Arhiva

Archive for 28 noiembrie 2017

Melania Cincea – De la “Statul paralel”, ca armă de manipulare, la ruşinoasele premiere ale PSD

28 noiembrie 2017 Lasă un comentariu

Se tot vorbește de ”Statul Paralel”. Vin unii și se întreabă dacă acel Stat paralel chiar există. Și cei care aruncă această sintagmă ca ceva foarte rău și cei care spun că nu există așa ceva evită să spun exact ce înseamnă acel Stat Paralel …

Avem un Stat Legal, Statul de Drept cel definit de Constituție, cu instituțiile respective, și avem un Stat Mafiot, Stat Penal, Stat al Păpușarilor, practic un Stat Ilegal care calcă în picioare tot ce înseamnă lege, justiție, menit să ajute un grup relativ restrâns de persoane extrem de influente să devină din ce în ce mai bogate neavând vreun fel de scrupule în ceea ce privește modul în care o fac și să îi protejeze în fața Justiției.

Vreau să amintesc ceva… Când s-a prezentat la DNA Liviu Dragnea, Penalul de Teleorman, președintele PSD și Șeful Camerei Deputaților a fost protejat de niște matahale cum vezi doar prin filmele de acțiune . S-a aflat că ”gorilele” aparțin unui clan interlop.  Trebuie oare mai mult pentru a defini ”Statul Mafiot” ca Stat paralel decât ca însuși al treilea om în stat  să fie protejat de interlopi? Nu cred…

Cumva, paradoxal, îmi vine în minte un fel de regulă de reciprocitate valabilă în cazul paralelelor dreptelor paralele. Dacă dreapta a este paralelă cu dreapta b, atunci și dreapta b este paralelă cu dreapta a. Deci dacă Statul de Drept este paralel cu Statul Mafiot, atunci și Statul Mafiot este paralel cu Statul de Drept.

Acest Stat Mafiot, oricum l-ai lua, te duce la PSD și la șeful său, Liviu Drangea… 

Cine sunt cei din care e format Statul Mafiot? Acei penali care sunt cvasi prezenți are apar pe la toate televiziunile și acuză instituțiile legale și diferite persoane din conducerea lor de tot felul de nenorociri, sunt de fapt fructul așa zisei ”democrații originale” concept lansat prin 1990 de însuși  sinistrul Ion Iliescu fostul nomenclaturist care, în 89 credea că facem Perestroica și nu evoluție anticomunistă, motiv pentru care a intrat în noua piele spunând că ”Dictatorul a întinat NOBILELE IDEALURI ALE COMUNISMULUI”.

Evident ca cei care fac parte din Statul Mafiot văd că Statul de drept este statul paralel, conform acelei reguli a recipocității de care am vorbit mai sus. Acest Stat Mafiot, sau Stat Paralel, are și o puternică reprezentare, deci și protecție, politică. Ce partid poate fi mai bun reprezentant al statului mafiot dacă nu PSD, partidul condus de un condamnat penal cu suspendare? Nu e vorba de suspendarea vinei ci a executării pedepsei.

Sper să se observe că nu am pomenit de ALDE și de UDMR, acestea nefiind niște entități politice reale. ALDE nu e decât o adunătură de gunoaie umane care nu mai găsesc un loc în altă parte care au singura menire aceea de a-l ține în funcție pe gunoiul șef, cercetatul penal pentru sperjur, C.P. Tăriceanu  iar UDMR o turmă de mincinoși care, profitând de limitarea intelectuală a celor pe care îi reprezintă umblă în coadă cu aceeași minciună a Autonomiei așa zisului Ținut Secuiesc. UDMR este implicat extrem de profund în mafia lemnului, membrii ai lui cu greutate fugind când îi caută Justiția în Ungaria unde Premierul Orban, o adevărată reîncarnare a sinistrului Horty îi ia sub aripa sa protectoare. 

Legătura biunivocă dintre PSD și Statul Mafiot, Paralel este, cred, extrem de bine definită de alăturarea celor două articole de mai jos, scrise de Melania Cincea. 

Articolele scrise de frumoasa jurnalistă bănățeană,  ” “Statul paralel”, ca armă de manipulare” respectiv ”Ruşinoasele premiere ale PSD”, se completează cumva, extrem de fericit.

Lectură plăcută!

“Statul paralel”, ca armă de manipulare

Recenta Rezoluţie a PSD e o încercare de manipulare în masă. Al cărei efect scontat pare a fi, pe de o parte, o tentativă de victimizare, de martirizare a lui Liviu Dragnea, iar pe de alta, de scuză faţă de rateurile pe care Puterea le dă în actul de guvernare, faţă de incapacitatea acesteia de a pune în practică toate promisiunile făcute în campania electorală.

În Rezoluţia adoptată, la sfârşitul săptămânii trecute, Comitetul Executiv al PSD înfierează “abuzurile grave ale unor persoane care activează, au condus sau încă mai conduc instituţii publice de forţă şi care indică în mod clar existenţa unui aşa-numit «Stat Paralel şi Ilegitim», care încearcă să preia controlul asupra puterii politice, legitim constituită prin alegeri libere şi corecte, reprezentând un pericol de natură să îngrijoreze opinia publică. (…) acţiunile din ultima perioadă ale «Statului Paralel şi Ilegitim», disimulate sub aşa-numită «luptă anti-corupţie», au drept scop evident hărţuirea şi, în ultimă instanţă, decapitarea puterii politice legitim alese, pentru ca aceasta să nu îşi poată îndeplini Programul de guvernare angajat în faţa electoratului.”

Sunt fraze de la care acuzaţiile la adresa “statului paralel” nu ar putea merge mai departe. Pe motiv de fractură de logică, de lipsă de argumente. Puterea politică, deci nu vârful PSD, ci coaliţia PSD-ALDE în ansamblul ei, care a câştigat alegerile în decembrie anul trecut, nu poate fi înlăturată de la conducere, constitutional vorbind, decât de propriii săi oameni. Adică, de majoritatea parlamentară pe care PSD o are. În momentul de faţă, coaliţia PSD-ALDE deţine şi puterea executivă, Guvernul adică, şi Puterea legislativă, adică Parlamentul.

Cum poate fi înlăturat

ul? Prin demisie, ceea ce ar fi un act de voinţă proprie a unor membri PSD şi ALDE, sau prin demitere. Cine poate demite Guvernul? Doar coaliţia parlamentară PSD-ALDE, prin moţiune de cenzură. “Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor”, se arată în Constituţie, la art. 113. O moţiune de cenzură a Opoziţiei pe tema această temă nu are sorţi de izbândă decât în cazul în care ar fi susţinută şi de coaliţia de la Putere.

Cum poate fi înlăturată majoritatea PSD-ALDE din Parlament? Doar prin alegeri anticipate. Ceea ce nu este posibil în contextul de faţă. O spune tot Constituţia, la art. 89: “După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.” Or, la orizont nu există perspectiva unei căderi a Guvernului, care să genereze, la rându-i, o ipotetică situaţie declanşatoare de alegeri anticipate.

O ipotetică reţinere sau condamnare a lui Liviu Dragnea – de către “statul paralel” care, ne spune staff-ul PSD, îşi disimulează acţiunile sub aşa-numită “luptă anti-corupţie” – nu ar însemna decapitarea puterii politice legitim alese, ci doar decapitarea PSD. Cu alte cuvinte, nu ar echivala nici cu trecerea PSD-ALDE în Opoziţie, nici cu incapacitatea actualei Puteri de a-şi duce la îndeplinire Programul de guvernare. Pentru că dl Dragnea nu este nici PSD, nici puterea politică, cu atât mai puţin statul de drept. E doar un pilon (important încă) în PSD şi în puterea politică, dar a cărui eventuală cădere nu ar demola întregul, nici măcar nu ar şubrezi eşafodajul, cum încearcă CExN-ul PSD să manipuleze opinia publică.

Pentru că, de fapt, această Rezoluţie recent adoptată asta este. O încercare de manipulare în masă. Al cărei efect scontat pare a fi, pe de o parte, o tentativă de victimizare, de martirizare a lui Liviu Dragnea, iar pe de alta, de scuză faţă de rateurile pe care Puterea le dă în actul de guvernare, faţă de incapacitatea acesteia de a pune în practică toate promisiunile făcute în campania electorală. Şi, cum se ştie că cea mai eficientă manipulare este aceea în care adevărul e amestecat cu minciuna, staff-ul PSD a luat bucăţele de adevăr (adică, indicii privind existenţa unor reţele informale ce funcţionează în interiorul unor instituţii ale statului, unele, în numele interesului naţional, despre care s-a tot vorbit în spaţiul public) şi a brodat minciuni în jurul lor, aşa ajungând la falsa concluzie că “statul paralel” boicotează puterea politică, legitim constituită prin alegeri. Asta, deşi nu este probată existenţa vreunei astfel de entităţi abstracte care să funcţioneze dincolo de instituţii ale statului, a unei instituţii a statului angrenată în ansamblul ei în astfel de acţiuni.

De fapt – ni se reconfirm citind printre rândul Rezoluţia CExN-ul PSD –, conducerea partidului este deranjată de separaţia puterilor în stat. De faptul că Justiţia nu îi este subordonată. Ăsta este şi motivul pentru care coaliţia de la putere se luptă să treacă pachetul cu modificările legislative în domeniul justiţiei – “singurul instrument legal, democratic şi constituţional pentru garantarea respectării întocmai a drepturilor fundamentale prevăzute de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului”, ni se sibliniază –, care, de fapt, ameninţă să spulbere, de jure, independenţa acesteia şi să instituie asupra ei un control cvasi-absolut al ministrului de resort.

Autor:

Sursa: putereaacincea.ro

Data publicării: 20 noiembrie 2017

Ruşinoasele premiere ale PSD

PSD se remarcă prin câteva premiere penibile. Vexatorii. A dat primul preşedinte democrat pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității, primul premier post-decembrist ajuns în închisoare, primul premier pus sub acuzare în perioada mandatului şi primul preşedinte de Cameră a Deputaţilor pus în funcţie în ciuda unei condamnări penale.

Din şase lideri câţi a avut de la înfiinţare PSD (că s-a numit FSN, FDSN, PDSR sau, din 2001, PSD), patru au probleme de natură judiciară. Grave. Iar unii, în formă continuată.

Ion Iliescu este primul preşedinte democrat pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității. Preşedinte al partidului în perioada aprilie 1990 – iulie 1990 (când se numea FSN), şi apoi în ianuarie 1997 – decembrie 2000 (când se numea PDSR), Ion Iliescu este inculpat în dosarul „Mineriada”, în care a fost pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității, după mai mult de 25 de ani de la comiterea faptelor. Inculparea a fost făcută în octombrie 2015, dl Ion Iliescu era preşedinte de onoare al PSD.

Adrian Năstase este primul premier post-decembrist ajuns în închisoare. În baza a două condamnări penale, ambele cu executare. Lider al social-democraţilor din decembrie 2000 până în aprilie 2005, Adrian Năstase a fost condamnat, în iunie 2012, la doi ani de închisoare în dosarul „Trofeul calităţii”. Acuzat că şi-a folosit influenţa pentru a obţine finanţarea ilegală a campaniei prezidenţiale din 2004. În ianuarie 2014, primea a doua condamnare la închisoare, de patru ani, în dosarul „Zambaccian”. Şi, în plus, i-au fost interzise unele drepturi, printre care cel de a fi ales în funcţii publice şi cel de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. Capetele de acuzare: şantaj şi luare de mită în formă continuată.

Victor Ponta este primul prim-ministru pus sub acuzare în perioada mandatului. Era iunie 2015, când Victor Ponta, preşedinte al PSD în perioada februarie 2010-iulie 2015, era inculpat în dosarul „Turceni-Rovinari”, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, spălarea banilor şi conflict de interese. În septembrie 2016, dl Ponta era pus sub acuzare, pentru complicitate la spălare de bani, în dosarul privind finanţarea vizitei lui Tony Blair în România, în martie 2012.

Liviu Dragnea este primul preşedinte de Cameră a Deputaţilor pus în funcţie în ciuda unei condamnări penale şi căruia, în timpul mandatului, îi e pusă sub sechestru averea. Dl Dragnea, preşedinte al PSD din octombrie 2015, a fost numit la şefia Camerei Deputaţilor în decembrie 2016, fiind singura propunere înaintată de PSD. Asta, deşi, la acel moment avea deja o condamnare penală, la doi ani de închisoare, cu suspendare, primită, în aprilie 2016, în dosarul “Referendumul”, în care a fost acuzat de folosirea influenţei sau a autorităţii pentru obţinerea de foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul. Şi mai avea o punere sub acuzare, tot din aprilie 2016, în dosarul “Bombonica”, pentru instigare la abuz în serviciu şi instigare la fals intelectual. Iar de câteva zile, este inculpat într-un nou dosar penal, care i-a atras şi punerea sub sechestru asigurător pe avere. Acuzaţiile sunt de fraudare a fondurilor UE, constituire de grup infracţional organizat şi abuz în serviciu.

De altfel, şi PSD, în ansamblul său, se înscrie în registrul acestui tip de premiere ruşinoase. Este partidul care nu s-a dezis de niciunul dintre oamenii cu probleme penale, indiferent de funcţia pe care au ocupat-o, şi care, în ultimii ani, s-a dedat la un şir de acţiuni ce trădează metehne de grup infracţional organizat. Să recapitulăm:

Pe Ion Iliescu, l-a susţinut şi la şefia partidului, şi la conducerea ţării, deşi numele acestuia a apărut în contexte tulburi şi la Revoluţia din 1989, şi la Mineriada din iunie 1990. Nu s-a dezis de el nici după inculpare, dl Iliescu rămânând preşedinte de onoare al PSD. 

Adrian Năstase – dublu condamnat de drept comun pentru fapte de corupţie, fără aura de condamnat politic, pe care vor unii să i-o aşeze – a fost întâmpinat la congresul PSD din 2013, deci la scurt timp după eliberarea din penitenciar, în urma primei condamnări, ca o figură mesianică. În timp ce din difuzoare răsuna Oda bucuriei, sala s-a ridicat în picioare şi l-a aplaudat frenetic…

Victor Ponta s-a bucurat şi el de susţinerea PSD. Deşi îi fusese dovedit un plagiat, partidul l-a propulsat la vârful Puterii Executive, iar mai apoi a încercat să-l impună chiar la Preşedinţia ţării.

Liviu Dragnea a fost şi el menţinut la vârful partidului, în ciuda intenţiei sale de a se autosuspenda, după condamnarea în primă instanţă. „Toţi ne-am opus la o decizie de autosuspendare”, declara Olguţa Vasilescu. “Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”, decreta, martirizându-l, Victor Ponta, pe atunci, încă în aceeaşi barcă politică. Apoi, la finalul anului trecut, PSD l-a recompensat cu şefia Camerei Deputaţilor şi, umblau zvonuri, încerca chiar să-l impună la Palatul Victoria; finalmente a rămas doar premierul de facto.

Punând cap la cap aceste fragmente din istoria PSD, avem – dacă mai era nevoie – o explicaţie pentru respingerea vehementă a ideii de justiţie independentă şi pentru şirul de acţiuni premeditate – la care s-a dedat, pe cont propriu sau în coaliţie politică –, acţiuni ce au avut ca scop major fuga de Justiţie, încălecarea acesteia şi protejarea marilor corupţi de partid, acţiuni la care suntem martori din 2012 încoace, cu scurte momente de (aparentă) acalmie.

Autor: 

Sursa: putereaacincea.ro

Data publicării:  22 noiembrie 2017

Articol publicat şi în Revista 22.

%d blogeri au apreciat: