Prima pagină > impostură, Incompetență, Justiţie, Nesimțire > IMPOSTURĂ – Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române (Sau, să vorbim de prostiuție?)

IMPOSTURĂ – Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române (Sau, să vorbim de prostiuție?)

ANTESCRIPTUM

În urmă cu ceva vreme, un specialist în psihiatrie, într-o discuție mai lungă despre personalitatea omului, recomanda părinților să nu pună copiilor nume diminutive ca Ionel, Neluțu, Gigel etc. Atunci când va ajunge la maturitate copilul ar putea dezvolta un complex de inferioritate care ar avea, pe termen lung, efecte devastatoare asupra personalității sale, riscând să cadă victimă unor devianțe comportamentale.

* * * * * 

Există un serial de desene animate, tradus în românește Ștrumfii (The Smurfs în englezăLes Schtroumpfs în franceză;  De Smurfen în germană). Pe scurt, este vorba de o comunitate de ființe fantastice, mititele, albastre și simpatice foc. În serial există un personaj malefic, un vrăjitor rău, Gargamel, care a jurat împreună cu pisica sa, Azrael,  să la facă rău ștrumfilor.

În acest sens Gargamel inventează tot felul de strategii pentru a-i prinde pe ștrumfi și a-i transforma în aur, doar că de fiecare dată eșuează și se face de râs..

* * * * * 

Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române

Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, este un personaj care asemeni unui șobolan, se ascunde când apare jurnaliștii dacă nu are răspunsurile pregătite și învățate la virgulă.

E un indivind care se teme de discuțiile libere, urăște spontaneitatea atunci când catadisește totuși să răspundă presei o face mecanic, cam cum un profesor predă sictirit un curs de care i s-a acrit deoarece o face de 20 de ani.

Având grave deficiențe de comunicare, Toader răspunde inflexibil, mecanic, încercând să fie cât mai tehnic, probabil pentru e impresiona turma căreia i se adresează prin elociința sa.

El pare convins că e atât de inteligent încât ar fi în stare să argumenteze absolut orice abrație fără ca cineva să observe. În disprețul său profund față de interlocutori, Toader reușește să arate că inteligența sa este ceva extrem de limitat, el nereușin ca, asemeni șahiștilor, înainte de o mutare să aibă pregătită și mutările care urmează, în mintea sa, fiecare mutare pe care o face e definitivă și fără de replică. Doar că limitările sale intelectuale în pun în situația de a nu putea răspune logic replicilor.

Întrebat dacă procurorii se subordonează ministrului Justiţiei, după decizia CCR care o priveşte pe şefa DNA, aşa cum a declarat preşedintele Klaus Iohannis, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a oferit o replică voit acidă, în realitate ridicol de superficială: „Ce spune preşedintele Klaus Iohannis nu face parte din Biblie (Deh, nimeni nu e atât de inteligent ca dumnealui, Gargamelui Jstiției mioritice n.a.). Klaus Iohannis e preşedintele republicii, dar nici eu, nici Klaus Iohannis, nu ne pricepem la toate. Dacă suntem realişti. Nu a greşit. A spus şi dânsul ceea ce i-au spus, probabil, alţii. Prin urmare, aşteptăm motivarea deciziei dar avem un principiu în Constituţie care spune că procurorii sunt sub autoritatea ministrului Justiţiei. (poate nu se pricepe Iohannis la Justiție, dar nici Tudorel nu e vreun geniu).

Ministrul Justiţiei, că sunt eu, că va fi altul, nu întreabă un procuror de ce a administrat o anumită probă, de ce a dat o soluţie sau alta. Aceea e independenţa procurorului.  Nu poate ministrul să întrebe ce se întâmplă într-un dosar, dar autoritatea de care vorbeşte Constituţia se referă la administrarea justiţiei, pe care nu le face nici CSM, nici un procuror, ci legiuitorul.” 

Gargamel-ul justiției române, în cărdășie cu foștii lui colegi de la Curtea Constituțional practică cea mai veche meserie din lume: PROSTITUȚIA

Să te apuce cufureala de amoție, nu alta. Ce face de fapt dumnealui, domnul ministru? Cam ce fac parașutele care joacă în filme porno, care spun că păcătuiesc cu trupul pentru că asta le e meseria, sufletul însă le e curat ca o lebădă și are loc direct în Rai. fără trecerea prin Purgatoriu.

Atât Toader, cât și alți ”luptători pentru dreptate” cum își spun mai nou megapenalii mioritici, fac trimitere la un citat din Constituție. Mai precis la ARTICOLUL 132 unde la alin (1) se spune: ”Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.” de unde deduc că procurorii îi sunt subordonați ministrului justiției. De fapt această afirmație este adevărată, doar că procurorii NU SUNT ANGAJAȚII  acestuia, iar el nu e patronul lor pentru a-i putea concedia când vrea mușchiul său din care i se hrănea mătreața îninte de a-l năpădi chelia.

Prin faptul că procurorii se află sub autoritatea ministrului, atunci când procurorii nu își respectă întadorirle, sau fac cine știe ce nanorocire, trebuie să suporte niște consecințe, chiar și să își piardă postul. 

Nefiindu-le patron, ministrul poate cel mult să înceapă procedura de demitere a acestora și nu să îi demită printr-o semnătură. Atunci când Legiuitotul a făcut Constituția, a dorit ca procurorii să aibă o formă de independență, să nu poată fi controlați direct de ministrul justiției care este un personaj politic. Astfel că  acesta a imaginat o procedură simplă, dar extrem de logică, oferind o procedură cu dublă cheie ( Adică, pentru declanșarea procedurii, decizia să nu fie doar în mintea ministrului politic).

A împărțit procedura în două cu cheie de verificare între ele:

Pasul întâi, ministrul propune demiterea aducând argumentele necesare. Având în vedere că Președintele nu e obligatoriu să fie un specialist în științe juridice, argumente sunt verificare de Consiliul Superior al Magistraturii, entitate formată din specialiști în domeniu.

Deși avizul CSM nu are caracter obligatoriu, îi oferă Președintelui reperele necesare, spre enervarea lui Gargamel care făcea spume în repetate rânduri spunând că Președinte nu ar trebui să aibă păreri pentru că nu se pricepe… Nu-i bai cane Gargamel, se pricep cei de la CSM, evident mult mai bine ca dumneata și nu sunt nici slugi ale Megapenalului de Teleorman ca matale.

Ei, după emiterea acestui aviz, se merge la Președinte care, după ce citește motivele propunerii de demitere și argumentația CSM, ia o Decizie.

Exact asta îi  transformă pe Toader și me membrii CCR în niște prostituate ordinare puse la cheremul lui Liviu Dragnea și a camarilei sale de penali. Interpretarea abuzică a articolelor din Constituție prin adăugarea de sensuri.

Tudorel cel Gargamel și membrii CCR nu sunt la primul act de prostituție politică

Deja nu mai știu câte acte de prostituare cu nădragii în vine au comis cei de la CCR și Tudorel cel Gargamel.

Ministrul Toader a preluat ștafeta prostituției de la Florin Iordache care a încercat noaptea ca hoții să schimbe legile justiției în așa fel încât Dragnea și camarila lui penală să se poată bucura de sutele de milioane jefuite, fără a da socoteală în fața legii, susținuți puternic de autodefinitul ”comunist” Ion Cristoiu. (Scuze comuniștilor, dar definiția îi aparține).

La rândul său, CCR a comis cu ceva vreme în urmă o decizie care ar fi trebuit să atragă dizolvarea ei deoarece a atentat exact la Constituție, legea pe care trebuie să o apere și să oblige pe toți să o respecte.

Era vorba de desemnarea de către Președinte a unui candidat și USL pretindea că i se cuvine guvernarea.

Constituția, la ARTICOLUL 103 – Investitura, alin. (1), spune clar:

”Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.” 

Subliniez faptul că nu se vorbește despre obligarea Președintelui de a acorda candidatura de premier cuiva. Dumnealui este obligat să se CONSULTE cu partidul care a câștigat alegerile (deci, avea peste 50% din voturi – n.a.), sau cu partidele care au intrat în Parlament, dacă nu există unul majoritar, după aceea să decidă.  dacă le dă sau nu postul de premier.

De asemenea, atrag atenția … NU SE VORBEȘTE de o alianță.

Ei, CCR a decis că PREȘEDINTELE TREBUIE SĂ ACORDE GUVERNAREA USL,  deci UNEI ALIANȚE.

 Un alt caz de prostituție flagrantă și ordinară este exact legea de funcționare a sa, a Curții Constituționale. Aici e telenovelă curată.

În Constituție, referitor la Membrii CCR, la ART 142 – Structura, se spune:

(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

(3) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.

(4) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.

(5) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.

Ei, aceast formulare este preluată și în Legea 47 Privind Organizarea și Funcționarea Curții Constituționale în forma următoare :

Art.5. – (1) Curtea Constituţională se compune din 9 judecători numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
(2) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.
(3) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din numărul judecătorilor din 3 în 3 ani.
(4) Fiecare Cameră a Parlamentului numeşte, cu votul majorităţii membrilor săi, la propunerea Biroului permanent şi pe baza recomandării Comisiei juridice, în calitate de judecător, persoana care a întrunit numărul cel mai mare de voturi.
(5) Candidaturile se pot depune la Comisia juridică de grupurile parlamentare, de deputaţi şi de senatori. Fiecare candidat va depune “curriculum vitae” şi actele doveditoare că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Constituţie. Candidaţii vor fi audiaţi de comisie şi de plenul Camerei. Raportul Comisiei juridice se va referi, motivat, la toţi candidaţii.

Ce să vezi, ”viața bate filmul” nu e deloc o zicere aiurea când e vorba de infailibila Curte Constituțională a României.

În 2008 Președintele Băsescu îl numea în funcția de membru al CCR pe  Petre Lăzăroiu , pentru un mandat de 2 ani. Acesta este numit apoi, pentru un mandat de 9 ani. Asta deși Constituția nu permite adăugarea de ani la cei 9, astfel încât aceta ar fi trebuit să plece din mandat în 2017. 

Se tot spune că decizile CCR trebuie respectate. Doar că cei care le încalcă flagrant sunt chiar membrii CCR.  În luna martie, CCR a decis că judecătorii nu pot adăuga un mandat întreg la un rest de mandat și că limita maximă este de 9 ani, așa cum prevede legea fundamentală. 

Prin urmare, din luna martie un judecător CCR funcționează ilegal și se pune în discuție însăși legalitatea constituirii Curții.  Dacă Curtea funcționează ilegal, atunci se mai ridică o întrebare: cât de legală este ultima decizie privind revocarea șefei DNA?

Cine credeți că a sărit în apărarea CCR și a lui Petre Lăzăroiu? Un fost judecător al CCR. Se numește (oops) Tudorel Toader. Da, Gargamel-ul justiției mioritice, care scria pe Facebook:

”Orice decizie CCR produce efecte juridice !

Decizia nr.136 din din 20 martie 2018, prin care Curtea a stabilit că «dispozițiile legale criticate, care reglementează posibilitatea înnoirii în funcție, cu un mandat de 9 ani, a judecătorului care a deținut deja un mandat corespunzător restului de mandat al unui alt judecător, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art.142 alin. (2) referitoare la interdicția înnoirii mandatului și în art.1 alin.(5) din Constituție. (…). Nu este admis ca, pe calea unei norme infraconstituționale, legiuitorul să eludeze o interdicție de natură constituțională. Mai mult, acesta are obligația de a elimina din dreptul pozitiv soluția legislativă constatată ca fiind neconstituțională, precum cea care se regăsește în actualul art.68 alin.(3) din Legea nr.47/1992, republicată» a fost pronunțată în controlul de constituționalitate a priori, preventiv, înainte de promulgare.

Efectele deciziei – legea nu a fost promulgată, nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, nu a intrat în vigoare, iar Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

Astfel, legea pentru modificarea și completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se află în procedura de reexaminare pentru punerea în acord cu decizia Curții Constituționale, fiind trimisă în data de 23 mai 2018 la Senat. Astfel cum se poate constata studiind fișa actului, la adresa http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect…, în forma proiectului adoptată de Camera Deputaților apare :”2. La articolul 68, alineatul (3) se abrogă”.

Prin urmare, Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu a făcut obiectul controlului de constituționalitate, aceasta putând fi contestată numai în temeiul și în condițiile prevăzute de art.146 lit.d) din Constituție. 
Legea nr.47/1992, în integralitatea ei, se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, care se atașează oricărui act de reglementare ce face parte din dreptul pozitiv.

Altfel spus, procedura constituțională și legală este în curs, iar până la adoptarea şi intrarea în vigoare a normelor de modificare a Legii nr.47/1992, aceasta continuă să se aplice în redactarea în vigoare.”

Decizia Curţii produce efecte numai pentru viitor, de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, fără să afecteze mandatele în curs !

Chestiunea a fost  semnalată de domnul  judecător Bogdan Mateescu, membru CSM, pe Facebook:

…eu tot reflectez asupra caracterului general obligatoriu al oricărei decizii a CCR, nu doar al unora, pentru că vreau să înțeleg și mărturisesc că sunt într-un mic blocaj. Am în vedere, așa cum am spus, situația d-lui judecător constituțional care stă în funcție de 10 ani, deși CCR a zis negru pe alb general obligatoriu acum vreo două luni că e neconstituțional mecanismul prin care se tinde la depășirea termenului constituțional de 9 ani. Așadar dânsul este în funcție și azi. Situația juridică e neatinsă în pofida deciziei CCR general obligatorii (…) Sincer, eu chiar vreau să înțeleg, însă uneori îmi pare că nici constituționalul nu mai e ce am învățat eu prin facultate, iar Constituția nu s-a schimbat. Așadar ce e general obligatoriu, de când și pentru cine?”

Te și uimești când vezi la Tudorel Toader atâta determinare… asta dacă nu știi că de … o coadă de ani  ani în plus de mandat a beneficiat chiar dumnealui, Gargamelul.

 A fost judecător la Curtea Constituțională a României în perioada 2006-2016 …

Da … ce să mai zic? Mă cam năucește profesionalismul domnului fost  rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în perioada 2016-2017, apoi ministru al justiției. 

Dacă învățământul superior juridic are astfel de rectori, oare ar mai trebui să ne mirăm de starea jalnică a Justiției Române?

 

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: