Prima pagină > Blogosfera, Opinii > SIMONA TACHE spune ”mulțumesc” celor care: ”… și-au pus viața între paranteze și pentru mine, au făcut eforturi și sacrificii personale și pentru mine. ”

SIMONA TACHE spune ”mulțumesc” celor care: ”… și-au pus viața între paranteze și pentru mine, au făcut eforturi și sacrificii personale și pentru mine. ”

Un text de-a dreptul sentimental postat de Simona Tache pe siteul său, ”Jurnal roz de cazarmă” în care autoarea încearcă, oarecum brutal parcă, să se îndepărteze … ca și cum ar fi la o în fața unui tablou căruia nu vrea să îi vadă tușele de culoare ci imaginea ca ansamblu…

Un text bine și frumos scris, a cărui citire nu e deloc o pierdere de vreme. Zic eu că merită citit…

Mulțumesc

Simona TacheAcest text se adresează acelor oameni care și-au stricat viața și pentru mine în ultimele 10-11-12 luni. Mă refer la o parte dintre tehnocrații care au plecat azi, lăsând loc noului guvern politic. Unii ne sunt cunoscuți, pentru că au fost în prim-plan, alții ne sunt mai puțin cunoscuți sau chiar complet necunoscuți și așa vor rămâne. Există oameni care au avut, în ultimele luni, biroul pe un hol de minister, care și-au adus acolo, seara, copiii, pentru că nu aveau unde să-i lase și pentru că au ales să tragă pe brânci, câte 17 ore pe zi, ca să lase în urmă lucruri care să schimbe ceva într-un anumit domeniu. Poate au ajuns acolo abordând în privat, pe Facebook, un ministru care i-a chemat să-și ducă personal la capăt proiectul propus, pentru ca alți români să nu mai treacă prin ce au trecut ei (puteți citi aici o astfel de poveste). Sau poate au răspuns, lăsând baltă o viață confortabilă, la chemarea unui prieten. Ori la chemarea unui prieten care a răspuns, la rândul lui, la chemarea unui alt prieten.

Există oameni care au convins alte zeci de oameni să li se alăture în regim de voluntariat, ca să pună pe picioare lucruri de care era nevoie. Oameni care și-au lăsat viața lor liniștită dintr-un oraș de provincie și au venit la București, pentru mai puțin de un an, ca să facă pentru bolnavii din țara asta mai mult decât reușiseră să facă deja pe cont propriu. Și-au smuls copiii din viața cu care se obișnuiseră și i-au adus aici, pentru puțină vreme, pentru ca acum, după ce totul s-a încheiat, să-i smulgă din nou și să-i ducă înapoi. Există oameni care nu au mai dormit de multă vreme mai mult de 5 ore pe noapte, care nu și-au mai văzut părinții, partenerii și prietenii, care au uitat cum arată o zi în care să nu faci pur și simplu nimic. La schimb, unii dintre ei au primit nu doar un salariu mult mai mic decât ce câștigaseră înainte să se înroleze în slujba poporului, ci și ranchiună gratuită, mizerie sau calomnii. Sau aroganțe și luări la mișto.

Există oameni (din zona IT, de exemplu, dar nu numai) care și-au lăsat joburi șmechere în țară sau în afară ori și-au pus propriile biznisuri pe hold, ca să meargă să ajute. Au răspuns pur și simplu, într-o zi, la o chemare a unui premier și a unui guvern. S-au mirat de ei până și cei care îi chemaseră. Depășeau numeric așteptările, iar resorturile lor interioare erau de neînțeles. Cum să-ți lași tu, de pe o zi pe alta, viața ta așezată, ca să mergi să lucrezi pentru România? Unde s-a mai pomenit așa ceva? Celor mai mulți dintre oamenii ăștia nu le vom afla vreodată numele, așa că nu îi putem suspecta de vreun interes personal meschin. Nu și-au construit în aceste câteva luni vreo carieră nouă și nici nu au pus bani la saltea, ba chiar au cheltuit din economii.

Există oameni care aveau zero lei în buzunar și în conturi, chiar în timp ce, prin haznalele internetului, erau portretizați ca mafioți cinici. Am întâlnit pe cineva căruia îi curgeau la propriu lacrimile, în timp ce vorbea despre un proiect pe care îl începuse și care ar fi modificat rata de mortalitate la naștere, dar care, odată cu noua guvernare, va fi, mai mult ca sigur, blocat.

Tuturor eu vreau să le spun astăzi “Mulțumesc”. Pe unii dintre ei îi cunosc bine, pe alții îi cunosc doar puțin. Pe cei mai mulți însă nu-i voi întâlni niciodată. Nici măcar nu voi afla că au fost acolo. Dar aș vrea să știe toți că știu și că apreciez ce au făcut. Și că nu cred că efortul lor mi s-a cuvenit. Că nu cred că era obligația lor să presteze muncă în folosul societății, iar a mea să îmi pută superior tot, doar pentru că s-a întâmplat în contextul unei guvernări.

Nu am dat niciun nume, pentru că textul nu este adresat cuiva în particular, cu nume și prenume. Este adresat tuturor celor care, pe parcursul guvernării încheiate ieri, și-au pus viața între paranteze și pentru mine, au făcut eforturi și sacrificii personale și pentru mine. Cei mai mulți dintre oamenii ăștia pleacă azi de unde veniseră, pentru că meseria lor nu e aceea de politicieni, iar scopul lor nu a fost să facă politică. Dacă ar fi fost politicieni, nu aș fi avut de ce să le mulțumesc, dar nu sunt.

Vă sunt recunoscătoare, oameni buni. 🙂 Vă știți voi care sunteți, chiar dacă eu nu vă cunosc și nu vă voi cunoaște niciodată pe toți. Știu că v-a fost greu și ceva îmi spune că nu ați mai avea puterea s-o faceți a doua oară. Dar știți ceva? Eu nu aș fi avut puterea s-o fac nici măcar o dată. Tocmai de aceea nu mi se pare prea mult să vă mulțumesc în mod public.

Mulțumesc. 🙂

Autor: Simona Tache

Sursa: Jurnal roz de cazarmă – siteul jurnalistei

Publicat: 5 JANUARE 2017

P.S. Bravo Simona ! 🙂

Categorii:Blogosfera, Opinii Etichete:,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: