ADELINA BALEANU: ”Dragnea joacă un joc periculos cu poporul român.”

Să ne uităm mai atent la Liviu Dragnea

Liviu Dragnea forjează cu schimbarea unor încadrări juridice. E singura lui șansă, altfel la ușă îl ia în primire justiția. Dragnea joacă un joc periculos cu poporul român. Un joc de “care pe care”, “cine e mai tare”, “cine cedează primul” – așa-numitul  “chicken game”, la fel cum a jucat Putin la începutul crizei din Crimeea (joc pe care l-a și câștigat, de altfel).

Dragnea are exemple recente și mai puțin recente, care cu siguranță l-au inspirat și i-au dat încredere. A învățat de exemplu din lecția poloneză. Polonezii au demonstrat în 2016 – frumos și pașnic – împotriva unor derapaje constituționale ale partidului de guvernământ. Demonstrațiile au durat săptămâni și luni, au fost în atenția internațională o vreme, după care știrea a ieșit de pe prima pagină a agențiilor străine și a căzut tot mai jos și pe agenda națională. Lumea vestică s-a uitat cu admirație și a ridicat Polonia la rang de prințesă a Europei și apoi si-a văzut de treburi. Știe cineva cu certitudine cum s-a soldat acel protest în cele din urmă? Rezistența internă la derapaje a început să slăbească și partidul de guvernământ a câștigat bătălia prin non-combat.

Liviu Dragnea a învățat și din lectia ucraineană. Oare întâmplător vorbește aliatul său, Tăriceanu, atât de insistent despre un răzvoi civil? Maidanul de la Kiev, care nouă ne dă fiori pe șira spinării, a intrat deja în istorie, dar urmările sale continuă să facă morți și să răspândească suferință. Protestele ucrainienilor s-au ridicat tot împotriva corupției și au fost legitime și pașnice la începutul mișcării Maidan. Au degenerat cu sprijinul rușilor și prin trădarea președintelui ucrainean de atunci. S-a ajuns la vărsare de sânge și la sfâșierea țării. Mișcarea cu care a început revolta, a rămas știrea numărul unu pe canalele internaționale aproape un an. Apoi atenția vestului s-a mutat mai la est, unde curgea sânge și unde pericolul unui război total era mult mai grav. Maidanul s-a estompat, iar cerințele demonstranților au fost denaturate de propaganda rusă, la fel cum au fost și ale celor din Piața Universității în anii 90. Așteptarea ucrainienilor că puterile străine îi vor ajuta concret să-și rezolve problema a rămas la nivel de aspirație, suspendată între cancelariile europene, americane, nato și ue. Ucrainienii au câștigat ca popor respectul lumii occidentale, dar problema lor a rămas nerezolvată. Liviu Dragnea a tras toate învațămintele din aceste exemple și încă din multe altele, cum ar fi minciuna ca agent electoral, etc. etc. Contextul internațional actual este perfect pentru planurile sale și abundă de  bune-practici disruptive.

Cel mai mult cred că a învățat să nu se teamă de reacțiile internaționale, mai ales acum, în această perioadă atât de tulbure pentru întreaga lume.  Reacțiile externe pot fi numeroase și poate părea că ar avea urmări serioase. Însă toate țările au probleme de rezolvat, izvorâte din transformările prin care trece omenirea. Acum suntem în atenția lumii occidentale. Pe masură ce timpul trece, guvernele se vor reîntoarce la chestiunile lor interne presante, iar problemele nerezolvate din România îi vor preocupa tot mai puțin. Liviu Dragnea știe asta. Și mai știe că reacțiile internaționale îl ajută chiar pe el în perioadele de maximă tensiune internă. Pentru că aduce o alinare, o mică răsplată pentru contestatari, recunoașterea internațională calmează frustrările poporului și într-un fel, potolește setea de dreptate a protestatarilor, îi destined și îi face mai puțin combativi.

Scriu acest rânduri cu îngrijorarea că am putea deveni destul de ușor victimele lui Dragnea, dacă nu învățăm și noi tot ce-ar trebui să știm din aceste exemple ale istoriei recente. De pildă, ar trebui să știm că determinarea de a face schimbări trebuie să stea puternic în noi și nu în alții pe care noi nu-i putem comanda. Ajutorul extern contează, dar e limitat în posibilități și nu durează la nesfârșit. Ar mai trebui să știm că așa cum un guvern guvernează după un program, opoziția civică și cea partinică trebuie să-și facă la rândul ei un program. Un program riguros, în care să prevadă toate scenariile imaginabile și modalități de răspuns la ele.

O demonstrație ca cea de duminică seara e frumoasă, impresionantă, dar nu trebuie să ne ocupe mințile și să domolească pofta de dreptate a oamenilor. Am sesizat tendința de a ne lăsa seduși de auto-admirație, care are un efect de fazare a gravității motivului care a adunat oamenii în stradă, respectiv de situația explozivă în care a ajuns după alegeri democrația din societatea românească.

De aceea m-am hotarât să scriu aceste rânduri. În timp ce noi am sta și visa o clipă prea lungă la frumusețea demonstrațiilor pe care le știm organiza, sunt niște oameni cinici, cu ochi reci și vicleni, care ar putea schița următorii pași în acest joc periculos al puterii. Ar putea vedea slăbiciunile, acolo unde noi vedem doar frumusețea din demonstrațiile noastre, ar putea vedea naivitatea, acolo unde noi vedem idealismul, ar putea folosi pragmatismul acolo unde noi ne exersăm creativitatea. Mi-aș dori ca lecțiile din propria noastră istorie să nu fie nici ele uitate și chiar înțelese mai bine. Piața Universității, mișcarea Alianța Civică, demonstrațiile și contra-demonstrațiile din acești 27 de ani sunt o sursă de bune-practici și rele-practici în felul în care societatea noastră a știut să răspundă sau nu la provocările majore.

Cred ca e o greșeală să-l  subestimăm pe Liviu Dragnea, așa cum am văzut adesea că se face în postările de pe facebook. Eu nu văd în el un hoț, un șmecher de teleorman, un infractor oarecare etc, etc. Văd în acest personaj un luptător de categorie grea, cu abilități avansate, dobândite cu bani mulți, relații extinse și influență în diferite cercuri de putere ostile democrației. De aceea cred că în paralel cu entuziasmul de a ne fi regăsit ca popor, ar trebui să ne (re)găsim pragmatismul și inteligența de a ne pregăti pentru încercările prin care vom mai trece. Trebuie să fim  echipați și în gardă, deși aș dori ca realitatea să fie mai blândă și să nu am dreptate în evaluările mele.

Autor: Adelina Baleanu

Sursa: contributors.ro

Publicat: 08.02.2017