Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri > SORINA MATEI: ”Orice ochi juridic avizat şi experimentat care a urmărit datele anchetei DIICOT în cazul Sky News arată că, în această speţă, nu avem de-a face cu vreo faptă penală în înţelesului ei juridic şi procesual.”

SORINA MATEI: ”Orice ochi juridic avizat şi experimentat care a urmărit datele anchetei DIICOT în cazul Sky News arată că, în această speţă, nu avem de-a face cu vreo faptă penală în înţelesului ei juridic şi procesual.”

Când am văzut prima dată o știre despre filmulețul cu traficul de arme realizat mi-a atras atenție faptul că cei implicați erau unguri… 

Că era ceva regizat se vedea de la o poștă, ce m-a frapat cu adevărat a fost faptul că niște traficanți de arme acceptă să fie filmați în timp ce încheie o tranzacție … păreau secvențe din filme cu proști.

Ce mă uimește este că se bate mare monedă pe faptul că ăia ar denigra România ca și cum în țara asta totul funcționează ca într-o țară civilizată.

Oare ce e periculos pentru Românica? Faptul că o televiziune britanică face un film, fake sau nu, despre traficul de arme sau faptul că acest trafic ar exista? Cum există trafic cu orice, de ce nu ar exista și trafic cu arme produse în România sau aduse din străinătate?

Uimitor e că nici o televiziune nu încearcă să afle dacă există un trafic de arme…

Oare ce se ascunde în spatele acestei povești? Prea par exagerate reacțiile … Să fie vorba de ceva ce trebuie mascat?

Încă odată, cu această ocazie Sorina Matei publică pe blogul său sorinamatei.ro un articol admirabil:

Sorina Matei

Cum forţează legea DIICOT „cu sprijinul SRI” în cazul Sky News: şaormarul Grasu’ Barosanu’ şi doi vânători, pericole la adresa siguranţei naţionale a României

Nu trebuie să fii doctor în drept ca să realizezi că unele forme de pură prostie omenească nu sunt încadrabile penal. Nu trebuie să fii nici specialist în siguranţă naţională ca să-ţi dai seama că trei amărâţi filmaţi după dictare şi pitulaţi prin boscheţi cu un mănunchi de arme de vânătoare şi de colecţie acoperite de o păturică nu pot fi un pericol real pentru funcţionarea statului român din punctul de vedere al întregii stări de siguranţă naţională. Nu trebuie să fii mare maestru al raţionamentului ca să-ţi pice fisa că juridic e o diferenţă uriaşă între vorbă şi faptă, între a zice şi a face, între afirmaţie şi acţiune, între verbul a comunica şi a propaga şi, în final, între a prezenta o minciună cu iz de credibilitate şi un adevăr.

Orice ochi juridic avizat şi experimentat care a urmărit datele anchetei DIICOT în cazul Sky News arată că, în această speţă, nu avem de-a face cu vreo faptă penală în înţelesului ei juridic şi procesual.

ramsay 4Cu toate acestea, procurorii DIICOT, la doar câteva zile de la difuzarea fakeului de 6 minute pe Sky News, au identificat de-a valma şi în mare viteză nu mai puţin de trei încadrări pe infracţiuni penale în cazul celor trei români care au participat la farsă iar conformitatea speţei şi drumului pe care l-au ales anchetatorii îi obligă de acum încolo să formuleze acelaşi tip de încadrări penale şi în cazul echipei britanice Sky News.

Ca atare, foarte probabil îl vom avea decretat şi pe Stuart Ramsay, Sky News Chief Correspondent şi award winning journalist, specializat în bombastice materiale fake, şef de grup sau parte a grupuluiinfracţional organizat care a speriat România şi un adevărat pericol la adresa siguranţei naţionale a ţării. Cei care vor citi asta în presa internaţională şi care cunosc şi ce le poate pielea celor de Sky şi lui Rupert Murdoch, se vor întreba probabil dacă securitatea naţională a României n-are cumva temperatură. Adică cum să fie pusă în pericol şi să se declare singură afectată grav starea de securitate naţională a unui stat membru NATO şi UE de un impostor? Dacă n-ar fi de plâns, ar fi mult de râs.

suzuky 6În fapt, în cazul Sky News, avem de-a face cu o forţare a legii din partea procurorilor DIICOT care, în mod oficial “cu sprijinul SRI”, ce din martie 2016 a devenit legal organ de cercetare penală specială cu drept şi de punere în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică în speţele ce ţin strict de siguranţa naţională a României, deci inclusiv pe infracţiunea de “comunicare de informaţii false”, a colaborat în acest caz.

Ce s-a întâmplat în realitate a văzut toată lumea. Trei români, un domn care se fotografia prin Marea Britanie lângă ingredientele din care se prepară şaorma, zis şi Grasu’ Barosanu’ şi doi prieteni vânători în timpul lor liber au colaborat cu echipa britanică de televiziune a postului deţinut de magnatul Rupert Murdoch, Sky News, condusă de corespondentul Stuart Ramsay, în filmarea unui material, în schimbul unor sume de bani. Ce-a ieşit? Am urmărit cu toţii: că pe teritoriul României tranzitează arme de asalt folosite de grupări teroriste ca ISIS în conflicte sau atentate şi că România este raiul contrabandei cu armament venit din zona apropiată de conflict, Ucraina.

mexicToate datele, chiar şi cele premergătoare anchetei penale, indicau pentru un ochi cât de cât avizat în televiziune că sunt mari şanse ca reportajul Sky să fie un fake. A ieşit o butaforie de prost gust care în mod evident n-are nimic de-a face cu jurnalismul şi nici cu respectarea adevărului, dar care pentru echipa britanică pare să fie o obişnuinţă. Recuzita folosită la precedentele reportaje ale lui Ramsay, despre traficul şi laboratoarele de droguri din Mexic de exemplu, seamănă în linii importante cu fakeul despre România. Salopete scoase din cutie, de un alb impecabil, măşti de gaze noi, stand-up-uri cu personajele principale în toiul megaacţiunii ultrasecrete şi infracţionale, nişte recuzită de bucătărie în care se preparau droguri, negocieri purtate – coincidenţă- tot nouă luni şi, bineînţeles, cagule. Multe cagule. Fără actori pitiţi după cagule, Ramsay pare că nu poate filma. Şi asta n-ar trebui să ne mire deloc. Presa britanică face şi aşa ceva.

De la difuzarea sâmbătă a materialului fals cap-coadă, despre care nu se ştie precis ce audienţă reală a avut, statul român întărit s-a urcat brusc şi imediat pe tavan. S-a îmbăţoşat, inflamat, s-a isterizat, a cercetat, a început căutări şi anchete, pe ideea “să le arătăm noi britanicilor ce mizerie au făcut că de mizeriile lor ne-am cam săturat”. Pe ei, pe mama lor, să plătească pentru tot, şi pentru ce farsă sinistră a făcut Ramsay cel arogant, dar şi pentru toată hărţuirea şi campaniile duse de presa britanică în ultimii ani împotriva României. Să dăm exemplu. Să nu se mai întâmple. Să nu mai fie permis aşa ceva. Aşa, instituţiile statului român au început să tragă serios de lege. Şi a tras până i-a scufundat bine pe toţi în Codul Penal.

robotCa atare, domnul cu şaorma şi cei doi vânători s-au ales arestaţi pentru constituire de grup infracţional organizat fiindcă că erau prieteni, pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi comunicarea de informaţii false, ultima fiind infracţiune contra ditamai întregii securităţi naţionale a României.

Dacă judecăm drept, fără îmbăţosări şi safisfacţii imberbe, vom vedea de ce toţi juriştii cu minte limpede care ştiu carte spun că faptele românilor şi britanicilor n-au legătură cu încadrările alese de DIICOT/ SRI. În esenţă, este foarte simplu.

În primul rând, pe prima încadrare, chiar înţelesul juridic al noţiunii de “grup infracţional organizat” presupune existenţa nu a prietenilor, ci a concomitenţei mai multor elemente necesare şi constitutive ce definesc infracţiunea. Adică “grupul infracţional organizat” trebuie să fie STRUCTURAT, format din trei sau mai multe persoane, format pentru O ANUMITĂ PERIOADĂ DE TIMP, care acţionează COORDONAT, în SCOPUL COMITERII uneia sau mai multor INFRACŢIUNI. NU este “grup infracţional organizat” cel OCAZIONAL, în scopul comiterii IMEDIATE de infracţiuni, care NU AU CONTINUITATE, NICI STRUCTURĂ DETERMINATĂ şi în care NU SUNT ROLURI PRESTABILITE pentru membrii care îl formează.

Din datele oferite chiar de DIICOT, rezultă că fapta penală “grup infracţional organizat” nu există: grupul SKY româno-britanic nu are structură, nu are roluri bine determinate, nu e coordonat, nu e organizat că s-a făcut praf în două zile, nu şi-a propus să comită infracţiuni ci un fake, nu există intenţie probată, nici continuitate, nici istorie infracţională şi nici alte fapte presupus penale săvârşite.

sky 1Au făcut o scenetă plănuită cu informaţii şi imagini fake, dar nu au săvârşit, în sensul de înfăptuit, comis, îndeplinit, nimic ilegal. Stupizenia omenească, dorinţa britanicilor de a filma false spectaculozităţi cu arme şi cagule dar şi lăcomia românilor plus bişniţa cu orice pentru a se alege cu câteva sute de euro nu e penală. E doar tâmpenie. Poţi cere daune materiale sănătoase ca stat pentru denigrare, pentru distribuirea de informaţii mincinoase ce au dus la defăimare, la afectarea imaginii, la atingerea unor drepturi, poţi declanşa demersuri diplomatice serioase, poţi cere sancţiuni usturătoare de la foruri audiovizuale britanice, dar acolo unde nu e faptă penală, există şi civil, nu numai cai verzi pe pereţi infracţionali.

Dar s-a mers mai departe. Şi procurorii DIICOT au mai tras de lege puţin şi au mai găsit o infracţiune. De data asta, nu contra ordinii şi liniştii publice ca precedenta, ci au intrat pe zona mai periculoasă a infracţiunilor contra siguranţei publice. Pentru acelaşi fake.

arme 3Aşa, a mai aterizat o încadrare. Cei trei- şaormarul Grasu’ Barosanu’ şi cei doi vânători- ar fi încălcat şi regimul armelor şi muniţiilor.  Cum? Nu prea e clar nici în comunicarea DIICOT.

Înţelesul infracţiunii definite chiar de Codul Penal este clar şi arată că principala componentă a faptei penale constă în înţelesul juridic al sintagmei “fără drept”. Pe scurt, nu ai voie: “fără drept” să deţii arme letale, “fără drept” să porţi arme letale, “fără drept” să confecţionezi areme letale, “fără drept” să sustragi arme letale, “fără drept” nu ai voie orice altă acţiune ce implică arme letale.

armeNumai că, surpriză. Aşa cum spun, chiar în mod oficial, procurorii DIICOT, în această speţă există drept. Adică vânătorii aveau drept şi permis de port armă pentru o parte din armele fluturate prin boscheţii din Jeica, le deţineau legal, iar firava breşă găsită cu lupa de anchetatori pentru încadrarea penală au fost nişte prevederi nu ale Codului Penal, ci ale legii 295/ 2004 privind regimul armelor şi muniţiilor. Ce au găsit aici e iar de râsu’- plânsu’. Armele erau în fapt de vânătoare şi de panoplie, adică ultimele dezactivate şi nefuncţionale, iar singura încălcare de lege a fost că un vânător le-a scos din casă şi le-a împrumutat celuilalt. Şi cam atât.

Anchetatorii DIICOT nu s-au oprit aici. Au mers un nivel mai sus şi au ajuns la partea hard şi cu totul specială a Codului Penal. Capitolul infracţiuni contra securităţii naţionale. Şi au mai băgat, bomboană pe colivă, şi încadrarea de “comunicare de informaţii false” care pune în pericol securitatea naţională. Adică scurt- închisoare de la 1 la 5 ani.

b1Şi în acest caz, forţarea legală este evidentă pentru că în oala penală dând în clocot de isterie au fost băgaţi toţi de-a valma, fără a se mai uita nimeni pe înţelesul juridic, definirea şi componenta infracţiunii.

Fapta penală “comunicare de informaţii false” se fundamenteză pe prevederea care spune aşa: “comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri sau informaţii FALSE, ori de documente FALSisificate, CUNOSCÂND caracterul FALS al acestora, DACĂ PRIN ACEASTA SE PUNE ÎN PERICOL SECURITATEA NAŢIONALĂ, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani”.

Juridic, termenul de “comunicare” are înţelesul de propagare, distribuire, împrăştia, transmite, nu de a vorbi, a zice sau a afirma. Ca atare, organele penale care instrumentează cazul SKY i-au băgat şi pe românul şaormar Grasu’ Barosanu’ şi pe cei doi vânători la infracţiunea “comunicare de informaţii false”, deşi difuzarea, răspândirea informaţiilor false nu a fost făcută de ei, ci de staţia de televiziune sub scriitura şi informaţiile false aşternute de jurnalistul britanic Stuart Ramsay. Cu toate acestea, i-a reţinut şi pe cei trei pe această infracţiune, cei trei fiind ulterior şi pentru asta arestaţi.

b4Şi asta nu e totul. Infracţiunea de pericol “comunicare de informaţii false” are potrivit interpretării CCR din 2001, specificitatea ei : “Fapta persoanei care a comunicat ori a răspândit date sau informaţii false ori documente falsificate trebuie să fie de natură să aducă atingere siguranţei statului sau relaţiilor internaţionale ale României, iar autorul faptei să urmărească sau, cel puţin, să accepte în mod conştient posibilitatea producerii acestor urmări”. Pe scurt, nu este necesară numai cauza pentru existenţa infracţiunii, ci important este şi efectul- care trebuie să fie o stare de pericol real care ar putea împiedica sau stânjeni activitatea întregului stat naţional. Şi, în plus, trebuie să fie probată şi intenţia. Adică dorinţa de producere a unui rezultat.

Cum în două zile de la difuzarea materialul cu informaţii false pe Sky News, acţiunile, efectele reale, clare, distincte şi precise ale propagării informaţiei nu au existat, şi cum încadrarea penală a tuturor inculpaţilor pe această infracţiune trebuia să arate şi pericolul real generat de reportaj, în lipsă de efecte, procurorii DIICOT s-au apucat să croşeteze poveşti dramatice.

Cum au justificat anchetatorii încadrarea penală aleasă pe o asemenea faptă gravă în care trebuie să existe stare de pericol real? Pentru exacitate, redau enormitatea, în citate, mai jos:

  • a creat O PUTERNICĂ STARE DE TEMERE ÎN RÂNDUL POPULAŢIEI CIVILE ŞI UN SENTIMENT DE INSECURITATE”, AU INDUS ÎN EROARE AUTORITĂŢILE EUROPENE, POPULAŢIA LARGĂ din EUROPA şi România” cu privire la “POSIBILITATEA autorităţilor de stat române de a gestiona contrabanda cu armament provenit din zone de conflict vecine statului român, de natură a aproviziona cu armament de război deosebit de periculos grupări teroriste din vestul Europei (DESEORI ZGUDUIT în ultimii ani DE ATENTATE teroriste) și din Orientul Mijlociu, aceste fapte, DACĂ AR FI REALE, circumscriindu-se finanțării terorismului islamic de către statul român prin complicitatea LASĂ sau PASIVĂ a autorităților acestora”.
  • ar fi creat impesia că autotităţile statului român nu gestionează sau nu sunt interesate de a gestiona o aşa zisă problemă creată de vânzarea de arme pe teritoriul său, din motive de INCOMPETENŢĂ sau DE CORUPŢIE
  • în lipsa unei  intervenţii rapide şi eficiente a autorităţilor române, toate aceste ar fi rămas în memoria publică aşa cum autorii acestora ar fi dorit să le înfăţişeze
  • în acest sens, se are în vedere noţiunea de securitate naţională, aşa cum este definită din art.1 din Legea 51/1991, acest act normativ fiind cel care asigură şi stabileşte cadrul general al tuturor faptelor circumscrise securităţii naţionale a României. Informaţiile false la care facem referire au generat sentimentul de insecuritate la nivelul populaţiei, iar instituţiile şi structurile cu atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice au făcut EFORTURI CONSIDERABILE, angrenând resurse umane şi logistice CONSISTENTE, tocmai pentru a indentifica în cel mai scurt timp persoanele ce apar în respectivul material video şi de a înlătura o potenţială STARE DE PERICOL

diicot 1Salata de cuvinte din cele patru paragrafe de mai sus n-are nicio legătură nici cu legea, nici cu vreun act al unei instituţii judiciare ce anunţă reţinerea unui şaormar şi a doi pasionaţi de vânătoare pentru că au fost actori într-un fake, nici cu fundamentarea juridică şi nici cu anul 2016. Nicolae Ceauşescu, de acolo de unde e, ar fi invidios că n-a mai trait să i se recite aşa ceva. Este un amalgam milităresc de inflamare aiuritoare a unei situaţii pentru justificarea unei încadrări nelalocul ei, combinat cu laudă de sine, infatuare şi multă cocoşeală instituţională.

Legea 51/1991, componentă a cadrului legal sub care funcţionează SRI, arată clar în articolul 1 ce este siguranţa naţională: “STAREA DE LEGALITATE, DE ECHILIBRU şi de STABILITATE SOCIALĂ, ECONOMICĂ ŞI POLITICĂ necesară EXISTENŢEI ŞI DEZVOLTĂRII STATULUI NAŢIONAL ROMÂN, CA STAT SUVERAN, UNITAR, INDEPENDENT ŞI INDIVIZIBIL, MENŢINERII ORDINII DE DREPT, PRECUM ŞI A CLIMATULUI DE EXERCITARE NEÎNGRĂDITĂ A DREPTURILOR, LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ALE CETĂŢENILOR, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie”.

b2Toate acestea, în concepţia organelor de cercetare şi urmărire penală au fost puse grav în pericol de şaormarul Grasu’ Barosanu’, doi pasionaţi de vânătoare, nişte puşti de vânătoare şi de colecţie, 6 minute de fake pe Sky News şi o trupă de jurnalişti britanici şarlatani. Ireal.

Ca să ne-nţelegem. Acum o săptămână, pe 6 August, stării de siguranţă naţională i s-a făcut dintr-o dată frică rău de un fake, în timp ce din 2009 încoace, staţii naţionale au făcut campanii în care se prezenta că la vârful statului român se face trafic de armament, că pe teritoriul statului au fost găzduite închisori ilegale ale CIA iar în ultima lună chiar alte investigaţii dezvăluiau că arme tranzitează România şi ajung în mâna unor grupări implicate în acte de terorism. Aşadar, din două, una: ori toate acestea au fost adevărate de până acum nu s-a formulat o încadrare penală de “comunicare de informaţii false”, ori starea României de siguranţă natională, în timp ce toate acestea explodau în presă, moţăia adânc în bocanci. Pare că starea asta generală de siguranţă naţională românească simte cam pe invers şi mereu eronat.

007Deşi în România au fost de-a lungul timpului mai multe speţe penale constituite pe infracţiunea de “comunicare de date false” care au afectat siguranţa naţională, niciunul nu s-a finalizat prin condamnare chiar din cauza ambivalenţei componentei faptei penale. Se putea proba cauza dar nu şi efectul, pericolul real.

Singurul caz în oglindă cu Sky News în care s-a mers până la reţinerea persoanei a fost speţa Mugur Ciuvică- Armaghedon. În 2002, pe vremea epocii de tristă amintire pentru sistemul judiciar- Adrian Năstase, în baza Codului Penal vechi- art.168/1, care prevedea aceeaşi infracţiune, Ciuvică a fost pus sub acuzare pentru răspândirea de ştiri, date şi informaţii false ce au periclitat siguranţa statului- Armaghedonul. Mugur Ciuvică a fost ridicat de pe stradă, fără mandat, dus la Parchetul General, interogat şi pus în libertate cu interdicţia de a părăsi Bucureştiul. Ulterior, procurorii Parchetului General au emis un mandat de arestare de 5 zile pe numele lui Ovidiu Iane, cel cu firma de calculatoare, au făcut percheziţii, şi după reacţia vehementă şi frontală a societăţii civile, Ciuvică şi Iane au fost scoşi de sub urmărire penală pe acuzaţia de răspândire de informaţii false ce au periclitat siguranţa statului.

Se întâmpla în România anului 2002, cu un Adrian Năstase în putere şi în puternic exerciţiu confundându-se cu statul, în care slugi de tristă amintire ca Toma Zaharia în Ministerul de Interne şi Ilie Picioruş, mare şmecher în Parchetul General, executau cu mult zel tot ce Zeus poftea. Ne vine sau nu să credem, au trecut 14 ani de atunci şi cumva, prin acest caz, pare că ne-am întors în acelaşi punct. Diferenţa este că atunci ridicarea persoanei a fost fără mandat, seara de pe stradă iar acum a fost audiere două zile. Atunci s-a urlat. Acum s-a aplaudat frenetic din prostie, ignoranţă şi necunoaştere a literii şi spiritului legii.

ochelariÎn acest caz, în privinţa cetăţenilor britanici care au iniţiat, declanşat şi desăvârşit tot fakeul, juridic, autorităţile române nu prea mai au mare lucru ce să facă. În afară de constituirea comisiei rogatorii, punerea sub acuzare, audiere în Marea Britanie, eventuală arestare în lipsă şi plimbarea nesfârşită du-te vino de hârtii, în cazul unei cereri de extrădare sau chiar, prin absurd, de condamnare definitivă într-o instanţă românească, autorităţile britanice vor vrea sau mai degrabă nu vor vrea să pună în executare un mandat sau vreo hotărâre de condamnare din partea României. Mai ales că încadrările româneşti nu prea au corespondenţe/similitudini în Codul Penal al Marii Britanii. Aşadar, sunt mari şanse ca în privinţa adevăraţilor generatori ai întregii tărăşenii, totul să rămână fix ca-n tren şi, după tot scandalul, practic să nu ne alegem cu nimic.

On the long run, dacă acum se văd breşele în cercetarea penală, în instanţă, la judecata de fond şi apel, este posibil ca acestea să devină şi mai evidente. Deloc de trecut cu vederea este că un judecător al Curţii de Apel a putut da măsură preventivă maximă pe o asemenea poveste nefundamentată juridic, dar nici asta în România n-ar mai trebui să ne mire deloc. De mult timp arestul preventiv nu mai este un barometru real pentru o condamnare definitivă. A devenit un sclipici care după prima spălare dispare ca şi cum n-ar fi fost.

pokemonUna peste alta, cercetarea şi încadrările penale în cazul Sky News arată, încă o dată dacă mai era nevoie, că procurori neştiutori de carte sunt peste tot, că oricât ar vrea toate instituţiile de forţă să arate că rămân în litera şi spiritul legii, boala cronică a “aplauzelor” publice şi întrecerii muncitoreşti de câştigare de popularitate internă se ia, se vindecă greu şi poate ascunde derapaje importante de la lege. Iar în acest caz, DIICOT, care băţos dă puternic din coate să ia faţa DNA, a cam sfeclit-o, pe româneşte.

Starea de siguranţă naţională se defineşte şi prin legalitate, echilibru şi stat de drept în România. Cu asta ce facem? Sau reinterpretăm infracţiuni şi facem bungee jumping cu ele ca în saltul juridic ce sfidează gravitaţia să declarăm pericole de siguranţă naţională pe toţi pe care ni s-a pus pata azi. De exemplu, Grasu’ Barosanu’ şaormarul, prietenii lui vânători şi farsorii de la Sky. Cu tot tupeul şi prostia lor cu tot. Şi acestea, evident, neîncadrabile penal.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

 

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: