Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri, Declaraţii, Presă > NU CRED CĂ EMILIA ȘERCAN A PLAGIAT

NU CRED CĂ EMILIA ȘERCAN A PLAGIAT

Iată că se întâmplă ce era de așteptat demult. Într-o țară în care penalii acuză tot ce mișcă, o țară în care dușmanii sunt magistrații, asta vedem la televizor, era imposibil să nu apară acuzații de plagiat și împotriva celui care a devoalat o mulțime de plagiate. Și au apărut. Doamna Emilia Șercan este acuzată că ar fi plagiat la  lucrarea  de licență.

Mărturisesc că nu doar că nu am văzut lucrarea de diplomă a acestei doamne, dar nici nu am avut onoarea de a o cunoaște personal. Totuși, chiar cu riscul de a mă înșela, aproape că sunt gata să bag mâna în foc pentru dânsa. Pe de o parte pentru că o percep ca un om deosebit de onest, pe de altă parte, cam din aceeași zonă au venit acuzații și în cazul Elenei Udrea. Atunci m-am distrat teribil urmărind cum se strofocau unii, la o televiziune căreia mi-e grață să îi scriu numele, că teza de doctorat a Elenei Udrea e plagiată. Știau și procentul. 

Haioșenia era că Elena Udrea nu avea nici un doctorat…

Astfel, fără a-i cere acordul, voi posta mai jos postarea făcută de doamna Șercan pe contul dânsei de Facebook, și un articol în care Melania Cincea, o jurnalistă în  care am mare încredere.

Postarea doamnei Șercan:

Am ajuns in tara azi noapte, m-am dezmeticit, iar lucrurile stau asa: In primul rand vreau sa stiu/aflu daca lucrarea de licenta pusa in discutie este lucrarea mea. Nu mai am exemplarul meu pentru verificare, insa, sper ca marti, cand voi merge la Sibiu, voi putea stabili autenticitatea lucrarii. De aici trebuie plecat, pentru ca termenul de pastrare al lucrarilor de licenta in arhiva unei facultati este de cinci ani, potrivit legislatiei trecute si actuale. Lucrarea prezentata de Turnul Sfatului nu are nicio stampila care sa-i ateste autenticitatea. Am cerut deja in scris o serie de informatii de la Facultatea de Socio-Umaniste, in care s-a „topit” fosta Facultate de Stiintele Comunicarii si Jurnalism din Sibiu, iar marti o voi face si in persoana. Va veti intreba daca nu recunosc ce este in ea. Am scris despre calomnie si proba veritatii, insa nu am memorie fotografica astfel incat sa imi aduc aminte, dupa 14 ani, fiecare fraza, pasaj sau pagina. Asta am de spus, pentru moment, despre acuzatiile care mi se aduc.

Despre contextul in care se produc aceste acuzatii trebuie sa spun, de asemenea, niste lucruri, sec, rece, fara a ma victimiza. De cand am inceput sa scriu despre plagiate, am stiut in ce ma bag, am stiut ca lupta este disproportionata, ca scriu despre Sistem in ansamblul sau, si nu atat despre indivizi. De-a lungul acestor aproape doi ani am trait multe experiente – de altfel, in cartea care abia a iesit pe piata, povestesc ce s-a intamplat pe parcursul primelor sase luni in care am documentat subiecte care au atins Sistemul si Statul la varf. Povestesc despre incercarile unora de a ma determina sa nu mai scriu, de a ma cumpara si despre capcanele care mi-au fost intinse. Cartea am scris-o in doua saptamani si jumatate, de asta cuprind doar primele sase luni. Daca as fi avut mai mult timp la dispozitie as fi scris si despre sfaturile „prietenesti” de a abandona subiectul, despre intimidarile la care am fost supusa si despre amenintarile primite anul trecut.

De ce apar acum aceste acuzatii „servite”, neasumate barbateste de o persoana anume? De ce nu au aparut in 2015 sau in 2016? Am cateva explicatii, desigur. In primul rand, pentru ca am dus subiectul plagiatelor in tezele de doctorat la un alt nivel, m-am concentrat asupra fenomenului. Am cerut de la cele mai importante institutii publice (Ministerul Apararii, Ministerul de Justitie, Ministerul de Interne, Guvern, Administratia Prezindentiala, Ministerul de Externe) liste cu numele tuturor celor care detin titlul de doctor si banii platiti de aceste institutii ca spor salarial. Nu mi-au raspuns solicitarilor, asa ca i-am dat in judecata. Procesele cu MApN, MAI si MAE le-am castigat in prima instanta. Am pierdut, tot in prima instanta, procesul cu Administrația Prezindentiala, iar cele cu Guvernul si Ministerul de Justitie sunt in pronuntare (deciziile trebuiau date chiar ieri, insa cum nu am fost in tara, nu le cunosc inca). Ca sa va faceti o idee, in MApN sunt 911 doctori, care, in perioada 1 ianuarie 2015 – 30 septembrie 2016, au primit 1,2 milioane euro pentru ca au titlul de doctor.

Alte trei procese am deschis recent impotriva Academiei de Stiinte ale Securitatii Nationale (ASSN), institutia care le plateste clicii lui George Maior si Gabriel Oprea un salariu pe viata din bani publici. Am cerut pe Legea 544/2001 sa mi se dea toate deciziile si proiectele derulate pana acum, modul in care Maior si Remus Pricopie au fost numiti presedinti ASSN, modul de selectie al „academicienilor” si multe alte informatii. Nu mi le-au dat asa ca, i-am dat, din nou, in judecata. Impotriva ASSN am castigat deja definitiv un proces, iar in altul astept verdictul definitiv saptamana viitoare.

Alte doua procese am deschis impotriva Ministerului Afacerilor Externe. M-am infuriat cand MAE a refuzat sa-mi spuna de la ce firma s-a detasat fiica lui Florin Iordache atunci cand s-a angajat in MAE, pentru ca s-a angajat prin detasare, si nu prin concurs. Au refuzat sa-mi raspunda, le-am facut o serie de alte solicitari si asa am aflat ca in MAE lucreaza circa 1.350 de oameni, din care 850 sunt detasati!!! 850!!! Procesele pe care le-am deschis sunt pentru a afla cine sunt acesti 850 de detasati si de unde s-au detasat. Evident ca o buna parte sunt acoperitii din ambasade si consulate ai Serviciului de Informatii Externe.

Un alt subiect pe care il aveam in lucru este despre George Maior, care a devenit profesor printr-un fals in acte publice, iar alte doua cazuri documentate deja vizeaza tezele de doctorat plagiate a doi generali, sefi la varful Serviciului Roman de Informatii.

Toate aceste lucruri le-am facut singura, fara sa fiu angajata unei institutii de presa. Am lucrat cu migala fiecare subiect, fara ajutorul unei echipe sau sprijinul unei redactii. Cu PressOne doar colaborez – in momentul in care termin de documentat un subiect, ii sun si ii intreb daca sunt interesati sa-l publice.

De cateva luni am inceput sa simt ca sunt o tinta. S-a incercat spargerea contului meu de e-mail de catre un „actor statal” – am scris si am pus pe Facebook o poza care indica lucrul asta. Mi-am dus laptopul la verificare, la o firma specializata, iar de atunci nu l-am mai folosit. Acum trei saptamani, intr-o vineri seara, in interval de o ora si jumatate, cineva a incercat de doua ori sa-mi sparga contul de Facebook. Am ezitat pana acum sa merg la DIICOT sa fac plangere, insa saptamana viitoare ma voi ocupa si de lucrul acesta. Tot acum circa trei saptamani, Mihnea Maruta mi-a spus ca a aflat de la o sursa credibila ca imi era verificata lucrarea de doctorat de catre „baieti”. Despre episodul „Profesionistii” nici nu mai amintesc.

Nu am nicio indoiala ca se incearca scoaterea mea definitiva din presa. In Romania merge mai usor sa compromiti un ziarist, sa ii spulberi credibiliatea sau sa spui ca e acoperit. Galetile de laturi pe care i le arunci in cap sunt suficiente, nu trebuie sa il suprimi fizic, asa cum se intampla frecvent in Rusia.

PS. Colegilor de la Realitatea TV, care ieri erau foarte suparati ca nu intru in direct sa comentez acuzatiile care imi erau aduse, le spun atat – la acest post de televiziune care mi-a interzis aparitiile publice in august 2015, la cererea patronului lor, dupa dezvaluirile despre Oprea, care a tacut timp de doi ani de zile pe tema plagiatelor lui Oprea si a gastii lui, la cererea patronului lor, dar care fac breaking news din presupuse acuzatii neverificate si neasumate de cineva, tot la cererea patronului lor, nu voi comenta nimic.

LATER EDIT, ora 21,44: Tocmai am verificat portalul instantelor de judecata si pot sa va anunt ca am castigat si procesele cu Ministerul Justitiei si Guvernul Romaniei, in care solutiile trebuiau pronuntate ieri.

Autor: Emilia Șercan

Data publicării: 27.05. 2017

Sursa: Contul de Facebook al doamnei Șercan

În continuare articolul în care frumoasa jurnalistă bănățeancă, Melania Cincea, ne spune de ce o apreciază pe Emilia Șercan:

De ce o apreciez pe Emilia Șercan

Ceea ce a făcut Emilia Șercan în presa românească nu va putea fi minimalizat. Oricât s-ar strădui o gașcă de indivizi cu apucături de securiști de rit nou și acoliţii lor să-i arunce în derizoriu investigaţiile.

Nu am citit lucrarea de licență a Emiliei Șercan. Prin urmare, subliniez, nu-mi propun, prin acest articol, să mă pronunț în vreun fel asupra informațiilor care circulă, de câteva ore, prin presă, cum că Emilia – care s-a remarcat, în ultimii doi ani, prin investigații jurnalistice excepționale și nedemontabile, care au lovit în impostura academică la vârful ei, îndeosebi în cea care colcăie în instituții militare, ale intelligence-ului românesc – ar fi plagiat câteva paragrafe în lucrarea sa de licență. Ca toată lumea atentă la acest subiect, aștept și eu clarificări.

Dar nu pot, ca jurnalist – care apreciez investigațiile Emiliei, care îmi dau seama de munca și responsabilitatea din spatele lor, care intuiesc presiunile la care a fost supusă pentru a nu le publica și care îmi dau seama de riscurile pe care le presupun asemenea dezvăluiri (pentru că devolarea unui plagiat nu implică doar un om, mai ales când acesta are o funcție foarte importantă, implică o rețea din spatele plagiatorului, puternică, influentă, extinsă și pe orizontal, și pe verticală) – să nu spun că, privind la aceste zise dezvăluiri care o vizează, am impresia că asist, de fapt, la un linșaj mediatic atent regizat. Care are ca scop aruncarea în derizoriu a muncii sale de până acum și, nu ar fi exclus, determinarea ei de a părăsi scena. Doctorii plagiatori și, mai cu seamă, rețeaua care i-a susținut, care i-a împins spre funcții nemeritate vor, se pare, liniște. Și răzbunare, pentru titlurile și sporurile salariale pierdute, pentru loviturile de imagine, pentru onoarea nereperată.

Informația referitoare la lucrarea de licență a Emiliei Șercan a fost lansată în presă fără a fi verificată. Ceea ce este inadmisibil. E o ignorare a abc-ului jurnalistic. Nu a fost verificată nici de cel care a lansat-o, un ziarist obscur care recunoaște senin că i-a fost „servită”. Iar omul i-a dat drumul în presă. Nu a avut niciun dubiu, ci doar certitudini. Pe ale altora, că la ale lui nu avea cum ajunge. Nu a avut nici interes să-i verifice veridicitatea, să compare fotocopiile primite cu originalul, pentru a se convinge că afirmațiile pe care le face publice sunt corecte. Nu este exclus ca artizanii care i-au „servit” fotocopiile și „textele ajutătoare” aferente să nu mai fi avut nici timp: informația a fost publicată la 24 de ore după ce a fost primită, după cum declara jurnalistul, și cu două zile înainte ca Emilia Șercan să-și lanseze, la Bookfest, volumul Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei nații, apărut la Humanitas. Ce moment mai bun putea fi ales pentru o astfel de lovitură de imagine dată autoarei?…

Mai grav este că și o parte din presa mainstream a preluat informația pe nemestecate, fără ca vreunul dintre cei care au făcut-o, sesizând că nu există o confruntare a informației primite cu cea de bază, respectiv cu teza de licență, să-și pună întrebarea: dar dacă nu este reală și discredităm un om, mânjindu-l și zdrobindu-i cariera? Deși, poate, unii chiar și-ar dori… Prea au fost apreciate investigațiile Emiliei Șercan care, ca o paranteză, și-a luat doctoratul cu Summa cum laude. Investigații care au coborât de pe soclul pe care se cocoțaseră puternici ai zilei: miniștri, generali, procurori, oameni politici, profesori universitari. Investigații care au țintit în impostura academică tolerată, ani și ani, în Academia Națională de Informații a SRI, în Academia de Poliție, în Universitatea Națională de Apărare. Care au arătat cum opaca Academie de Științe ale Securității Naționale împarte cu larghețe nejustificate indemnizații pe viață, de la bugetul de stat, pentru membrii săi, unii dintre ei, fără nicio legătură cu zona de securitate națională. Prea au lovit investigațiile ei la țintă. Prea au fost impecabile, nedemontabile, astfel încât nu i-au adus niciun proces de calomnie. Și prea multe aplauze la scenă deschisă au primit.

Ceea ce a făcut Emilia Șercan în presa românească nu va putea fi minimalizat. Oricât s-ar strădui o gașcă de indivizi cu apucături de securiști de rit nou și acoliţii lor să-i arunce în derizoriu investigaţiile.

Autor: 

Data publicării: 27 mai 2017

Sursa: putereaacincea.ro

 

  1. 28 Mai 2017 la 9:31

    Ca la mare fratie!
    Pe drapel sta scris HOTIE si lupii sfarteca necontenit mieii ca la putere-s derbedeii!
    []
    … Si daca te faci oricat de mic, nu-i poti scapa la inamic!
    (Asa cum despre mine zic.).
    Dar sa mai ai si curaj,
    Sa le spui ce anturaj nu-i zboara p-astia la viraj
    Atunci, sa vezi-sa vezi!
    … Ca esti in tara lu PAPUC, mai are rost sa te mai minunezi?
    []
    Mai aseara se vorbea iar despre gretosul termen P-le,C-te&R-tii care hotaraste INCA tot ce misca-n tara asta…
    … Gandeam daca EMINESCU ar fi avut vreo sansa ca sa afle cineva ca si el scrie, mai ales cand aud ca-l vor uita si geniile noi, urca-s cu fonduri de la prostie.
    =
    Mai bine mic si nu acolo!
    Mai bine-ar fi dac-as putea uita pan merg dincolo!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: