Arhiva

Archive for 10 septembrie 2016

Sexy LOV (Lia Olguța Vasilescu) căutând să scape de pușcărie, bate câmpii cu grație …

10 septembrie 2016 Un comentariu

lia-olguta-vasilescuUneori mă întreb dacă Sexy LOV, Lia Olguța Vasilescu, primărița Craiovei, are cu adevărat capacitatea de a înțelege ceea ce afirmă.

Aflată la o emisiune TV, aceasta a declarat , că s-a hotărât să candideze la alegerile parlamentare și nu doar să candideze dar să rămână și primăriță.

„Candidez la Camera Deputaţilor dar rămân în continuare primar. Îi rog pe craioveni să voteze lista PSD la alegerile parlamentare pentru că un primar fără un Guvern favorabil nu poate face prea multe”, a spus primarul Craiovei.

Că nu înțelege faptul că ea, la fel ca și Ponta se ”bucură” de acuzația de spălare de bani, treacă.

A spune însă că vrea și la Camera Deputaților și la Primărie, mi se pare că deja depășește niște limite în ceea ce privește gradul de inteligență de care consideră că au parte susținătorii ei care, incapabili să mai gândească folosindu-și propria glandă specializată în acest sens. Mai știi? O fi considerându-i pe consumatorii de praz în stare să vază în ea un fel de zeiță Unică și de neînlocuit, una care atunci când face caca miroase a levănțică iar când trage un vânt miroase a ambrozie.

Este evident că nu poate fi și deputată și primăriță pentru că legea nu permite.

A candida imediat după ce a fost aleasă primăriță e cel puțin o dovadă de nesimțire deoarece dacă va fi aleasă va trebui să renunțe la Primărie, postul devenind vacant va trebui să se organizeze alegeri ocale anticipate, chestie care nu e prea ieftină.

La Primărie i-a plăcut pentru că se simțea cea mai tare din oraș, un fel de stăpână a urbei. A deveni deputată, presupune a căpăta imunitate parlamentară, singurul mod în care crede că va mai putea evita pușcăria… 

Deh, calculele politice sunt uneori de-a dreptul utopice…

Jaffa

10 septembrie 2016 Lasă un comentariu

dsc03537

Pâlcul de prichindei desculţi, ridicol de scunzi şi firavi, nişte furnici imbrăcate, ridicaseră colbul cărămiziu la câţiva metri pe maidanul străjuit de arbori de banyan, jackfruit, cashew, bael şi împuţitul noni. Cum nu era nicio adiere de vânt, praful stătea suspendat, apoi se depunea încet pe copacii acoperiţi de pânze imense de păianjen. Jucau cricket. Sau chircket, cum îi spuneau ei.

Disputa a pornit de la o “jaffa”, o minge bună sau nejucabilă, care de obicei sare şi lasa bâta în urmă în traiectoria sa. Se contraziceau vorbind incredibil de repede şi folosind bâtele minuscule ca să deseneze scheme peste scheme, le ştergeau cu tălpile goale şi le redesenau aprinşi, alternând vocile exasperate de incapacitatea celuilalt de a înţelege cu izbucnirile de bucurie, când cineva aducea un argument genial.

Din toate direcţiile, maidanul fu inundat de fumul de lemn de cocotier şi miros puternic de masala. Partida de cricket s-a încheiat în aceeaşi secundă. Jucătorii şi-au cules tăştile de şcoală, au pus sub un copac bâtele şi şi-au sters feţele transpirate cu un prosop cărămiziu, pe care l-au pus, împăturit, peste beţe. Plecară înspre case, însoţiţi de câţiva maidanezi cu feţe serioase.

Pe maidanul pustiu aerul se limpezeşte lent, în timp ce micii strategi se spală grăbiţi cu apa încălzită în vase de cupru. În vetrele de piatră jarul pâlpâie cu mici jerbe. Pe mesele acoperite cu pânze colorate, stau rânduite bucatele fierbinţi.

Umbra se îndreptă plictisită spre câmpul de orez.

sursa micdavinci.wordpress.com


%d blogeri au apreciat: