Arhiva

Archive for septembrie 2016

Dacă Țoapandrel nu era , nici turism nu exista ….

30 septembrie 2016 Lasă un comentariu

claudia-tapardelClaudia Țapardel, europarlamentar PSD, este extrem de mândră în calitate de copreședinta Intergrupului pentru dezvoltarea turismului european şi pentru patrimoniu cultural din Parlamentul European, intergrup format la iniţiativa sa cu obiectivul de a promova şi dezvolta sectorul turismului din Europa.

Deja își vede statuia pusă în fața fiecărui obiectiv turistic din România și nu numai. Într-o postare făcută azi pe contul său de Facebook, madam Țoapardel se laudă că a ” avut plăcerea de a primi la Bruxelles o delegație formată din reprezentanți ai unora dintre cele mai importante organizații de turism din România, precum și din partea autorităților locale și regionale. Timp de două zile aceștia au participat la o serie de evenimente dedicate promovării industriei turismului și au avut întâlniri cu mai multe asociații europene, punând astfel bazele unei cooperări bazate pe schimb de experiență și sprijin reciproc.”

Nu ca să fie cusurgiu, dar madama asta nu pomenește nimic despre infrastructura absolut dezastruoasă fără de care turismul nu are cum să funcționeze.

În rest ce să zici? Citiți cum se umflă în pene …

”Săptămâna aceasta am avut plăcerea de a primi la Bruxelles o delegație formată din reprezentanți ai unora dintre cele mai importante organizații de turism din România, precum și din partea autorităților locale și regionale. Timp de două zile aceștia au participat la o serie de evenimente dedicate promovării industriei turismului și au avut întâlniri cu mai multe asociații europene, punând astfel bazele unei cooperări bazate pe schimb de experiență și sprijin reciproc.

Vizita de lucru a început marți, 27 septembrie, cu participarea la Conferința „Making the best use of EU funds for regional growth and jobs through tourism”, organizată de către Comitetul Regiunilor, Comisia Europeană prin DG GROW și NECSTouR, Rețeaua Europeană de Regiuni pentru un Turism Sustenabil. Reunind un număr impresionant de miniștri și reprezentanți din diverse regiuni europene, evenimentul s-a concentrat pe identificarea de oportunități de sprijinire și mai ales finanțare a industriei turismului. Din partea României și la invitația mea, primarul Constanței, dl Decebal Făgădău, a prezentat modelul de guvernanță și de utilizare a fondurilor europene pentru orașul de la malul Mării Negre.

Întreaga delegație a fost apoi invitată la recepția organizată de mine in seara aceleiași zile, cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului. Intitulat „Towards a stronger tourism policy for European Growth and Jobs”, evenimentul a avut loc cu participarea extraordinară a doi comisari europeni, respectiv Elzbieta Bienkowska, Comisarul European pentru Piața Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri, și Tibor Navracsics, responsabil pentru Educație, Cultură, Tineret și Sport.

Vizita de lucru s-a încheiat cu o întâlnire bilaterală între reprezentanții români și câteva organizații europene pentru turism, printre care NECSTouR, HOTREC sau ETC. Cele două părți au convenit că potențialul imens al turismului din România, precum și câteva inițiative de succes desfășurate recent în țara noastră, deschid un orizont ofertant de colaborare, în măsura în care se va reuși un schimb continuu de experiență și know-how.”

Altfel spus, dacă Țoapandrel nu era , nici turism nu exista  … țîțîțî …

P.S. Poate îmi dă și mie cineva vreo două lămâi să îmi mai taie greața  …

CLAUDIA POSTELNICESCU: „O patologie care domină România post-comunistă şi din care părem prea fragili să putem ieşi.”

29 septembrie 2016 4 comentarii

Claudia Postelnicescu

Cazul Oprea – o patologie

Tentaculele reţelei lui Gabriel Oprea, un om care a accesat, la un moment dat, a treia funcţie importantă în stat şi, fără dezvăluirile unor jurnaliste curajoase, Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan, avea toate oportunităţile create pentru a prelua puterea aproape totală, ne-au dezvăluit tuturor mecanismul prin care se construieşte o structură de putere nevăzută şi cum aceasta poate acapara un stat democratic, în lipsa atenţiei sau interesului din partea noastră, ca cetăţeni şi a câinilor de pază ai democraţiei –jurnaliştii.

Toată operaţiunea Academia de Ştiinţe ale Securităţii, precum şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI) s-au dovedit mecanisme perfect legale prin care s-au derulat şi acoperit ilegalităţi şi corupţie la nivel înalt. Corupţie care nu ar fi fost posibilă fără complicitatea unei întregi reţele de oameni cu o anumită tipologie: parvenitul sferto-doct, dornic de înavuţire şi statut social, beneficii şi putere dobândite prin scurtături. De îndată ce aceşti oameni au accesat pârghii de putere în aparatul administrativ al statului şi şi-au amanetat contracte din bani publici, dobândind ilicit şi pe căi oculte averi fabuloase şi nemeritate, şi-au dorit mai mult: să fie intelectuali. Întrebarea lor auto-suficientă, izvorâtă din grandomania declanşată de succesul financiar facil şi de statut public, a fost pesemne următoarea: de ce noi nu putem fi (şi) intelectuali?! Adică numai Pleşu, Liiceanu şi Patapievici?! Numai ăştia au voie? Dar nouă ce ne lipseşte? Ah! Un doctorat! Zis şi făcut. Aşa se înfiinţă Academia Ştiinţelor Oculte ale Securităţii, în care numai oameni unul şi unul puteau păşi şi absolvi fabuloasele cursuri, cu teze de doctorat plagiate şi titluri de doctori date seara la o ieşire de praznic la restaurantul Pescăruşul sau alt local îndrăgit de noua nomenclatură.

Mai departe, nimic nu a fost suficient: case, maşini, terenuri, fonduri, structuri, doctorate, cărţi scrise, putere şi beneficii colaterale asociate puterii. O patologie care domină România post-comunistă şi din care părem prea fragili să putem ieşi. Este un simptom foarte bizar că jurnaliştii nu şi-au făcut treaba lor de câini de pază ai democraţiei atâţia ani, adică să latre public şi tare până trezeau tot s(t)atul, iar cetăţeanul obişnuit, neimplicat politic sau civic află detalii cutremurătoare despre şirul de generali de carton, HexiPharma, Colectiv şi altele, abia în urma unor devastatoare tragedii sau anchetelor DNA.

Avem o patologie, cum o eradicăm? Ce vaccin sau operaţie chirurgicală putem administra unui corp putred, în descompunere?! Aşteptăm să moară sau îi dăm morfină, să scăpăm mai repede? Sunt întrebări pe care ar trebui să ni le punem acum, fără întârziere şi fără amorţire, să cerem mai mult şi mai mult de la noi şi de la cei care au obligaţia de a face ceva în numele nostru.

Este un semn bun că Administraţia Prezidenţială a confirmat că Gabriel Oprea şi-a obţinut până şi titlul de general în mod ilegal (vezi aici) . Nimic de mirare. El şi oamenii lui ar fi obţinut orice ar fi putut fi obţinut uşor, gratis sau cu minim de efort: prin corupţie, presiune sau abuz, prin condiţionarea altora, prin exploatarea cinică a unor vulnerabilităţi. Preşedintele Klaus Iohannis, dacă are toate datele necesare, trebuie fără întârziere să anuleze decretul prin care Ion Iliescu l-a înălţat pe acest om mic, impostorul desăvârşit, un personaj care reflectă perfect patologia despre care vorbeam mai sus. Patologia unui sistem care a recompensat întotdeauna şmecheraşul cu tupeu, lacom şi prost, căci e un semn de prostie infinită să nu ştii când să te opreşti, să nu îţi cunoşti limitele şi să nu înţelegi nimic din lumea care se schimbă în jurul tău.

Dacă noi ne-am schimbat ca societate, cu adevărat, şi apar oameni şi mişcări care au curaj să anunţe, deconspire şi să acţioneze pentru binele public, atunci această patologie şi această cangrenă a societăţii noastre post-comuniste trebuie eradicată fără milă şi fără scrupule; toţi impostorii acestui sistem paralel de căpuşare şi afiliere a Statului unor interese private, de grup mafiot, trebuie expuşi şi eliminaţi din orice funcţie publică sau administrativă, trebuie şterşi cu vopsea invizibilă astfel încât sistemul să fie complet depopulat de această tipologie umană. Ne aflăm, la nivel global, într-un moment istoric fără precedent în istoria umanităţii, cu transformări enorme de configuraţii geo-politice, de populaţii şi tehnologice. Oamenii puşi să ia decizii pentru noi în astfel de momente trebuie, cu adevărat, să fie cei mai buni dintre cei buni, cei mai capabili şi cei mai pregătiţi să o facă. Dacă nu putem schimba patologia imposturii cu un model al meritocraţiei, competenţei şi asumării interioare a nevoii de bine public atunci schimbările majore care vor veni şi peste România ne vor confirma sau infirma dacă profilul moral şi modul de operare Gabriel Oprea sunt o excepţie, un accident sau ne reprezintă ca naţie, caz în care e bine să ne uităm cu atenţie în jur, prin instituţii publice, ONG-uri, think tank-uri, presă, zone de influenţă diverse şi să observăm câţi Oprea au mai rămas, cum şi unde operează ei. Măcar atât. Dacă nu înţelegem boala de care suferim, simptomele ei şi efectele secundare şansele să o eradicăm sunt minime.

Autor: Claudia Postelnicescu

Sursa: contributors.ro

Gabriela Firea are visuri erotice. Visează că se dă în bărci …

28 septembrie 2016 3 comentarii

Gabriela Firea

Se pare că de când au început să o prindă cutremurele bucureștean, ca de exemplu ultimul întâmplat pe la două noaptea, în afara domiciliului conjugal, Gabriela Vrânceanu Firea are vise erotice. Visează că se dă în bărci evident, conduse de căpitanu doctor sau doctorul căpitan Pandele.

Doar așa se poate explica de ce mai nou a început să viseze la proiectul lui Ceaușescu de a transforma Bucureștiul în port la Dunăre. Cum Dunărea nu poate fi adusă la București și nici Bucureștiul relocat la Dunăre, ar urma să se facă un canal navigabil.

Nu că pentru o țară de talia Andorrei sau a Luxambrugului de exemplu ar fi cineștie ce mare filozofie, în România, țara unde e greu să faci și un drum de viteză numit pompos autostradă jignind astfel autostrăzile lumii, un astfel de canal pare un vis și mai nerealizabil decât vestita autostradă zburătăcită cu care Sorin Oprescu a fraierit miticii de două ori.

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc, a declarat că a discutat   cu comisarul pentru politica regionala al Comisiei Europene, Corina Crețu, (hehehe, alta) despre posibilitatea ca primăria sa acceseze fonduri europene pentru ca Bucureștiul sa devina port la Dunăre.

Acest vis a apărut la bucureșteni în prima jumătate a  secolului XIX și ar fost chiar început de Nicolae Ceausescu.

“Tot la Bruxelles, tot cu Corina Cretu, care se va afla saptamana viitoare la Bucuresti, am inaintat o propunere pe care cred ca ar trebui sa o sustina cat mai multi bucuresteni si anume proiectul Bucurestiul – port la Dunare. Este un proiect extrem de important si de ambitios, care va insemna dezvoltare pentru Capitala Romaniei.

Doamna Corina Cretu a fost extrem de pozitiva la aflarea acestei initiative, ca impreuna cu UE sa finalizam acest proiect care a fost inceput acum ceva ani, dar lucrarea a fost degradata, nu a fost bine conservata si e nevoie de finantare in continuare. Cred ca e un proiect care va aseza Capitala in randul porturilor importante si capitalelor comerciale serioase din Europa”, a declarat primarul Gabriela Firea, conform aktual24.ro la finalul unei conferinte organizate de revista Finanțe si Afaceri, la care a fost prezenta ca invitat.

Prin anii 80 Ion Iliescu a dat aviz negativ acestui proiect dând ca exemplu Canalul Bega construit pe vremea împărătesei Maria Tereza, proiectat a fi canal navigabil pentru fabrica de zahăr, dar nefolosit după ce au apărut camioanele vehiculule mult mai practice decât navele.

Marș la vot român nărod …

28 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Văd că de la o vreme unii români tot întreabă, precum cetățeanul turmentat, cu cine să voteze la următoarele alegeri.

Alții întreabă dacă mai merită să se ducă la vot.

Ce poți să le răspunzi? Dacă sunt fraieri, să se ducă se ducă … dar trebuie să știe că, indiferent cu cine votează, tot aia e … De ales se alege … cine trebuie. Adică el … POLITICIANUL ROMÂN …Politicianul Român

 

Cum speli o RECToriță plagiatoare…

27 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Cum speli o RECToriță plagiatoare și o faci Albă ca Zăpada?

O duci la  „Curățătoria” Universității „Aurel Vlaicu“ din Arad …

Ramona Lile

Cooperativa de plagiat Lile

Operațiunea „albirea rectoriței-plagiatoare Ramona Lile“, la care s-a înrolat „Curățătoria” Universității „Aurel Vlaicu“ din Arad, va fi sortită eșecului. Asta nu din cauză că soldații nu ar fi suficient de slugarnici și dispuși să cadă la datorie, ci dintr-un motiv mult mai simplu: nu pot ei curăța cât poate Lile plagia. Pur și simplu, nu vor putea ține pasul cu producția de plagiate marca Lile. Într-o bună zi, care se apropie pas cu pas sau, mai bine zis, carte cu carte și articol cu articol copiate, curățătoria se va bloca.

Prostie sau neglijenţă? Copy-paste via Oradea

Seria de plagiate despre care a scris deja Revista 22 se îmbogățește văzând cu ochii cu noi și noi „opere“. Ultimele producții descoperite aparțin Cooperativei Lile & soțul, care, pe lângă cartea Managementul calității, plagiată și autoplagiată succesiv, publică în 2008 la aceeași Editură Mirton, din Timişoara, două articole în volumul Theoretical Developments in Contemporary Economics, volum apărut sub egida Universității „Aurel Vlaicu”, din Arad (cod ISBN 978-973-52-0489). Ambele articole sunt, cum altfel!, copiate din două surse: 1) cartea profesorului John Bessant, High-Involvement Innovation – Building and sustaining competitive advantage through continuous change, și 2) cartea lui John S. Oakland, Total Quality Management – Text with cases.

Ne întrebăm dacă și de data aceasta Ramona Lile va susține, așa cum a făcut în cazul unuia dintre multele articole plagiate împreună cu Sergiu Bălan, că „n-a știut nimic”. Ar fi hazliu. Dar și mai hazliu e că rectorița cu lipici la munca și ideile altora s-a „inspirat“ inclusiv în propria Teză de Abilitare pentru conducător de doctorat.

Cu o așa operă la activ, Ramona Lile s-a simțit perfect îndreptătiță să devină conducător de doctorat la Universitatea „Aurel Vlaicu”, din Arad. Așa că în 2015 își depune Teza de abilitare la Universitatea Tehnică din Cluj. Lucrarea are 90 de pagini și un titlu pe măsură: Ingineria sistemelor complexe (mari) – opționalitatea și flexibilitatea ca soluție proactivă de management a incertitudinii. Debutează cu un Rezumat al cărui final (pagina 8-10) ne aruncă de-a dreptul în neagra vâltoare a incertitudinii. O ciudată metamorfoză se produce acolo, încât nu se mai înțelege dacă e vorba de mărețele planuri ale Ramonei Lile pentru Universitatea din Arad sau pentru cea din… Oradea. „Astfel pe plan profesional îmi propun conducerea de teze de doctorat în domeniul Inginerie şi Management, implicarea şi participarea la acreditarea şi consolidarea acestui domeniu de doctorat la Universitatea din Oradea”, scrie profesor universitar Ramona Lile. Teribilă încurcătură!

Ce să fie, ce să fie? Să-și fi dorit cumva Lile să-și mute mărețele competențe la Oradea? Nici vorbă. Răspunsul e mult mai simplu și în logica protagonistei: blestematul de copy-paste. Sursa de „inspirație“ este teza de abilitare din 2014 a profesorului Constantin Bungău, rectorul Universității din Oradea (un cuibușor de nebunii etice și penale, vezi AICI), care spune exact, dar exact același lucru. Normal, din moment ce Bungău era rectorul de la Oradea.

poza-1-comparatie-lile-11Fragment din rezumatul tezei de abilitare a profesorului Constantin Bungău copiat de Ramona Lile

poza-2-comparatie-lile-12Fragment din rezumatul tezei de abilitare a Ramonei Lile copiat de la profesorul Constantin Bungău

Ca și Bungău, Lile își propune mai departe „Direcţionarea către cercetarea inteligentă este o prioritate generată şi de programul «Orizont 2020». Obligatoriu, cercetarea aplicativă va fi direcţionată către beneficiarii din mediul socio-economic din regiune şi pe plan naţional”. Cum marile spirite și idei se întâlnesc (Bungău este trimis în judecată sub control judiciar pentru luare de mită în forma continuată), Ramona Lile continuă să copieze ad litteram pasaje din rezumatul tezei de abilitare a profesorului din Oradea. „Implicarea directă în activităţi de management universitar (şef catedră, rector) îmi oferă posibilitatea să promovez activitatea ştiinţifică şi în acest domeniu prin studii şi cercetări publicate dar şi susţinerea şi coordonarea la nivel instituţional a multor proiecte educaţionale şi de cercetare”.

Nu știm dacă Ramona Lile chiar va ajunge să fie conducător de doctorate, se pare că și-a retras teza de abilitare, descoperind confuziile de orașe și faptul că articolele și cărțile plagiate figurează în lista operelor cu care se laudă.

Hazliu e că, după ce am întrebat la UT Cluj de soarta tezei, aceasta a dispărut de pe Intranet în următoarele minute. Ghinion! Prevăzători şi obişnuiţi cu astfel de practici, făcusem print-screen în prealabil. ( Vezi AICI ) – http://revista22.ro/files/news/manset/default/lile-abilitare-print-sceen.jpg

Soţii Lile, despărţiţi de profesorul Oakland de 21 de cuvinte şi un desen

În volumul Theoretical Developments in Contemporary Economics, publicat în 2008, de Editura Mirton Publishing, din Timișoara, apare sub semnătura soților Lile, Ramona şi Adrian, un articol copiat din cartea lui John S. Oakland, Total Quality Management – Text with cases, aflată în 2003 la a treia ediție după un succes internațional care a făcut-o să circule în întreaga lume timp de opt ani. Este publicată de Buttenworth – Heinemann, cod ISBN 0 7506 5740

poza-3-comparatie-lile-21Fragment din volumul lui John S. Oakland copiat de soţii Lile

poza-4-comparatie-lile-22Fragment din articolul soţilor Lile copiat din volumul lui John S. Oakland

Atacul soților Lile asupra cărții lui Oakland a fost dat începând cu pagina 278, de unde cei doi demarează temeinica operațiune de extragere a textului lui Oakland pe care-l transformă în propriul articol intitulat Organization for quality. Din cele cinci pagini copiate din profesorul Oakland doar 21 de cuvinte – 6 sintagme, o frază – și un singur desen nu sunt identice. (Vezi aici articolul integral copiat)

John Oakland este președinte executiv al Oakland Consulting, profesor emerit de Calitate și Excelență în Afaceri laUniversitatea din Leeds Business School, membru al Chartered Institute Quality (CQI) și al Societății Americane de Calitate.

Profesorul Bessant, hoţomănit fără ruşine

În același volum, familia Ramona și Adrian Lile publică, la pagina 66, lucrarea intitulată Managing the innovation. Un furt grosolan din cartea de autor High-Involvement Innovation – Building and sustaining competitive advantage through continuous change a profesorului John Bessant, publicată în 2003 de John Wiley & Sons Ltd, The Atrium, Southern Gate, Chichester, West Sussex PO198SQ, England.

poza-5-ilie-1Fragment din volumul lui John Bessant copiat de soţii Lile

poze-6-ilie-2 Fragment din articolul soţilor Lile copiat din volumul lui John Bessant

Cei doi hoțomani sfidează curajoși avertismentul drastic al editorilor cu privire la eventuale preluări de text neautorizate. Așa că își încep propriul articol copiind chiar primul paragraf al cărții profesorului Bessant, după care fură literă cu literă de la subcapitolele 1.4 până la 1.6. Crezându-se probabil isteți, umblă la tabelele din textul profesorului Bessant convertindu-le, la preluare, în text. Numai că șmecheria, neglijența sau doar lenea de a edita tabele le joacă feste. La pagina 74 trec o referire la un tabel: 1.2, inexistent însă în articolul lor, dar care apare exact cu același indicativ în textul profesorului Bessant. (Vezi aici articolul copiat integral)

Profesorul John Bessant este membru ales al Academiei Britanice de Management, al Institutului Sunningdale și al Institutului de Cercetare Avansată în Management.

Curățătoria de Etică

Întrunită în iulie, ca urmare a unei cereri a profesorului Florin Duma, Comisia de etică a Universității a demonstrat că legea e doar pentru căței. Adică, pentru Sergiu Bălan, cel care i-a furnizat rectoriței Lile o declarație că își asumă în totalitate responsabilitatea pentru plagierea articolului Total Quality Management and The Development of The Competing Values Framework, doamna fiind trecută coautor fără să știe. Bălan a fost pedepsit exemplar: un avertisment și o reducere din salariu. Cum țapul ispășitor nu a mai vrut să-i furnizeze șefei alibiuri și pentru celelalte articole și cărți plagiate în tandem, acestea nu au mai intrat în discuția Consiliului.

Albirea lui Lile s-a desăvârșit în 25 iulie, când raportul Curățătoriei de Etică a ajuns la Senatul UAV, condus de preşedintele Radu Ioan, care s-a limitat să ia act de concluzii.

Și uite așa Ramona Lile își imaginează că a scăpat. Vestea proastă e că plagiatele ei au ajuns și la CNATDCU, și la Consiliul Național de Etică, instituții nou înființate și reformate, la sesizarea Revistei 22.

 

Articol semnat Andreea Pora şi Dora Vulcan, publicat în Puterea a Cincea şi în Revista 22.

Ioan Gyuri Pascu a murit …

26 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Ioan Gyuri Pascu a murit … avea 55 de ani …

Dumnezeu să îl odihnească în pace…

ioan-gyuri-pascu

 

… restul sunt doar vorbe.

Categorii:Tristeţi Etichete:

‘șa

26 septembrie 2016 Un comentariu

pandele-bun.jpg

Nelson Pandela era un om bun şi corect de felul lui, aşa. El era un om foarte simplu, cu ambiţii foarte mici şi ar fi rămas necunoscut şi fericit dacă farmecul personal nu atrăgea, ca muştele la baclava, elita politică. Cum-necum, mintea lui ascuţită şi plăcerea cu care lucra manual în gospodăria proprie, a lăsat să se întrezărească în el un lider cinstit, un bun familist, calitaţi de manager şi înclinaţie spre studiu, mai ales în nopţile lungi şi romantice de iarnă în care se lua şi curentul, lucruri despre care el nu era conştient.

Acum să nu exagerăm, au fost multi săraci pe un loc. Pandela s-a detasat pentru că pur şi simplu nu aparţinea spatiului terestru şi mai şi descoperise antidotul pentru cancer, când şi-a pus felii de ceapă între degetele de la picioare. Asta după ce l-a visat pe fiul domnului cu Olivia Steer în dreapta,  care îi explica în detaliu procedura. Şi asta era exact ceea ce căutau, de zile şi  săptămâni întregi, stapânii benereuleui. Un om exact ca Pandela, numai bun pentru copila un pic mai debilă a partidului.

Acest om simplu a acceptat toate condiţiile, dar a avut şi el doar o mică dorinţă:să radă de faţa pământului spitalul şi şcoala, deşi erau fundaţii pe fonduri europene, şi să facă o catedrală în Voluntari, aşa cum a visat mama lui când a luat un bocanc în gură de la un om care stătea în gazdă la ei de şaptesprezece ani.

The end.

Aproape. Tot mai poartă pieptarul de lână de la mamaia sub sacou. Oriunde puneți virgulele, e fix același lucru.

P.S. Draga noastră Firea, ne doare fix în pulă de tine și de figurile tale.

sursa micdavinci.wordpress.com


MELANIA CINCEA: „În septembrie 2015, după aproape opt luni de anchetă, procurorii de la Parchetul General nu identificaseră dovezi care să susţină încadrarea iniţială, cea de şantaj.”

25 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Gabriela Firea

Falsa autovictimizare a Gabrielei Firea 

Melania Cincea

Melania Cincea

După toate indiciile, Gabriela Firea a renunțat la plângerea penală pe care i-a făcut-o, pentru șantaj, fostului președinte Traian Băsescu, pentru a nu ajunge la momentul în care Parchetul General i-ar fi dovedit nu doar lipsa de probe, ci și falsa autovictimizare.

Gabriela Firea, primarul general al Bucureștiului, a anunțat azi că și-a retras plângerea penală pe care i-a făcut-o fostului președinte Traian Băsescu, pentru șantaj. Motivându-și acțiunea, la Antena 3, prin faptul că și-ar fi dorit „ un verdict ceva mai aproape de momentul în care s-a produs acea situaţie”. Adică, ne lasă să înțelegem, a renunțat la proces din cauza tergiversării dosarului.
După toate indiciile, însă, d-na Firea a renunțat din cu totul alt motiv: pentru a nu ajunge la momentul în care Parchetul General, prin soluția dată – o previzibilă și, probabil, iminentă neîncepere a urmăririi penale – îi va dovedi public nu doar lipsa de probe în acuzația pe care i-a adus-o fostului președinte, ci și falsa autovictimizare, pe care a marșat. Pentru că acuzațiile ei au început să se clatine, și public, încă de anul trecut.

În septembrie 2015, după aproape opt luni de anchetă, procurorii de la Parchetul General nu identificaseră dovezi care să susţină încadrarea iniţială, cea de şantaj. Infracţiune definită de Noul Cod Penal ca fiind „constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul (…)” sau ca „ameninţare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia”. Aşa că declaraţia fostului preşedinte Traian Băsescu la adresa Gabrielei Firea a ajuns interpretată ca ameninţare. Infracţiune inferioară, ca şi gravitate, şantajului, definită în Noul Cod Penal ca fiind „fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere”.

Anul acesta, în 28 iulie, Parchetul General anunța că acest dosar nu va fi trimis în judecată și că cercetările vor fi reluate. Asta, după ce procurorul general Augustin Lazăr infirmase decizia procurorului de caz, pe motiv că ancheta este incompletă.

Dosarul plecase de la o declaraţie făcută de fostul şef al statului, în aprilie 2014, la adresa d-nei Firea, pe atunci, membru al Comisiei de anchetă „Nana”, care cerceta situaţia terenurilor pe care familia Băsescu le are în comuna Nana: „Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa de ce se întâmplă pe moşia soţului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele”. O declaraţie pe care Gabriela Firea a catalogat-o drept şantaj şi a sesizat Parchetul General. Acesteia i-au ţinut, atunci, isonul 176 de parlamentari ai Puterii, printre care Victor Ponta, Valeriu Zgonea, Liviu Dragnea şi Ilie Sârbu, cu toţii semnând un denunţ de şantaj la adresa lui Traian Băsescu. Dl fost procuror Ponta chiar plusa, anunţând că a fost primul care a semnat plângerea penală.

A fost, de la început, greu de înţeles raţionamentul legal al redeschiderii acestui dosar şi al punerii în mişcare a urmăririi penale. Pentru că art. 84 din Constituţie spune clar: „Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător”. Cu alte cuvinte, un şef de stat nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Adică, nici Traian Băsescu, pentru aceste declaraţii făcute la adresa unui parlamentar. Şi, totuşi, iată că s-a putut. Ajungându-se în situaţia ca legea fundamentală a ţării să fie citită şi interpretată în funcţie de mofturile, de interesele celui care face lectura. Iar instituţii ale statului de drept să se lase târâte în acest joc.

Procurorii subordonați lui Tiberiu Nițu, un apropiat al pe atunci premierului PSD Victor Ponta, au pus în mişcare urmărirea penală pe numele d-lui Băsescu, suspendată ulterior pe motiv că preşedintele avea imunitate. D-na Firea nu a cedat şi a sesizat ÎCCJ, privind această decizie a procurorilor de suspendare a urmăririi penale. Cererea i-a fost respinsă, însă, de instanţa supremă, ca inadmisibilă. În paralel, a anunţat şi CCR. Care şi ea, în noiembrie 2014, a decis că suspendarea urmăririi penale a şefului statului, pe motive de imunitate, este constituţională. Apoi, după încheierea mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu, Parchetul General a redeschis dosarul. Cu puțin timp înainte de Revelion. În 30 decembrie 2014, data la care, în general, în Parchete se lucrează doar pe speţe de ultimă oră, care nu suportă amânare.

Autor:   

Sursa: putereaacincea.ro

Data publicării: 25 septembrie 2016

Vladimir Voronin, fie s-a ramolit de tot, fie s-a tâmpit …

24 septembrie 2016 Un comentariu

Rar mi-a fost dat să văd un personaj mai sinistru decât Vladimir Voronin, dar și mai rar mi-a fost dat să văd un personaj politic să comită afirmații mai cretine, dincolo nu doar de orice logică ci chiar dincolo de limitele minima ale rațiunii…

Cât de imbecili trebuie oare să fie comuniștii din Republica Moldova ca să urmeze un politician evident senilizat care, pe de o parte, spune că ”poporului Moldovei i-au fost răpite drepturile suverane, el fiind lipsit de calitatea de unic suveran în statul nostru.” iar pe de alta, în fraza imediat următoare ”Lipsa legitimității trecerii la alegerile generale directe ale președintelui țării va face nelegitimă alegerea în acest mod a Președintelui, va agrava și mai mult instabilitatea socială, va conduce la ”războiul împuternicirilor” între Președinte, Parlament și Guvern”

Adică dacă alegerea președintelui țării se face prin vot popular, direct înseamnă că poporului i se răpește suveranitatea?

Dumnezeule mare … omul ăsta e de-a dreptul cretin … Fără glumă, pentru binele lui, cred că ar trebui dus la un control psihiatric …

Vladimir Voronin

PCRM îndeamnă cetățenii să boicoteze alegerile din 30 octombrie

Fostul președinte al Republicii Moldova Vladimir Voronin a declarat, citat de http://www.unimedia.info, că PCRM nu va înainta candidat pentru alegerile şefului statului şi îndeamnă cetățenii să nu participe la scrutinul din 30 octombrie pe motiv că acesta ar fi neconstituțional.

„Noi, comuniștii, considerăm că decizia neconstituțională din 4 martie a.c. a Curții Constituționale privind alegerile directe ale Președintelui vor conduce la schimbarea structurii politice statale a Republicii Moldova.

Prin respectiva decizie, s-a comis o crimă dintre cele mai grave: poporului Moldovei i-au fost răpite drepturile suverane, el fiind lipsit de calitatea de unic suveran în statul nostru. Lipsa legitimității trecerii la alegerile generale directe ale președintelui țării va face nelegitimă alegerea în acest mod a Președintelui, va agrava și mai mult instabilitatea socială, va conduce la ”războiul împuternicirilor” între Președinte, Parlament și Guvern”, a declarat Voronin.

Comunista Inna Șupac spune că toți candidații înscriși la scrutinul din 30 octombrie fac jocul PDM.

Sursa: cuvintul.md

Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele etc, ca de obicei, cu limba împlântată adânc în colonul șefului său

23 septembrie 2016 Lasă un comentariu
Gabriela Firea

Gabriela Firea

Se pare că politicienii care au fost jurnaliști au un mare handicap. Sunt incapabili să traducă în practică ceva … teoria ca teoria, practica îi omoară. Sunt buni însă ca purtători de cuvânt deoarece în această calitate totul se rezumă la vorbe.

Când au stat ca jurnaliști cu limba împlântată în dosul șefului până în colon de umbla săracu șef crăcănat mai ales dacă avea hemoroizi, așa se comportă și când ajung purtători de cuvânt pe la cine știe ce partid.

Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele nu face deloc excepție. Când a fost purtătoare de cuvânt a PSD-ului lui Ponta până și acesta se simțea jenat de inepțiile și jegoșeniile emise de năstrușnica fină a lui Gigi Becali și fosta slugă mercenar mediatică a lui Voiculescu (ăluia ia băgat în faliment două firme prospere până au apucat pe mâna ei).

Cum Liviu Dragnea face ca Ion Iliescu (acesta întrebat la un moment dat dacă se retrage a spus că ar dori dacă s-ar găsi unul mai bun decât el iar dacă partidul i-o va cere va continua), spunând că el nu ține neapărat să candideze sau  să fie premier, dar, dacă partidul i-o va cere, o va face cu bucurie.

Ei, iată că au început să apară semne că i se va cere, ba mai mult, probabil partidul îl va obliga.

După ce  preşedintele Camerei Deputaţilor, Florin Iordache, a spus, sperând că se va regăsi pe listele electorale ale PSD într-o  poziție eligibilă a ieșit la rampă și Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele etc și înaintea şedinţei Comitetului Executiv Naţional de la Murighiol, a spus că Dragnea este cel mai potrivit om pentru a prelua această poziţie importantă, de prim-ministru…

„Cel mai potrivit om pentru a prelua această poziţie importantă, de prim-ministru, este preşedintele PSD, domnul Liviu Dragnea. Este punctul meu de vedere, nu am avut încă o dezbatere într-un for superior al partidului pe acest subiect, dar cred că îmi pot permite să am şi eu o opinie”, a declarat cea mai generală primăriță din București.

Cât despre viitoarea coaliţie de guvernare, Firea consideră ca PSD să facă majoritate alături de ALDE şi UDMR.

„Cu alte cuvinte, din punctul meu de vedere românii au văzut că noi suntem oameni serioşi, că noi facem lucruri serioase, stabile şi bune, corecte şi guvernarea cu votul românilor va fi una PSD-ALDE şi dacă va dori şi UMDR să ni se alăture, vom avea cu siguranţă discuţii în acest sens, nu ar fi rău din punctul meu de vedere să arătăm această deschidere” 

Liviu Dragnea a evitat până acum să spună dacă îşi doreşte sau nu funcţia de prim ministru în eventualitatea în care PSD are ajunge la Guvernare după alegerile parlmentare din această iarnă. Liderul PSD a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare pentru fraudarea referendumului din 2012 privind demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României.

Liderii centrali şi judeţeni ai PSD se reunesc joi în şedinţa Consiliului Executiv Naţional (CExN), care va avea loc într-un resort din Delta Dunării, pentru a lua decizii referitoare la campania electorală, printre care şi derogarea de la codul de etică pentru ca Victor Ponta, pus sub control judiciar în dosarul în care este urmărit penal pentru folosirea influenţei şi spălare de bani, să poată candida.

Evident, faptul că Drangea e condamat fără drept de apel la 2 ani, suspendarea fiind un act de clemență a judecătorilor referindu-se doar la executare și nu la vină. Dealtfe, o viitoare și previzibilă condmanare  acestuia  îi va aduce și un ”bonus”, o coadă de  câteva luni sau câțiva ani.

Legat de Dragnea, deși nu ar putea fi polițai sau altceva unde se cere un cazier curat, în mintea PSD-iștilor, e perfect pentru funcția de premier. Că va fura pentru sine nu contează dacă va da și partidului oarece … La Gâbița e foarte explicabil … Toți cei din jurul său au avut sau au probleme cu legea.

Dan Voiculescu, fostul șef care avea probleme cu  hemoriozii din cauza limbii adânc scufundate de Gabriela în dosul lui celulitic, se află în prezent în pușcărie, după terminarea acestui mandat probabil se va întoarce …

Soțul ei, penal cât cuprinde, faptul că încă e liber datorându-se atenției insuficiente pe care deocamdată DNA-ul i-o oferă. La Florentin Pandele fiind doar o chestiune de timp până va ajunge și el să trăiască pe banii noștrii la casa cu gratii la ferești.

Gigi Becali, nașul de cununie al Gabrielei, fost și viitor pușcăriaș …

E mai greu de găsit în jurul Gabrielei cineva care nu are nici un fel de probleme cu legea. Ea însăși r putea avea mari probleme dacă s-ar analiza modul în care a reușit să falimenteze firmele lui Voiculescu.

Despre falimentele actualei primărițe a Bucureștiului, aici.

 

 

 

MELANIA CINCEA: ”Rămâne de văzut dacă, la vot, românii vor da dovadă de maturitate, pentru a nu permite intrarea în Parlament a unor partide care amenință să pună în pericol stabilitatea țării și viitorul fiecăruia dintre noi.”

21 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Voci și reverberații ale Rusiei, în politica românească

Mișcări ultranaționaliste, adversare ale NATO și UE, care promovează subiecte aflate pe agenda Kremlinului, vor să acceadă în mainstreamul politicii românești, pregătindu-se să intre în Parlament.

PRU, o voce a Vocii Rusiei

Melania CinceaÎn contextul revirimentului partidelor naționaliste şi ultranaţionaliste, anti-sistem, eurosceptice, manifestat la nivelul întregii Europe, naţionalismul exacerbat își face simțită prezența şi în România, prin partide nou intrate în scenă. Ar trebui să fie, pentru noi toți, un semnal de alarmă, în condițiile în care, se știe, regimul de la Kremlin – a cărui dorinţă de expansiune este indubitabilă – recurge, pentru a destabiliza UE, la metode subversive, una dintre acestea fiind exact încurajarea succesului naţionalismului în Europa.

Unul dintre aceste partide, înființat și condus de Bogdan Diaconu, este România Unită, cu un nume inspirat din Rusia Unită, partidul lui Vladimir Putin. Liderul PRU abordează nu doar un discurs ultranaţionalist, ce se vrea un răspuns la irendentismul maghiar, și un demagogic discurs anti-sistem, motivat ca fiind vot de blam dat clasei politice in corpore, pe care o acuză că a distrus România, în ultimii 25 de ani, deși dl Diaconu a fost parte din această clasă politică de care acum se leapădă declarativ, în decurs de 14 ani trecînd prin PSD, PC și, din nou, PSD. De altfel, din postura de deputat PSD și-a făcut legăturile cu Moscova. În vara lui 2012, când nou instalata Putere USL pusese la cale lovitura de stat, acesta începuse colaborarea cu Vocea Rusiei, canal de propagandă finanțat de Kremlin – desființat, nu întâmplător, în decembrie 2014, după câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis. La Vocea Rusiei, dl Diaconu pleda, după organizarea, la Bucureşti, a Forumului Economic China-Europa Centrală şi de Est, în noiembrie 2013 – în timpul căruia, să nu uităm, conducerea Parlamentului a acceptat, la cererea delegaţiei chineze, înlăturarea drapelului UE de la prezidiu –, pentru un parteneriat strategic cu China. Asta, deși România are parteneriat strategic cu SUA și nu poate avea același tip de parteneriat cu China și, eventual, cu Rusia, un parteneriat strategic implicând și o componentă militară. Și o făcea în timp ce Vocea Rusiei anunța, fără menejamente: „Banii chinezilor merg doar în acele ţări din Europa de Est, unde liderii politici sunt decişi să iasă de pe orbita SUA. (…) cele 8 – 10 miliarde de euro puse la bătaie de China se traduc prin eliminarea definitivă a influenţei americane, mai ales cea militară şi politică din această zonă”.

Între timp, au apărut noi dovezi ale liniei acestui partid. Actualul  vicepreședinte al partidului, Ovidiu Hurduzeu, cerea, în 2014, pe rețelele de socializare, ieșirea „imediată„ a României din UE și NATO. Apoi, anul acesta, Bogdan Diaconu semna un acord de colaborare între PRU și Zmiana, partidul pro-rus din Polonia, al cărui lider, Mateusz Piskorski, a fost arestat sub suspiciunea de spionaj ăn favoarea Rusiei și, se pare, a Chinei. Un alt acord a fost semnat cu liderul partidului italian Forza Nuova, Roberto Fiore, declarat pro-rus și fascist. Tot anul acesta, un alt membru PRU, Laurențiu Rebega, plecat și el din PC, a invitat-o în România pe Marine Le Pen, președintele Frontului Național, formaţiune extremistă din Franţa. Acestui partid i-a fost deconspirat de către presa occidentală sprijinul acordat Rusiei pentru anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea, în martie 2014, un act care a aruncat practic în aer ordinea europeană.

În vara lui 2014, la lansarea PRU scriam că înfiinţarea unui partid ultranaţionalist, fondat de un fost membru PSD cu legături cu Moscova, poate fi coincidenţă. Dar că poate fi şi un capitol din strategia Kremlinului. La care puterea PSD nu își permisese, la momentul respectiv, o contribuţie directă şi asumată oficial, o schimbare de strategie fiind imposibilă cât Preşedinţia nu era câştigată de Victor Ponta. Iată că oameni din PSD și apropiați ai vârfului acestui partid s-au înscris în PRU. Unul dintre ei este fostul purtător de cuvânt al Guvernului Ponta, Mirel Palada, care și dorește ca „România să fie apărată de tendințele neo-colonialiste mascate în ideologie neo-liberală”. Un altul este deputatul PSD Marius Mihalache, finul fostului premier. Și despre Victor Ponta  circulă informații neoficiale privind o plecare a sa din barca social-democraților și intrarea în cea ultranaționalistă. „Îi cedez lui Ponta șefia PRU”, s-a rezumat Bogdan Diaconu să declare, refuzând să confirme, dar și să infirme intrarea lui Victor Ponta în partidul său.

 

Alianța Noastră și parteneriatul cu „vecinul, aliatul și prietenul nostru”

Un alt actor politic care își anunță intenția de a intra în Parlament, cu până la 13 procente, este Alianța Noastră, partid fondat în vara aceasta și condus de Marian Munteanu, promotor al ultranaţionalismului și al anti-occidentalismului, din discursul acestuia nelipsind elementele ortodox-fundamentaliste. UN personaj readus în lumina reflectoarelor în primăvara acestui an de către PNL, care îl propusese candidat pentru cea mai importantă Primărie din ţară, ca reprezentant al marii familii a Popularilor Europeni.

Marian Munteanu, o fostă figură emblematică a Pieţei Universităţii, din iunie 1990, s-a autodecredibilizat total, ulterior. Prin simpatiile legionare, manifestate în anii 90. Prin colaborarea cu propriul său „călău”, Virgil Măgureanu, fostul şef al SRI în perioada fratricidului din iunie 1990 – bun amic cu Ion Iliescu, cel care le mulţumea minerilor pentru „solidaritatea de clasă cu care au răspuns chemării autorităţilor” – la partidul căruia, PNR, aderase și al cărui candidat la prezidențiale acceptase să fie. Prin apariția în public, în recentele sale initiaţive şi platforme civice, alături de oameni din facţiunea securisto-legionară, care, în zorii lui 1990, erau artizani ai unui scandal interetnic de proporţii, în inima Ardealului, la Târgu Mureş. Un scandal întreţinut, prin diversiuni, de vârfurile Uniunii Vatra Românească, un partid ultranaţionalist înţesat de foşti membri ai Securităţii, prin promovarea ultranaţionalismului şi anti-occidentalismului.

Aceasta este, de altfel, și linia imprimată noii formațiuni politice, AN. Care, își propune, printre altele, să nu mai lase străinii să dețină pământ în România, să nu mai lase societatea românească „la bunul plac al grupurilor de interese partinice și transpartinice, dirijiate din interiorul sau din afara țării”, care vrea ca România să devină „o țară de oameni liberi” (idei care transmit, indirect, mesajul că acum suntem persecutați, în calitate de colonie americană și de sclavi ai UE, sloganuri lansate de propaganda de la Kremlin, folosite în războiul informațional dus de Rusia) și mai vrea „un parteneriat constructiv și demn cu vecinii, aliații și prietenii noștri” (nefiind greu de înțeles cine e „vecinul, aliatul și prietenul” și nici ce vizează acel parteneriat.

La AN a aderat, recent, și PNȚCD-ul lui Aurelian Pavelescu, un partid în derivă de ani buni, care nu mai are nimic în comun cu partidul condus odată de Corneliu Coposu.

Un lucru e cert: în contextul politicii de expansiune a regimului de la Kremlin, care încurajează succesul naţionalismului în Europa, intrarea pe scenă a unor politicieni de o asemenea factură şi, mai mult, înlesnirea accederii lor la putere este extrem de periculoasă. De succesul acestor partide naţionaliste şi ultranaţionaliste, anti-sistem, eurosceptice este interesată Rusia.

Rămâne de văzut dacă, la vot, românii vor da dovadă de maturitate, pentru a nu permite intrarea în Parlament a unor partide care amenință să pună în pericol stabilitatea țării și viitorul fiecăruia dintre noi.

 

Autor: Melania Cincea 

Articol publicat și în:  Puterea a Cincea , TimpolisContributors

Omagiu. Azi, Gabriela Vrânceanu Firea (mulţi înainte)

21 septembrie 2016 2 comentarii

Motto-ul Gabrielei: 

Ideea mea de forţă este aceea că o femeie face curat zilnic după mai multi bărbaţi

Suflet oribil sensibil, soţie, ex-jurnalistă, iar soţie, ex-senatoare, poetă, credincioasă, aproape cuvioasă, primar, mamă (număr necunoscut de copii, din lipsă de interes)

Alte nume la care răspunde:

Spune-mi zănatecă,
Zărpălatecă, zăpăcitoare,
Zăpăitură, zăpor.”

Poziţia:

„ce vreţi să insinuaţi? am genunchii aşa de la atâta muncă.”

sursa micdavinci.wordpress.com

(pamflet)

UPDATE Blue (21.09.2016-ora 19:43)


La mulți ani, domnule Ponta … fără eliberare condiționată !

20 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Astăzi Victor Viorel Ponta, expremierul penal și plagiator al României își aniversează împlinirea a 44 de ani. 

Deși mai e doar o oră din această zi, cred că o urare încă mai pot să îi fac:

”La mulți ani, domnule Ponta … fără eliberare condiționată ! ”

La mulți ani, Victot Ponta !

Pianoforte

20 septembrie 2016 Lasă un comentariu

if16

Larisa închise ochii si îşi dori să fie la festivalul din piazza Malborghetto di Tasso sau la cel din Parco Lambro din Milano. Îşi imagina lumea perfectă ca o comă, o evadare pentru totdeauna în realitatea virtuală. Să poţi fi mereu în cele mai fericite clipe, să modelezi aşa cum îţi doreşti evenimentele! Pentru o clipă îşi simţi inima bubuind de dragoste şi mâinile lui Fabri pe umerii ei, protejând-o în oceanul de oameni care cântau refrenul melodiei lor. Inspiră adânc şi clipa de ameţeală trecu.

Îşi îndreptă spatele, privi ecranul laptopului şi chicoti. Maică-sa, ghid turistic, o purtase după ea prin toată lumea, dar deşi neglija şcoala, cumva găsea peste tot un pian la care Larisa să exerseze. Pentru că, îi explica mama, tatăl ei era un pianist celebru iar Larisa, fară dubiu, îi moştenise talentul. Ce e drept, semănau ca două picături de apă, fotografiile atestau asta, iar Larisa luase locul întâi la un concurs de creaţie şi la unul de interpretare, cu o fugă de Mozart, Kyrie din Recviem.

Începu să scrie. Degetele îi alergau fin pe taste, pe fruntea înclinată îi căzu o şuviţă scăpată din codiţa blondă. Era concentrată, uşor transfigurată şi unghiile îi atingeau melodic tastele, ca Impromptu Op.90 N.4 a lui Schubert într-o interpretare a lui Rubinstein.

Pagină după pagină, modificări de articole, ordonanţe, legi şi norme metodologice prindeau viaţă şi se grăbeau să influenţeze destine. La Monitorul Oficial R.A. excelența și implicarea erau întotdeauna răsplătite şi erau oferite angajaților pachete de beneficii atractive, adecvate nevoilor lor precum și un mediu de lucru excelent.

sursa micdavinci.wordpress.com


CRISTINA TUNEGARU: ”A învăța să înveți, acesta este obiectivul general al educației moderne.”

19 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Salvarea prin homeschooling

Cristina Tunegaru

.

Apariția ideii de homeschooling în variantă românească este dovada certă a existenței unui conflict vădit, declarat între părinții responsabili și școala care nu mai răspunde necesităților lumii moderne. Motivele sunt binecunoscute (elevii nu sunt tratați diferențiat, conținuturile inutile, adeseori anoste și nepotrivite vârstei, metodele învechite; educația chircește individualitatea și forțează dezvoltarea), iar părinții nu mai au răbdare să aștepte o reformă care nu mai vine.

Este limpede că, deși societatea este în continuă schimbare, școala românească a rămas cu mult în urmă – în secolul al XIX-lea – este incapabilă să se reformeze și în total dezacord cu progresul societății. Școala este un spațiu în care copiii sunt forțați să rămână până la absolvire; iar profesorii strâng rândurile pentru a se apăra de factorii exteriori pe care îi resping cu îndârjire – mai ușor cu părinții ăștia, să nu îndrăznească să ne spună nouă ce să facem! spunea de curând o colegă. Acolo unde ar trebui să fie o colaborare între părinți și școală, pentru că la mijloc este interesul copilului, apare o gâlceavă rușinoasă care nu îmbunătățește nicidecum imaginea profesorului.

Viziunea clasică prin care școala le oferă copiilor cunoștințe inabordabile altfel, pentru a-i pregăti să-și asume roluri specifice în societate nu mai corespunde realității actuale, în care importantă este capacitatea de a te adapta, de a înțelege și de a afla ce înseamnă lumea din jur. A învăța să înveți, acesta este obiectivul general al educației moderne. În consecință, școala nu mai trebuie să livreze elevilor informații atât de accesibile astăzi, ci mijloace, instrumente de a selecta, de a înțelege și întrebuința aceste informații. Iar școala noastră eșuează lamentabil să-i învețe pe elevi altceva decât cuvinte goale de sens. Am descoperit clase întregi de copii dornici să scrie după dictare pentru că ei nu știu, nu au înțeles sau nu pot. Adeseori cuvintele trec prin mâinile lor și mor în foaia scrisă pentru că ei nu aud și nu înțeleg. Au învățăt de timpuriu că ceea ce se predă la școală nu are legătură cu lumea reală, sunt lucruri de școală, obligatorii ca să iei o notă bună, dar inutile dincolo.

În acest context, nemulțumiți chiar și de învățătoarea cea bună, doi părinți celebri își retrag copilul din școală pentru a-l educa acasă,  permițându-i fetiței să-și aleagă cursurile după bunul plac – echitație, scenaristică etc – activități al căror obiectiv pe termen lung este încurajarea dezvoltării personale și adaptarea la o lume într-o rapidă schimbare. Sigur, alte activități sunt plănuite cu ajutorul unor profesori. Avantajele acestei modalități de a-ți educa copilul sunt neîndoielnice, în măsura în care personalitatea copilului permite această abordare – un copil nestatornic, distrat, care nu reușește să se concentreze pe o anumită activitate o perioadă mai îndelungată de timp nu va fi avantajat de această libertate educațională. În acest caz, părinții își propun să ofere sprijin specializat din partea unor educatori, dar nu în cadru instituționalizat, ci prin meditații.

Maniera se îndepărtează totuși de modelul american, prin care s-a consacrat ideea de homeschooling. Pentru că la americani, rolul educatorului este adeseori preluat de unul dintre părinți, iar activitățile respectă curriculum național și sunt adeseori realizate cu sprijinul școlilor publice. De asemenea, elevii trebuie să participe la o serie de examene care să ateste că au atins un anumit nivel al cunoașterii. Dat fiind acest război deschis, a-ți educa copiii acasă este un deziderat care poate prinde contur pentru tot mai mulți părinți din România. Însă asumarea educării acasă are o serie de dezavantaje.

În primul rând, este costisitor să-ți educi copiii în sistem homeschooling: fie unul dintre părinți renunță la serviciu și își dedică toată atenția educației copiilor, fie sunt angajați profesori care să lucreze cu copiii. Din această cauză, educația prin homeschooling nu este o soluție decât pentru puțini copii din România, copiii acelor părinți care au mijloacele financiare să-și educe copiii acasă. Într-o țară în care în mediul rural rata de părăsire timpurie a școlii este semnificativ mai mare decât în celelalte țări europene, iar dintre factorii care cauzează abandonul școlar se enumeră și interesul scăzut al părinților pentru școală, este iluzoriu să considerăm homeschooling ca pe o activitate reformatoare sau o alternativă viabilă pentru educația din România.

În al doilea rând, dincolo de avantajele pe care le poate oferi homeschooling, există și un neajuns cauzat de lipsa legislației. Copiii care învață prin homeschooling nu vor avea diplome care să ateste că au absolvit studii. Nu consider că e un minus absența diplomelor, câtă vreme accentul cade pe formarea unor deprinderi și abilități concrete. Și totuși, în lumea reală, dincolo de familia în cadrul căreia se desfășoară educația, diploma este importantă, este o dovadă că ai participat la cursuri, că ai trecut prin școală, e o certificare dată prin asocierea cu instituția absolvită. De aici și toate fabricile de diplome care au distrus învățământul universitar românesc și nu numai. Suntem cu toții într-o alergare nebună după diplome de participare, umplem dosare cu adeverințe și obținem chiar salarii semnificativ mai mari pentru toate acestea – gradația de merit în învățământ. Într-o societate flămândă după diplome și care măsoară priceperea în grosimea dosarului sau numărul de pagini ale unei lucrări, un copil care nu are diplome va avea de suferit sau va fi pionierul unei noi lumi în care meritocrația autentică primează, o lume ideală, dar care se lasă așteptată. Școala publică are însă acest atu de  a fi o  simulare a realității, un pas în lumea reală, pregătind copiii pentru viitor, în modul cel mai brutal. Și din păcate, în felul acesta asistăm la un perpetuum mobile, creând copii după chipul și asemănarea înaintașilor, fruntași la numărul de diplome. În România, cadrul legal este inexistent, nu există nicio formă de echivalare, prin examene, părinții care vor să-și educe copiii acasă fiind nevoiți să apeleze la fabrici de diplome.

Dintre neajunsurile imputate educației prin homeschooling s-a vorbit despre absența dezvoltării comportamentale, lipsa interacțiunii academice dintr-o clasă de elevi.  Însă, în școala românească, elevii se duc la școală numai pentru a fi împreună într-o sală de clasă, pentru a concura, a se lupta unii cu ceilalți pentru note bune, iar interacțiunea și comunicarea sunt reduse la minimum. Cu câteva zile în urmă, mi-am invitat elevii de clasa a VIII-a, la o discuție liberă, pornind de la tema unui coleg. Pe chipurile lor am citit nedumerirea la început. A trebuit să formulez rugămintea de câteva ori, ca să fie înțeleasă. Nu le adresam o întrebare referitoare la teoria literară discutată, ci le ceream să-și exprime un punct de vedere. Și, deși sunt copii inteligenți, nu au reușit să treacă de bariera de comunicare rezultată în urma anilor de tăcere, nu au vrut să vorbească. Școala românească nu este mediul care să îndemne și să promoveze comunicarea, decât cu puține excepții.

Pe de altă parte, mediul școlar concurențial aduce o serie de presiuni externe, obligații, termene pe care elevul trebuie să le respecte. Un program de homeschooling trebuie să țină seama și de aceste aspecte, inerente în procesul de dezvoltare al copilului care va deveni adultul de mâine. A proteja un copil de lumea adulților prin cocoloșirea și evitarea oricăror responsabilități este o greșeală pentru că, în dezvoltare există anumite momente potrivite, unice și irepetabile dincolo de vârsta adultă.

În concluzie, școala publică și homeschooling reprezintă două extreme: prima formează indivizi incapabili să comunice, care pun preț pe formă, aspect și mai puțin pe conținut și substanță, lipsiți de interesul pentru învățarea continuă, înspăimântați de nereușită, în timp ce a doua permite o adaptare totală a învățării la caracterul și nevoile copilului, dar total inaccesibilă majorității familiilor. Între aceste două extreme, se găsește forma corectă de educație, care să fie accesibilă tuturor copiilor, indiferent de mediul din care aceștia provin. Homeschooling poate reprezenta o soluție viabilă, dar numai pentru acei copii norocoși ai căror părinți sunt preocupați de educația lor. În acest război deschis al societății cu școala, omul obișnuit, cu resurse limitate, nu are nicio șansă. Însă în educație, avem datoria să încercăm să oferim șanse egale tuturor copiilor.

Autor: Cristina Tunegaru

Sursa: contributors.ro

Data publicării: 19.09.1026

Tcholoschooling şi Voiculescugrafie

19 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Aţi citit bine, sunt noile trenduri româneşti. Au din ce în ce mai mulţi adepţi, după ce românii au privit cu voioşie nedisimulată show-rile prestate de Dhragnoula cel care învie morţii mai abitir decât Iisus, O.Prea care-i doctorul generalilor sau generalul doctorilor, Mickey Mouse alias copy-paste, Pheerhea cea care urăşte manifestările aberante şi alţii de pe această listă incompletă.

Snobismul românilor l-a iritat teribil pe Dhragnolula, care a explodat de nervi când aceştia au decis că vor vorbi numai în limba tehnocrată, renunţând la valorile strămoşeşti comuniste şi creştine totodată, brandul kitsch al marelui grup de la putere. Ajuns la capătul puterilor în lupta sa cu insolenţa românilor, care nu pot fi educaţi să trăiască decent fără bani, spitale, învăţământ şi justiţie, a cerut ca guvernul să nu mai facă nimic pentru români, riscul fiind ca aceştia să aibă impresia bizară că li se cuvine. Deşi veşnic nemulţumiţii au la discreţie agheazmă şi foiţe pentru pomelnice, ei au hotărât să protesteze continuînd să vorbească limba de neînţeles, total nouă, imposibil de descifrat nici măcar de cei care ascultă telefoanele şi scotocesc în fişierele computerelor atacate de virusul tehnocrat.

Momentan, alfabetul a fost înlocuit de cifre şi termeni ştiinţifici şi asta e ultima distracţie naţională, de departe mai tare decât Pokemon-Go. Sper să apară şi Micul Prinţ tradus în cifre.

sursa micdavinci.wordpress.com


Liviu Dragnea vrea să fie sultan … își face harem în Parlament

18 septembrie 2016 Lasă un comentariu
Sultanul Dragnea

Sultanul Dragnea

Se pare că Președintele PSD, Liviu Dragnea vrea să se transforme din führer  în sultan al PSD. Își face harem  …

Dragnea, a cerut filialelor PSD să pună pe liste cel puţin o femeie din fiecare judeţ, fie pentru un mandat de deputat, fie pentru unul de senator. Dacă PSD va obţine la alegerile parlamentare un rezultat similar cu cel de la alegerile locale, atunci 30% din viitorii parlamentari PSD vor fi femei.

Cred că toată lumea își amintește de Cătălina Ștefănescu pe care a făcut-o cea mai tânără deputată după care aceasta a ”parcat” în patul lui Șova …

PSD Vaslui a decis deja să le trimită în Senat, pentru un nou mandat, pe Gabriela Creţu şi Doina Silistru. PSD-iştii îşi alintă doamnele din partid cu apelativul „amazoane” pentru implicarea lor în campaniile electorale ale partidului.

Sursa informației: evz.ro

 

Ministrul Educaţiei: Temele ar trebui făcute la şcoală

18 septembrie 2016 Lasă un comentariu

 


monitor06.gif

În sfârşit, o atitudine corectă vis-à-vis de modul în care ar trebui să se desfăşoare orele la şcoală. Faptul că acum şcoala e considerată de copii o corvoadă, se poate corecta (sursa).

„Ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, a declarat la emisiunea „În faţa ta” difuzată de Digi24 că elevii ar trebui să îşi facă temele la şcoală, nu acasă.”

Nu pot să nu marchez ştirea asta, pentru că înseamnă încetarea unui abuz în formă continuă asupra elevilor. Nu este vorba doar de lipsă de participare la orele care au devenit calvarul de dinaintea orelor de muncă efectivă acasă. Programa este supraîncărcată, elevii nu sunt încurajaţi să aibă o abordare logică a materiei şi nici să aloce mai mult timp disciplinei care îi pasionează. La terminarea liceului, cei mai multi elevi habar nu au ce vor face în continuare, ce le place, care e drumul pe care îl vor urma. Pentru că o altă problemă este mixul de discipline obligatorii. Modul în care toţi trebuie să încapă într-un şablon.

„Stau mult ca să-şi pregateasca orele, da, foarte mult, nepermis de mult. După ce termină programul la scoală, tot cu şcoala se ocupă, pentru că trebuie să facă aceste teme care li se dau la şcoală şi care, în mod normal, ar trebui rezolvate în timpul în care sunt in şcoală, nu ar trebui supraîncărcaţi şi acasă. Ideea aceasta că intr-un fel sau altul pe parcursul întregii zilei te ocupi numai de rezolvarea unor teme şcolare nu e normală pentru educaţia actuală şi impune asupra copilului un ritm de lucru şi o cantitate de muncă nerezonabile”, a declarat ministrul Educaţiei.

Poate nu e imposibil un sistem de învăţământ care să nu mai fure copilării şi să ucidă imaginaţia şi visele. Cu condiţia să nu rămână doar o simplă discuţie şi să se continue cu implementarea acestui model, dacă tot s-a făcut pasul ăsta şi s-a spus pe şleau că asta e soluţia. A fost dificil să se ajungă în punctul acesta, dar se poate, se poate!

sursa micdavinci.wordpress.com


 

Și totuși, Bucureștiul are cultură …

18 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Sa afirmat că Timișoarei i s-a acordat titlul de Capitală Culturală Europeană deoarece Bucureștiul nu ar avea cultură.

Ce prostie …

Nu există în lume orașe care să aibă culturi mai solide decât cele bucureștene, cum ar fi culturile de bacterii care dau infecţii nosocomiale și altele … asemenea. Se pare că se lucrează și la înființarea unor culturi de virus Zika …

Liniștit putem adăuga culturi în care excelează:  cultura șpăgii, a manelelor, a șaormei etc, sau (de ce nu ?), a viguroaselor culturi de marijuana …

Chiar Gabriela Firea, primărița generală a Bucureștiului se pare că are mare grijă de o astfel de cultură ( vezi foto) …

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele în lanul de cânepă

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele în lanul de cânepă

.

.

RECLAMĂ: Cumpărați pasta de dinți ”Cristal”.

17 septembrie 2016 Lasă un comentariu

”De folosești pasta de dinți Cristal,
În această toamnă,
Vei avea dinți ca de cal,
Ori ca de Primă Doamnă”

Carmen Iohannis

%d blogeri au apreciat: