Prima pagină > Politicăraie - Partide - Politicieni > Lupta dintre cei doi titani, Penalul și Animăluțul lui de companie, a făcut din diafana Andreea Lambru o victimă colaterală. A ajuns șomeriță.

Lupta dintre cei doi titani, Penalul și Animăluțul lui de companie, a făcut din diafana Andreea Lambru o victimă colaterală. A ajuns șomeriță.

Ioana-Andreea Lambru

Așa cum se întâmplă când doi titani să se confrunte în jurul lor se întâmplă prăpădul adevărat, mor victimele colaterale ca lovite de epidemie.

Așa și acum, confruntarea mileniului dintre cei doi titani ai politici mioritice, Liviu ”Penalul” Dragnea și Sorin ”Animăluțde companie” Grindeanu a produs o grămadă de victime colaterale. Între ele, Andreea ”Canapeluță” Lambru. Bineînțeles că a fost acuzată de tot felul de nenorociri… cică ar fi blocat alături de Mihai Busuioc, deciziile prim-ministrului. 

Guvernul, deocamdată format din Sorin Gcumnatul său, Victor Ponta , spune că demiterea lui Mihai Busuioc din postul de secretar general al Guvernului şi numirea în locul său a lui Victor Ponta a fost contrasemnată de către secretarul de stat Alaexandru Mihai Ghigiu ”în urma refuzului repetat şi nemotivat al domnului Mihai Busuioc şi al doamnei Andreea Lambru de a semna deciziile prim-ministrului României.” – (Ce chestie, cică e ”doamnă” … și eu care credeam că e tot  domnișoară .. phaii, cum se mai  schimbă lumea asta sub ochii noștrii).

Ponta a fost  numit în funcţia de secretar general al Guvernului, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial şi fiind contrasemnată de secretarul de stat căruia i-au fost delegate atribuţiile lui Mihai Busuioc.

Andreea  Lambru coordonează activitatea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, printr-o decizie a primului-ministru Sorin Grindeanu din 30 ianuarie 2017 când  a fost numită secretar general adjunct al Guvernului, cu rang de secretar de stat, post pe care l-a mai deţinut  și în perioada noiembrie 2012-iulie 2014.

Ioana-Andreea Lambru (31 de anișori) îndeplinit, în perioada 2009-2011, funcția  şefa de cabinet a lui Radu Stroe, care, la vremea aceea  era secretar general al PNL. În mai 2011, Lambru a fost numită secretar general adjunct al PNL, fată capabilă nu glumă. În noiembrie 2012, a fost numită secretar general adjunct al Guvernului, post din care a fost eliberată din funcţie în iulie 2014, prin decizie a premierului Victor Ponta.

Acuma, dacă stăm să ne gândim bine, sărăcuța n-a dat în cap nimănui… Ce inimă poți să ai ca să dai afară așa, pe nepregătite o domnișorică ce s-a zbătut atâta pentru bunăstarea sărmanei noastre țărișoare? Ce face acum sărăcuța? Ea care nu știe să bată ouăle ca să facă o omletă și să belească de piele un cârnaț? Și să zicem că îi iasă, cine o să i le pună în tigaie? Cine o să  îi deschidă ei, sărăcuța, borcanul cu murături? 

Asta ca să nu mai zicem de frecat. Cine o învață pe ea să o frece? Că doar n-o să bea cafeaua ness nefrecată, nu?

Ce oameni dom-le, ce oameni, cum poți să lași pradă sorții o domișoară atât de diafană și cu privire umedă  de juncă nedată la taur … 

Da, nu mai este pic de omenie în oamenii de azi … țîțîțî …

  1. moshu49
    19 Iunie 2017 la 5:11

    ticăloși fără scrupule autointitulați politicieni care-și aduc lîngă ei niște oportuniști și ipocriți, niște pupă-buci pe care îi pun să lucreze pentru Famiglia și-i plătesc gras din banul public
    ei nu trebuie să facă nimic, sau nu mare lucru, pentru că există un stat-major care gîndește în locul acestora și le dictează ce, cum și cînd e de făcut ceva
    ceva care mai întîi trebuie să slujească partidului și ce mai rămîne pulimii
    mă sperie că totuși noua generație este cea mai rapace, iar nepoții mei sînt în perioada de formare a caracterului… 😦

    • 19 Iunie 2017 la 15:29

      Asta înseamnă să faci politică la noi, să fii de acord cu ce ți se spune. Inițiative personale poți avea când ajungi destul de sus pe cară ierarhică.
      Atunci când cu ”golanii” eram în Cluj la statuia lui Matei Corvin. părculețul din fața statuii a fost declarat ”Zonă liberă de comunism… Acolo dormeam, sub statuie acolo mâncam, acolo puțeam… (duș nu făceam decât odată pe săptămână când mergeam acasă pentru două trei ore). Ei, atunci m-am înscris în PNL. Am fost la o ședință, credeam că pot și eu să zic ceva. Mi sa atras atenția că trebuie doar să ascult și să votez ce ziceau vorbitorii, adică șefii… A fost singura mea ședință ..membru probabil că mai sunt și acum pe undeva prin listele PNL Cluj.. contează la statistică: Regret că am plătit o cotizație și am cumpărat o insignă. 25 de lui fiecare. Îți dai seama? Un sacrificiu considerabil. Lângă fabrica de bere era un fel de berărie cu trei mese dinalea ca o ciupercă prinsă în beton. Era un fum să îl tai cu cuțitul, dar berea era cea mai bună din cluj. Era singurul loc unde aduceau butoaiele cu bere pe un boxpalet prin curtea fabricii cu stivuitorul. Practic peretele dinspre stradă al birtulețului era gardul de zidărie al fabricii. Era cea mai bună bere din lume … șase lei… Îți dai seama? Aventura mea liberală m-a costat opt beri și un bilet de troleu ? 😀

  2. moshu49
    20 Iunie 2017 la 4:31

    desigur, îmi dau seama pentru că anii studenției și mersul pe bicicletă nu se uită
    n-am uitat nici cît de atenți trebuia să fim pe unde călcăm în vizita de la fabrica de bere (~1970) ca să nu ne spălăm pe picioare în bere 🙂

    • 20 Iunie 2017 la 19:21

      La Fabrica de Bere aveam și pile, directoarea era verișoară de gradul I cu tata. Uneori mă apuca un dor de neamuri, greu de imaginat (cam la două săptămăni_. Mergeam să o văd. Nu știu cum se face, dar întotdeauna se nimerea să am sacoșa la mine … goală. Încăpeau în ea fix 32 de sticle. Cum nu era voie să intrii în fabrică având asemenea nenorociri, o lăsam la poartă, când plecam, era incredibil de grea. Ce să vezi? Când ajungeam la cămin descopeream că era plină cu bere. Jumătate le vindeam, jumătate le consumam cu amicii după care vindeam sticlele la alimentara. Când m-am mutat în chirie, tot în cămin vindea jumătate și beam cu amici ailaltă jumătate. Singur, acolo unde stăteam, parcă nu avea nici un haz … 🙂
      Cu toate astea, la birtuțu din colțul gardului mă simțeam mult mai în elementul meu :))) .. poate îmi place mai mult berea la halbă … :)))))))))))))))) … sau pentru că acolo socializam cu oameni cu care aveam pasiuni comune 😀
      Acum vreo doi ani, cred, treceam pe Calea Mănăștur (unde era fabrica de bere … ) o demolau … Am avut o strângere de inimă …

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: