POLITICHIE DE BUDOAR

NOTA ANTESCRIPTUM

Am folosit ca titlu ”Politica de budoar” și nu ”Politica de bordel” pentru simplul fapt că angajatele care prestează la bordel si-au asumat statutul fără false pudori.

Se spune că ”Politica este arta negocierii și a compromisului”. Probabil așa este atunci când politica este făcută de politicieni și nu de niște indivizi care văd în această activitate doar o cale facilă de a ajunge la cașcaval.

Poate ar trebui să ne amintim de Împăratul Napoleon Bonaparte căruia i se atribuie o cunoscută zicală conform căreia toate femeile sunt… într-un anumit fel, exceptându-le pe mama și sora lui,  recunoscând, totuși, că și ele sunt femei.

Nu știu dacă Napoleon Bonaparte  a lansat cu adevărat respectiva zicere, dar cred că o putem aplica fără mari probleme vieții politice de la noi: ”Toți politicienii sunt răi cu excepția celor cu care țin eu, dar să nu uităm că și ei sunt politicieni.”

Nu demult citeam că cineva spunea pe la o televiziune cu duhoare de varan că trăim cea mai neagră perioadă făcând referire la bălăcăreala liberală aflată, pe la televiziuni, la mare concurență cu sfada pro și contra măsurilor anti pandemie.

Pe la începutul anilor 90 apărea un personaj care spunea că este ultimul descendent al Brătienilor. Ionel Brătianu zis ”Cartof”. Omul părea direct coborât din opera lui Caragiale și pretindea că doar el era singurul care ar fi putut aduce liberalismul românesc în matca tradițională. Supranumele de ”Cartof” i se trăgea de la o apariție în o campanie electorală pentru Primăria Capitalei când a început să pretindă că el are soluția pentru ieșirea din foame a românilor. Soluția  lui era aclimatizarea în România a unui soi de cartofi cât pepenii.

S-a râs mult pe tema asta, dar, trebuie să recunoaștem că, spre deosebire de politicianii din ziua de azi, omul încerca să prezinte un plan, o soluție la o problemă. Nu comentez gradul de realism al soluției Ultimului Brătian, oricum, soluția lui părea ceva mai reală decât cea a unei alte celebrități a acelor vremuri, paranormalui Mudava care promitea că dacă va fi ales, în fiecare zi va apărea la TV în prime time și va lansa asupra României ”efluvii pozitive și protectoare aducătoare de bunăstare”.

Era o vreme când încrâncenarea și bălăcăreala politică aveau niște limite și oamenii încercau măcar să prezinte soluții la problemele care chinuiai Românica, spre deosebire de cei de acum. Aceștia nici măcar nu mai mimează că ar propune soluții … singura lor preocupare fiind aceea de a arăta când de răi sunt adersarii lor.

Bălăcăreala liberală, premergătoare votării boss-ului liberal, îi face pe mulți să se întrebe ce se va alege de țara asta după alegerile din partid.

Cred că răspunsul e mai simplu decât pare. În ultimii 30 de ani, la fiecare alegeri, toți ne spuneau că doar ei ar trebui aleși deoarece, dacă se aleg ceilalți, România fie ajunge pe mâna rușilor, fie pe a nemților ori americanilor, fie pur și simplu se prăbușește, se rupe și ajunge să fie încorporată, pe bucăți, de vecini.

Ce va fi după elegrile din PNL? Nimic … Sau, poate, ceva va fi … se va rejuca, adaptat, scena finală din ”O scrisoare pierdută” de Caragiale când, eliberați de tensiunea alegerilor și de pericolul că,  povestea imorală de amor să fie făcută publică, toate pesonajele ajung, în cel mai clar stil românesc, la un chiolhan cu mâncare, băutură și discursuri …

Cred că e bine să ne reamintim de scena finală din comedia de moravuri ”O crisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale:

(Brânzovenescu și Farfuridi cu alți alegători mai spălați, în costume de pretenție provincială, intră, venind din casă, coborând pe treptele din dreapta; salutări de toate părțile. Prin fund, Cațavencu, Ghiță polițaiul, îmbrăcat țivil, Cetățeanul turmentat, Ionescu și Popescu intră, conducând manifestația publică. Cei ce vin prin fund sunt toți amețiți, și mai ales Cațavencu și Cetățeanul turmentat, care înghite și sughite mereu. După ei vin o mulțime de cetățeni cu ramuri verzi și steaguri, asemenea foarte chefuiți. Toată lumea cu borcane de băutură în mâini. — Din casă, în urma lui Farfuridi, Brânzovenescu și a celorlalți alegători, vin feciorii cu sticle de șampanie. — Ghiță Pristanda, îndată ce sosește în scenă, face semn muzicei să tacă. Muzica tace. Se împart pahare de șampanie fruntașilor. — Tipătescu, Zoe, Trahanache, Dandanache sunt în stânga)

FARFURIDI (luând un pahar de șampanie) : În sănătatea domnului Agamiță Dandanache, alesul nostru! Să trăiască! (urale și muzică. Pristanda ține cu mâna tactul uralelor. Toți ciocnesc și beau)

DANDANACHE (îndemnat de Zoe și Tipătescu, trece în mijloc cu paharul în mână) : În sănătatea alegătorilor… cari au probat patriotism si mi-au acordat… (nu nemerește) asta… cum să zic de!… zi-i pe nume de!… a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră, si eu ca rumânul imparțial, care va să zica… cum am zițe… în sfârsit să trăiască! (urale și ciocniri)

TRAHANACHE (cătră Cațavencu, care a coborât spre el și Tipătescu) : Și așa zi, ai? d-ai noștri, stimabile? bravos! mă bucur.

CAȚAVENCU: Venerabile neică Zahario! în împrejurări ca acestea (mișcat) micile pasiuni trebuie să dispară.

TRAHANACHE: Ei, aici mi-ai plăcut! bravos! să trăiești!

CAȚAVENCU: În sănătatea venerabilului și imparțialului nostru prezident, Trahanache! (urale și ciocniri)

(Zoe vede pe Cetățeanul turmentat în grămadă, ia un pahar și merge de i-l oferă)

CETĂȚEANUL: În sănătatea coanii Joițichii! că e (sughite) damă bună! (ciocnește cu ea: ea-i strânge mâna din toată inima. Urale, ciocniri.)

CAȚAVENCU (lui Tipătescu încet) : Să mă ierți și să mă iubești! (expansiv) pentru că toți ne iubim țara, toți suntem români!… mai mult, sau mai puțin onești! (Tipătescu râde.) În sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea județului nostru! (urale, ciocniri)

TRAHANACHE (luând un pahar și trecând în mijloc foarte vesel) : Ei, aveți puțintică răbdare!… Nu cunosc prefect eu! eu n-am prefect! eu am prietin! În sănătatea lui Fănică! Să trăiască pentru fericirea prietinilor lui! (sărută pe Fănică, apoi pe Zoe. Fănică sărută mâna Zoii.)

(Urale. Dandanache între alegători, cu Farfuridi și Brânzovenescu, le povestește încet, făcând gestul cu clopoțeii; la dreapta, în fund, Pristanda, Cetățeanul turmentat, muzica și lume. În stânga Zoe, Tipătescu, Trahanache cu alți alegători. În mijloc Cațavencu)

CAȚAVENCU (foarte amețit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrășându-și silabele) : Fraților! (toți se-ntorc și-l ascultă) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional!

PRISTANDA: Curat constituțional! Muzica! Muzica!

(Muzica atacă marșul cu mult brio. Urale tunătoare. Grupurile se mișcă. Toată lumea se sărută, gravitând în jurul lui Cațavencu și lui Dandanache, care se strâng în brațe, în mijloc. Dandanache face gestul cu clopoțeii. Zoe și Tipătescu contemplă de la o parte mișcarea. Cortina cade repede asupra tabloului)

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: