Așa zisa luptă împotriva abuzurilor în Justiție: o minciună sfruntată

De prea mult timp, justiția, statul de drept în general sunt sub un furibund și parșiv asediu dinspre zona politico-mediatică. Practic, totul pare a pleca de la o minciună sfruntată și anume că jurnaliștii și politicienii vârf de lance al atacului ar fi susținători ai luptei anticorupției, ei având un dinte doar împotriva șefilor SRI, DNA etc.

Este o nuanță pe care s-a țesut cu răbdare și perseverență în mult prea lungile și multele emisiuni  de la ore de maximă audiență. Ani de zile, cu răbdare s-a construit cadrul în care se desfășoară un adevărat linșaj media. ”Știți – pare a se spune – noi nu avem nimic cu lupta anticorupție, cu instituțile statului de drept, noi luptăm doar împotriva ticăloșilor care fac abuzuri”. Am văzut nenumărate adevărate rechizitorii prin care se denunțau acte de corupție, se fluturau ”probe” (de exemplu, nu odată Mihai Gâdea flutura niște hârtii care ar dovedi ceva și care ar urma să poată fi văzute pe siteul lor. Iteresant dar pe site nu apărea niciodată nimic, dacă analizai înregistrarea  frame cu frame observai că de fapt acele hârtii nu erau decât desfăășurătorul emisiunii).

Aceste acuzații țineau trei zile iar când se încerca analizia lor se dovedeau doar niște baloane de săpun, niște argumentații care aveau la bază o mică minciună au o interpretare forțată a ceva pe care se țesea o construcție logică în care se introduceau din când în când artificial elemente care să ajute ajungerea la ținta dorită.

”Probele” erau niște ghidușii, de cele mai multe ori, fabricate, uneori dincolo de limita bunului simț. Diferite afirmații făcute cu mare perseverență în studiourile de execuție ale, popular numiților, Mâncători de Rahat, repetate până la obsesie intrau cumva în conștiința telespectatorului ca un fel de repere de referință. Astfel că, peste o vreme, ceea ce țesuseră pe o mică minciună era folosit ca argument, telespectatorul amintindu-și că ”da, am auzit de chestia aceasta” nemaiștiind unde, dar asta nu conta. Practic era vorba de crearea unei minciuni mari argumentată de minciuni ici și multe.

Dacă ne uităm la politicianii și jurnaliștii care acum se rup în figuri cu dezvăluiri ale ”statului paralel”, fie au avut sau au probleme jîn justiție, fie sunt vajnici angajați ai unor moguli cărora, dacă le spui ”penali” le faci un mare compliment.

Toți își doresc subordonarea justiției pentru a o putea controla, o justiție prea incisivă însemnând pentru ei drumul spre pușcărie, ei știind că la o analiză a faptelor lor din trecut nu poate duce decât acolo. Toți cei care își doresc astăzi să și-o subordoneze din nou și să împiedice serviciile să o mai ajute și-au dorit asta și înainte de protocoalele SRI-DNA. Și înainte ca Maior, Coldea și Koveși să ajungă cei mai puternici oameni în stat. Atitudinea lor nu este o reacție la nimic altceva decât la frica de închisoare. Culmea este că niciunul din ei nu pote să își justifice nici 10% din avere … o fi vreo coincidență? Greu de crezut..

De fapt lepre de teapa unora ca Tăriceanu, Dragnea, Voiculescu, Năstase etc nu au dorit niciun fel de luptă anticorupție. Și au acționat împotriva noii ordini de stat și a celor care încercau să o impună, imediat după 2005, când au început să se teamă că și afacerile lor ilicite vor ajunge să fie judecate la un moment dat. Unii s-au opus pe față, cu furie, asumându-și direct războiul, precum Voiculescu, ceilalți mai pe tăcute, folosindu-se de marionetele din partidele lor. O demonstrează chiar faptul că  înființarea DNA și a ANI, decuplarea CSM și a Înaltei Curți de la rețelele  mafiote din magistratură au fost întâmpinate cu huiduieli și cu proteste disperate, nu cu aplauze, cum ar fi trebuit să se întâmple dacă liderii PSD, PNL, PC, PRM și UDMR chiar ar fi pus mai presus binele comun decât interesele lor meschine. Dacă vreți să vă amintiți cât de îngroziți au fost din totdeauna de ideea că cineva i-ar putea întreba cum și-au făcut banii, cred că nimeni nu se îndoiește de faptul că argumentele invocate de Florin Iordache, Eugen Nicolicea, Mate Andraș-Levente, Lucian Bolcaș, Marcu Tudor și Sergiu Andon, complet anapoda, în Parlament, în octombrie 2006 aveau ca rol să îi ajute  să nu fie obligați la declararea averilor, dar mai ales a modului în care și le-au făcut.

În vremea aceea, lupta anticorupție nu era decât o amenințare ce părea a se profila asemeni unei furtuni, undeva. Departe la un orizont ce putea fi evitat. Nici vorbă de abuzuri, pentru că, după cum reiese din dialogurile fostului șef al FBI cu Băsescu, Maior și Kovesi, la finele lui 2006 statul încă cerea ajutor pentru a deveni mai eficient. De abia atunci, Robert Mueller le-a sugerat să găsească ”posibilitatea legală” de a folosi interceptările telefonice ca probatoriu în instanțe.De întâmplat s-a întâmplat mult mai târziu. Cât despre protocolul SRI – DNA, el a fost semnat în 2009.

Prin 2005 C.P Tăriceanu cerea insistent să fie informat de procurori când începeau o anchetă la adresa unui membru al guvernului (guvernul lui dovedintu-se a fi cel mai penal guvern din istoria României). S-a dovedit că de fapt el dorea să poată bloca dosarele, ca și până atunci.

Nu avem cum să nu ne întrebăm, dacă problema PSD-ALDE-Voiculescu cu justiția a apărut doar odată cu abuzurile, de ce l-au suspendat pe Băsescu în 2007? Ce abuzuri erau atunci? A comis Daniel Morar vreun abuz? De ce nu ni le prezintă Tăriceanu și Antena 3? Nu a comis abuzuri sau vor să-și protejeze aliatul din Curtea Constituțională? Or fi uitat că în documentul prin care au cerut în Parlament, în 2007, suspendarea preşedintelui au dat ca exemple de ingerințe în treburile justiției faptul că ”a cerut procurorilor să redeschidă dosarele penale privind Bancorex şi Banca Agricolă” și că a declarat că foarte mulți magistrați sunt corupți? Acum 11 ani, ca și astăzi, ce îi deranjează pe cei cu probleme în justiție este chiar justiția și revigorarea ei, cu sprijinul partenerilor strategici. Protocoalele SRI nu sunt decât un alt pretext pentru a opri lupta anticorupție. Așa cum au fost, în 2007, la suspendarea președintelui, acuzațiile ridicole de mai sus.

Se vorbește tot mai des despre implicarea la DNA a ofițerilor CIA, adică de implicarea americanilor în justiție… interesant. Tăriceanu și nu numai, o amintește  în ultima vreme cu insistență, oare cum se explică că ambasada SUA nu doar că nu a jubilat când Patriciu a fost arestat, ba chiar s-a declarat îngrijorată, după cum reiese din cablograma trimisă la Washington pe 6 iunie 2005? Citez: „Managementul Rompetrol se teme, pe bună dreptate, că punerea sub acuzare (sau condamnarea, bineînțeles) ar putea să ducă la prăbușirea companiei. Compania are planuri în desfășurare de a-și extinde operațiunile în Kazahstan și Rusia astfel încât să se poată baza pe surse solide de țiței pentru rafinăriile sale. Sursele financiare necesare pentru această extindere sunt acum, în mod firesc, în pericol (…) De subliniat că o astfel de criză a Rompetrol ar putea avea un impact politic și economic mult mai larg. Compania contribuie cu aproximativ 7% din totalul veniturilor colectate la bugetul de stat, adică în jur de 2% din Produsul Intern Brut total…”.

Americanii recunoșteau, dincolo de impactul asupra României a Crizei de la Romăetrol l-ar avea asupra României, că dosarul îi interesa și pentru că ancheta îl viza inclusiv pe ”vicepreședintele Rompetrol, Phil Stephenson, cetățean SUA, care deține 20% din companie.” Cu toate acestea au transmis la Washington că ”procurorul care supraveghează cercetările în dosarul Rompetrol este o persoană care a beneficiat de pregătire în SUA și este programată să participe la o nouă sesiune de training pe continentul american în cursul anului următor (…) Cu alte cuvinte, echipa de anchetatori poate că nu se ridică la standardele SUA dar au fost expuși la metodologiile folosite de noi. În plus, Ilie Botoș (procuror-general la vreme aceea – n.m.) a susținut că probele strânse împotriva Rompetrol au fost obținute și cu concursul Băncii Naționale, a Gărzii Financiare și a Oficiului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, sugerând astfel că nu este vorba despre o operațiune investigativă motivată politic.”

Una peste alta, ideea că SUA ar fi inițiat, ascuns sau încurajat abuzurile de dragul susținerii luptei anticorupției cam este contrazisă .. pur și simplu nu se ”înșurubează”, ba dimpotrivă,  acolo unde SUA  a intervenit a făcut-o pentru a preveni transformarea ei în instrument pentru răfuieli politice. ”(…) Nu vrem să descurajăm Guvernul României în intenţiile sale de a acţiona împotriva „peştilor mari” – prin urmare este necesar să tratăm cu grijă acest subiect. Mai mult, se poate ca într-adevăr unele pietre încă neîntoarse ale Rompetrol să ascundă slăbiciuni sau concluzii neplăcute. Cu toate acestea, nu este nevoie să se ajungă la un proces – spectacol ca cel al Yukos în Moscova, un punct de vedere pe care l-am susţinut cu putere în faţa Guvernului României”, notau reprezentanții Ambasadei SUA  de la București.

Dosarul ”Rompetrol”este un dosar școală și conține și explicația pentru care s-a ajuns la protocoalele SRI. Procesul prin care trebuia să fie clarificat modul în care Adrian Năstase i-a făcut cadou finanțatorului PNL o afacere pe care avea să o vândă cu un miliard de dolari a fost tergiversat ani de zile. A fost și suspendat, în urma unei sesizări la Curtea Constituțională. Acest dosar fiind un caz extrem de explicit despre tot ce nu mergea bine în justiție, în ciuda eforturilor unor ofițeri de informații și procurori care au îndrăznit să se pună cu grangurii vremii,  banii și legăturile acestora cu rețelele mafiote din instanțe făceau imposibilă condamnarea lor.

În acea perioadă a fost realmente batjocorite plăpândele instituții anticorupție, înțelegerile nescrise dintre Patriciu, Voiculescu ori Vîntu și rețele de gen Voicu – Costiniu prin care li se garanta imunitatea, sau cu rețelele de politicieni, demnitari și funcționari ai statului, prin care li se garanta prosperitatea, au obligat statul să-și dezvolte propriile protocoale de colaborare inter-instituționale. Fără ele, nu ar fi avut nicio șansă să îi facă să plătească în instanțe pe stăpânii din umbră ai statului mafiot. Prevederile acestor protocoale au fost pe măsura durității războiului care a început în 2005 și care nu dădea semne, în 2009, că va fi câștigat vreodată de stat.

Este o minciună sfruntată că stăpânii statului mafiot ar fi susținut lupta anticorupție dacă nu ar fi existat abuzuri. Ce s-a întâmplat între 2005 și 2009 a fost o luptă anticorupție cu pași mărunți. Și a eșuat. Justiția nu a reușit să îi condamne nici pe Patriciu, nici pe Voiculescu, nici pe Vântu. Și cu toate acestea, ei nu au fost dispuși să accepte nici măcar să fie luați la întrebări, nici măcar să îi tulbure gândul că într-un viitor îndepărtat situația le-ar putea scăpa de sub control.

De fapt acesta este motivul pentru care a fost suspendat Băsescu în 2007. De aceea au făcut un cartel în 2009 ca să-l scoată pe Geoană președinte. De aceea l-au suspendat în 2012. Și protocoalele lor, în care au decis să lupte pentru a păstra intact statul mafiot instaurat după căderea lui Ceaușescu, ar trebui desecretizate pentru a înțelege cum s-au născut protocoalele inter-instituționale și de ce au fost indispensabile, în ciuda riscurilor reale de abuz. Din păcate, asta nu se va întâmpla nici în 1000 de ani!