusia nu mai e singură şi singulară în R. Moldova!

6. Rusia va profita de această breşă pentru a stârni antiamericanism

Şi asta nu e tot. Mai grav este altceva. Declaraţiile ambasadorului american au dat prilejul Federaţiei Ruse, foarte prezentă pe teren la Chişinău, să pornească o campanie anti-americană, prin proteste, petiţii on-line, proteste în faţa ambasadei, declaraţii fulminante. Reţelele de socializare sunt pline de aşa ceva. Fireşte, asta nu înseamnă deloc că cei care protestează nu sunt oneşti în protestul lor sau nu ar avea dreptul să o facă. Dar, dincolo de aceste reacţii sincere, genuine şi extrem de corecte, apar şi altele, care readuc în discuţie „efectele negative“ ale dominaţiei americane în această regiune, impertinenţa imperială a Washingtonului, efectele nefaste ale ambasadorilor americani în acest spaţiu etc. etc. Respectiv, vechile linii de mesaj ale Federaţiei Ruse prin care aceasta încerca să submineze pro-americanismul indiscutabil al românilor. Prin intervenţii neînţelepte, ambasadorul James Pettit a deschis această Cutie a Pandorei.

7. Fără România, dar cu prezenţa trupelor ruse

Interviul mai este scandalos şi din alt motiv. La 25 de ani de independenţă, Chişinăul este încă dependent de Rusia prin falsa „neutralitate“ pe care o are în Constituţie, încălcată, de fapt, de Moscova prin refuzul ei obstinat de a-şi retrage trupele din regiunea transnistreană. Un interviu care dă lecţii de geopolitică Chişinăului şi spune la cine să se alăture şi la cine nu, dar nu pomeneşte nici măcar în treacăt de prezenţa trupelor Federaţiei Ruse pe teritoriul R. Moldova este cel puţin discutabil. A sugera un statut special pentru Transnistria în condiţiile ne-retragerii trupelor Federaţiei Ruse, înseamnă nu doar a îndemna la încălcarea legilor R. Moldova (Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005), ci şi la a încuraja transnistrizarea republicii. Cu efecte fatale pentru orice proiecţie euroatlantică a R. Moldova.

8. Sondajele care îl infirmă pe ambasador

Declaraţiile ambasadorului vin pe un fond de interes identitar sporit, după cum ne-a arătat recent sondajul FUMN/MAGENTA. Cifrele cercetării sociologice vin în contradicţie vădită cu declaraţiile ambasadorului sau, mai bine spus, aserţiunile acestuia contrazic, flagrant, datele de sondaj. Când ai opţiuni unioniste care se ridică la 28%, cu potenţial de peste 50% în cazul perceperii plenare a avantajelor socio-economice sau un potenţial de circa un milion de cetăţenii româneşti, atunci trebuie să fii prudent cu declaraţiile publice. Din acest punct de vedere, reacţiile furioase, chiar furibunde, la declaraţiile ambasadorului erau de aşteptat. Populaţia este deja sensibilizată la chestiunea naţională, chiar dacă majoritatea politicienilor sau ambasadorilor de la Chişinău nu vor să admită asta. Din acest punct de vedere, declaraţiile ambasadorului american au fost o veritabilă hârtie de turnesol care a relevat un mediu extrem de încărcat cu particule identitare. Element esenţial în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 30 octombrie.

9. Ambasadorul Pettit – agent electoral

Ceea ce nu a luat în calcul ambasadorul SUA la Chişinău este efectul pervers al declaraţiilor sale. Două sunt principale. Primul ţine de instrumentalizarea politică a declaraţiilor sale, din moment ce ambasadorul a fost folosit de acea tabără care abhoră orice apropiere de România şi vrea o cortină (geo)politică pe Prut. Nu întâmplător, candidatul lui Vladimir Putin, socialistul Igor Dodon, a reacţionat primul salutând declaraţiile. A urmat urgent reprezentantul PD care s-a grăbit să salute şi el aserţiunile ambasadorului american după care „Moldova nu e România“. Dar mai este un efect al interviului din 26 august al ambasadorului. Şi mult mai important. Prin declaraţiile sale, James Pettit a stârnit o adevărată furtună pe ambele maluri ale Prutului şi asta în ajun de campanie prezidenţială. S-a readus intempestiv în discuţie problema unionismului, România a fost reconectată la viaţa politică de la Chişinău. Geopolitica a învins, din nou, politica! Aducerea acestor teme identitare în discuţie va genera o recalibrare a agendei politice a R. Moldova în campania prezidenţială. E foarte semnificativ că astăzi aşa-numiţii candidaţi antisistem au ieşit din zona de interes public (Maia Sandu sau Andrei Năstase), nici unul neluând vreo poziţie. Dacă lucrurile continuă aşa şi se configurează polarizarea Unionism versus statalism/România versus Rusia ca linie majoră în campania prezidenţială, atunci tot ceea ce ştim sau ştiam până acum despre alegerile de la Chişinău va fi dat peste cap.

10. Moldovenii să nu jubileze, ci să se îngrijoreze

Am spus deja că declaraţiile ambasadorului american au generat satisfacţie unor categorii politice şi nu numai din R. Moldova – aşa-numiţii moldovenişti proruşi sau moldoveniştii europeni – ostili ideii de parteneriat strategic cu Bucureştiul sau – şi mai rău! – o eventuală reunificare (sau „alăturare“ cum în spune ambasadorul James Pettit). Ambasadorul a spus ceea ce ei doreau să spună de mult dar nu îndrăzneau să fie atât de tranşanţi. Jubilaţia este o teribilă eroare. În realitate, dacă declaraţiile ambasadorului sunt linii de mesaj şi nu gafă personală, atunci ceea ce i se pregăteşte R. Moldova este de rău augur. Într-o viziune în care conflictele îngheţate – Transnistria sau Donbas – trebuie rezolvate prin reglementarea politică înainte de cea militară, Federaţia Rusă câştigă de departe. Asta înseamnă un „big bargain“ în regiune, prin care frontiera actuală a UE şi NATO va rămâne aşa multă vreme, iar R. Moldova sau Ucraina se transformă, pe cale de consecinţă, în spaţiu tampon între Rusia şi UE, zone fără identitate strategică şi fără opţiuni ferme.

 

 

 

Simbiotul

30 august 2016 6 comentarii

SDL020953786_1381227466_image1-08069

   De mult timp am convingerea că-n mine doarme un monstru care atunci când se trezeşte mă determină să fac lucruri nebuneşti. Mulţi ar fi îngrijoraţi, poate, de pornirile astea, s-ar ruşina şi ar avea mustrări de conştiinţă, s-ar corecta şi ar face schimbări radicale. Dar mie îmi produc o stare indescriptibilă de bucurie, simpla amintire îmi smulge un rânjet fericit şi mă binedispune. Şi asta încă din copilărie, cu timpul doar mi-am perfecţionat metoda, nici un moment nu m-am gândit să inhib entitatea asta şi niciodată n-am scăpat vreo ocazie să o las să se manifeste în toată splendoarea. Tentaţia e prea mare şi îmi place simbioza. Dacă nu a existat cu adevărat, acum există.

  Ce poate fi mai plăcut decât să-l priveşti cu consideraţie pe cel care încearcă să te aburească, neştiind ce-l aşteaptă? Să-l laşi să-şi facă ritualul solemn, să-i admiri gestica, argumentele, expresivitatea, momentul în care începe să folosească pluralul la persoana întâi, felul in care cu un fluturat de mâini şi voce tremurătoare şi adâncă dejoacă planurile malefice ale mulţimii cu elementele ei, ceilalţi, ăia şi să-i intăreşti convingerea că persuasiunea lui te-a subjugat? Ador oamenii ăştia, fără ei m-aş plictisi de moarte.

  Dar cel care ar face orice ca să te ajute, chiar să-ţi ţină laptopul cât mergi în echilibru pe coama acoperişului numai ca să-i arăţi că degeaba insistă intr-una că nu poti, deşi niciodată nu ţi-a trecut prin minte să faci asta? Aştia sunt favoriţii mei, în cazul lor chiar reuşesc să simt ceva regrete şi chiar devin o persoană profund morală şi empatică, cu criterii şi idealuri. Temporar.

  Apoi sunt simplii farsori care visează (sau au ghinionul) să-şi încerce măiestria pe spinarea unora cărora nimeni nu le-a pus capac şi în cazurile astea apar transformări absolut remarcabile ale lor. În oameni profund religioşi, cu viziuni şi tot tacâmul.

  Trebuie să mă gândesc la un nume potrivit pentru monstrul meu.

Sursa: micdavinci.wordpress.com


Antena 3 își promovează agresiv angajații

 

Mircea Badea

Antena 3 a trecut la o agresivă promovare a vedetelor sale.

Astfel, în colaborare cu o firmă care produce hârtie igienică și tampoane igienice dorește să scoată produse ale acestora cu chipul vedetelor postului.

Primele produse fiind unele cu chipul lui Mircea Badea în relief. Dincolo de plăcerea de a-l avea pe Badea în locuri foarte intime, tampoanele igienice au inclus și un mic sistem de vibrare care pe lângă faptul că pot porni la comanda utilizatoarei pornesc și când acestea sunt apelate telefonic. Extrem de interesant este faptul că în timp ce vibrează tampoanele emit și un frumos miros de lăcrămioare precum și melodia ”Te iubesc la infinit” cântată de celebrul manelist Adi de la Vâlcea.

Antena 3 a mai scos și pamperși cu mircea badea după ce acesta făcut în pantaloni când s-a rățoit la el acel motociclist pe care l-a înjurat fiind ieșit cu tejgheaua pe pășunea din fața postului …Mircea Badea

Poza cu Iohannis în Palma de Mallorca, publicată de Dana Grecu, e la fel de credibilă ca poza ei lângă roata limuzinei regale a lui Cioabă

29 august 2016 3 comentarii

Mare enigmă mare …

Iohannis

Președintele Iohannis citind în aeroportul Palma de Mallorca

”Cine l-a fotografiat pe Klaus Iohannis citind o carte în aeroportul din Palma de Mallorca deș zicea că e în Germania?” – este întrebarea care zăpăcește din plin mințile jurnaliștilor noștrii care … mustesc de profesionalism.

Ei, treaba a lămurit-o isterica de serviciu a Antenei 3, Dana Grecu.

Aceasta, în plin orgasm de emoție a mărtiurisit că poza a făcut-o publică ea, o prietenă, Ionela ar fi sunat-o și ar fi întrebat-o dacă vrea o poză cu Președintele Iohannis în aeroportul din Palma Mallorca  făcută de o verișoară de-a ei, a numitei Ionela. Aia ar fi trecut prin aeroport, (probabil se ducea la budă – n.a.) și ce să vezi dă cu ochii de cel mai neamț și mai sirian dintre președinții mioritici și nu putea pierde momentul. Nu vezi în fiecare zi citind aeroportul din Palma Mallorca un președinte care zice că e, de fapt, în Germania în vizită privată la părinții personali.

Printre respirațiile orgasmic sacadate sacadate Dana Grecu a scos la înaintare pieptul, luat o poziție tranșantă din cauza controversei create cu privire la scandalul din jurul pozei: „Mai ușor cu isteria, frate!”

„Un om normal i-a dat poza unui alt om normal și acel om normal știa un jurnalist, pe mine”, a afirmat Dana Grecu, în emisiunea „Ediție Specială”. Ea a adăugat: „Nu vă așteptați acum să se lege președintele de Bucegi, de Sfinx?”. 

Ce uită Dana Grecu este s ne furnizeze și oarece detalii din care să deducem că poza e adevărată și că ar fi făcută la data la care zice. Probabil se adresează acelui public în fața căruia a luat poziția ”Îngenunchiat, Da Șefu” .. ăia o cred pe cuvânt … În fine …

Trebuie să menționez că îmi este fix perpendicular unde se duce Președintele să își facă vacanțele de lux, indiferent unde s-ar duce mi se pare o nesimțire cu asupra de măsură, bunul simț ar trebui să îl facă să își petreacă vacanțele în țară. Dar cum de așa ceva nu prea poate fi dumnealui acuzat, asta e, poporul Român își are conducătorii pe care îi merită.

Vreau doar să spun că, după ce am aflat de unde provine poza buclucașă, și mai ales cine a făcut-o publică, am senzația că respectiva poză (cea de mai sus) este cam la fel de credibilă ca și cea pe care am primit-o de la un văr al unui priteten a unui unchi a vecinului unei cunoștiințe de-a mele care se numește Neluțu și care trecea pe acolo absolut  întâmplător în drumul lui de la Cluj la Viena.

În această poză apar majestatea sa Regele Dorin Cioabă fotografiat lângă limuzina regală, poză în care se vede lângă roata limuzinei nimeni alta decât Dana Grecu … (Vezi foto de mai jos).

Dana Grecu, Cioabă

Dana Grecu lângă roata limuzinei regale a Regelui Dorin Cioabă

Sunday — micdavinci’s Blog

28 august 2016 7 comentarii

În mod normal trebuia să dorm de să sparg azi, aşa cum aveam în plan. În loc de asta, m-am trezit cu un salt de panteră direct în mijlocul camerei, cu inima bubuind și simțurile ascuţite la maximum, gata să acţionez imediat ce mă clarificam în ce direcţie. Acţionatul s-a materializat prin aceea că am ţâşnit afară […]

via https://micdavinci.wordpress.com/2016/08/28/sunday/

LA ALINA GORGHIU POPULISMUL A DEVENIT CRONIC

27 august 2016 Un comentariu

Motto:

”Diferența dintre un politician și un politruc este că la cel de-al doilea politica se reduce la politicianism iar promisiunile sale sunt doar populism fără fundament.” 

Alina Gorghiu

Alina Gorghiu, colider a PNL pare a-și fi făcut din ieșiri din ce în ce mai populiste.

Pe pagina sa de Facebook , liberala spune că are ”un plan ambițios” … imediat după alegeri nici pipilică nu face și dublează salariilor medicilor încă de la începutul guvernării, construirea a 8 spitale regionale, precum şi 900 de construcţii tip Casa medicului.

Ca motivare pentru această propunere spune că „80% dintre absolvenţii de Medicină vor să plece din România”. „Când trebuie să meargă la medic sau au nevoie să se interneze într-un spital de stat, aceeaşi dorinţă îi încearcă şi pe pacienţi”.

Gorghiu, cam amnezică de la o vreme, uită că PNL l-a avut e vremea USL ca ministru al sănătății pe Eugen Nicolăescu, spune că PSD este vinovat că nu a început construirea celor 8 spitale regionale aflate în proiect, atunci când a fost la putere.

„PNL – mai scrie Alina Gorghiu – are un plan ambiţios pentru Sănătate: dublarea salariilor medicilor încă de la începutul guvernării, construirea celor 8 spitale regionale pe care PSD nici nu le-a început cât a fost la putere, 900 de construcţii tip Casa medicului – cabinet medical şi locuinţă pentru medicii din rural şi din oraşele mici”

Liberalii, reuniţi vineri în cadrul Ligii Aleşilor Locali, au adoptat o rezoluţie privind salarizarea primarilor, dar şi o creştere medie de 22% a salariilor pentru funcţionarii publici, începând cu 2017.

Iată integral postarea copreședintei PNL:

80% dintre absolvenții de Medicină vor să plece din România. Când trebuie să meargă la medic sau au nevoie să seinterneze într-un spital de stat, aceeași dorință îi încearcă și pe pacienți. #PNL are un plan ambițios pentru Sănătate: dublarea salariilor medicilor încă de la începutul guvernării, construirea celor 8 spitale regionale pe care PSD nici nu le-a început cât a fost la putere, 900 de construcții tip Casa medicului – cabinet medical și locuință pentru medicii din rural și din orașele mici. Un guvern liberal le va putea duce la îndeplinire. Nu vom putea rezolva criza din Sănătate fără să direcționăm resurse importante spre acest sector
(n.a.-Postarea poate fi văzută și sub forma unei capturi foto la finalul articolului)

Legat de promisiunile Alinei Gorghiu referitoare la dublarea salariilor medicilor, aș avea un scurt comentariu.

Precizez că da, sunt de acord că în sistemul de sănătate, dar nu numai, salariile sunt jenant de mici comparând cu majoritatea țărilor europene. Oricât aș fi de cinic, nu cred că medicii sunt o categorie profesională mai defavorizată decât altele.

Recunosc și că medicii au o profesiune extrem de importantă, dar, dacă nu ar fi profesori, medicii nu ar putea fi medici, dacă brutarii nu ar face pâine nu am avea ce mânca, dacă măturătorii nu ar mătura am muri toți  infectați de toate nenorocirile. Fiecare are un rol important în Sistem.

Medicii nu ar putea trăi fără celelalte categorii

A discrimina pozitiv o anumită categorie înseamnă de fapt a discrimina negativ toate celelalte.

Nu cred că vreun medic a plecat în străinătate pentru că  îi  ghiorăiau de foame mațele, sunt convins însă că cei care au plecat având salarii minime au plecat pentru a nu muri de foame.

Soluția nu este a discrimina pozitiv anumite categorii ci crearea unul sistem salarial just.

O fi știind oare Alina Gorghiu și sicofanții ei cum e să trăiești din zece milioane de lei vechi pe lună sau chiar mai puțin? Tare mă îndoiesc…

Pe de altă parte, dacă cucoana asta sau alții care gândesc ca ea favorizează o categorie în detrimentul altora, cred că vor avea o mare surpriză. Dacă îi vor vota doar medicii atunci PNL are un loc asigurat la lada de gunoi a istoriei la sectorul ”mai bine nu ar fi existat”.

Cred că a venit vremea ca cineva să o tragă din când în când de mânecă pe Alina Gorghiu și să îi spună: ”Sssst, nu pierde iar ocazia să taci”.

* * * * *

Pentru ca Alinei Gorghiu să nu îi vină  ideea să schimbe ceva în postare sau chiar să o șteargă, iat-o mai jos, pentru posteritate ( 😀 ) și în fotocopie :

Alina Gorghiu - postare

CRISTINA TUNEGARU: ”Istoria este necesară și obligatorie în învățământul românesc … ”

Generația „Facebook” și istoria

Cristina TunegaruAu curs multe cuvinte tânguitoare despre generațiile.” noi dezamăgitoare, inculte, incapabile să rezolve altceva decât probleme limitate, fără viziune, fără orizonturi culturale, anatema căzând exclusiv asupra tinerilor. E un potențial extraordinar în fiecare generație, pe care școala rămasă în secolul trecut nu poate să-l fructifice. Generația „Facebook” trebuie cucerită, stârnită, atrasă prin poveste, imagine, joc. Viziunea să fie multiplă, abordările ample, discuțiile și interpretările permise, întocmai cum este lumea lor de după încheierea programului, copiii să fie liberi să se exprime. Lumea elevilor de astăzi nu este aceeași cu cea de acum 30 de ani, iar o comparație între generații are în centru școala care pare să nu se fi schimbat prea mult. Împietrită în timp, școala românească ignoră prezentul și impune elevilor să fie după asemănarea înaintașilor, ceea ce este ridicol. În fine, rezultă când și când câteva vârfuri, copii extraordinari care s-ar evidenția în orice context și o sumă de inadaptați autodidacți.

Soluții s-au propus de-a lungul timpului, iar una dintre ele va intra în vigoare din această toamnă. Zâmbesc cu amărăciune la gândul că disciplina gândire critică face parte din trunchiul comun pentru elevii de gimnaziu, deși cred că dezvoltarea acesteia este unul din obiectivele prioritare ale învățământului obligatoriu. Dar am puternice îndoieli că adăugarea unei discipline în aceeași paradigmă tradiționalistă a predării – învățării va corecta o problemă care macină școala românească și care ne face campioni la analfabetismul funcțional. Viziunea adultului este iarăși suprapusă peste psihologia copilului care nu este suficient de format să se educe conștient. Cu alte cuvinte explicându-i copilului ce este gândirea critică și cum funcționează, îi vom face să gândească critic (iată cum trebuie să gândești, gândește!) ? Cred însă că o înnoire a abordării clasice și evadarea din limitarea disciplinelor de astăzi prin realizarea unor programe școlare transdisciplinare ar fi primii pași spre o evoluție a educației românești. Mă voi referi în continuare la una dintre disciplinele umaniste esențiale în dezvoltarea individului care își pune amprenta pe cunoașterea sinelui, a celorlalți, respectiv a lumii, istoria, și care stârnește adeseori discuții referitoare la numărul de ore din trunchiul comun și mai puțin la conținutul programei sau la metodele de predare.

Istoria este necesară și obligatorie în învățământul românesc, căci această disciplină nu are în vedere doar trecutul, ci contexte ale trecutului, iar studierea istoriei atinge și alte discipline, printre care antropologie, etnologie, politologie, sociologie, psihologie, artă etc. Prin studierea istoriei se pot forma competențe extraordinare de-a lungul dezvoltării copilului, prin relevarea motivațiilor ce au generat evenimente trecute, a relațiilor dintre indivizi, prin descrierea societăților la anumite momente istorice, a rațiunilor care au determinat acțiuni, revolte, desfășurări etc. Nu mă refer doar la stăpânirea unor informații, ci formarea capacității de interpretare a evenimentelor, de înțelegere și analiză. Cred că istoria trebuie abordată ca o disciplină complexă, iar viziunea să nu fie exclusiv faptică: pentru a înțelege un eveniment istoric este necesar să cunoaștem relațiile internaționale, viața oamenilor, implicarea lor în societate, relația dintre autorități și populație, resursele disponibile, gradul de dezvoltare tehnologică, momentul cultural și artistic etc.

Încă din școala primară, istoria însemna pentru mine doar o succesiune de întâmplări, înlănțuite logic sau nu, fapte seci, ani de domnie și războaie într-o aglomerare năucitoare, nume greu de pronunțat a căror cunoaștere era importantă în sine; până în ultimul semestru de gimnaziu niciun profesor de istorie nu a vorbit liber în fața clasei; obișnuiți fiind cu imperativul „Scrieți!” premergător dictării, mi-a atras atenția discursul unui nou profesor care ținea să capteze ascultătorul în firele unei povești slab schițate. Abia atunci am intuit bogăția de date care zburase ca vântul pe lângă spiritul meu avid de cunoașterea unor alte lumi. Am realizat curând că aș fi vrut să se apropie de epoca noastră mai mult, să ne vorbească despre anii în care au crescut și s-au format părinții noștri, despre comunism. Îmi doream să cunosc acea lume, relațiile dintre indivizi și atitudinea lor față de străinătate, politică, manifestările lor particulare, întâmplări cotidiene, ce activități distractive preferau, chiar cum se îmbrăcau. Instinctiv, curiozitatea mea pornea de la realitatea din jur, de la cuvintele celor care au trăit în comunism. Despre ei aș fi vrut să aflu mai multe, în orele de istorie. Și am intuit atunci că istoria este disciplina care îmi poate servi elemente fascinante despre oamenii de astăzi care au trăit și s-au format în comunism. Iar când profesorul a scos din buzunarul de la piept o cărticică pe care ne-a frunzărit-o în fața ochilor numind-o Constituția României, școlarul din mine și-a spus uimit:există în realitate și e chiar în fața mea.

Relatarea anterioară arată că orice demers educațional de succes – care să aibă un impact pozitiv asupra elevului – trebuie să pornească de la cunoștințele sale anterioare, de la ceea ce stăpânește elevul, să fructifice deci cunoștințele sale orientând apoi cunoașterea în funcție de obiectivele urmărite. Se cuvine așadar ca și istoria să fie studiată nu ca pe o înșiruire de întâmplări fără legătură cu viață noastră prezentă, ci tocmai încercând să zugrăvim trecutul pornind de la ceea ce îi este cunoscut elevului și cu uneltele familiare acestuia. De aceea, elevul trebuie captat cu povești, istorioare în care să se regăsească și care să-i inspire emoții. Când concurezi cu filme de animație, jocuri colorate și cântate, trebuie să vii cu o prezentare video pe măsură ca să rămâi in mintea elevului. Fiind în mod natural atras de ficțiune, de basm, de alternative la lumea din jur, copilul are o înclinare naturală spre trecut, dacă profesorul reușește să se adapteze la nivelul copiilor, să vorbească pe limba lor. Școala românească se folosește prea puțin de această aptitudine și, din păcate, perspectiva predării aparține exclusiv adultului. Se vorbește cu elevul de 11-14 ani ca și cum acesta ar fi un adult stăpân pe sine și care cunoaște importanța subiectelor discutate în școală, a evenimentelor istorice pe care e gata să le acumuleze cu o grabă incredibilă pentru a deveni o mică enciclopedie.

În experiența mea, m-a surprins în mod neplăcut revolta unor părinți față de profesoara de istorie care lua uneori pauze de la dictare încercând un dialog cu elevii despre subiectul lecției, pornind uneori de la textele unor istorici. Părinții au reclamat că elevii nu sunt evaluați corect și că nu e cazul să judece istoria, ci doar să o cunoască.

În școala de astăzi elevul trebuie încurajat să-și asume un dublu rol, atât spectator, cât și actor, iar comunicarea, indiferent de disciplină, trebuie să fie bilaterală. Pasivitatea impusă elevului altădată de profesori nu își face loc astăzi printre nevoile copilului. El trebuie să fie atras, cucerit și nu urmărit de pedeapsa notei mici. Nu cred că este just să sancționăm tinerii pentru ceea ce sunt și să-i certăm pentru că au mai puține cunoștințe și abilități, ci să încercăm să îi apropiem de istorie prin metode care să le stârnească interesul. Sunt generații asaltate de jocuri, filme, imagini care concurează să le atragă atenția să-i încânte, și tot ceea ce le oferă școală este o dictare anostă, stearpă, privitoare la realități pe care nu le cunosc și cu care nu rezonează.

Autor: Cristina Tunegaru

Sursa: contributors.ro

DESPRE AGRESIUNEA INFORMAȚIONALĂ DUSĂ ȘI ÎN ROMÂNIA – Interviu realizat de Melania Cincea cu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate

25 august 2016 2 comentarii

În zilele care au trecut s-au spus multe despre o un ipotetic transfer de armament nuclear din Turcia în România, despre Scandalul creat de jurnaliștii de la Sky News, despre războiul informatic în care suntem, vrem, nu vrem, implicație.

 realizează un interesant interviu cu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate, actual preşedinte al Center for Conflict Prevention and Early Warning Bucureşti, în care abordează  subiectul agresiunii informaţionale, dusă şi în România, prin propagandă, troli şi război psihologic.

Ca de obicei, frumoasa jurnalistă bănățeancă, dă dovadă de un profesionalism jurnalistic de la care nu a făcut niciodată rabat.

Interviul a fost publicat pe site-ul putereaacincea.ro la data de 24 august 2016 și pe site-ul  timpolis.ro  la data de 25 august 2016 sub titlul: Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate: “Ni s-a dovedit că în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie”

Eu zic că merită citit…

Iulian Chifu, Melania Cincea

Iulian Chifu, Melania Cincea

Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate:

“Ni s-a dovedit că în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie”

Punerea în circulaţie a informaţiei privind mutarea armelor nucleare din Turcia în România a dovedit că, pe baza unei informaţii cvasi-credibile, eventual cu o sursă sunând europeneşte, în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie, declară într-un interviu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate, actual preşedinte al Center for Conflict Prevention and Early Warning Bucureşti. Un interviu care abordează  subiectul agresiunii informaţionale, dusă şi în România, prin propagandă, troli şi război psihologic.

“De o vulnerabilitate a presei, a spaţiului public românesc poate profita oricine”

Domnule Chifu, zilele trecute a circulat bezmetic prin presa din România ştirea că SUA au început mutarea a 20 de arme nucleare de la baza Incirlik, din Turcia, în România. O informaţie falsă. Credeţi că a ajuns la presă dintr-o eroare sau în cadrul unei acţiuni coordonate?

Problema fundamentală, în acest caz, a fost strict presa românească. A avut doar două surse de documentare: una, jurnalistul bulgar care a scris la Euractiv, şi o a doua, Ministerul român al Afacerilor Externe, care spunea explicit că respinge categoric o asemenea alegaţie. Între timp au apărut sursele din Turcia şi SUA, care infirmă informaţia. În momentul în care există doar două surse, una nesigură – pentru că cine citeşte textul bulgarului realizează că acesta nu dă o afirmaţie sigură –, şi una de negare clară, şi, cu toate acestea, menţine titlul că se transferă arme nucleare din Turcia în România, vorbim despre o încălcare flagrantă a deontologiei.

Iar în lipsă de alte subiecte media, în perioada aceasta de vară, acest subiect, în această formă, cu transferul de arme nucleare, a ţinut prim-planul pe parcursul unei zile întregi. E un test pe care l-a căzut toată presa din România care a preluat şi transmis, în această formă, respectiva informaţie.

Cui şi în ce fel îi putea folosi această informaţie aruncată în spaţiul public?

Mi-e dificil să fac speculaţii în privinţa cui i-ar folosi. Depinde de modalitatea de a o folosi. Dacă este un test, s-a verificat faptul că, pe baza unei informaţii cvasi-credibile, eventual cu o sursă sunând europeneşte, o sursă occidentală, în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie. De o asemenea vulnerabilitate a presei româneşti, a spaţiului public românesc poate profita oricine.

Armamentul nuclear poate fi, totuşi, transportat aşa, ca pe o căruţă cu lemne, doar la înţelegere între doi membri ai NATO, cum s-a lăsat să se înţeleagă în acel articol?

În acest caz, este vorba despre două state suverane. Atâta timp cât e vorba doar despre amplasare, trebuie îndeplinite nişte condiţii ce ţin de siguranţa sitului în care urmează să fie amplasate armele; statul respectiv trebuie să treacă printr-un şir de proceduri interne prin care să aibă acceptul suveran asupra amplasării acestor capabilităţi. Amplasarea armelor nucleare este, însă, sub imperiul strict al secretului militar. Pentru a nu face breşe de securitate, transferul şi amplasarea de arme nucleare nu sunt elemente publice, dar ţin de decizia statului suveran.

Pe de altă parte, vorbim despre modul de stocare – trebuie să existe o anumită infrastructură, iar în afara ei, se impun acorduri complexe cu statul-gazdă, care presupun din start modul în care, în caz de necesitate, se utilizează aceste arme, când, în ce condiţii, pe ce bază. Altfel, transformarea unui stat non-nuclear într-unul nuclear ar presupune încălcarea Tratatului de Neproliferare Nucleară, ceea ce ar însemna o încălcare radicală a regulilor internaţionale.

România a negociat pentru scutul anti-rachetă de la Deveselu mai bine de doi ani. Gândiţi-vă cam ce ar însemna ca un stat să negocieze amplasarea capabilităţilor nucleare ale unui alt stat…

Aţi afirmat că aruncarea pe piaţa media a acelei informaţii privind mutarea armelor nucleare din Turcia în România ar putea fi un test al gradului de vulnerabilitate a presei din România. Nu poate fi luată în calcul şi ipoteza că scopul a fost inocularea ideii că scutul de la Deveselu nu are rol defensiv, aşa cum este de fapt?

Nu, în niciun caz. E un test pentru presă. Informaţia era atât de aberantă şi cădea la cea mai simplă verificare, încât nu se pune problema ca informaţia să fi fost aruncată pentru a fi crezută de cineva. A fost, repet, o informaţie aberantă care a avut parfum de credibilitate doar pentru cineva care nu are habar de ceea ce înseamnă zona de apărare, de securitate, de modul în care funcţionează. Testul a fost făcut mai degrabă pentru lansarea, pe viitor, a unor astfel de informaţii, pe care presa să le preia.

“Scandalul creat de Sky News este un episod dintr-un război informaţional”

Cu câteva zile înainte, România avusese imaginea şifonată de un alt scandal mediatic, cel provocat de Sky News. Acesta ar putea fi catalogat ca un episod al războiului informaţional?

Cu certitudine, acela este un episod dintr-un război informaţional, o secvenţă care a fost utilizată de către toţi cei care aveau interesul să o rostogolească. A fost o făcătură – un montaj, un scenariu jucat în faţa camerelor şi o poveste care afecta fundamental imaginea României, prin referinţa pe de o parte la faptul că armele puteau fi vândute la teroriştii ISIS, în Occident, pe de alta, prin faptul că armele, s-a spus, proveneau din Ucraina, iată, un alt element introdus în ecuaţie.

Nu ştiu cine a făcut-o – dacă e vorba de Moscova, dacă s-a făcut undeva în Londra, dacă a fost făcută de un terţ, dacă a avut de-a face chiar şi cu anumite forţe din România. Cert este că acea Comisie rogatorie şi audierea jurnaliştilor trebuie să scoată la iveală unde duc firele, pentru că, într-adevăr, e un atac la adresa României.

După lansarea acestei ştiri – până la intervenţiile, inclusiv a mea, care au deturnat cu totul sensul –, titlurile din presă erau că traficanţii români de arme vând armament teroriştilor Statului Islamic din Occident. O aberaţie.

“Propaganda, războiul psihologic, trolii sunt componente ale agresiunii informaţionale”

Care sunt obiectivele războiului informaţional şi care sunt mecanismele prin intermediul cărora este purtat?

În principiu, este crearea unei realităţi alternative, false, bazate pe bucăţele de adevăr, pe interpretări, pe distorsionarea realităţii. Obiectivul este acela de a crea în spaţiul public sau într-un spaţiu-ţintă o reacţie, în special cu componentă emoţională, care să preseze asupra decidentului, să-i altereze deciziile.

În cadrul unui război informaţional sunt multe componente în discuţie. Printre ele, componenta de propagandă, deci de orientare, interpretare şi proiectare a unui anumit tip de idei asupra unei pieţe. Apoi, componenta de lobby, care presupune găsirea unui număr de instituţii media, de editorialişti, analişti care să aducă în spaţiul public argumentele care fuseseră deja stabilite. O a treia componentă ţine de războiul psihologic, unde sunt aruncate în joc elemente care alterează fundamental, atacând emoţional modul de reacţie a unei populaţii sau a unor categorii de populaţie care să reacţioneze şi să influenţeze decidenţii. Mai e componenta războiului de troli, adică acei comentatori plătiţi din spaţiul virtual, care dirijează interpretările şi care fac un test celor care, virtual, s-ar alătura ideilor propagate şi care le-ar putea sprijini, şi merg până la a identifica, a forma şi a-i aduce împreună pe toţi cei care susţin un tip de idee pe care cel care lansează atacul vrea să-l promoveze. Cei convinşi sunt folosiţi mai departe ca multiplicatori.

Războiul informaţional este extrem de elaborat deja şi a ajuns până la nivelul la care Federaţia Rusă încearcă influenţarea alegerilor din SUA.

“Agresiunea informaţională a Federaţiei Ruse este dusă şi în fostele state socialiste, şi în SUA”

Acest subiect al războiului informaţional e de o bună perioadă în atenţia dumneavoastră; dovadă stă şi recentul volum, Războiul informaţional: tipizarea agresiunii informaţionale a Federaţiei Ruse, apărut la Editura ISPRI al Academiei Române, la care sunteţi co-autor. În afara episodului Sky News aţi sesizat şi altele care indică faptul că în România se duce un război informaţional?

Războiul informaţional se desfăşoară în toată lumea. Vorbind despre agresiunea informaţională a Federaţiei Ruse, aceasta este dusă şi în fostele state socialiste, deci pe linia frontierei NATO şi UE, şi în SUA. Există un pachet comun de tehnici şi pachete, care se pliază însă pe contexul în care este dusă agresiunea informaţională .

Şi în România se duce acest război informaţional. Volumul pe care l-am realizat are trei părţi – una teoretică, de prezentare a modului în care funcţionează războiul psihologic, instrumentarul folosit, o alta care studiază principalele instituţii media şi grupuri din România şi o parte care se referă la Republica Moldova.

Temele generale, mari care ţin de România sunt separarea SUA de UE, ruperea UE, subminarea raportului dintre România şi Turcia (acum, după puci, o vedem explodând), naţionalismul, anti-imigraţionismul, internaţionala naţionalistă globală, eurasianismul (care spune că centrul lumii este Rusia, Europa fiind doar o componentă ce trebuie să se alinieze şi să se integreze într-o Rusie care vine cu conducerea ideologică şi resursele de materii prime), apoi sunt teme în funcţie de evenimentele în derulare.

“Să nu credem chiar tot ce se promovează în spaţiul public”

Cum poate fi contracarat războiul informaţional pe termen lung, dar şi pe termen scurt? Doar de către autorităţi sau există şi metode la îndemâna fiecăruia dintre noi?

Evident că fiecare dintre noi putem să ne uităm cu mult mai multă atenţie la ştirile care ne sunt oferite, la informaţiile care se vehiculează, pentru a verifica sursa şi credibilitatea ei. Să nu credem chiar tot ce se promovează în spaţiul public.

Efortul fundamental revine, evident, autorităţilor, pe două dimensiuni. Pe o dimensiune ne raportăm la termenul scurt, pe cealaltă, la cel lung. Pe termen scurt, războiul informaţional, care este menţionat şi în Strategia Naţională de Apărare, ar trebui să fie abordat într-o formulă integrată, ca integrator fiind o instituţie responsabilă, finanţată în acest sens. Pe termen mediu şi lung, în primul rând vorbim despre educaţie, despre introducerea în programa şcolară a unor ore în care să se vorbească despre elementele fundamentale ce ţin de modul în care arată diversiunea, de ce înseamnă teoria conspiraţiei şi limitele ei, de modul în care pot fi găsite surse alternative de informare, de modul în care căutăm în zona internetului, în care acordăm sau nu credibilitate unei informaţii. Aşa pot fi creaţi nişte anticorpi naturali fiecărui om, pentru ca societatea să aibă alternative şi să poată dezvolta, la rându-I, anticorpii necesari să reacţioneze tocmai prin cunoştinţele publicului, care nu mai poate fi foarte simplu dirijat. Dar acest lucru, care vizează o strategie pe temen mediu şi lung, nu exclude un instrument de apărare, care trebuie făcut cât mai repede, pentru că războiul informaţional este răspândit pe scară foarte largă şi este practicat de mulţi actori.

* * * * *

RECOMANDARE: 

Citeşte şi: Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial: “Federaţia Rusă va utiliza, oricând, orice vulnerabilitate europeană pentru a-şi promova propriile interese”

Elena Robu a descoperit gaura de la macaroană: a aflat și ea că Republica Moldova nu are nici un viitor

Jurnalista Elena Robu, frumoasa moderatoare a portalului de știri Unimedia  din Republica Moldova, în trecut angajată la Compania Teleradio Moldova şi Radio Moldova, descoperă apa caldă și gaura de la macaroană.

Deși era evident încă e la apariția ca stat independent că această țară va un lamentabil eșec deoarece nu are resursele necesare, Elena Robu constată abia în 2016 că, citez, ”Republica asta nu are viitor”

Nici nu se putea altfel dacă ne gândim că în afară de lipsa de resurse Republica Moldova a încercat să sugă de la două oi, oftând la podurile de flori către România dar dând frumușel din codiță și bălind vesel când era mângâiată pe scăfârlie de Kremlin. Moldovenii constată acum că ipocrizia se plătește …

Pe 27.01.2016, pe siteul său, frumoasa jurnalistă Elena Robu publica articolul Republica asta nu are nici un viitor  pentru a reveni pe 24.08.2016 cu Statul independent R. Moldova a eșuat.

Elena Robu

Citiți:

Republica asta nu are viitor

Astăzi sunt pesimistă în privința viitorului aceste republici în care trăiesc, după discuțiile pe care le-am avut „off the record” cu fostul ministru al Finanțelor, Veaceslav Negruța, după emisiunea Alb&Negru. În timp ce oamenii protestează, trăiesc cu frica pentru ziua de mâine, nu văd decât negru în jurul ochilor, cei care dirijează schemele frauduloase fură în continuare din banul public, din banul cetățeanului. Sunt prea mulți oameni implicați la toate nivelurile, încât azi nu pot vedea o ieșire din această mocirlă, nu pot vedea cum și mai ales cine va fi în stare să distrugă toate aceste scheme, monopoluri, instituții preluate/capturate.

De sine stătător acest stat nu poate avea viitor. 6 ani de zile ne-au asistat partenerii europeni, ne-au oferit bani pentru realizarea reformelor, doar că așa-zisa guvernare pro-europeană a compromis tot ce se poate compromite. Și acum spun cu toții într-un glas că situația este gravă.

În cadrul emisiunii Alb&Negru de astăzi, fostul ministru al Finanțelor Veacelsav Negruța vorbea despre faptul că această criză gravă a fost provocată de actuala guvernare, de iresponsabilitatea de care a dat dovadă, în special în ultimii doi ani. De asemenea, această guvernare a evitat să rezolve ghemul de probleme care se tot aduna. A fost un credit de încredere oferit de cetățeni, dar și de partenerii externi pentru guvernarea declarată pro-europeană, dar acum nu mai este nimic.

De la Independență și până acum niciun Guvern nu a fost în stare să aducă bunăstare pe termen mediu cetățenilor acestei țări, nu a fost capabil să democratizeze acest stat și să pună legea mai presus de funcție sau interes personal. Și au fost peste 14 Guverne în 24 de ani de Independență.

Ce m-ar face să cred că de acum încolo lucrurile se pot schimba. Au fost mai mulți așa-ziși eroi în 25 de ani de Independență care au obținut încrederea oamenilor, dar după asta au dezamăgit atât de mult, încât este destul de greu să vezi luminița de la capătul tunelului.

Sursa: elenarobu.wordpress.com

Statul independent R. Moldova a eșuat

Scriam la începutul anului despre faptul că R. Moldova ca stat independent nu are viitor, din cauza unei societăți care nu poate produce elite politice, pentru că timp de 25 de ani nu s-a găsit nicio persoană de la conducere căreia să îi pese de interesul național al acestui teritoriu. Totul rămâne în vigoare.

Iată mai jos câteva dintre declarațiile deputatului din primul Parlament, Andrei Țurcanu, în cadrul emisiunii Alb&Negru de la UNIMEDIA.
*Semnarea Declarației de Independență a fost doar o verigă într-un lanț de mari manifestări culturale care atunci viza un singur lucru – ruperea imperiului sovietic.

*Mulți dintre deputați pe atunci nu știau cum să voteze în ziua de 27 august 1991. Se credea că URSS se va reface. Unii deputați s-au aflat departe de țară, la odihnă.

*Ceea ce s-a întâmplat la Moscova a fost hotărâtor pentru republicile unionale.

*Mulți încearcă să face scenarii geopolitice, dar nu cred că scenariul Independenței a fost scris la Moscova. În istorie apar momente de unde nici nu te aștepți.

*La Moscova, forța hotărâtoare a fost Boris Elțin. Între timp, și în republicile periferice s-au găsit doritori să fie președinți. Dar exista și entuziasmului poporului de atunci de a se rupe de URSS, de a fi liberi. Astăzi nu mai există așa ceva, doar se plătește, se hrănește, se organizează muzică, se aduc sarmane. Asta este deja manipulare, nu demostrație populară.

*Ideea de Unire a apărut mai târziu. Dar Bucureștiul a spus NU, adică a tăcut categoric. Atunci România era hărțuită din toate părțile, era în situația Iugoslaviei de mai târziu. Dacă se producea unirea, putea ca această hărțuire să dezmembreze statul român. Asta a fost logica celor de la București care au decis să nu se facă unirea. Era un scenariu plauzibil. Dar nu se pune problema de trupele rusești, ele erau într-o derută totală. Nu se știe dacă era un scenariu dirijat doar de Moscova. Puterea care a decis cel mai mult în Iugoslavia a fost Germania.

*Primul președinte al R. Moldova Mircea Snegur nu a vorbit niciodată în public despre unire, dar cred că în unele momente își dorea unirea. A fost ușor influențabil. Ușor se aprinde, ușor se stinge, este explozibil uneori unde nu trebuie, este întârziat acolo unde ar trebui să ia o decizie categorică. În Parlament erau două forțe: democratice și agrariene. Care îl luau în mâini în anumit moment acela era Mircea Snegur.

*A fost marea greșeală a primului președinte aderarea la CSI. A mai fost și ciocnirea șampaniei la Moscova cu Igor Smirnov. Dar a fost o greșeală strategică că s-a dus acolo. Mircea Snegur era pe atunci un bun moldovean, dar venea din nomenclatura sovietică. Cu siguranță, a fost chemat de Elțin și el nu a putut să refuze, pentru că ceva din șurubașul cela a spus „Du-te” și el s-a dus. Ar fi putut găsi motive să nu plece, dar pentru asta trebuia să mai multă voință.

*Președinția dlui Lucinschi a fost un total tembelism. El n-a făcut greșeli pentru că nu a făcut nimic. Asta este marea greșeală a unui politician care are în mâini atâtea pârghii de decizie și a nu face nimic este crima cea mai mare. Nu a fost neutru în problemele economice, s-a dat în stânga și în dreapta.

*Firul nu s-a rupt. De la bun început nu erau evidente, structurate clanurile, nu erau schemele, dar existau oamenii. La început cei care au fost în sistemul sovietic, au început să se structureze și să găsească schemele pentru a ajunge la ceea ce s-a ajuns azi, unde se știe ierarhia unde se duce și cât se duce.

*Noi am fost așa, societatea, și nu putea fi alt președinte decât Snegur în acea perioadă, deși au fost oameni cu viziune, curaj.

*Algoritmul de partajare a funcțiilor este un blestem pentru această republică. Fiecare știe ce ia.

*Am fi putut câștiga ușor războiul din 1992. Nu l-am câștigat pentru că nu s-a vrut. Forețele oculte, hunul din noi, care în loc să apere interesul național, făceau averile de ieri și azi. Ne-a jucat festa caracterul lui Mircea Snegur. Pe front erau multe persoane care apărau alte interese, nu pe ale noastre.

*Astăzi suntem un vid de putere, un vid de responsabilitate, de sus până jos, nu mă refer doar la elita politică. Este svobădă fără răspundere.

*Alegerile prezidențiale nu rezolvă problemele cu care se confruntă întreaga societate. Scrutinul nu va aduce un președinte care să vrea să răstoarne munții.

*Nu avem dictatură, dar avem monopol de putere politico-economic al unei singure persoane, Vlad Plahotniuc, + PD

*Nu am niciun fel de speranță pentru viitorul R. Moldova. A fost o soluție independența. Putea să existe un stat independent, prosper, democratic, așa cum ne-am dorit. Dar proiectul a eșuat.

*Ideea care prinde aripi tot mai evident este cea a reunirii. Realizarea o văd un pic altfel, decât votată în Parlament. Cere multă organizare, pregătire și neapărat printr-un referendum. Consider că în situația actuală această opțiune este unica alternativă politică a R. Moldova, însă pregătită minuțios.

*Dacă nu ajungem la soluția despre care am vorbit, în 2050, așa cum scriam în poezia mea „Ghid turistic R. Moldova 2050”, rămân aici doar niște coclauri și niște vite fără stăpân pentru că ei au plecat prin marile orașe ale lumii, au emigrat, au murit, au umplut cimitirele. Mai este și un tren care cară aceste vite sălbăticite la abator pentru săpun dincolo.

Sursa: elenarobu.wordpress.com

MELANIA CINCEA: Nu oglinda e vinovată

melania-cinceaAnaliza celui mai recent Eurobarometru referitor la încrederea românilor în Justiție ar trebui să plece de la problemele din sistem, nu de la cei care le-au adus în discuție. Să nu fie o negare a imaginii din oglindă.

Diminuarea cu 13 procente a încrederii românilor în Justiție și în sistemul judiciar față de anul 2015, de la 48 la 35 la sută, cea mai mare scădere într-un timp atât de scurt, înregistrată de o instituție europeană – așa cum arată datele celui mai recent Eurobarometru al Comisiei Europene – ar trebui să fie un semnal major de alarmă.

Cum nu rezultă cauzele acestei stări de fapt, nu e clar la ce se raportează respondenţii: la Parchete sau la instanţe. Dacă termenul de „justiție” nu se suprapune, în mintea multora, cu anticorupția; pentru că, de o lungă perioadă, majoritatea subiectelor de presă inserate la rubrica justiție vizează cu preponderenţă lupta anticorupție și cele două instituții vizibile pe acest front: DNA și ÎCCJ. Sau dacă nemulţumirea vizează justiţia televizată sau pe cea la care se raportează prin experienţe personale.

În lipsa unor informații certe, ar putea fi luată în calcul ipoteza că scăderea încrederii e legată de politica editorială a unor canale media cu patroni în pușcării sau în cercetări penale; totuși, aici, politica anti-Justiție nu e nouă. Altă ipoteză – acuzele aduse de unii politicieni Justiției, mai cu seamă DNA, cu motivaţii şi argumentaţii diferite; dar nici ele nu sunt un element de noutate. Ar mai fi ca ipoteză derapajele unor instituții din sistemul judiciar: excese de zel duse până la limita abuzului, acceptarea interferenței serviciilor de informații în actul de justiție ori trenarea unor dosare.

Excese de zel.  Aici poate fi încadrată justiția televizată, plimbarea suspecților încătușați prin fața presei ori acţiunile mascaţilor cu presa de faţă. Sau arestările preventive care, deşi măsură excepţională, deveniseră, la un moment dat, regulă în cazul persoanelor publice cu notorietate, intrate în vizorul DNA, chiar dacă faptele erau vechi şi consumate. Sau graba cu care s-au derulat unele anchete – cu câteva cereri de urmărire penală şi de arestare emise pe numele unei persoane, în câteva zile – faţă de lentoarea manifestată în cazul altora. Mai poate fi lipsa de reacție a Inspecției Judiciare față de reclamațiile referitoare la abuzuri și încălcări ale drepturi fundamentale, aduse de persoane anchetate.

Scriam din primăvara anului trecut că o anticorupţie eficientă pe termen lung nu se face cu exces de zel care frizează, uneori, abuzul, că în Justiție nu se poate aplica principiul „Scopul scuză mijloacele”. Pentru că, aşa, mai binele scontat poate face loc mai răului. Pentru a fi eficientă pe termen lung, Justiţia trebuie să fie nu doar puternică, ci şi credibilă. Orice abuz – chiar și făcut în numele unei cauze nobile, cum e lupta împotriva corupției – o poate decredibiliza şi vulnerabiliza.

Lipsa unui răspuns credibil la interferența serviciilor de informații în Justiție. Declarația şefului Direcţiei Juridice a SRI, care spunea că instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii, nu a fost lămurită nici până azi. CSM, garantul independenței Justiției, a decis că nu a fost afectată independenţa Justiţiei și a refuzat să desecretizeze informaţiile transmise de SRI, ca răspuns la această problemă. Lucrurile nu sunt clare nici în privința „acoperiților din Justiție”. Aducerea problemei în atenția publică a fost urmată de luni de tăcere din partea CSAT, în ciuda presiunilor publice. Când la începutul acestui an, anunţa, în sfârşit, că în Justiţie nu sunt „acoperiți”, șeful Cancelariei prezidenţiale declara că CSAT nu are capacităţi proprii pentru a umbla după ofiţeri acoperiţi…

Dosare tergiversate. Trenarea unor dosare de mare importanță sau a altora care avuseseră parte de o intensă prezentare mediatică, poate fi un alt motiv de erodare a încrederii opiniei publice. Să ne amintim de câteva:

Dosarul „Bechtel”, care vizează dispariția contractului cu această companie, este plimbat, de doi ani, între Parchetul General, DNA şi un Parchet de sector, fără să se întâmple nimic notabil.

Dosarul „Revoluției”, readus în atenția publică în toamna lui 2016, când Parchetul General decisese clasarea, este o sfidare la adresa actului de justiţie. Deşi a fost tergiversat 25 de ani, niciunul dintre procurorii care şi-au bătut joc de dosar nu a fost tras la răspundere; pactizând cu ei, Inspecția Judiciară nu a dispus verificări. Dosarul „Mineriadei” e într-o situaţie asemănătoare.

În dosarul „Votul din diaspora” o primă solicitare de începere a urmăririi penale și doar una singură – pe numele lui Titus Corlățean, fost ministru de Externe – a venit la aproape un an și jumătate după ce DNA preluase cauza de la Parchetul General.

Din dosarul privind retrocedările ilegale de păduri – în care printre cei trimiși în judecată se numără Viorel Hrebenciuc şi Tudor Chiuariu – în ianuarie 2015 a fost disjunsă cauza privindu-l pe Ilie Sârbu; de atunci, nu s-a mai auzit nimic despre acest caz.

Acest Eurobarometru ar trebui să fie un motiv de analiză critică, obiectivă – poate chiar ajutată de un nou sondaj, comandat de Ministerul Justiției, care să evidențieze cauzele erodării imaginii Justiţie. Să plece de la problemele din sistem, nu de la cei care le-au adus în discuției; să nu fie un motiv de negare a imaginii din oglindă, de supărare pe oglindă. Altfel, în lipsa unei diagnoze corecte, nu e posibil un tratament eficient.

Autor: Melania Cincea

Articol publicat pe:

timpolis.ro  , putereaacincea.ro 

și în revista22

OMERTA: Sexy LOV (Lia Olguța Vasilescu) zice că nu l-a dat în gât pe Iohannis pentru că: ”… în mod clar … mi-aș fi recunoscut vinovăția”

22 august 2016 2 comentarii
Lia Olguța Vasilescu

Lia Olguța Vasilescu

După cum afirmă dcnews.ro, primărița Craiovei, Lia Olguța Vasilescu,  ar fi fost prezentă sâmbătă la Antena 3 în emisiunea  ”Q&A” realizată,  de Alessandra Stoicescu. 

Pentru cine nu știe, în respectiva emisiune  se desfășoară de obicei o adevărată orgie de rahatofili sub ochiul vulturesc al amfitrioanei ca nu cumva cineva din cei prezenți să o i pe lângă ce i s-a trasat ei ca sarcină la ședința de redacție din ziua respectivă. Cum cineva o ia pri arătură cum Stoiceasca sare, scuzați de expresie, ca Dana Grecu și îl pune la punct.

Sâmbătă a fost boierie pentru Alessandra. A avut-o invitată pe Sexy L.O.V. Lia Olguța Vasilescu, primărița Craiovei, ea însăși, cu puternice obiceiuri rahatofile supte de la nesecata țâțâ a lui Corneliu Vadim Tudor, o adevărată somitate în domeniu, personalitate pe care până și pământul l-a primit cu mare greutate.

Olguța Vasilescu, gură mai mult decât bogată (olteancă pur sânge, deh), a spus că dacă ar fi acceptat să facă denunțul împotriva lui Iohannis ar fi însemnat să își recunoască ea însăși vinovăția.

„Din momentul în care am ajuns la DNA ca să mi se instituie sechestrul pe suma de bani pe care o mai aveam, în jur de 40 de mii de euro, procurorul a intrat în acea încăpere și m-a întrebat: «Am văzut în spațiul public că deja v-ați pronunțat vizavi de alți primari. Vreți să faceți un denunț împotriva lui Klaus Iohannis?»  Și am spus: «Categoric, nu.» În primul rând, că dacă aș face un denunț e ca și cum mi-aș recunoaște vina că aș fi făcut ceva ilegal, ceea ce nu este din punctul meu de vedere o faptă ilegală. În al doilea rând, eu nu am făcut niciodată rău nimănui și nu vreau să mă apuc să o fac. Și aici s-a încheiat discuția.

Procurorul nici nu avea ce să caute acolo, erau polițiștii judiciari care stabileau împreună cu mine care este averea mea. Au fost și ei foarte șocați să vadă că sunt un primar sărac.

Cred că e în primul rând o capcană pentru mine. Dacă eu aș fi depus un denunț, fără îndoială Klaus Iohannis ar fi avut un dosar în așteptare timp de încă 3-7 ani cât va fi președinte, dar în mod clar eu atunci mi-aș fi recunoscut vinovăția”- a declarat Sexy L.O.V.

Amintesc că pe 19 iulie, când s-a prezentat, cu acel zâmbet prefabricat îndelung în fața oglinzii, cea mai sexy primăriță din istora Băniei a afirmat că procurorii i-au cerut să îl dea în gât cu ceva pe Klaus Iohannis dar ea nu și nu … 

Administratia Prezidentiala a transmis atunci  că primarului Craiovei bate câmpii cu privire la presedintele Klaus Iohannis, declarațiile ei fiind neverosimile, aratand apoi ca aceasta nici măcare nu îl cunoaște  pe seful statului. „Povestea d-nei Lia Olguta Vasilescu – declara atunci Administratia Prezidentiala – este neverosimila. Nu il cunoaste personal pe presedintele Romaniei, l-a vazut doar in fotografii. Doamna Vasilescu nu poate sa vehiculeze astfel de povesti”.

Ce să mai zic? Mare lucru omerta asta …

Angela Merkel nu mai vrea să aibă de-a face cu România … VIELEN DANK HERR IOHANNIS !

21 august 2016 3 comentarii
Angela Merkel

Angela Merkel

În perioada de dinainte de alegerile prezidențiale se încerca acreditarea ideii că Iohannis, Herr von Siebenburger, este mai mult decât de recomandat deoarece, astfel România va intra în grațiile Germaniei, iar frau Merkel va intra în orgasme prelungite când va auzi de această țară.

E drept, imediat după alegeri, părea că Angela Merkel îi acordă o oarecare atenție proaspătului președinte al României… părea doar.

Nu știu dacă e sau nu o coincidență,  la un moment dat a părut vă Iohannis se ferește ca parlamentarii de DNA de a da ochii cu frau Merkel, coincidență sau nu, cam în aceeași perioadă președintele României s-a trezit deposedat de una din casele sale de justiție pentru că ar fi făcut oarece mânării cu acte false.

Că Merkel nu îl mai bagă în seamă pe fostul șef al Frontului Democrat German și primar al Sibiului, mai e cu  e. Faptul că doamna cancelar evită pe față relațiile cu România e grav.

Angela Merkel care începe o ofensivă înainte de BREXIT, se va întâlni cu Francois Hollande, președintele Franței și cu Mateo Renzi, premierul Italiei, pe insula italiană Ventotene, un loc simbol al construcţiei europene într-un loc încărcat de simboluri, o fostă închisoare de pe această insulă a fost deţinut pe vremea regimului fascist Altiero Spinelli, om politic considerat unul dintre părinţii fondatori ai UE.

După această întîlnire, cancelarul german se va deplasa miercuri în capitala Estoniei, Tallinn, joi la Praga şi vineri la Varşovia, capitala Poloniei, unde pe lângă întrevederile bilaterale,  va participa şi la o reuniune a premierilor ţărilor Grupului de la Vişegrad (Cehia, Polonia, Slovacia şi Ungaria).

Și, în final, Angela Merkel va reveni la Berlin unde, la castelul Meseberg pe premierii olandez, suedez şi danez, pentru ca sâmbătă să se reunească cu şefii guvernelor din Austria, Bulgaria, Croaţia şi Slovenia.

Da … cu România pare a nu vrea să aibă de-a face deși în Marea Britanie există peste 400.000 de emigranți români și poate am fi și noi interesați să ne spunem părerea despre BREXIT.

Mulțumim frumos herr Iohannis și vacanță plăcută pe acolo unde vă duceți pentru a vă arăta disprețul superior față de țara căreia, încă, îi mai sunteți președinte. 

Că veni vorba, poate vă vine ideea să ne trimiteți o scrisoare din care să înțelegem că e sub demnitatea dumneavoastră de neamț respectabil. V-am mulțumi și mai mult…

Diana Tușa și-a dat demisia din partid pentru că i se pare „impropriu” ca PNL să vorbească despre schimbare şi să se întoarcă la Caragiale.

Diana Tușa

Iată că ceea ce era de așteptat  s-a întâmplat. Diana Tușa, deputat PNL, și-a dat demisia din partid afirmând că aşa cum este acum, PNL nu are nevoie de oameni cu idei şi proiecte precum și că i se pare „impropriu” ca PNL să vorbească despre schimbare şi să se întoarcă la Caragiale.

„Conştientizând ca PNL din 2016 nu are nevoie de oameni ca mine. Nu are nevoie de idei şi proiecte. Drept pentru care, dragi colegi, vă anunţ că îmi dau demisia din PNL”, a declarat doamna Tușa  în cadrul Adunării Generale pentru alegerile PNL Sector 1.

Deputatul PNL a mai suținut că „impropriu” ca PNL să vorbească despre schimbare şi să se întoarcă la Caragiale. „Nu aş fi vrut să vorbesc în seara asta, Cristi (Cristi Buşoi, liderul PNL Bucureşti-n.r.), însă m-am săturat de atâta ipocrizie (…) M-am săturat să ne facem că schimbăm, dar nu schimbăm nimic, să ascundem gunoiul sub preş (…) Atâta vreme cât deciziile vin de undeva arbitrar fără nici un fel de criteriu logic vom avea astfel de rezultate. Credeţi că alegerile din iarnă se vor câştiga aşa? Mi se pare impropriu să vorbim despre schimbare, dar să ne întoarcem la Caragiale. Să schimbăm, dar să nu se modifice nimic”, a afirmat Diana Tuşa.

Doamna Tușa a afirmat că  filiala PNL Sector 1 a avut rezultate timp de 12 ani deoarece deciziile care s-au luat în cest timp nu au fost impuse de la centru, Alexandru Nazare neavând cum să câştige alegerile din sector când eraevident că în sondaje este mult în spate.

 Extrem de iritată s-a arătat doamne Tușa pentru faptul că, la începutul zilei, nu era trecută pe convocatorul pentru alegerile interne din organizaţie, deşi era membru al filialei de 18 ani. A fost plăcut surprinsă să vadă când a ajuns la Adunarea Generală a PNL Sector 1 că totuşi se află pe listă.
La plecare Diana Tuşa avea lacrimi în ochi, lucru care i-a determinat pe cei mai mulți din cei prezenți să o aplaude cu multă căldură.

În seara aceleiași zile, (joi) liberalii din sectorul 1 s-au reunit pentru alegerea unui nou preşedinte al organizaţiei de sector.

Umilit de Mancester, Becali va concedia toți jucătorii. Steaua va avea de acum în lot doar fete superbe

Noul lot al Stelei

Noul lot al Stelei

Umilința de a fi pierdut cu scorul de 0-5 la București cu Manchester City nu a fost înghițită atât de ușor de finanțatorul Fotbal Club Steaua București, Gigi Becali.

Încă înainte de finalul meciului scouterii Stelei au fost trimiși de urgență în Brazilia să caute jucători, Becali punând la dispoziție multe milioane de euro. 

După meciul retur cu formația britanică  toți jucătorii actuali vor fi concediați urmând să fie prezentată noua echipă cu care Steaua va aborda în continuare campionatul intern și meciurile din cupa UEFA,  într-o grandioasă ceremonie.

Cei prezenți la Arena Națională când noua formație a Stelei făcea o repetiție pentru ceremonia de prezentare au avut parte o surpriză greu de imaginat. Titulari noii  Stele sunt de fapt … titulare. Niște superbe fete fete care oricând ar putea face față unei prezentări de modă.

O schimbare șoc, aflăm pe surse, va fi și în ceea ce privește echipamentul. În loc de șorturile cu care ne-am obișnuit echipierele stelei vor evolua în niște șorturi minuscule care mai repede vor promite decât să ascundă, iar tricourile se vor termina un pic deasupra părții de jos a minunaților sâni 100% NATURALI  ai fetelor.

Da, e adevărat – a tunat  Gigi Becali la întrebările jurnaliștilor – Steaua va folosi o echipă de fete. De ce să fie împotriva regulamentului? Cum pot exista arbitre femei în Divizia A de ce nu ar exista și fete ca jucători?

Să fie păcat să își arate formele cu care le-a dotat Dumnezeu? Cum o să fie păcat? Femeia nu tot Dumnezeu a făcut-o? Se știe că ce e frumos și lui Dumnezeu îi place, nu?” a mai declarat finanțatorul Stelei.

Americanii nu vor aduce în România armamentul nuclear de la Incirlik din Turcia deoarece se tem că se fură

Racheta nucleară

Posibilitatea de a se muta armamentul nuclear american  cantonat la baza aeriană militară  de la Incirlik din Turcia a stârnit mari cotroverse în România.

Comandantul  fortelor americane din Europa, generalul american Ben Hodges a ținut să dezmintă această posibilitate.

”Am avut o întâlnire de urgență cu alți comandanți ai NATO și am ajuns la concluzia că oricât de frumos ne-ar ruga românii să instalăm și în România câteva rachete nucleare măcar așa, de sămânță nu are nici un rost.
Am testat această posibilitate cînd a început criza din Crimeea dar s-a dovedit a fi un fiasco total. Din cele 247 de rachete instalate în Județul Vaslui seara, dimineața am mai găsit doar una. Se furaseră.” – a spus generalul Hodges într-o scurtă declarație de presă.

Generalul american a mai povestit că racheta care a fost  parțial recuperată a fost găsită absolut întâmplător în căruța unui localnic.
Acesta, în drum spre târgul de animale unde avea de când să o vândă, s-a oprit la fratele său să îi ceară niște bani împrumut. După câteva pahare, alertați de câini cei doi ai ieșit afară să vadă ce se întâmplă.  Niște țigani doreau să o fure ca să o dea la fier vechi.

Din păcate, racheta nu a putut să fie recuperată integral, combustibilul lichid l-a băut cu niște prieteni la un popas anterior iar explozibilul nuclear l-a sfărâmat cu ciocanul și l-a dat la porci ca leac împotriva limbricilor.
Porcii nu au scăpat de limbrici dar au început să strălucească.

Generalul american a mai spus că vasluianul nega că ar fi vorba de o rachetă americană ci de una rusă pe care a găsit-o în spatele wc-ului de acasă când plivea la cânepa neagră, dar drapelul american inscripționat pe rachetă a dovedit că minte.

ELENA CRISTIAN (De profesie redactor șef mâncător de rahat) vrea desființarea declarațiilor de avere, cică sunt inutile

17 august 2016 Un comentariu

Ieri îl auzeam pe Mircea Badea cum, după ce și-a compus o față ridicolă dar care se dorea obosită, obidită și scârbită,  se plângea că nu mai are tăria  de a citi articolele care au în titlu cuvinte ca „penali”, „corupți” etc… pro și simplu nu mai poate.

Ei bine, surpriză, azi, pe jurnalul.ro site-ul infecției media, Jurnalul Micțio … pardon … Național, sub semnătura asumată a Elenei Cristian (din câte știu, redactor șef la publicația respectivă) un de care te și miri că nu e grasă ca o scroafă condamnată le belire de Crăciun la cât rahat bagă la maț. Articolul se numește ”Inutilele declaraţii de avere” și nu e altceva decât o jenantă pledoarie pentru desființarea declarațiilor de avere. Adică de ce ar trebui să știm noi cu cât i-a … crescut piciorul unuia care ocupă funcții, alese sau numite, plătite din bani de la buget?

Nu e treaba noastră … de ce să ne ofticăm noi dacă cineva a avut noroc să ajungă undeva unde poate fura ca la balamuc?

Întotdeauna m-am întrebat dacă muierea asta se spală pe dinți și pe maniqură după ce grohăie pe  la vreo emisiune a Antenei 3 sau publică vreun articol. Dacă nu o face cu multă determinare cred că cei din jurul ei sunt în mare pericol, pute ca dracu la cât rahat înghite…

Citiți și vă uimiți:

Inutilele declaraţii de avere

ELENA CRISTIAN Profesia: Mâncătoare de rahat.

ELENA CRISTIAN
Profesia: Mâncătoare de rahat

6.627.385 declaraţii de avere şi de interese există în acest moment pe site-ul controversatei, eu aş spune inutilei, ANI. Dacă ai o zi liberă, în care Facebook-ul nu-ţi oferă satisfacţie prea mare ori canicula nu te lasă să ieşi din casă, te poţi distra copios studiind peticele de hârtie completate de câteva categorii profesionale sau mai puţin profesioniste. Vei găsi acolo averi fabuloase strânse din nunţi şi botezuri. Sau moşteniri cum numai în filme ne este dat să vedem. Ori generozitatea întruchipată în împrumuturi cu multe zerouri, oferite fără dobândă, evident. Proprietăţi închiriate pe sume care i-ar face invidioşi pe deţinătorii de ranch-uri în zone de prestigiu. Iar lista poate continua cu achiziţii chilipir – cum numai în politică poţi întâlni. Nu lipsesc nici colecţionarii de tablouri sau deţinătorii unor adevărate parcuri auto sau bijuterii de mare valoare.

Nu mi-am propus să fac un sumar al averilor celor care – conform legislaţiei – trebuie să şi le declare. Însă mi-am propus să mă întreb la ce folosesc aceste declaraţii de avere. Cele de interese au mai fost luate la puricat, iar unii au plătit conflictul. De cele mai multe ori, însă, ANI s-a întors de la judecată cu coada-ntre picioare.

Revin însă la declaraţiile de avere. Care este scopul depunerii acestor declaraţii, exceptând cantitatea de informaţii exploatată de presă? Există undeva în ţara asta cu 1,4 milioane de bugetari şi alte câteva sute de mii de altfel de angajaţi plătiţi tot de către stat vreo instituţie care să se uite pe aceste declaraţii şi să întrebe: „Domnule X, ai încasat în anul precedent 100.000 de euro, dar achiziţiile, depozitele, cheltuielile, împrumuturile dvs. sunt de 200.000 de euro. Şi nu aveai în declaraţia precedentă 100.00 de euro, care să justifice shopping-ul. De unde ai banii? Şi mai ales ce impozite şi taxe ai achitat?”. Şi evident că acestea sunt doar o parte dintre întrebări. Pentru că, în unele declaraţii de avere, spălarea de bani se vede cu ochiul liber. La fel şi evaziunea fiscală sau aşteptarea unor foloase necuvenite prin oferirea de împrumuturi fictive, care evident că nu pot fi justificate.

Se pot face multe discuţii pe marginea acestui subiect. Fondul rămâne însă. De ce nu se vrea ca aceste declaraţii de avere să fie ceea ce s-a spus înainte de a fi implementat proiectul: calea prin care să se elimine corupţia de orice fel din clasa politică sau din instituţiile statului? De ce au ajuns aceste declaraţii de avere un soi de „să ne batem în averi”? O citez pe doamna fost ofiţer SRI, actual judecător şi candidat la CSM: „Puteam să nu declar această avere”. Sigur că puteaţi, doamnă! Nu conta că aţi fi încălcat legea. Oricum nu ar fi verificat cineva. Nici dacă v-aţi declarat averea, nici dacă aţi dobândit-o în mod legal.

Autor: Elena Cristian

Sursa: jurnalul.ro

Data publicării: 11 Aug 2016

În 1947 Regele Mihai a ABDICAT de bună voie …

16 august 2016 8 comentarii

După 89 românilor li s-a tot picurat în creier faptul că abdicarea Regelui Mihai I nu trebuie luată în seamă.

Era tânăr și nu a putut rezista presiunilor sovietice. Un document cât se poate de autentic, transcrierea unei discuții între Regele Mihai I și Dr. Petru Groza ne arată că abdicarea lui Mihai I a fost unul voluntar generat de lașitatea celui care era la ora aceea Monarh …

Ar trebui ca să se mai renunțe la puparea dosurilor ”majestăților” lor, măcar pentru că le provoacă dureri la hemoroizi…

Poate DNA ar trebui să își bage un pic coada … Așa, dedragul  adevărului istoric. Prea ni s-au î,puiat căpățânile cu minciuni care mai de care mai flagrante

Regele Mihai și soția

DOCUMENT- Răsturnare de situație în istorie: regele Mihai a ABDICAT de bună voie, în 1947

Lucian Negrea

Lucian Negrea

Un document care prezintă discuțiile dintre regele Mihai și premierul comunist Petru Groza ar putea schimba cărțile de istorie. Până acum se știa că liderii comuniști au fost cei care l-au forțat pe regele Mihai să abdice de la tron, în anul 1947.

Din transcrierea discuţiei dintre Petru Groza şi Regele Mihai reiese faptul că acesta din urmă nu dorea să se opună abdicării şi că scopul său principal în acel moment era acela de a obţine căsătoria cu Principesa Anne de Bourbon-Parma, cu care se întâlnise la Londra.

După cum informam în urmă cu câteva zile, regele Mihai a abdicat pentru că dorea să se căsătorească.

Citatul cel mai elocvent din acest document îi aparţine Regelui Mihai, care îi spunea lui Petru Groza: „Nu înțeleg să mă opun lucrurilor la care nu te poți opune. Văd ce e în jurul meu. Vreau ca om [să trăiesc]. N-am avut copilărie, tinerețe, și mama va trebui să înțeleagă. Dar nu spune la nimeni. Între noi, mergem înainte. Eu mă voi conforma sfat [urilor] d-tale. Dar între noi.”

Documentul la care facem referire se află acum la Arhivele Naţionale, S.A.N.I.C. – Colecţia Consiliul de Miniştri, dos. 174/1947 (Anterior documentul figura în Arh. N. I. C., fond C.C. al PCR, colecţia 103, dos. 486/1947). Este vorba de 10 notiţe scrise de mână de la întâlnirea dintre Petru Groza şi Regele Mihai din data de 22 decembrie 1947 şi de trei file dactilografiate ce reprezintă transcrierea după notiţe.

Din transcrierea discuţiei dintre Petru Groza şi Regele Mihai reiese faptul că acesta din urmă nu dorea să se opună abdicării şi că scopul său principal în acel moment era acela de a obţine căsătoria cu Principesa Anne de Bourbon-Parma, cu care se întâlnise la Londra.

Citatul cel mai elocvent din acest document îi aparţine Regelui Mihai, care îi spunea lui Petru Groza: „Nu înțeleg să mă opun lucrurilor la care nu te poți opune. Văd ce e în jurul meu. Vreau ca om [să trăiesc]. N-am avut copilărie, tinerețe, și mama va trebui să înțeleagă. Dar nu spune la nimeni. Între noi, mergem înainte. Eu mă voi conforma sfat [urilor] d-tale. Dar între noi.

Interesant, chiar după această frază, apare ca o ironie a istoriei replica “Nu văzut pe nimeni Iliescu”. Evident, nu este vorba despre Ion Iliescu, cel care fix la 42 de ani distanţă de la acea zi, adică pe 22 decembrie 1989, prelua puterea în România.

Ulterior acestei fraze apar amănunte despre un anume Auriol, nimeni altul decât francezulVincent Auriol, primul preşedinte al celei de-a patra Republici de la Paris.

În documentul la care facem referire, se fac aprecieri şi în legătură cu activitatea demnitarilor comunişti Ana Pauker, Emil Bodnăraş sau Gheorghe Gheorghiu Dej, despre care Regele Mihai ar fi avut o părere pozitivă.

 Autor: Lucian Negrea, 

Sursa: stiripesurse.ro

Adrian Năstase seamănă cu rudele sale …

Unii tot susțineau că Adrian Năstase nu a avut nici o mătușă Tamara. Fals, a avut.

Are și dovezi, seamănă teribil cu unul din verișorii lui, urmaș al acestei mătuși …

Adrian Năstase seamănă cu rudele sale

Adrian Năstase seamănă cu rudele sale …

%d blogeri au apreciat: