Serviciul secret al MAI a ajuns la cheremul lui Liviu Dragnea

 Scoțând CSAT din ecuația numirii şefului serviciului de informaţii al MAI, această instituţie, care e parte a structurii de apărare și securitate națională, rămâne la cheremul unui singur om politic. De jure, al ministrului de Interne. De facto, al celui care l-a propulsat în această funcţie, un şef de partid. Adică, Liviu Dragnea. … wow

Serviciul de informaţii al MAI, la cheremul liderului PSD

Serviciul de informaţii al MAI, parte a structurii de apărare și securitate națională, este pus la cheremul unui singur om politic. De jure, al ministrului de Interne. De facto, al celui care l-a propulsat în această funcţie, un şef de partid. Adică, al lui Liviu Dragnea.

În 2012, liderul PSD şi premierul de la acea vreme, Victor Ponta, îşi subordonau de jure serviciul de informaţii şi protecţie internă al Ministerului Afacerilor Interne. În 2017, liderul PSD, Liviu Dragnea, şi-l subordonează de facto. Şi mai şi plusează, scoţând CSAT-ul din ecuaţia numirii.

Decembrie 2012. La numai câteva zile după câştigarea alegerilor parlamentare de către USL şi instalarea Guvernului, prima grijă a premierului Victor Ponta a fost subordonarea Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă. Sub umbrela unei ordonanţe de urgenţă care stabilea noua configuraţie a Executivului, serviciul secret al MAI, transformat atunci în Departament de Informaţii şi Protecţie Internă, a fost ridicat, în regim (nejustificat) de urgenţă, la rang de departament şi trecut în coordonarea unui secretar de stat numit de prim-ministru. Adică, subordonat lui Victor Ponta. Ministrul liberal al Internelor, Radu Stroe, nu a ripostat. Ba, a dovedit consens: „E normal să fie aşa, pentru că activitatea ei este legată de elemente care ţin de siguranţa naţională”.

Cum s-a putut traduce mişcarea şefului social-democrat al Guvernului de a-şi subordona acest serviciu de informaţii al Internelor? Prin dorinţa de a-şi ţine în şah operativ inamicii politici, în perspectiva lui 2014, un an cu miză electorală foarte mare, în care Victor Ponta ştia, încă din 2012, că va juca rolul prezidenţiabilului. El, nu Crin Antonescu, aşa cum fusese înţelegerea în USL. Pentru că interesul neoficial al unor politicieni faţă de acest serviciu de informaţii al MAI ţine de posibilitatea tranzacţionării politice a unor informaţii care îi pot ridica pe unii şi-i pot coborî sau doborî pe alţii. Sau măcar le pot tempera elanul electoral ori dorinţa de a ajunge în funcţii în care nu sunt doriţi. „Eu vreau putere, nu bani. De aceea, am susţinut ca la împărţirea ministerelor să alegem MAI”, declara, prin primăvara lui 2009, tot an electoral, Marian Vanghelie, pe atunci voce marcantă în PSD. Şase luni după aceea – în plină perioadă preelectorală, când partidele se pregăteau pentru confruntarea dintre prezidenţiabili – tot dl Vanghelie anunţa triumfător că „arhiva DGIPI este pe mâini bune“. Adică, ale PSD.

Martie 2017. PSD, prin vocea altor oameni, decidea, anul acesta, că hotărârea luată la finalul lui 2012 nu mai e bună. Că nu mai serveşte intereselor de clan partinic. Aşa că, la câteva zile după încheierea masivelor proteste de stradă, care au vizat tripleta Grindeanu-Dragnea-Iordache, artizana controversatei OUG 13, cineva din PSD era deja cu atenţia aţintită spre serviciul secret al MAI. Astfel, în 14 martie, la Camera Deputaţilor a fost adoptată o lege pentru aprobarea OUG 76/2016, privind înfiinţarea şi funcţionarea DGIPI, cu un amendament introdus de PSD, care transferă numirea şefului acestei structuri de la premier la ministrul de Interne.

La aflarea acestei informaţii, prima reacţie a fost de a spune că e, totuşi, o decizie corectă, o revenire, după câţiva ani, la o stare de normalitate. Pentru că, potrivit Constituţiei, prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, deci nu activitatea unor şefi de structuri ce intră în organigrama unor ministere, gen DGIPI. Dar când vezi că hotărârea din 2017 a PSD se bate cap în cap cu o decizie din decembrie 2012, tot a PSD, a unei alte grupări din partid, care a făcut mişcarea în sens invers, ai confirmarea faptului că aceste modificări de lege nu sunt făcute pentru buna funcţionare a instituţiei, ci pentru subordonarea ei unui grup de interese care are în mână frâiele partidului şi, implicit, pe cele ale puterii. În 2012 le avea Victor Ponta, în 2017 le are Liviu Dragnea.

Mai 2017. O dovadă în plus a jocurilor de putere făcute în şi de către PSD pe această linie venea în 15 mai, când majoritatea PSD din Senat a plusat pe legea adoptată în Camera Deputaţilor. Decizând – cu 75 de voturi „pentru”, 29 „împotrivă” şi două abţineri – că şeful DGIPI nu trebuie să fie cadru militar în activitate, cum era până acum, şi că pentru numirea sa nu mai e nevoie de avizul CSAT. Adică, îl scoate din joc şi pe Klaus Iohannis, care e preşedintele CSAT.

Rezumând: la câţiva ani de când, pentru a-i face jocurile lui Victor Ponta, PSD muta decizia privind numirea şefului DGIPI de la ministrul de Interne (pe atunci, liberalul Radu Stroe) la premier (pe atunci, social-democratul Victor Ponta), acum face mişcarea în sens invers. Scoţând acest serviciu de informaţii, a cărui activitate are caracter secret de stat, de sub influenţa prim-ministrului (social-democratul Sorin Grindeanu) şi mutându-l în zona de acoperire a ministrului de Interne (social-democrata Carmen Dan). Adică, indirect şi implicit, a liderului PSD, Liviu Dragnea, apropiat şi mentor politic al doamnei Dan.

Mai pe scurt: scoţând şi CSAT din ecuaţia numirii şefului serviciului de informaţii al MAI, această instituţie, care e parte a structurii de apărare și securitate națională, rămâne la cheremul unui singur om politic. De jure, al ministrului de Interne. De facto, al celui care l-a propulsat în această funcţie, un şef de partid. Adică, Liviu Dragnea. 

 Autor:  Melania Cincea
Publicat: 17 mai 2017

 

  1. moshu49
    18 Mai 2017 la 5:41

    ce înseamnă să te faci om mare…
    de la #noapteacahoții la #ziuacamafioții și toate mînărelile borfașilor merg unse
    urmează, aud, subordonarea politică a regiilor care să alimenteze fondul suveran de tocat banul public (FSDI), și totul trecut la secret
    răspunderea primarilor și a șefilor de consilii județene a fost diluată, deci pot face ce vor
    și cîte mai urmează… că au mintea odihnită și unidirecționată spre „Famiglia nostra” 😦

    • 18 Mai 2017 la 16:29

      Mie mi-e tot mai greață de ce văd. Legat de povestea cu SIPA, văd că unii intră în adevărate crize.
      Am senzația că acolo sunt multe din tainele rămase .. taine și rezolvările unor chestiuni lăsate în coadă de pește.
      Tot timpul judecătorii sunt prezentați ca un fel de semizei care trebuie lăsați în pace pentru a nu greși. Au și un cod moral extrem de dur, practic ei ne sunt arătați ca niște oameni ireproșabili. Ei, de când a apărut povestea aceasta nu se spune că acolo sunt lucruri personale care nu trebuie să ajungă la vederea turmei. I-asuzi frate, deci oamenii ăștia au doar imaginea ireproșabilă, în realitate în spate e leopardul, curvăsăraie, beții, corupție, imoralitate, relații cu lumea interplopă …
      Poate de aceea nimeni pare a nu-ți aminti de exemplu de povestea cu judecătoarea Mona Pivniceru care se plimba cu mașina condusă de fiul lui Năstase taman când acesta se lupta să iasă sin pușcărie,m poate de aceea nu se insistă pe trimiterea la refăcut a dosarului Liei Olguța Vasilescu, pe achitarea lui Orban după ce cu două zile înainte era de-a dreptul tâlhar, poate de aceea nu se întreabă nimeni de ce s-a suspendat procesul lui Iohannis la începutul campaniei, proces care dura de vreo 18 ani. Curios era cu ce sentință se alegea dacă nu era ales. Aș fi curios cine a tărăgănat procesele lui Iliescu, de ce Dragnea e judecat doar pentru ceva ce putea primi doar pedeapsă cu suspendare, de ce nu se cercetează mai cu atenție povestea cu moartea procurorului Panait. Ciudat e că în acea perioadă Mugur Ciuvică arunca pe piață vestitele armaghedoane, tipul era AntiNăstase convins, după ce a fost săltat din gară de Procuratură și a stat la bulău câreva zile a devenit fan al lui Năstase, de atunci mănâncă rahat la Antena 3 de riscă să dea în hepatită … Ce s-a întâmplat în acele zile? cum a fost cumpărat?
      Sunt multe întrebări la care s-ar răspunde dacă s-ar desecretiza .. Se pare că ministrul de la Justiție s-a răzgândit cu desecretizarea … De ce? Băsescu a ieșit cu o altă propunere … Cică nu are nimic împotriva desecretizării, dar ar fi mai bine să dea arhiva la topit… Confortabil, nu? Adică să dispară dovezile, zvonurile despre una alta să se stingă.
      Eu sunt de acord să le ardă, dar numai dacă sunt ținute în brațe e politicieni și judecători…

      Legat de Băsescu … oare de ce vrea topirea arhivei? Și-o fi luat notițele de care avea nevoie? Oare de ce îmi amintesc de Vadim Tudor care, după ce a primit un cărucior cu dosare de securitate cerea să ajungem într-un punct zero prin arderea dosarelor de urmărire?
      Oare de ce vor distrugerea arhivei… Se tem că istoria îi va pune acolo unde le e locul? La lada de gunoi?

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: