Ca un fir de iarbă


easyway_planeterne

Greu, greu. Efectiv e aproape imposibil să nu cazi în ispita indignării. Să nu incepi să te agiţi cu pumnii strânşi şi să înjuri în dreapta şi-n stânga ca un nebun. Să nu invoci toate forţele supranaturale şi să nu-ţi doreşti să vină odată nenorociţii ăia de alienşi ca să scoată lumii din cap toate religiile şi cutumele. Să nu îţi doreşti anarhia totală, deşi e clar că e cea mai mare tâmpenie pe care ţi-ai putea-0 dori. Să vizualizezi cele mai cumplite palme pe care le-ai trosni ălora care te fură, apoi te jupoaie şi pun sare pe tine şi pe munculiţa ta. Să nu te enervezi când şoseaua rulează o zi întreagă intre câmpuri virane, lăsate în paragină, uscate drob sau pline de spini şi scaieţi deşi lângă ele şerpuiesc râuri pline cu peşte. Să nu îi baţi pe ăia care nu-s în stare să înfingă o vargă în pământ şi taie copacii crescuţi de-aiurea, neplantaţi de nimeni. Să nu te scârbească mizeria  duhnitoare a celei mai distructive şi leneşe specii. Din care faci parte. Eşti nebunul, furiosul, neputinciosul, naivul. Ai nevoie de ajutor specializat. Ca să te integrezi. Să vizualizezi frumuseţea  care mocneşte în fiecare grăunte de pământ, forţa cu care viaţa explodează în cele mai imposibile circumstanţe. Miracolul  tăcut al naturii. Mirosul ei proaspăt. Valurile care aduc comori. Misterul catralioanelor de stele care luminează noaptea. Painea fierbinte şi mâncarea aburindă. Paharul cu broboane reci. Felul în care trosneşte pepenele înainte să se deschidă roşu zaharisit. Cele două fete care vorbesc  şoptit pe bancă. Cei doi băieţi care repară un scuter. Mingea care se rostogoleşte pe alee, spre niciunde. Răcoarea parfumată a lenjeriei de pat. Oftatul epuizat cu care aluneci în neant.

sursa micdavinci.wordpress.com


 

  1. 7 Septembrie 2016 la 20:42

    Așa-i e greu să nu reacționezi.
    Multă vreme am fost foarte iritat de lipsa de reacție a românului generic, doar că mă înșelam. Reacțiile la moment pe principiul „Fiecare acțiune are parte de o reacțiune” a dezvoltat un sistem de manipulare care provoca reacțiile de care avea nevoie.
    Cel mai clar exemplu din ultima vreme a fost la Colectiv. Condițiile fiind create era nevoie doar de câteva detalii pentru a se produce reacțiunea dorită.
    Chiar dacă reacția nu a fost exact cea care se dorea, a fost interpretată CA ȘI CUM AR FI FOST.
    Privind în urmă constat că ceea ce am simțit atunci a fost OK.
    S-a încercat atunci să se creeze un fel de Piață a Universității … dealtfel s-a făcut legătura din primul moment. Exista o problemă, pentru decantarea mișcării, a unor lideri, era nevoie de timp. Timp nu era pentru că s-ar fi observat că transformarea demonstrației specifice împotriva celor care au ucis indirect din indolență și sete de bani într-o manifestație anti sistem a fost cam forțată, Fiind nevoie de lideri, aceștia au fost impuși din exterior.
    La acea întâlnire întâlnire a Președintelui cu ”reprezentanții străzii” cum s-a spus a fost clar că se dorește crearea unor lideri marionetă.
    Ca un element edificator este prezența lui Liviu Mihaiu în acea echipă a reprezentanților. Dumnezeu sau Diavolul au făcut să se dezvăluie cine e acest individ sub masca lui de zi cu zi: o marionetă. El a fost cel pentru care Vîntu a plătit șpagă două milione de euro din care unul lui Bogdan Olteanu, pentru a fi numit în Deltă ca Guvernator, deci, înalt reprezentant al Sistemului acolo… Ce a făcut Mihaiu pentru ca Vîntu să își recupereze cheltuiala .. mai bine să nu vorbim de asta. Vîntu e prea cinic să nu fi avut niște calcule …
    Ei, să îl bagi pe Mihaiu în echipa ce reprezenta Strada a fost fie o greșală uriașă, fie pur și simplu s-a considerat că ”turma” e formată din prea mulți imbecili incapabili să observe „mișcarea”.

    MOTIVE

    Aparent se dorea schimbarea Guvernului Ponta și punct. Ar fi fost adevărat dacă ar fi existat ș o schimbare la nivel parlametar. Nu a existat.
    În aceste condiții explicația pare a fi un pic mai subtilă. De fapt se dorea conservarea clasei politice. Punând un guvern zis apolitic și tehnocrat li se dădea partidelor posibilitatea de a se trezi din pumni.
    Premierul nu era deloc un tip fără determinare politică. El a ajuns comisar european (ministru al agriculturii pe UE) cu suportul explicit al PSD. Vicepremierul Dâncu, de asemenea personaj important în PSD.
    Lumea a strigat atunci ”Fără partide”, ”Fără politicieni”. Asta neînsemnând deloc trecerea la o societate libertariană, fără reguli și fără instituții ci schimbarea clasei politice..
    Chiar faptul că oamenii s-au adresat președintelui ca cel care putea ace schimbarea arată că respectau regulile care funcționau … Ce se dorea de fapt erau alegeri anticipate.
    Președintele putea provoca asta desemnând un premier inacceptabil de către ceilalți (partidele trebuiau să accepte Premierul desemnat, altfel se ajungea la anticipate)
    De exemplu desemnarea lui Băsescu, a Monicăi Macovei, a Elenei Udrea (dau și eu câteva exemple) ar fi putut împinge țara în anticipate, dar i-ar fi pus și lui mandatul sub semnul întrebării … adică se ajungea la posibilitatea schimbării.
    Partidele parlamentare aveau în acel moment o sumă a susținerii din partea electoratului de vreo 40-50 .. toate la un loc. Asta însemna că totul se putea reseta.
    Dacă Iohannis făcea asta, ar fi ajuns poate la suspendare, dar ar fi fost salvat pentru că era la peste 60% și ar fi crescut.
    A preferat să fie corbul care nu scoate ochii corbilor… era mult mai confortabil pentru el.
    De ce nu tăiat în carne vie bazându-se pe sprijinul PNL? Pentru că aparent ar fi trebuit să fie Anti PSD … deci nu putea desemna un premier agreat de PSD (vezi mai sus)

  2. 8 Septembrie 2016 la 6:13

    mi-e pur şi simplu antipatic personajul Liviu Mihaiu încă de când am observat că se înghesuie să se tragă în poze cu diferite personalităţi politice cărora mai că nu le sărută mâna umil şi apoi, invariabil, îi înjură pe toţi ăia cu care s-a afişat. În momentul în care a apărut pe faimoasa listă a străzii, am ştiut că va fi un fiasco.

    • 8 Septembrie 2016 la 18:51

      Mihaiu e un personaj interesant care, deși era un individ de prim plan reușea să pară de plan doi. Nu e puțin lucru să fii guvernator în Deltă, practic ești cel mai important reprezentant al statului acolo, un fel de suprebaron local.
      Interesant e și faptul că în general a fost un personaj care părea oarecum curat deși când ai lături pe tine fie ești nap, fie porc, mai precis, rât de porc, de aceea l-a împins și Vîntu (al cărui salariat se pare că a fost deși face alergie când îl întrebi) la înaintare și a încercat să îl bage și Iohannis. Știi ce e funny? Că între Vîntu și Iohnanis e de greu de făcut o legătură directă. Mihaiu pare încă una din zalele acestei legături care lipseau.
      Faptul că nimeni nu vorbește despre ce servicii i-a făcut lui Vîntu ar putea fi extrem de periculos dacă e speculat. Să ducă oare firele către o legătură între Vîntu și unul sau mai multe din servicii? Pentru că pare a exista un fel de ”șablon al uitării”. Pur și simplu nu se pomenesc anumite chestii. Cum adică? Îl acuzi pe Vîntu că a dat două milioane de euro, pe Olteanu că a primit un milion dar nu te întrebi ce a făcut Mihaiu pentru a răsplăti cheltuiala? Ce contracte s-au mânărit acolo?
      E ca la treaba cu Hexi Pharma, spui că au murit zeci de mii de oameni uciși de infecții nosocromiale, posibile pentru că dezinfectanții erau diluați , dar nu vorbești de crimă? Spui că Președintele a avut o casă obținută prin falsificarea unor acte, i-o confiști, spui că Ponta a plagiat și și-a construit cariera pe acest plagiat dar, în ambele cazuri nu vorbești de uz de fals?
      Oare nu ar trebui să ne uităm mai atent la povestea cu traficul de copii în care un prof de fizică și nevastă-sa, profă de franceză erau pe post de ”căutători de talente” sau despre contractele primite .. la modul interesant … de Bavaria România ori de contracte de lucrări la pregătirea Sibiului pentru a deveni Capitală Culturală Europeană care trebuiau să aibă binecuvântarea lu Heilig Jungfrau von Rathaus (Sfânta Fecioară de la Primărie?

      Sau trebuie să așteptăm finalul mandatului lui herr Santa Klaus ori momentul în care i se suie puterea la cap și nu mai joacă după melodia care i se cântă din culise?

      Revenind la Mihaiu, acesta e doar un pion, evident, dar unul care, în timp, s-a transformat în multe …

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: