Arhiva

Archive for 17 aprilie 2017

Catedrala Jefuirii Neamului va avea hramul ”Sfânta Fecioară Gabi Cea Imaculată”…

17 aprilie 2017 7 comentarii

Cercetătorii britanici au descoperit că Gabriela Firea ar fi făcut un control ORL  unde s-a descoperit că este fecioară ca în ziua în care s-a născut. Copii îi are în urma a ceea ce se numește Immaculate Conception, adică fără a cunoaște bărbatul în sens biblic.

Această veste a determinat pe Patriarhul Daniel și Sinodul Bisericii Ortodoxe Române să o declare pe doamna primar drept Sfânta Fecioară Gabi Cea Imaculată.

În semn de mulțumire pentru neasemuita onoare, Patriarhul și Sinodul au hotărât în unanimitate ca hramul pe care îl va purta Catedrala Jefuirii Neamului să fi ”Sfânta Fecioară Gabi Cea Imaculată”.

O statuie din ceară în mărime naturală a doamnei primar a fost comandată la  Madame Tussauds din  Piaţa Riesenradplatz din Viena. La decesul doamnei Firea, dacă nu cumva e nemuritoare, cadavrul va fi împăiat și expus.

Vom reveni cu detalii dacă le vom avea.

Obiceiuri de Paști – ”Fata neudată rămâne nemăritată”

Sărbătorirea Paștilor este,  încă din timpuri străvechi, însoțită de o mulțime de obiceiuri.

În zilele de Paști existau unele interdicții destul de aspre. În Ziua de Paști nu era permisă plecarea din sat, nu se mătura în casă, nu se pregătea mâncarea, masa de Paști nu se ridica timp de trei zile, finii își vizitau nașii cărora le duceau cu colaci, pască şi ouă roşii, iar copiii merg la părinţi, iar copii mergeau în vizită la părinți.

Nașii erau obligați să își ospăteze finii după care, împreună, mergeau la hora satului.

În a doua zi de Paști avea loc udatul (sau stropitul) fetelor. 

Obiceiul este vechi, ritualic, și se spune că ar aminti de o fată de evreu care ar fi leșinat la aflarea veștii că Isus a înviat, fiind stropită cu apă de niște băieți aflați întâmplător în apropiere.

Tradiția este preluată de la saşi şi şvabi de maghiari apoi și de românii ardeleni. Ce credea că fetele și femeile udate în a doua zi de paști vor rămâne frumoase ca florile întreg anul, că vor avea noroc și sănătate.

Despre fetele de măritat se spunea că ”Fata neudată rămâne nemăritată”.

În zonele de nord-vest tradiția spune că evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus care aduceau vestea Învierii.

Totuși, etnologii cred că este vorba de un obicei precreștin, practicat de popoarele cu origine germanică în amintirea zeiţei Ostera, a fertilităţii şi a primăverii.

Dacă, inițial fetele și femeile, îmbrăcate cu cele mai frumoase haine pe care le aveau erau stropite pe ulițe cu apă,  obiceiul a devenit mai mult simbolic, ele fiind stropite cu parfum.

Băieții/bărbații care vin la udat întreabă ritualic: ”Voie-i la udat?”, ”Voie”, răspunde una din fetele sau femeile casei, după care, în timp ce sunt stropite cu parfum fetele și femeile se rostește ”poezia” ca un fel de incantație:

„Eu sunt micul grădinar

Cu sticluţa-n buzunar

Şi-am venit la dumneavoastră

Să ud floarea din fereastră”

Sau

”Am auzit că aveți o floare frumoasă,

Am venit să o ud să nu se veștejească.”

După ce udătorii au udat ce era de udat sunt serviți cu vin, cozonaci și ouă.

Obiceiul udatului se practică și în Banat și Bucovina, în semn al influenței săsești și șvăbești.

În unele zone se practică în noaptea de după Ziua de Paști obiceiul împodobirii porților, tinerii mergând acolo unde știau că sunt fete de măritat unde agață de poartă coroniţe din crengi de brad şi flori. Fetele, pândesc noaptea la ferestre, pentru a şti pe cine să răsplătească a doua zi, le oferă tinerilor în ziua de Paşti bucate tradiţionale sau bani.

%d blogeri au apreciat: