La audierile de la CSM, Adina Florea, marioneta lui Tudorel, a prezentat o schiță de demolare a DNA

***

Cred că se vede din avion că Tudorel Toader nu este altceva decât vârful de lance al lui Liviu Dragnea și a liotei de penali din spatele lui în lupta împotriva justiției.

Una din țintele care consideră Tudorel că trebuie să le atingă în drumul spre subordonarea justiției este transformarea DNA în un fel de combinație între o potaie de companie, cu ghiarele pilite, cu colții scoși, parfumată și coafată și o armă care ar putea fi folosită împotriva adversarilor, cam cum este acum Curtea Constituțională a Românie care interpretează Constituția în funcție de interesul penalimii române.

Strategia lui pare a fi numirea la șefia instituției a unei marionete care să îi fie cam la fel de obedinentă cum îi este Veorika din Videle lui Dragnea.

Se pare că Adina Florea dă atât de frumos din coadă în acest sens încât Tudorel are visuri erotice în care se visează un adevărat zeu al Justiției române și nu un administrator al domeniului cum presupune fincția de Ministru.

La audierile de la CSM procuroarea Florea a emis câteva idei stupefiante care, dacă ar fi implementate, ar duce fără doar și poate la desfiinţarea DNA. Între altele ea a spus:  „Din datele statistice pe care le-am analizat, activitatea DNA s-a axat mai mult pe soluţionarea dosarelor cu abuz în serviciu. Nu cred că acesta este obiectul DNA, ci acela de a pune pe masa judecătorilor infracţiunile de corupţie la nivel înalt, săvârşite prin cele mai complicate metode infracţionale. Am auzit în spaţiul public ideea că atâta timp cât nu am putut dovedi infracţiunile de corupţie, am recurs la soluţionarea celor de abuz în serviciu. Nu cred că acesta e rolul DNA, de a cerceta infracţiuni facile. Infracţiunile facile intră în competenţa parchetelor de pe lângă tribunale şi judectătorii”.

Păi femeia asta fie visează că un procuror DNA trebuie să fie un fel de Robocop, fie nu are nici cea mai mică idee despre ce înseamnă DNA în intimitatea sa, singura imagine fiind una făcută după lungi și aprofundate făcute emisiunilor Antenei 3 și a România tv.

De fapt, ce sunt mai concret infracțiunile de corupție? Darea şi luarea de mită şi traficul de influenţă.

La rândul lor, infracțiunile de serviciu sunt delapidarea, neglijența în serviciu, abuzul în serviciu etc. Ce să vezi, ăsta ultimul, abuzul în serviciu este cel care stârnește adevărate pasiuni deoarece este, popular spus, exact locul unde umbli cu miere și poți să te lngi până dai de os.

Legal vorbind, infracțiunile de corupție și cele de serviciu sunt cam în aceeași oală, Codul Penal cuprinzându-le pe ambele, procurorii care se ocupă de ele fiind niște oameni cu un apreciabil grad de specializare deoarece acestea sunt infracțiuni care sunt comise de ”lorzii” găinarilor numiți ”gulere albe”, pentru a fi dovedite astfel de infracțiuni trebuid mai întîi o bună cunoaștere a domeniului, un fler special pentru conexarea de fapte aparent fără legătură.

Ce vrea să facă Adina Florea, scoaterea din competența DNA a infracțiunilor de serviciu și transferarea lor la parchete este ca și cum ai transfera transplantude inimă la o secție de chirurgie unde operația de apendicită sau de extirpare a gălcilor e un fel de modus vivendi. Practic este vorba de favorizarea infractorului punând pe urma lui niște dulăi polițiști cu probleme de miros.

Nu că acei procurori nu sunt profesioniști, dar nu au specializarea necesară pentru niște chestiuni atât de specifice.

A pune un procuror specializat în altceva să ancheteze infracțiuni legate de achiziții publice, ca cele mai frecvente, e ca și cum i-ai oferi unui infractor cheia de la celulă.

Trebuie să ai o specializare destul de bine aspectată pentru a ”simți” îndată ce deschide un caiet de sarcini că treaba pute, că prețurile ascund în spate ”palmarea” de bani grei. Un procuror specializat simte imediat indiciile naobservate de un procuror specializat în altceva, el sesizând cam unde să se uite pentru a găsi indiciile ce îi arată că se comite trucarea licitaţiei, deci un posibil abuz în serviciu, şi că ar putea urma transferul şpăgii, adică partea de corupţie. Poate cere atunci mandate de interceptare, de înregistrare ambientală, de filaj – şi dosarul s-a construit în mod logic.

Considerarea separată a celor două tipuri de infracțiuni ar fi o adevărată gură de aer pentru infractori: procurorul nespecializat de la judecătorie sau tribunal s-ar putea să nu observe subtilităţile dintr-un caiet de sarcini, iar procurorul DNA n-ar avea de unde să afle că undeva, într-un creier de munte, o valiză cu bani îşi schimbă proprietarul. 

Treaba este că în respectiva valiză nu sunt bani primiți pentru bună purtare de la Sfântul Duh sau niște bani crescuți în giveciul de pe balcon al mătușii penalilor în cauză … nu, sunt banii populimii române. Bani munciți care, în loc să afungă la școli sau spitale ajung în ghiarele penalilor cărora li se întreține astfel o bunăstare pe care nu o merită.

Ceea ce spune Adina Florea este, de fapt, o schiță de demolare a DNA, o schiță unde sunt precizate locurile unde trebuie amplasat explosibilul pentru ca efectul să fie cât mai mare.